Monthly Archives : August 2024

3 km deltaCe e la capatul lumii, al iubirii sau al omeniei. De vazut proiectiile speciale la 3 km de la capatul lumii, acum la Cinema City Cotroceni in fiecare seara cu echipa alaturi.

Ce e la capatul lumii, al iubirii sau al omeniei. De vazut proiectiile speciale la 3 km de la capatul lumii, acum la Cinema City Cotroceni in fiecare seara cu echipa alaturi.

In aceste zile avem in avanpremiera exceptionala, parte din Retrospectiva Anonimul, proiectii speciale ale celui mai premiat film romanesc in acest an “3 km pana la capatul lumii”. Si texttul meu de aici este ca sa va conving sa mergeti sa-l vedeti, mai ales in aceste zile cand la Cinema City la fiecare proiectie e cineva din echipa filmului care va raspunde la intrebari.

Filmul e regizat de Emanuel Parvu, cu debutantul Ciprian Chijdea in rolul principal si cu adolescenta Ingrid Micu Berescu in ipostaza prietenei care ar face orice pentru ca baiatul pe care il iubeste sa fie bine.

E un film care a fost in competitia cea mare, oficiala, la Cannes, alaturi de filme regizate de David Cronenberg, Oliver Stone, Yorgos Lanthimos, Paolo Sorrentino, Michel Hazanavicius, Francis Ford Coppola, si care, in urma cu cateva zile, a luat marele premiu la Festivalul de la Sarajevo, si a fost anuntat ca e pe lista pentru Oscarul European al filmului.

Stiu ca va sperie filmele cu premii pentru ca vi se pare ca sunt complicate ca poveste, greu de dus emotional.

Dar e un film despre dragoste. Iubirea pe care o intelegi sau nu, iubirea cu care nu stii ce sa faci cand ceilalti te judeca la orice pas, iubirea pe care multi o aseaza intre niste limite religia sau regulile statului, sau regulile unei comunitati mici in care toata lumea se stie cu toata lumea.

Filmul e de fapt un thriller cu multa actiune si, o sa fiti surprinsi, umor (au ras si francezii la Cannes desi nu aveau backgroundul romanesc sa inteleaga pe deplin glumele unui politist sarac cu duhul. Actorul Vlad Brumaru – pe care l-ati vazut in multe filme de la Hackerville { HBO} la Haita de actiune  – ramane derbedeul meu preferat din cinematografia ultimilor ani).

E o poveste despre parinti si copii, o poveste despre intentiile noastre – care ar putea fi bune dupa mintea si educatia noastra, dar pentru altii ar putea fi catastrofale.

https://www.youtube.com/watch?v=Mq2seourwTE&t=2s

Mi-ar fi placut sa se faca asemenea filme cand eram eu adolescenta ca sa merg cu parintii la film, eu si toata generatia “eu te-am facut, eu te omor” ca justificare pentru orice actiune agresiva a parintilor asupra copiilor care incearca sa mearga pe un drum care nu seamana cu ce le-a fost predat din mos stramosi. Care vor sa iasa din rand pentru ca asa simt.

Sigur ca unii dintre noi, fostii copii ai acestui fenomen al controlului absolut al parintilor asupra mintilor si vietilor noastre, realizat abuziv cu violente si invective, noi am invatat sa nu ducem mai departe abuzul, am invatat sa dam incredere copiilor si sa le dam aripi sa zboare unde vor ei.

Sigur ca e o lumina la capatul tunelului, cu siguranta, doar ca tunelul e lung si e facut in continuare de mii de parinti care n-au depasit nivelul acesta al controlului violent cand copilul se abate de la norme.

Mergeti cu copiii dvs la film ca sa vorbiti despre iubire.

In povestea aceasta emotionanta, absolut fiecare personaj, oricat de grave ar fi consecintele actiunilor lui/ei, are o intentie buna.

O sa fie emotionant si socant pentru ei ca dvs -parintii – sa lasati garda jos si sa povestiti ce a fost bine si ce a fost rau in relatia cu parintii dvs, cu calm, fara judecati si cu intelepciune… Si sa discutati ce ar fi facut fiecare dintre dvs – parinti si copii – intr-o situatie similara.

Si o sa fie frumos sa aveti curajul sa puneti intrebari echipei.. o sa descoperiti multa emotie acolo, dincolo de rolurile de pe ecran. Iata ordinea celor din echipa cu care va intalniti – sambata: Valeriu Andriuță & Vlad Brumaru, duminica: Miruna Berescu & Emanuel Pârvu, luni: Bogdan Dumitrache & Ciprian Chiujdea, marti Ciprian Chiujdea & Ingrid Micu-Berescu, miercuri: Adrian Titieni & Alina Berzunțeanu , joi Silviu Stavila & Dumitru Alexandru.

