Author : Cristina Bazavan

Boutique Fouquetun week end la paris

un week end la paris

Am petrecut un weekend prelungit la Paris pentru ca e locul in care, in patru zile, simti ca primesti energie pentru patru luni.

In centru – cel mai extins “centru” dintre toate orasele europene pe care le-am vizitat – fiecare vitrina e o mica expozitie de arta, fiecare casa e o mica bijuterie de arhitectura, fiecare strada are poezia ei, aromele ei delicioase, parfumurile ei fermecatoare, masinile ei parcate aiurea si oamenii ei colorati, eleganti, relaxati si foarte convinsi de puterea de seductie a orasului si a tarii lor; chiar daca niste fraieri de la o agentie de rating s-au gandit sa le dea o nota proasta. Din Paris, vreau sa va povestesc despre ceva ce am vazut si altceva ce am ratat – si poate ajungeti sa experimentati voi.

Am fost la Paris la punct fix – voiam sa petrec cateva minute in vechiul boutique pe care Alphonse Mucha l-a realizat la
inceputul secolului trecut pentru Fouquet si bijuteriile sale. Un spatiu “elfesc” cum spunea cineva, realizat cap coada in maniera Art Nouveau si salvat de parizieni, integral, printr-o minune.

Ok, si prin multa truda. Acum, boutique-ul e ascuns intr-o aripa din Musee Carnavalet si isi deschide portile batante pentru
vizitatori carora le e suficient sa admire paunii, mozaicurile, statuile de bronz si vitrinele de cristal, padurile fantastice
sculptate in lemn, chiar daca din bijuteriile domnului Fouquet nu a mai ramas decat o mostra palida.

Despre ce am ratat, am aflat prea tarziu. De asta am si ratat – dar, cum spuneam, poate reusiti voi sa vedeti. Pe scurt,
parizienii inoveaza in continuare in l’art de la table si au ajuns de curand sa inoveze si in materie de art a la table. Joia, o data la doua saptamani, Anna si Rosario, doua prietene pasionate de arta si originare din Spania, alaturi de Kristi, o “chef”
californiana organizeaza o cina speciala fie in apartamentul lor, fie intr-o galerie de arta sau un designer hotel. Kristi
asigura cina pentru 10-12 persoane – care nu se cunosc, dar ajung sa se cunoasca; nu stiu ce vor manca, dar au dreptul sa-si exprime niste “preferinte” cand fac rezervarea; si care vor fi surprinse de prezenta unui artist (cantaret, pictor, creator de bijuterii etc).

Site-ul pe care se deruleaza preparativele si narativele acestor experiente culinartistice se numeste chiar asa –
unartistealatable.blogspot.com

***
Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premium Communication

1729
mlho rochie Maria Lucia Hohan la Globuri 2012

o rochie Maria Lucia Hohan la Globuri 2012

Actrita Jenna Dewan a purtat aceasta rochie de Maria Lucia Hohan aseara la Globurile de aur

Jenna Dewan-Tatum a jucat in Tinar si nelinistit, a aparut in videoclipurile lui Timberlake si P Diddy (din echipa de dansatori a lui Diddy a si facut parte).

Maria Lucia Hohan e poate cel mai resfatat designer roman cind vine vorba de celebritati si covorul roshu. in ultimii ani la cannes s-au vazut des creatiile ei pe covorul roshu.

s-au mai imbracat in tinute MHL de-a lungul timpului – Selena Gomez, Kristin Cavallari, Jennifer Hudson si Sharon Osbourne

3643
fataJob – Social Media Escort :)

Job – Social Media Escort :)

odata cu social media au aparut noi job-uri. de la administrator corporatist pentru pagini de Facebook sau conturi de Twitter pina la PR relaxat care da viata unui cont de vedeta, nu mai vorbesc de job-urile de prin agentiile de publicitatere care au “strategist” in numele functiei… sau, asa cum zice manafu – un nou posibil job – moderator de comentarii.

iata acum un job muuult mai sexy – Social Media Escort.

a fost lansat in america, de o studenta care are nevoie de bani pentru studii.

ce ofera serviciul?

vrei ca prietenii tai de pe Facebook sa te invidieze pentru noua ta iubita sau sa faci pe cineva gelos? Cathy prietena ta (imaginara, of cors) posteaza 3 mesaje pe wall-ul tau. vrei sa “aveti o relatie mai lunga” – 10 zile de postari pe FB din partea ei – 5 dolari:)

in reclama spune ca are 23 de ani, este studenta si locuieste in New York.

