Fotografia de mai sus e dintr-o campanie de acum cativa ani, cand INNA a facut un cantec in care a vorbit de violenta domestica si a invitat mai multe femei sa faca poze “batute”. atunci eu am vrut sa merg la metrou asa si sa joc “disperarea”, nu m-a ajutat nimeni, nu m-a intrebat nimeni daca am probleme, desi am stat la intrarea de la metrou o juma de ora.
Zilele acestea s-a vorbit mult despre violenta domestica gratie piesei Erika Isac, Macarena.
A facut apoi Micutzu un podcast cu reprezentatii societatii civile, cu o victima a abuzurilor familiala si reprezentatul sindicatului politiei.Domnul politist recunoaste ca abia din 2019 violenta domestica a fost recunoscuta in Romania, oana atunci nu exista pentru autoritatile romane, desi e parte din stilul de viata al multor romani.
Inca o data am constatat ca oamenii nu stiu sa defineasca si sa identifice violenta domestica…asa ca m-am gandit sa trec mai jos toate formele de violenta domestica.
Inainte de asta, aici puteti vedea podcastul lui Micutzu.
Si apoi va rog sa mai cititi o data textul despre emisiunea tv cu Nea Marin care ii bate pe participanti ca divertisment si forma de convingere sa faca ce vrea el sa faca.
Trist este ca oamenilor li se pare divertisment aceasta bataie. Eu am depus plangere la C.N.A si au ceva restrictii acum, dar producatoare tot nu constientizeaza responsabilitatea expunerii violentei/abuzului ca divertisment.
Violenta in familie se manifesta sub mai multe forme, daca identificati una dintre aceste forme, luati atitudine si plecati din relatie, oricat de greu v-ar fi la inceput. Va las mai jos si numere de telefon unde sa sunati.
Violenta fizica – vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, trantire, imbrancire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusive mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu effect similar
Violenta verbala – adresarea unui limbaj jignitor, utilizare de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare
Violenta psihologica – impunerea vointei sau controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrative asupra obiectelor sau animalelor, amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, gelo zie, contrangeri de orice fel etc.
Violenta sociala – impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar
Violenta sexuala – agresiune sexuala, impunere de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal
Violenta economica – interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar
Violenta spirituala – subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
0800 500 333 este linia gratuita unde victimele violentei domestice pot suna.
Mi-a adus aminte Edi (colegul cu care fac urban.ro si prietenul cu care impart multe, Eduard Enache) de rugaciunea lui Antoine de Saint Exupery.
Am recitit-o si mi-au dat lacrimile instant, are atat de multe lucruri in care cred si eu…
La sfarsit, pun o poveste foarte personala despre cand am fost la slujba la Vatican.
Doamne,
Fa-ma atent si inventiv, ca in rutina zilelor sa ma pot opri in fata descoperirilor si a experientei care m-au intrigat. Invata-ma sa gestionez corect timpul vietii mele. Ofera-mi un simt al observatiei, pentru a putea diferentia lucrurile importante de cele mai putin importante.
Iti cer sa-mi dai puterea retinerii si a intelegerii, ca in viata sa nu deviez de la ceea ce este important, dar sa-mi planific rational timpul, sa pot vedea si varful muntelui, si valea si uneori sa pot gasi timp pentru bucuria artei. Ajuta-ma sa inteleg ca visele nu sunt un ajutor. Nici dorul fata de trecut, nici dorintele fata de viitor. Ajuta-ma sa fiu aici si acum si sa percep aceasta clipa ca cea mai importanta.
Apara-ma de credinta naiva ca totul in viata trebuie sa fie usor. Ofera-mi constientizarea faptului ca toate greutatile, infrangerile, caderile si nemultumirile sunt o parte fireasca a vietii, datorita careia crestem si ne dezvoltam.