Duminica la intalnire sunt regizorul si producatoarea filmului, care sunt si scenaristii, si care – in vietile lor de dincolo de munca – sunt fiecare parinte de adolescenta.

Si-as merge sa-l intalnesc pe Ciprian Chiujdea, tanarul care e protagonist, pentru ca e o minune de om – f serios, f disciplinat si foarte curat si organizat in gandire, desi n-a avut deloc o viata simpla inainte de a fi actor care merge – la debut – la Cannes si Sarajevo.

Aveti incredere in mine si mergeti cu copiii adolescenti sau tineri adulti la acest film. La sfarsit iesiti la un pahar de vin sau la o inghetata pe o terasa, la racoare, si discutati cu garda jos binele si raul actiunilor fiecaruia dintre voi. O sa fie cea mai spectaculoasa si neasteptata terapie de familie care poate schimba vieti.

Am vazut filmul si m-am gandit mult unde e “capatul” lumii, iubirii, omeniei pentru mine. Poate faceti si exercitiul asta… are raspunsuri dure dar interesante.

3 km pana la capatul lumii se vede la Cinema City Cotroceni in fiecare seara pana joi, 5 septembrie, inclusiv, de la ora 19.30.

Sa fiti atenti si la imagine, decoruri, detaliile din camera pustiului 😊, la ce spune vantul aspru al Deltei in unele momente si la… momentul meu preferat (la care mi-au dat lacrimile), drumul de la final care devine din ce in ce mai larg, mai luminos, mai deschis.

Filmul produs de Miruna Berescu, prin casa de productie FAMart, ii are in rolurile principale pe Bogdan Dumitrache (PororocaSieranevadaPozitia Copilului), Laura Vasiliu (4 luni, 3 saptamani si 2 zile), Ciprian Chiujdea (aflat la debut in lungmetraj), Ingrid Micu-Berescu (AniversareaMeda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor) si Valeriu Andriuta (MiracolDupa Dealuri). Din distributie mai fac parte actorii: Adrian Titieni (FamiliarBacalaureat, Tata muta muntii), Richard Bovnoczki (BalaurAurora), Alina Berzunteanu (MetronomQ.E.D.), Vlad Brumaru (Marocco, Hackerville) si Radu Gabriel (5 minute, Meda sau partea nu prea fericita a lucrurilor).

Puteti sa va luati bilete de aici

2601
455037867_1016936317106160_8374603194761048944_nFestivalul Anonimul. Binele pe care-l poti face pentru cei care locuiesc la capatul lumii

Festivalul Anonimul. Binele pe care-l poti face pentru cei care locuiesc la capatul lumii

Cand te-ai nascut intr-un oras ca Sf Gheorghe din Delta sau Sulina si ai 10-12 ani,  viata ta e mai grea decat a copiilor care aveau aceeasi varsta cu 15-20 de ani in urma.

Azi ai telefon smart si poti intelege unde merge lumea, iar tu locuiesti, literalmente, la capatul lumii, ai un singur magazin in sat (la Sf Gheorghe) si 3 magazine la Sulina, iar pana la spital, in caz de necaz, faci o ora cu barca pana la Tulcea. Daca ai barca rapida, sau bani pentru o barca rapida. Daca nu, mergi cu barca care vine de cateva ori pe saptamana.

Poti sa fii rodul iubirii parintilor tai care sa munceasca din greu, la pescuit sau in sezonul turistic, ca sa-ti asigure tot ce cred ei ca e mai bine pentru tine, dar… tot ai pe lista nespusa oamenilor lucruri pe care ti le doresti cu ardoare, experiente care nu se pot intampla in locul in care tu traiesti.

Tot te uiti cu uimire la turistii care stau la voi vara incercand sa furi orice gest, orice vorba si atitudine care sa te invete si pe tine sa “mai urci un pic”.

Cand stai la capatul lumii, oricat de frumos ar fi acolo pentru turisti, tu n-ai prea multa incredere in tine  si nici nu apreciezi prea mult apusul de soare in locul in care Dunarea se intalneste cu marea pentru ca una dintre cele mai faine atractii  e ceva obisnuit pt tine…

foto Dragos Asaftei

Unul dintre motivele pentru care iubesc mult Festivalul Anonimul (care e la Sf Gheorghe si tocmai a avut editia 2024 saptamana trecuta) este ca Miruna Berescu, care e directoarea festivalului, se gandeste si la copiii de acolo.