***

desigur ca nu prea aveti cum sa stiti daca e reala fotografia sau nu, dar job-ul e ingenios:)

3744
lush (1)Concurs Rasfat

Concurs Rasfat

in vremuri din astea dificile, simt nevoia sa contrabalansez cu ceva: sa ajut la formarea unei oaze de liniste, de altfel – pentru echilibrul nostru mental si emotional.

asa ca, doamnelor si domnisoarelor va invit la un concurs.

***
cind vine vorba de rasfat, eu am treaba cu apa si spa-ul si masajul:)
o parte din rasfatul de acasa il pot realiza cu produsele Lush – preferatul meu este spumantul solid pentru baie – o mingiuta magica aromata care se dizolva in apa si te invaluie in spuma si-n aroma altor lumi.

***

nu stiam ca unul dintre amicii mei, Denis, are in grija imaginea produselor Lush, dar cind m-a intrebat daca le folosesc m-am pornit sa elogiez acest spumant de baie.

mi-a trimis spre testare si alte goodies, ocazie cu care am descoperit inca doua produse minunate: exfoliantul pentru corp si uleiul solid pentru masaj.

e foarte tare senzatia sa tii in mina un produs solid care la temperatura pielii sa se transforme in ulei parfumat, senzual.

***

daca nu cunoasteti filosofia produselor Lush, simt nevoia sa va spun cite ceva ca sa-mi vind bine marfa si sa intelegeti ca avem un concurs tres tres simpa: absolut totul sunt produse naturale,vegane, hand made, facute ca pentru membrii familiei celui care le produce. “sa fie si mama mindra”, scrie pe pungile lor:)

exista game si pentru barbati; magazinul vedeta e la mario platza – cind treceti pe acolo intrati instant intr-o alta lume – a parfumurilor imbatatoare -, dar magazinul functioneaza si online

inainte de a va spune ce trebuie sa faceti pentru a primi cadou o pungutza cu goodies Lush – fresh handmade cosmetics – (am 3 pungutze!!!) va mai spun ca Lush are si …jeleuri pentru dus.:)

pentru ilustrare- aceasta fotografie din care-ti vine sa maninci orice produs, doar ca nu sunt comestibile:) sunt pt piele, nu stomac

***
bun! pina miine la ora 12.00 spune-mi intr-un comentariu la acest post de ce ai tu nevoie de rasfatz Lush. alegem 3 tinere doamne care trebuie sa fie rasfatate si le dam cadourile.

jiri kilian danceo bucatica de vis

o bucatica de vis

probabil ca astazi va fi o zi grea cu multe stiri nashpa de la fereastra casei mele (universitate:) ), dar n-ar fi frumos sa o incepeti cu 7 minute de vis?

macar astea sunt sigure.
iata-le…

Jiri Kylian si Nederlands Dans Theater

3157
ioana celibidachea murit ioana celibidache

a murit ioana celibidache

stiu ca toti sunteti cu ochii pe meetinguri si revolutii, dar…

ieri a murit Ioana Celibidache, o minunatie de femeie care a fost sotia lui Sergiu Celibidache. avea 87 de ani, locuia la Paris, a murit in urma unui atac cerebral.

am mai scris de citeva ori despre aceasta doamna minunata (a aparut si o carte despre dinsa, Ioana Celibidache – o matusa de poveste – de Monica Pillat) pentru a fost o personalitate impresionanta.

era pictorita, foarte talentata, dar nu voia sa-si semneze lucrarile cu numele Ioana Celibidache pentru a nu o judeca lumea prin prisma renumelui sotului sau. “Sunt sigura ca ar fi comentat : ia sa vedem ce face nevasta unui geniu.”, e justificarea sa publica. toate tablourile sale sunt semnate, Ioana.