Adu-mi aminte ca inima mereu e in conflict cu ratiunea. Trimite-mi la momentul potrivit pe cineva care va avea curajul sa-mi spuna adevarul, dar sa o faca cu dragoste. Stiu, multe probleme se rezolva fara sa faci nimic, deci invata-ma sa astept. Stii cat de mult avem nevoie de prietenie. Ajuta-ma sa merit acest dar al sortii. Da-mi o fantezie bogata, ca la momentul potrivit, la timpul potrivit, vorbind sau tacand, sa pot oferi cuiva caldura necesara.
Fa-ma omul care poate ajunge si pana la cei cazuti. Fereste-ma de frica evitarii lucrurilor importante din viata. Nu-mi da ceea ce vreau, da-mi ceea ce-mi trebuie cu adevarat. Invata-ma arta pasilor mici.”
Antoine de Saint Exupery in cartea biografica a lui Stacy Schiff
*
Cand am fost la Vatican am participat si la o slujba foarte foarte emotionanta si preotul dupa ce ne-a invitat sa dam mana cu vecinii nostri de scaune si am cunoscut oameni din diferite locuri ale lumii (f frumos, f deschis), ne-a invitat sa ne rugam.
Eu nu sunt cea mai religioasa, in sens dogmatic, persoana din lume. Incerc sa fiu corecta, sa nu mint, sa nu fur, sa practic recunostinta si sa am intelegere pentru semenii mei. Uneori imi iese, alteori nu.
Atunci acolo, in fata indemnului sa spun o rugaciune in gand m-am panicat: nu stiam nimic sa spun din biblie.
M-am rugat din suflet pentru intelepciune, binele celor din jurul meu, linistea mintii si alte cateva lucruri.
Nu o sa povestesc aici rugaciunea, desi mi-o amintesc in detaliu, dar cand am iesit din biserica mi-am sunat un prieten – absolvent de istoria religiilor la Sorbona – si i-am spus ca eu, in mintea mea, m-am facut de ras pentru ca in afara de Tatal Nostru si Inger ingerasul meu nu stiu nicio rugaciune “oficiala” si i-am spus ca mi-am inventat propria rugaciune in care n-am cerut nici sanatate, nici bunuri materiale, nimic standard…
El a ras, mi-a cerut sa-i spun exact ce cuvinte am rostit si, mai tarziu, mi-a trimit pe mail fragmentul din Biblie care semana foarte foarte mult cu rugaciunea mea.
Stiu ca pe multi gandul de a manca la McDonald’s inseamna a ti se intampla ceva rau. eu nu cred asta, sunt constienta ca in tara aceasta – cum am mai scris – pentru un copil necajit – si nu numai, un hamburger de la McDo inseamna un rasfat.
Si il merita din plin, daca doar asta e ce isi poate permite.
Imi place mult programul asta cu carti de la McDo care incurajeaza cititul in randul copiilor prin seria de carti „Little People, Big Dreams™”, care au la baza povestile unor oameni exceptionali: creatori, artisti, oameni de stiinta si lideri, cu realizari incredibile si contributii semnificative in diferite domenii.
Programul Happy Meal™ Readers, prezent in toate restaurantele McDonald’s din Romania, reprezinta angajamentul companiei de a stimula interesul pentru lectura si de a oferi modele inspirationale copiilor.
Cartea vine la Happy Meal care costa 14 lei si pentru un parinte care nu-si permite sa-i cumpere carti copilului lui, dar si-ar dori ca el sa-si depaseasca conditia, sa faca scoala, sa aiba putere si aripi sa zboare pe drumului, pentru un asemenea parinte poate fi o gura de aer.
Plus ca pentru un copil, o carte care vine de la McDonald’s e mai atractiva decat una din librarie, si il poate inspira, ii poate arata o lume la care sa viseze si sa lupte sa o atinga.
Colectia Happy Meal™ Readers continua sa inspire si in 2024, cu titluri captivante precum „Pot fi o legenda a sportului”, povestile lui Pele si Muhammad Ali, „Pot fi un scriitor plin de inspiratie”, povestile Mayei Angelou si ale Jane Austen, „Pot fi astronaut”, povestile lui Neil Armstrong si Sally Ride, „Pot fi un atlet extraordinar”, povestea lui Terry Fox, „Pot fi un alpinist curajos”, povestea lui Tenzing Norgay, „Pot scrie o poveste infricosatoare”, povestea lui Mary Selley. Cartile sunt disponibile in restaurantele McDonald’s® in limita stocului disponibil.