De cativa ani face in timpul festivalului Anonimul, impreuna cu regizorul Emanuel Parvu si cu cativa actori, jurnalisti sau regizori invitati in festival, seminarii pentru copiii din sat, ateliere de dezvoltare le-as numi eu. Pentru ca, fara sa-si dea seama, din vorba in vorba cu “oamenii mari de la festival” copiii prind curaj in dialog, invata lucruri noi, li se deschide mintea si incep sa-si doreasca mai multe.

Trei dintre copiii care au fost la atelierele din anii trecuti sunt acum la liceu la Tulcea si-si doresc sa faca lucruri frumoase in viata.

Anul acesta, la atelierele de la Anonimul au venit 12 copii din Sulina, ei au discutat cate luna si-n stele cu Miruna, Emanuel, Amalia Enache… Cred ca trebuie sa fie un mare boost de incredere sa poti sa vorbesti ceva, orice vrei tu sa stii, cu o doamna pe care o vezi la tv.

Sunt sigura ca sunt multi copii in aceasta tara care sunt smart, isi doresc sa faca mult in viata, dar nu ii ajuta locul geografic in care s-au nascut si trebuie sa faca eforturi in plus. Le doresc sa gaseasca oamenii care sa-i motiveze sa reuseasca, pentru ca – de cele mai multe ori – e si o chestiune de perseverenta si vointa, si mindset.

In Delta, la Mila 23 – localitatea in care s-a nascut Ivan Patzaichin (care are acum un muzeu dedicat lui) sunt  31 de campioni olimpici, la o populatie de 400 de locuitori, iar asta e cel mai frumos exemplu ca poti reusesti sa faci lucruri spectaculoase si cand te-ai nascut la capatul lumii. Trebuie si sa muncesti dar si sa te sprijine cei din jur.

Revenind la locul de la capatul lumii,  Sf Gheorghe, care e parte din filmul care a fost la Cannes in competitie anul acesta si care tocmai a castigat marele premiu la Festivalul de la Sarajevo,  locul acesta are norocul unor oameni care le deschid mintea si sufletul.

Filmul lui Emanuel Parvu, 3 km pana la capatul lumii, filmat o mare parte in Sf Gheorghe si scris cu gandul la acest loc precis vorbeste despre un gap intre parinti si copii, despre distanta dintre ce vrea copilul si cat pot intelege parintii din dorintele lui, mai ales cand copilul e parte dintr-o minoritate pe care nu suntem obisnuiti s-o acceptam si nici n-o discutam, pentru ca nu se face…

Ce a fost frumos anul asta la Anonimul e ca dupa proiectia cu 3 km pana la capatul lumii a fost, a doua zi, in spatiul public, in camping, o  discutie despre film in care s-a vorbit cu sinceritate si garda jos, asa cum a stiut fiecare din propria perspectiva (chiar minoritara).

Genul acesta de discutii, sincere, sunt emotionante prin traseul lor- oamenii incep agresiv, impunator ca sa se apere in avans pentru ce vor spune restul lumii participante si ajung sa povesteasca toti cu garda jos despre unghiuri ale aceleasi povesti pe care nu le cunosti daca n-ai trait acele experiente.

Imi doresc foarte tare este ca la discutia asta sa fi fost si copii din sat. Si parinti. Nu stiu cine din afara festivalului era, pentru ca n-am fost acolo, dar am primit inregistrarea intregului panel si stiu ce s-a vorbit. Si cum s-a vorbit.

Au participat actorii din distributia filmului, Bogdan Dumitrache, Valeriu Andriuta, Ciprian Chiujdea, Ingrid Micu Berescu, regizorul si scenaristul Emanuel Parvu, producatoarea si coscenarista Miruna Berescu, plus Andreea Esca, Amalia Enache, Zarug (pe care din inregistrari imi venea sa-i dau mesaj sa-i spun ca as vrea sa-i dau o imbratisare), Dan Lupu, comunicatorul pentru film, cel care i-a avut in grija pe actori si la Cannes.

Mi se pare vital cand se face un festival intr-un loc mic, el poate schimba multe multe minti, iar publicul spectator, nu doar organizatorii, ar putea ajuta si ei putin comunitatea, cu un efort foarte mic.

Anul asta ascultand inregistrarile  din panel mi-am adus aminte de doamna Laura din Sf Gheorghe care are o casa frumoasa foarte aproape de Green Village si care face cele mai bune icre din lume. Mi-a povestit acum ceva ani ca darurile cele mai valoroase pentru ea sunt cartile, pentru ca acolo – la capatul lumii – nu sunt multe carti, e greu sa le transporti cu barca, iar iernile sunt grele si cartile sunt mereu o sursa de evadare.