1.2 milioane de carti au fost alese de catre clientii McDonald’s in 2023, iar de la lansarea programului, in 2019, peste 2.7 milioane de carti au fost alese in locul jucariilor, odata cu achizitionarea meniului Happy Meal.
*
Conform sondajelor si statisticilor, in Romania 11 milioane de oameni nu au citit nici macar o carte.
*
Cum ziceam la inceput stiu ca puristii vor sari in sus si vor spune orice au citit ei de rau despre Mc Donald’s. Dar… pentru un parinte care NU ARE BANI si nici stiinta sa aleaga carti, aceasta idee de carti cu Happy Meal e minunata si il poate ajuta pe copilul lui.
Altfel, urmeaza sa scriem pe urban.ro in sectiunea dedicata Olimpiadei cam cati hamburgeri de la McDO se mananca in satul olimpic in timpul Jocurilor Olimpice…
Am fost la Londra, in culisele olimpiadei, am vazut cum aratau restaurantele sportivilor, am aflat cat de multi hamburgeri se mancau zilnic.
Nu este un articol platit 🙂 voi scrie despre carti oricand si oricat cu mare mare drag. pentru ca stiu ca pot schimba minti si vieti.
E un trend straniu in youtube care arata ceva din modul in care e pervertita mintea umana: rezumate audio de la carti celebre.
Nu vorbesc de rezumatul unor carti motivationale, ci de versiuni ale unor capodopere din literatura universala, povestite dupa capul si vocabularul celui care inregistreaza. Culmea e ca au si public pentru ca oamenii prefera sa spuna “stiu despre ce e in Crima si Pedeapsa de Dostoievski” in loc sa citeasca cartea.
E un trend aici despre a bifa niste lucruri fara a trai experienta, fara a invata ceva.
*
Nu citim o carte doar ca sa aflam CE se petrece in actiunea din ea, citim (sau ar trebui) si pentru CUM se petrece povestea, pentru frumusetea frazelor autorului, pentru cum stie sa ne duca, prin cuvinte, intr-o lume departe de prezent.
Traducatorii au unul dintre cele mai dificile job-uri, pentru ca trebuie sa rescrie in alta limba o poveste care a fost gandita si simtita de cineva, si sa-I pastreze , ritmul, starea, energia cuvintelor, felul in care si-a construit frazele.
*
Acum ceva ani, Zadie Smith – una dintre cele mai premiate scriitoare britanice din noul val – povestea ca la 20 de ani exersa sa scrie in stilul autorilor ei preferati. In fiecare luna un alt scriitor, tocmai pentru a-si desavarsi tenica si a putea sa faca cu propriile provesti ceva unic ca frazare si expunere a emotiilor.
Cehov are cursuri de scriere in care arata ce mult mestesug e in spatele randurilor sale, cursuri care au fost inspiratie pentru Raymond Carver, unul dintre cei mai spectaculosi scriitori americani, pentru stiul sau minimalist prin care reusea sa transmita foarte multe lucruri, senzatii si emotii.
Sigur ca nu pot eu sa va opresc sa ascultati in 20 de min o carte care are 400 de pagini, dar pierdeti imens din experienta pe care ati putea-o avea citind farza cu farza, capitol cu capitol. Sigur ca astazi avem inclusiv rezumate ale unor filme celebre, editate drept film de 5 minute cand el e o capodopera de 2 ore. s-a gasit cineva sa scoata 50 de cadre cu ce a crezut el ca e actiunea si sa le monteze in telefon ca sa le puna pe instagram sau pe youtube ca are nevoie de continut sa-si faca public.
publicul ala nu conteaza,
nu pentru el ai tu experienta unui film, a unei carti sau a unei muzici. ai pentru evolutia ta ca persoana.
Inteleg ca suntem asaltati de informatii, inteleg ca avem nevoie de fraze simple si curate ca sa pricepem repede despre ce e vorba, dar literatura adevarata e ca o muzica, isi spune povestea cu un ritm al ei. Si nimeni nu poate sa-i faca un rezumat care sa-i poata pastra valentele.
(si nu e literatura in cartile cu X modele de iubire, Cum sa inveti sa respiri, Cum sa dormi mai bine… si tot asa – titlurile le-am inventat, descriu doar o categorie de carti self help)
Nu poti face mai scurta Simfonia 9 lui Beethoven sau Anotimpurile lui Vivaldi, sau Bolero-ul lui Ravel (care are o poveste interesanta pentru ca primul dirijor i-a schimbat tempo-ul si a facut lucrarea in crescendo, ea fiind la baza muzica pentru un exercitiu de balet)
Nu va ratati experienta intalnirii cu o carte. Nu e important sa citim zeci de carti intr-un an pe repede inainte (desi stiu ca sunt cursuri si pentru asa ceva).
Intr-o lume in viteza luati-va pauza necesara ca sa va bucurati de experiente: de cititul unei carti, de a bea un ceai intr-o ceasca de portelan, de a avea flori frumoase pe masa, de a manca linistit si asezat.
Voua va faceti un bine pe termen lung, pentru ca viata nu e pentru a bifa lucruri care sa-i multumeasca pe ceilalti, e pentru a o trai fiecare dintre noi cu toate simturile si prin toti porii.
Ziua Mondiala a Epilepsiei este marcata, in fiecare an, in cea de-a doua zi de luni din februarie. In 2024, aceasta zi este marcata pe 12 februarie. Epilepsia afecteaza 50 de milioane de pacienti la nivel international. In Romania, numarul cazurilor este estimat la 500.000, o treime dintre acestea fiind rezistente la tratamentele medicamentoase.
In Romania, ca multe afectiuni neurologie epilepsia este un subiect tabu si duce la marginalizarea bolnavilor.
Epilepsia este termenul general de clasificare al unui grup de afectiuni neurologice caracterizate printr-o tulburare a retelelor neuronale, iar o criza poate fi considerata un proces cu caracteristici spatio-temporale care se refera la structurile anatomice implicate si sincronizarea descarcarii electrice. Semiologia crizei este determinata de interactiunea dintre descarcarea electrica si retele cerebrale atat fiziologice, cat si patologice. Cauzele de aparitie a epilepsiei sunt diverse, printre cele mai importante numarandu-se:
Cauze genetice (afectiunea este fie mostenita din familie, fie apare ca urmare a unei mutatii spontane)
Cauze structurale (tumori, malformatie de dezvoltare corticala, atrofie hipocamp)
Cauze autoimune
Cauze metabolice
Cauze infectioase
„Este important de mentionat ca orice persoana se poate confrunta cu o criza epileptica, atunci cand nivelul de excitabilitate al unei zone din creier depaseste un anumit prag in anumite conditii. In acest sens, o singura criza epileptica nu presupune stabilirea diagnosticului de epilepsie,” afirma dr. Sandra Munteanu, medic specialist neurologie cu supra-specializare in epilepsie.
In ultimii zeci de ani, mai mult de 20 de terapii medicamentoase antiepileptice au fost aprobate.
Printre beneficiile acestor noi terapii se numara reducerea efectelor adverse asupra functiei hepatice si capacitatea acestora de a actiona fie asupra modului in care substantele se deplaseaza in interiorul si spre exteriorul celulei, fie prin stimularea si inhibarea modului in care neuronii transfera informatii prin intermediul neurotransmitatorilor.
Un tratament necesita analiza mai multor factori: forma de epilepsie, in primul rand diferentierea epilepsie focala/ generalizata, spectrul efectelor medicamentului, efectele adverse si comorbiditatile pacientului. Decizia terapeutica se bazeaza pe interactiunea dintre medic si pacientul informat. Tratamentul antiepileptic poate fi redus si intrerupt in functie de caz dupa o anumita perioada in care pacientul nu a mai prezentat crize, insa exista predictori ai recurentei crizelor dupa intreruperea unui tratament: tulburari de dezvoltare, istoric de crize febrile, durata mai lunga a epilepsiei inaintea unei interventii chirurgicale, IRM cerebral care nu arata o leziune, numar mai mare de medicamente antiepileptice administrate la momentul interventiei, unele malformatii precum displazia corticala si reducerea medicatiei la un moment nepotrivit.