Asa ca scriu ca sa va rog ceva… cand mergeti la un festival care e intr-un loc mic, la sat, la capatul lumii sau nu, luati cateva carti de daruit in bagaj – pentru copii, adolescent sau adulti. Nimic sofisticat, ceva de aventura, politist, povesti fantastice… e unul dintre cele mai pretioase daruri pe care le puteti face…

Foto Dragos Asaftei

2428
woman with head full of dreams symbolized by colorful butterflies flying in the skyCel mai mare studiu despre fericire facut de psihologi. 12 reguli de urmat pentru a avea starea de fericire. De citit pentru coach-ii de toate tipurile

Cel mai mare studiu despre fericire facut de psihologi. 12 reguli de urmat pentru a avea starea de fericire. De citit pentru coach-ii de toate tipurile

Am citit zilele trecute o carte care are la baza cel mai mare studiu despre chimia si psihologia fericirii, desfasurat pe mai bine de 17 ani, in mai multe tari, pe persoane de educatii diferite, cu obiceiuri diferite de life style.

O carte care ar trebui sa fie baza oricarui coach de orice fel – de la job la relatii personale, sexualitate sau training mental.

Aveam cartea in ebook de pe vremea serialului Scandal, adica mai bine de 10 ani, si nu ma hotarasem sa o citesc credeam ca e o analiza foarte tehnica si stiintifica.

Am ajuns la aceasta carte pentru ca la momentul premierii serialului Scandal care vorbeste despre un PR fixer care rezolva multe situatii de criza, am citit cartea scrisa de doamna care a inspirat filmul, Judy Smith fost consilier de comunicare la Casa Alba, Good Sefl, Bad Self.

Cartea lui Judy am citit-o de atunci, e despre comunicarea de criza si despre HR (ce spun actiunile si CV-urile oamenilor despre caracterul lor), iar acolo povesteste despre doua titluri pe care le da spre lectura clientilor ei din zona corporate sau politica, dupa o situatie de criza.

Prima carte este The How of Happiness – a scientific approach to getting the life you want de Sonja Lyubomirsky, iar a doua este Mistakes were made but not by me…

Despre prima carte vreau sa  scriu putin acum pentru ca e posibil sa nu ajungeti sa o cititi (nu e tradusa la noi) si v-ar putea ajuta sa reflectati putin asupra modului de a gandi si de a va trai viata.

Doamna psiholog subliniaza cat de variata e perceptia noastra despre fericire, cu variabile de la educatie, tara in care traim, nivelul de lifestyle pe care -l avem, dar spune ca fericirea nu e despre asta si face si o demonstratie ca de fapt fericirea se deprinde cum deprindem practicarea unui sport, o anumita rutina de viata etc.

Cercetarile sugereaza ca a lucra pentru a deveni mai fericit nu numai ca va face o persoana sa se simta mai bine, ci ii va stimula si energia, creativitatea si sistemul imunitar, va favoriza relatii mai bune, va creste productivitatea la locul de munca si chiar va duce la o viata mai lunga.

Cercetarile ei au aratat ca oamenii care se considera fericiti isi dedica o mare parte din timp familiei si prietenilor, cultivand si bucurandu-se de aceste relatii. Isi exprima cu usurinta recunostinta pentru tot ceea ce au.Sunt adesea primii care ofera ajutor colegilor de munca si trecatorilor. Practica optimismul atunci cand isi imagineaza viitorul. Savureaza placerile vietii si incearca sa traiasca in momentul prezent. Fac din exercitiile fizice un obicei saptamanal si chiar zilnic. Sunt profund dedicati obiectivelor si ambitiilor pe tot parcursul vietii (de exemplu, lupta impotriva fraudei sau invatarea copiilor lor valorile lor profunde).

Nu in ultimul rand, si cei mai fericiti oameni au parte de stres, crize si chiar tragedii. In astfel de circumstante, ei pot deveni la fel de afectati si emotivi ca noi toti dar arma lor secreta este echilibrul si puterea de care dau dovada in a face fata provocarilor.

Primul mit este acela ca fericirea este ceva ce trebuie sa gasim, ca este acolo undeva, un loc care nu ne este la indemana, un fel de Shangri-la.  Gandim ca am putea ajunge acolo,  dar numai daca s-ar intampla lucrurile potrivite: daca ne-am casatori cu adevaratele noastre iubiri, ne-am asigura slujbele de vis, ne-am cumpara case elegante.

In fapt, cercetarile au aratat ca atingerea senzatiei de fericire e un proces care e impartit in 3 factori: 50% e set point – A. D. N-ul nostru, felul in care hormonii nostri functioneaza genetic. 40% din senzatia de fericire e data de activitatea noastra zilnica, iar 10% este dat de circumstante (razboi, accidente, status marital, financiar etc).