Noul compus care inregistreaza rate de reducere a crizelor epileptice mai mari decat oricare alt medicament din ultimi 30 de ani
„Din punct de vedere medicamentos, poate cel mai important avans a fost reprezentat de aprobarea de catre FDA, in 2019, a compusului numit cenobamat, pentru tratamentul la adulti a crizelor cu debut focal. Incepand cu luna mai a anului 2020, acest compus a fost pus la vanzare, inregistrand o eficacitate remarcabila ca terapie aditionala, ratele acestuia de reducere a crizelor fiind mai mari decat cele inregistrate de oricare alt medicament antiepileptic din ultimii 30 de ani. Acest lucru sustine utilizarea ca add-on medication la pacientii cu epilepsie rezistenta la tratament”, adauga specialista Clinicii Neuroaxis din Bucuresti.
De asemenea, in contextul sindromului Dravet va fi disponibila Fenfluramina, un tratament reutilizat ce ar putea reduce frecventa crizelor dar si calitatea vietii acestor pacienti.
Totodata, dr. Sandra Munteanu afirma ca, in momentul in care un pacient nu obtine un control al crizelor prin doua medicamente antiepileptice in doze corespunzatoare, trebuie indrumat spre „Subprogramul de diagnostic si tratament al epilepsiei rezistente la tratamentul medicamentos” al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, in vederea evaluarii prechirurgicale, in cazuri atent selectionate, cu electozi intracranieni in vederea delimitarii zonei epileptogene sau explorarii prechirurgicale anterior stabilirii indicatiei de neuromodulare prin stimulare vagala. Este important de precizat ca farmacorezistenta este un criteriu obligatoriu insa nu suficient pentru indicatia de stimulare vagala. Evaluarea prechirurgicala si colaborarea in echipa medic neurolog-neurochirurg sunt aspecte esentiale.
Principalele simptome care apar in crizele epileptice
Crizele epileptice se pot manifesta printr-o serie ampla de forme, cateva exemple fiind:
Blocare tranzitorie a comportamentului sau limbajului
Tresariri la nivelul unui grup muscular, Senzatii de amorteala/furnicaturi
Senzatia neobisnuita ca totul este familiar
Iluzii vizuale, auditive, gustative
Palpitatii
Automatisme oroalimentare sau manuale
Comportament hipermotor
In afara de recunoasterea acestor elemente, este importanta secventa lor pe parcursul unei crize, acest lucru conducand la o caracterizare a retelei epileptogene.
In credinta populara s-au raspandit, de-a lungul timpului, mai multe mituri cu privire la epilepsie, acestea generand fie o gestionare nepotrivita a crizelor, fie stigmatizarea pacientilor diagnosticati cu aceasta afectiune.
Din cauza acestor concepte gresite, pacientii aleg, deseori, sa-si ascunda conditia in fata apropiatilor si colegilor de munca.
Pentru a combate aceste mituri cu privire la epilepsie si la alte afectiuni neurologice, Clinica Neuroaxis a realizat un experiment social filmat cu camera ascunsa, pentru a analiza nivelul de pregatire al populatiei privind ajutorarea pacientilor cu afectiuni neurologice.
In ceea ce priveste principalele mituri cu privire la epilepsie, printre acestea se numara crezul conform caruia toate persoanele cu epilepsie au convulsii. In realitate, exista mai multe tipuri de crize epileptice, unele dintre acestea neimplicand miscari involuntare asociate. In afara de crizele tonico-clonice bilaterale (crize care implica pierderea starii de constienta), alte tipuri de crize epileptice genereaza un blocaj comportamental sau alterarea contactului cu mediul inconjurator.
Un alt mit care exista cu privire la pacientii diagnosticati cu epilepsie este ca acestia nu pot duce o viata normala. Aceasta stigmatizare ii determina pe pacienti, de multe ori, sa-si impuna o stare de autoizolare, renuntand la locurile de munca si la relatiile sociale. In realitate, chiar daca, uneori, pot exista restrictii cu privire la anumite ocupatii sau activitati fizice pentru persoanele cu epilepsie, multi pacienti pot duce vieti normale, fara sa fie nevoie sa evite locurile de munca solicitante, din punct de vedere fizic si psihic.
Nu in ultimul rand, o alta credinta falsa, dar larg raspandita, este ca luminile intermitente sau anumite modele de lumini declanseaza crize tuturor pacientilor diagnosticati cu epilepsie. In realitate, crizele fotosensibile pot sa apara doar la o mica parte din formele de epilepsie, majoritatea pacientilor nefiind influentati de stimulii vizuali.
Imbunatatirea calitatii vietii pentru pacientii diagnosticati cu epilepsie
Comunicarea deschisa cu persoanele din jurul nostru ne pot ajuta la clarificarea preconceptiilor cu privire la epilepsie si la asigurarea unor relatii sociale si profesionale optime
Terapia psihologica ne poate ajuta sa gasim cele mai potrivite unelte pentru a face fata provocarilor legate de preconceptiile existente la nivelul societatii
Un stil de viata echilibrat poate ajuta la controlul crizelor. Pentru a gasi cele mai potrivite optiuni terapeutice si a monitoriza evolutia bolii, este necesara colaborarea cu un neurolog specializat in epilepsie.
Astazi toata america vorbeste despre disputa dintre Truman Capote si doamnele care erau numite Lebede, gratie premierei de acum cateva zile a mini seriei Feud Capote vs The Swans, mini serie gandita si regizata de Ryan Murphy, unul dintre regizorii si producatorii momentului cu o fina intelegere a cum ot fi transformate in povesti marile scandaluri din istorie.
Murphy (58 de ani) a produs si regizat American Horror Story, serialul Dahmer despre criminalul Jefferey Dahmer, American Crime Story – despre moarte alui Versace si multe altele.
Acum cu Capote vs The Swans da o noua lovitura pentru ca a ales ca personajele iconice numite Lebede ( doamne socialite care dadeau tonul in moda) sa fie interpretate de actrite iconice…iar transformarile sunt spectaculoase: Naomi Watts, Demi Moore, Calista Flockhart, Chloë Sevigny si Diane Lane.
Nu despre film vreau sa va povestesc ci despre o carte care le descrie pe aceste doamne numite Lebede, accesul la o lume de lux, in relatia cu Capote, carte care e tradusa si la noi.
In aprilie 2018 a aparut in Romania cartea Lebedele de pe Fifth Avenue scrisa de Melanie Benjamin, la editura Humanitas (o gasiti aici) si am avut onoarea si privilegiul sa o intervievez pe doamna care a studiat arhivele cautand dincolo de articolul defaimator al lui Capote, care au fost bazele prieteniei dintre ele si influenta lor asupra lumii.
interviul de mai jos a fost publicat in aprilie 2018.
Daca e sa cititi o carte in vacanta aceasta de inceput de primavara, atunci aceasta ar putea fi Lebedele de pe Fifth Avenue scrisa de Melanie Benjamin.
V-am mai povestit despre carte: e o poveste inspirata de realitate, de prietenia lui Truman Capote cu cele mai bogate si mai stilate femei din New York-ul anilor 50-60, e o carte care dezvaluie cum erau crescute si educate aceste femei care excelau prin eleganta, tineau prima pagina a marilor reviste de moda si erau muzele marilor designeri (adevaratele influencer 🙂 ), e o carte despre prietenie si tradare, despre cum aceste femei spectaculoae ascundeau dincolo de aparitiile senzationale vieti triste cu infidelitati, cu spaime despre imbatranire sau despre trecutul lor nu foarte curat.