Daca nu esti fericit astazi, atunci nu vei fi fericit nici maine daca nu iei lucrurile in propriile maini si nu faci ceva.

Cartea sustine ca 40 % din fericirea noastra este determinata de activitatea intentionata, de rutina noastra zilnica si de promisiunea pe care ne-o facem ca sa fim o persoana mai buna si mai orientate catre ceilalti, fericirea noastra venind adesea din bucuria celorlalti.

Oricat de banal si cliseu ar suna, fericirea, mai mult decat orice, este o stare de spirit, un mod de a ne percepe si de a ne aborda pe noi insine si lumea in care traim.

Asadar, daca doriti sa fiti fericiti maine, poimaine si pentru tot restul vietii, o puteti face alegand sa va schimbati si sa va gestionati starea de spirit astazi, in acest moment.

Studiile au aratat ca mai multi bani aduc o fericie temporara, o operatie estetica – in care gasim confort, aduce si ea o fericire temporara, la fel o casa noua, o slujba noua; e doar o chestiune de timp pana ne obisnuim cu noul nostru statut si incercam sa gasim in alte locuri fericirea, aratandu-ne nefericiti.

Analizand comportamentul oamenilor fericiti si testand un nou comportament zilnic pe cei care nu au momente de fericire, cercetatorii au ajuns la 12 chestiuni care, daca sunt introduse in rutina noastra, ne vor da o stare de fericire.

Studiile doamnei psiholog Sonja Lyubomirsky au aratat ca nu e nevoie de toti cei 12 pasi, 4 pasi, in functie de ce ne place sa facem si de temperamentul nostru, sunt suficienti pentru a ne imbunatati starea.

Exprimarea recunostintei: sa transmiteti binecuvantarile pentru ceea ce aveti (facute fie catre o persoana apropiata, fie in privat, prin contemplare sau printr-un jurnal) sau sa transmiteti recunostinta si aprecierea dumneavoastra uneia sau mai multor persoane carora nu le-ati multumit niciodata in mod corespunzator.

 Cultivarea optimismului: Pastrarea unui jurnal in care va imaginati si scrieti despre cel mai bun viitor posibil pentru dumneavoastra sau exersarea de a privi partea buna a fiecarei situatii.

Evitarea gandirii excesive si a comparatiei sociale: Utilizarea unor strategii (cum ar fi distragerea atentiei) pentru a reduce frecventa cu care te gandesti la problemele tale si te compari cu altii.

Practicarea actelor de bunatate: Facand lucruri bune pentru altii, indiferent daca sunt prieteni sau straini, direct sau anonim, spontan sau planificat

 Incurajarea relatiilor: Alegerea unei relatii care are nevoie de consolidare si investirea de timp si energie in vindecarea, cultivarea, afirmarea si bucuria acesteia.

Dezvoltarea de strategii de adaptare:Exersarea modalitatilor de a indura sau de a depasi un stres, o dificultate sau o trauma recenta.

 Invatarea execitiului iertarii:Tinerea unui jurnal sau scrierea unei scrisori in care lucrati la renuntarea la furie si resentimente fata de una sau mai multe persoane care v-au ranit sau v-au gresit.

Efectuarea mai multor activitati care va angajeaza cu adevarat:Cresterea numarului de experiente acasa si la serviciu in care va “pierdeti”, care sunt provocatoare si absorbante (de exemplu, experiente de flux).

Savurati bucuriile vietii:Acordarea unei atentii deosebite, incantarea si reluarea placerilor si minunilor momentane ale vietii, prin gandire, scriere, desen sau impartasire cu altcineva.

 Angajarea fata de obiectivele tale:Alegerea unuia, a doua sau a trei obiective semnificative care sunt semnificative pentru dumneavoastra si dedicarea de timp si efort pentru urmarirea acestora.

Practicarea religiei si a spiritualitatii: Implicandu-va mai mult in biserica, templu sau moschee sau citind si meditand la carti cu tematica spirituala.

 Aveti grija de corpul dumneavoastra: Implicarea in activitati fizice, meditatia, zambetul si rasul.

3342
carti fata in fata ciuca pavelDl Ciuca, Dl Ciolacu si cartea cu campanie de 2 milioane de euro, cu o dedicatie speciala: Hai sictir. Bonus, generalul ceh devenit presedinte pe care, cum altfel, il copiaza dl Ciuca

Dl Ciuca, Dl Ciolacu si cartea cu campanie de 2 milioane de euro, cu o dedicatie speciala: Hai sictir. Bonus, generalul ceh devenit presedinte pe care, cum altfel, il copiaza dl Ciuca

Pe scurt. Snoop.ro a aratat ca PNL a cheltuit pt “promovarea cartii” lui Nicolae Ciuca – domn care va candida la prezidentiale – 2 milioane de euro pana in acest moment. Si panourile sunt inchiriate pana la sfarsitul anului, cand se termina campania electorala, iar suma finala va fi undeva la 5 milioane de euro. (articolul e aici)

Cartea nu exista inca, dar dl Ciuca – cat e el de general – nu s-a facut remarcat decat prin plagiat, nu pentru vreo dovada de intelectualitate sau rafinament cultural.

Colegul dansului de alianta, mult mai cocalarul premier al nostru, Marcel Ciolacu – cu scoala aproximativa si o cultura de la coltul strazii, care nu nimereste limba romana corect, de limba engleza nu poate fi vorba in nicio situatie pentru ca pare si mai papuas -, deci domnul Marcel Ciolacu ne-a anuntat acum cateva saptamani ca dansul nu citeste si o sa citeasca la pensie cand are timp. Nu se gandea cineva ca ar fi dansul vreun om de cultura.

Dl  Rares Bogdan, un obraznic care isi scrie discursurile cu florareasa de la Piata Domenii, s-a gandit sa ne spuna ca e util ca politicienii vorbesc acum despre carti pentru ca oricum nu citesc, iar pentru cetatenii romani e util ca e o disputa pe carti ca e semn de cultura. Si a adaugat ca banii din incasarile din cartea dlui Ciuca vor fi donati catre caritate.

La fel de pe scurt:“hai sictir” dragi politicieni care va visati oameni de stat, l-am citat pe Valeriu Nicolae, el isi incheie asa filmele in care arata cat de varza sunteti, cat de inculti si cu scoala comunicata prin minciuni, nicidecum facuta.

Si acum putina matematica.

Nicio carte din Romana nu a avut o campanie de 2 milioane de euro, pentru ca nu ar fi sustenabila, nu s-ar acoperi niciodata costurile din vanzarea ei, iar editurile care publica carti adevarate fac eforturi si ca sa le tipareasca si ca sa traiasca ei pe piata de carte.

Nici acum nu e campanie pt carte; este “sa prostim prostii” si sa aratam ce om important de stat e domn Ciuca… si, banuiesc, ce viziune pentru tara are care e in concordanta cu istoricul si experienta sa de ostean al patriei.

Cu 2 milioane de euro se tiparesc cam 500.000 de carti (de 300 de pagini, necartonate, cu tot cu drepturile de autor pentru scriitori), mai multe decat sunt in tot targul Bookfest.  

(daca va continua campania pentru “aceasta carte” si se vor cheltui 5 milioane de euro, inseamna bani din care s-ar fi publicat in Romania  peste 1,2 milioane de carti care ar fi ajuns la tot atatia oameni si ar fi deschis minti si vieti. Carti adevarate, de autori care stiu sa scrie, care au fost validati pentru scrierile lor si care au influentat cultura si lumea.

Daca voiau sa ajute cumva putin cultura si piata de carte, ar  fi donat banii astia catre marile edituri sau catre bibliotecile orasenesti ca sa-si doteze baza de carti.

Dar asta, in mintea lor, nu avea la fel de mare impact precum chipul lui Ciuca de mare ostas al tarii. Si nici nu puteau deduce din bani de la stat.

Ei, loazele dovedite in scolile pe care le-au urmat, vorbesc despre cultura.

Exista deja zvonuri ca aceasta carte e “inspirata” de cea presedintelui ceh, Petr Pavel, fost general retras din armata. Chiar si imaginea din reclama seamana cu coperta cartii generalului ceh, acum presedinte.

Tot zvonurile interne spun ca dupa ce a citit primul draft scris de consilieri, Ciuca a zis ca e prea mult de la ceh si nu prea are legatura cu viata lui, asa ca trebuie rescrisa. Cartea cehului exista si in ebook, sper sa fie citita in paralel de un vorbitor de ceha care sa se uite si pe capodopera lui Ciuca, cand va fi publica.

Ce vreau sa spun este ca e o nesimtire generala, o sfidare totala a oricarui om care intelege ceva din ce e in lumea asta, sa spui ca tu cheltui 2 milioane de euro (posibil 5 milioane) ca sa promovezi o carte, cheltui din banii statului, si ca incasarile le vei dona la caritate.

Nici naiba nu o sa cumpere cartea… ea va fi cumparata doar ca sa analizeze oamenii daca e plagiat, iar asta inseamna 3-5 carti… restul le veti cumpara tot voi sa le daruiti intre voi, sa mai culegeti niste scame de pe umerii de general al lui Ciuca.

500.000 de volume de literatura sau carti de specialitae contra capodopera unui megaloman care se vrea presedinte si se crede autor.