Daca vreti sa va petreceti vacanta ca si cum ati fi intr-o mica excursie in HiLife-ul new yorkez din anii 60, cititi aceasta carte, credeti-ma e o delectare si de stil (in senul de moda), dar si de scriere.
Am avut norocul si privilegiul sa citesc cartea inainte de aparitia ei in Romania, sa am logo-ul blogului meu alaturat de acest titlu de carte si… sa fac un mic interviu cu autoarea cartii – Melanie Benjamin.
Numele Melanie Benjamin e un pseudonim rezultat din numele scriitoarei (Melanie Hauser) si numele baiatului ei cel mare (doamna are 2 baieti si locuieste in Chicago impreuna cu sotul sau, Dennis Hauser)
A devenit cunoscuta in toata lumea pentru cartile in care readuce in prim plan viata unor femei care au influentat vremurle in care au trait, dar pe care istoria le-a consemnat foarte pe scurt. Trei dintre cartile domniei sale vor fi transformate in film.
Din cartile dvs reiese ca aveti un interes special pentru povestile femeilor care au facut lucruri importante dar istoria le-a pierdut cumva printre alte intamplari. De ce scrieti despre aceste femei nu foarte cunoscute? Va considerati o feminista?
Am inceput cautand povestile care s-au pierdut cumva in istorie si am realizat in timpul documentarii ca erau mai ales povestile femeilor. Asa a aparut acest pattern al personajelor mele. Evident, intotdeauna caut o poveste buna, asta e primul lucru pe care-l caut, asa ca nu e trebuie sa fie numai povesti despre femei.
Si da, ma consider feminista. Daca a fi feminist inseamna sa lupti pentru plata egala cu barbatii, pentru aceleasi oportunitati, indepartarea barbatilor care hartuiesc femeile, inclusiv in zona culturala, atunci da, sunt feminista.
Pare ca aveti o obisnuinta sa va imaginati ce s-a intamplat cu oamenii dincolo de ceea ce au consemnat ziarele vremii…
Da, sunt interesata de ceea ce e dincolo de usile inchise, de colturile ascunse ale vietilor publice – dincolo de ce scriu ziarele sau a pastrat istoria. Asa pot, ca scriitor mai degraba decat ca istoric, sa –mi gasesc un loc unde imaginatia sa se desfasoare.
Cat timp faceti research pentru o carte? De exemplu, cat timp ai facut documentarea pentru Lebedele…
Obisnuiesc sa scriu despre o perioada istorica cu care sunt deja familiara, despre oameni ale caror obiceiuri de baza le stiu. Asta face ca documentarea mea despre perioada istorica sa fie mult mai mica decat isi imagineaza oamenii ca ar fi…De obicei e vorba de cateva luni in care citesc carti, reviste vechi, ma uit la filme despre subiectul meu acolo unde este posibil, uneori vizitez locurile in care s-a petrecut actiunea. Apoi ma asez la scris.
Pentru Lebedele… ati avut mood board cu obiecte de moda din acea perioada? Ati facut o documentare separata pentru partea de fashion?
N-am facut mood board-uri dar m-am distrat o vreme uitandu-ma la reviste vechi Vogue, uitandu-ma pe Pinterest, citind carti despre moda care prezentau fotografii din acea vreme… Chiar a fost un mic rasfat sa fiu inconjurata cu toate aceste detalii despre frumusete!
Ma gandesc ca atunci cand lucrati pentru un roman, petreceti mult timp gandind si traind in mintea personajelor. Vi s –a intamplat sa va dea batai de cap vreun personaj?
Cateodata am batai de cap, dar nu la aceasta carte… Chiar si cu Truman care ar fi putut fi mai dificil, mi-a fost usor sa-l inteleg, sa-I “intru sub piele”.
V-ati gandit ce ar fi spus Babe sau Slim (nota mea. Doua dintre femeile cheie din carte) despre cartea dv?
Probabil n-ar fi fost foarte bucuroase. In ciuda faptului ca Slim si-a scris memoriile (Babe nu a facut-o), cred ca amandoua erau persoane foarte atente la intimitatea lor. Se bucurau sa fie fotografiate, dar voiau sa arate doar perfectiunea imaginii lor, nu ceea ce era in viata lor tumultuoasa.