Cum spuneam, il citez pe domnul Valeriu Nicolae, Hai sictir.

Cartea va aparea la editura RAO care, prin director ei – Ovidiu Enculescu – a organizat de-a lungul anilor evenimente impreuna cu Fundatia Titulescu a domnului Adrian Nastase.

Maine e 10 august, o zi in care voi – PSD cu PNL si prietenii vostri – ati pus politia sa gazeze oamenii pe strazi catre protestau impotriva marsaviei voastre si cum voiati sa va acoperiti prin legi, tovaraseste, furturile.

Hai sictir.

P.S. aceasta este traducerea ( cu AI ca evident nu stiu limba) a prezentarii cartii lui Pavel… ca sa fie si sa o stie lumea inainte de a compunerea dl Ciuca

Interviul crud și sincer al Jolanei Voldánová cu generalul Petr Pavel. Prezentatoarea experimentată nu evită niciun subiect – copilăria, opiniile sociale, apartenența la Partidul Comunist din Cehoslovacia, experiența sa în cadrul NATO și motivele pentru care generalul Petr Pavel a decis să candideze la președinție. “…. poate părea mai naiv sau mai lipsit de speranță, dar vreau doar să încerc să schimb o stare proastă într-o stare bună. Pentru că atunci când oamenii văd ce se întâmplă acum în această țară și în politică, trebuie să fie foarte dezgustați. Dacă un număr mare de oameni sunt ca mine atunci când văd ce fac uneori politicienii, câți dintre ei scapă basma curată, cum ne râd adesea în față pentru ceva pentru care noi ceilalți am fi pedepsiți, atunci, desigur, nu poate inspira prea mult optimism. Dar atunci când lucrurile vor sta altfel și oamenii vor începe să simtă că regulile se aplică tuturor și că există o șansă de a veni cu o idee bună și de a nu fi pedepsit imediat pentru ea, iar atunci când acea idee va primi undă verde, atunci lucrurile vor începe să progreseze puțin. Și atunci cred că starea de spirit proastă pe care o avem astăzi aici, din păcate, s-ar putea schimba încet.”

si iata si text din cartea/compunerea dlui Ciuca

3097
urban tabu coverNu putem eradica ura, dar putem controla mica oaza in care traim. Astazi am decis sa blochez pe pagina de fb urban.ro orice mesaj cu limbaj vulgar sau care e atac la  persoana.

Nu putem eradica ura, dar putem controla mica oaza in care traim. Astazi am decis sa blochez pe pagina de fb urban.ro orice mesaj cu limbaj vulgar sau care e atac la  persoana.

Astazi am luat decizia sa blochez pe pagina de fb urban.ro orice mesaj cu limbaj vulgar sau care e atac la o persoana.

Cand m-am intors sa scriu organizat pentru o noua publicatie, am vrut sa fac o oaza de bine, de liniste si de frumos, un loc in care cititorii sa gaseasca informatii pe care alte spatii media nu le mai promovau – de la balet, muzee, design de obiect si cursuri care sa ne ajute sa invatam ceva in fiecare zi.

Ultima saptamana pe pagina urban.ro a fost un festival al hate-ului cu un limbaj plin de mizerii, totul plecat de la ceremonia de deschidere a JO pe care am analizat-o si am explicat care erau temele din istoria artei la care se facea trimitere.

Colegul Eduard Enache, absolvent de istoria artei, a scris textul (il gasiti aici) Si, pentru a aseza totul intr-o perspectiva istorica ampla si pentru a ne indeparta de aceasta Ceremonie, tot el a scris despre acte artistice care au fost scandaloase la momentul lor si care astazi sunt apreciate de istoricii de arta. (textul e aici).

Obisnuiesc sa pun si pe pagina de FB urban, dar si pe pagina mea de fb articolele de pe urban.ro. Cei mai multi nu stiu ca urban.ro e proiectul meu si nici nu e relevant sa stie (e mai important ca muncesc impreuna cu Eduard si ca ne mai ajuta cand ne e greu Orlando Nicoara).

Valul de ura de saptamana trecuta a atins cote care mi-a amintit de una dintre cele mai grele incercari ale mele fata in fata cu opinia publica (o povestesc mai jos putin).

Saptamana trecuta, ne-au acuzat de sexism, ca-i facem pe oameni prosti pentru ca daca ei nu stiu contextul de  care scriem, sigur vrem sa-i jignim. S-au folosit cuvinte grele si intre comentatorii la aceeasi postare si… ce mi se pare foarte grav, au ajuns sa ma agreseze verbal pe toate canalele mele de social media, in mesaje private oribile, pline de mizerii.

Evident, am blocat pe toata lumea agresiva.

Stiu ca algoritmul de facebook favorizeaza ura si cearta, cu cat sunt mai multe reactii pe negative si pe suparare, cu cat sunt mai multe comentarii, cu atat expune o postare la mai multa lume.

Dar eu nu vreau ca munca noastra sa fie un centru de ura.

Nu ma intereseaza credintele religioase ale oamenilor fiecare crede in ce simte si a fost educat…

Nu ma intereseaza nici ce diplome au ce care ne citesc, atat timp cat ne citesc cu mintea deschisa si se bucura daca descopera ceva din care au de invatat.

Deviza noastra este “fiecare zi in care invatam ceva e o zi buna”. E un lucru in care cred cu toata fiinta mea, e parte din ideea progresului personal si al comunitatii.

Nu vreau ca persoanele care ne citesc sa aiba doar aceleasi pareri cu noi, dar vreau – cand au alte opinii – sa si le exprime politicos, argumentat, elegant.

*

Stiu ca odata cu audienta mare (textul cu simbolurile de la ceremonia de deschidere a facut peste 10k vizualizari, iar Eduard a fost invitat la Europa FM sa discute despre el), stiu ca vine si un public care nu e totalmente interesat de arta, teatru, film, balet, pictura.

Stiu ca sunt unii care ca sa scape de necunoasterea lor, prefera sa-i jigneasca pe cei care stiu lucruri intr-un domeniu.

Nu e nicio rusine sa nu cunosti lucruri, dar nu ajuta pe nimeni daca jignesti si esti agresiv fata in fata cu necunoasterea ta.

De astazi in social media la Urban.ro e urmatorul disclaimer

Va informam ca orice comentariu care nu are un limbaj politicos sau este un atac la o persoana va fi sters de pe aceasta pagina, iar autorul va fi blocat, fara un avertisment suplimentar. Ne dorim ca urban.ro sa fie un spatiu unde descoperiti informatii frumoase, din care sa invatam fiecare lucruri bune.

Si scriu asta aici pentru a incuraja si alte reactii sa aiba atitudini similare, pentru a face putinaa curatenie intr-un mediu care e tot mai nociv.

*

Iata si detalii despre una dintre cele mai traumatizante experiente legate de confruntarea cu opiniile altora care nu erau de acord cu munca mea.

Am lucrat 7 ani la revista Tabu, 4 dintre ei am fost redactor sef; Tabu era o publicatie – dupa cum ii spunea si numele – care voia sa puna pe agenda publica lucruri de care oamenilor le era rusine, frica, despre care nu se vorbeau in societate, dar care ar fi putut ajuta la dezvoltarea unui spirit al acceptarii si tolerantei.

La sfarsitul anilor 2000, am publicat un pictorial in care erau reinterpretate picturi celebre: Geneza, Cina cea de Taina, Pieta.

Reinterpretarea era intr-un context modern (cu haine actuale), dar si cu un mesaj prin cei care erau personaje in fotografii – de genuri si rase diferite, de religii si orientari sexuale diferite.

Pictorialul a fost realizat de Cosmin Bumbutz si (la partea de stil si directie artistica) de Laura Carnici. Toata redactia a muncit pentru a aduce pe platou vedetele care ne puteau ajuta sa transmitem mesajul nostru dincolo de orice cuvant.

Aceasta este imaginea de la Cina cea de taina… apar in cadru: Kristina Dragomir, Ali, Corina, Adela Popescu, Silvia Giurca, Catalin Botezatu, Oana Cuzino, Ana Ularu, Alex Velea, Dragos Bucurenci, Ileana Badiu, Daniel Mihalcea, Laura Cosoi.

Dupa ce revista a fost publicata, pentru ca eu semnam editorialul de deschidere si promovasem pe blog munca colegilor, am fost agresata verbal cu expresii care nu pot fi transcrise… dar care includeau sex, violenta, cruci… toate in numele crestinismului.

Nu era epoca social media in care toti credem ca ii putem atinge pe ceilalti cu orice vorba, atunci puteau ajunge la mine fizic- la redactie-  sau mailul personal. Si au incercat pe aceste cai.

Am depasit momentul. Am mers mai departe cu convingerea ferma ca e important sa expunem in spatiu public lucruri despre toleranta si acceptare.

La mai bine de 20 de ani distanta, experienta de saptamana trecuta mi-a aratat ca multi dintre noi n-au invatat nimic. Din contra, au devenit mai rai si mai agresivi. Si istoria se repeta.

Asa ca, de asta, am sa protejez cu toate mijloacele pe care le am la dispozitie lumea si comunitatea pe care vrem sa o dezvoltam la urban.ro

Sa auzim de bine 😊

2655

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!