Lebedele sunt pe cat de diferite pe atat de asemanatoare, in comportament si stil de viata. A fost vreuna de care v-ati smtit mai apropiata?
Cred ca Slim. Ea avea o atitudine mult mai sanatoasa despre viata pe care o traia, a stiut sa gaseasca ironia pentru ce traia, absurdul. Ea imi place foarte mult.
Cred ca la momentul la care va pregateati sa scrieti cartea, Marella Agnelli (nota mea. Personaj descris in carte pe larg) mai traia. Ati vorbit cu ea despre carte?
Nu, i-am respectat intimitatea.
Cum arata o zi de lucru pentru dvs?
E foarte plictisitoare, de fapt. Ma trezesc, verific mailurile, beau cafea, apoi scriu. Scriu cam 2000 de cuvinte zilnic cand ma aflu la primul draft. Scriu in biroul de acasa – care e de fapt cel de-a doilea dormitor al casei – in fata unei ferestre prin care vad un perete de caramizi al unei cladiri de langa mine. Deci n-am nici macar o priveliste fabuloasa.
Care sunt scriitorii care v-au influentat scrierile? Si, luand in considerare, experienta dvs din lumea teatrului, ce piese v-au influentat?
La inceputul carierei mele, inainte de a fi fost publicata, cred ca Anne Tyler a fost cea care m-a influentat cel mai mult. Ii iubeam cartile, as fi vrut sa scriu ca ea. Am realizat insa repede ca lumea nu are nevoie de inca o Anne Tyler si ca e mai important pentru mine sa-mi gasesc propria voce ca scriitor.
Cred ca ma influenteaza si cartile, si spectacolele, si muzica, dar si ce vad in muzee sau la televizor. Ma incarc constant cu creatiile altora pentru a-mi hrani propria seva creativa.
Mai aveti timp sa mergeti la teatru?
O, da! Locuiesc in Chicago la cativa pasi distanta de unul dintre cele mai bune teatre din regiune, Steppenwolf Theater. Multe dintre spectacolele montate aici au ajuns si pe Broadway. Mergem des la acest teatru, cum mergem si la un alt teatru mare din Chicago, The Goodman Theater. Plus ca vedem si spectacolele de teatru care vin in turneu aici. Chicago este un oras minunat pentru cei care iubesc teatrul.
Este o linie fina intre fictiune si non fictiune in scrierile dvs… Cum reusiti sa va manageriati propriile emotii ca sa nu va judecati personajele, sa nu puneti – in partea fictionala – lucruri care sa schimbe perceptia in spre bun sau rau?
De fapt, sper sa schimb perceptia oamenilor despre personajele mele. Vreau ca oamenii sa poata sa se gandeasca la personajele pe care le stiu dintr-o pagina de istorie ca la niste fiinte reale, ca noi toti, care nu sunt intotdeauna eroi sau fiinte idealizate asa cum ne imaginam noi ca sunt. Sigur ca fac asta din imaginatie, dar intotdeauna ma bazez pe lecturile despre faptele respective, e o interpretare a mea asupra lor. Ma straduiesc sa gasesc adevarul emotional in aceste vieti faimoase.
Imi imaginez ca la fiecare carte, odata cu fiecare documentare despre o anume perioada si cu o vreme petrecuta in imaginatie alaturi de niste personaje reale, descoperiti lectii de viata si pentru dvs. Ati invatat ceva nou despre dvs lucrand pentru Lebedele…
Cred ca am invatat ca intre mine si Truman Capote exista o asemanare. Ceea ce le-a facut el Lebedelor fac si eu prin cartile mele. Amandoi spunem povestile altora. Diferenta dintre noi este ca el a facut asta unor prietene, le-a povestit viata intima, cand ele ii facusera confesiuni ca unui prieten nu unui scriitor. Eu scriu despre oameni pe care nu-i cunosc, care nu mai traiesc. Dar chiar si asa, ca scriitori, exista o asemanare intre noi.