“Bine faci, te-ai gandit perfect. E vorba de drumul tau in viata. Daca reusesti, ai sa fii foarte fericita, daca nu, ai sa stii ca poate nu valorezi atit”, i-a spus Celibidache despre hotarirea ei.

o fotografie din 1968, din cartea doamnei Pillat

a avut o libertate a spiritului rara in vremurile in care domnia sa a fost tinara si cred ca asta l-a si atras pe Sergiu Celibidache … si-o independenta a gindirii: l-a apreciat nespus pe Celibidache – ii spunea maestru -, dar a ramas intotdeauna fidela valorilor sale, nesfiindu-se sa-i spuna ferm sotului cind ceva nu-i placea.

o fotografie din 2010 din aceeasi carte

***

luati-va 5 min timp sa ascultati acest interviu cu dinsa, veti vedea ca a fost o femeie minunata. (mi-ar fi placut f f f mult sa o intilnesc)

26130
raft_masa_lemn_1lemnul – dragostea mea

lemnul – dragostea mea

iubesc lemnul. si-mi place sa merg desculta pe orice suprafata care are la baza lemn:)

*
imi caut balansoar. si cercetam pe net peste tot unde m-a dus google.

asa am ajuns la aceste minunate creatii.


Producator: Andre Joyau.


Producator:Jolyon Yates.


wishbone Producator: Toby Howes.

Producator: Edwards Moore.

producator: Joachim King.

***

cum ziceam imi caut balansoar. daca prin podul bunicilor se afla vreun balansoar – oricit de paraginit ar fi – dati un semn. multumesc.

3785
hellen mirrenculise la Golden Globes 2012

culise la Golden Globes 2012

la noapte dupa ora noastra, pe seara dupa ora lor, se dau Globurile de aur.

e o editie foarte frumoasa, ca-n vremurile de aur ale cinema-ului, pentru ca se intimpla sa fi avut filme si sa fie nominalizati actorii care au cea mai mare popularitate

*
Best Performance by an Actress in a Motion Picture – Drama
Glenn Close – Albert Nobbs
Viola Davis – The Help
Rooney Mara – The Girl With The Dragon Tattoo
Meryl Streep – Iron Lady
Tilda Swinton – We Need To Talk About Kevin

Best Performance by an Actor in a Motion Picture – Drama
George Clooney – The Descendants
Leonardo DiCaprio – J. Edgar
Michael Fassbender – Shame
Ryan Gosling – The Ides Of March
Brad Pitt – Moneyball

**

si astea sunt doar nominalizarile pentru actori in drama, la comedie o mai avem pe Jodie Foster sau Kate Winslet, la regizori Scorsese sau Woody Allen etc etc etc

si la tv e aglomeratie mare de vedete cu Jeremy Irons, Steve Buscemi, Claire Danes, Jessica Lange sau Laura Dern printre nominalizati…

***

aseara s-a repetat pentru ceremonie; adica, actorii care prezinta un premiu in sectiune – oricit de mari ar fi, oricite premii ar fi luat- au venit frumos la hotelul unde va avea loc ceremonia si si-au repetat intrarea, au citit 3 vorbe de pe prompter, au vazut locul unde stau si care e drumul pe care trebuie sa-l parcurga pina in culise.

pentru ca in lumea celor mari orice detaliu conteaza.

iata citeva fotografii de la repetitiile de aseara, facute de cineva din echipa de organizatori:)

Hellen Mirren pregatita sa parcurga drumul de la masa la care va sta pina la scena.

Hellen Mirren si Sidney Poitier repetindu-si momentul

Ricky Gervais cautindu-si locul in sala

Angelina Jolie repetindu-si speech-ul prin care va introduce un premiu.

Jake Gyllenhaal repetind:)

****

ca si la Oscar, prezentatorii nu primesc bani pentru prestatia lor, in schimb pleaca acasa cu citeva cadouri de la sponsori

uite care sunt cadourile de anul acesta:)

doamnele vor primi o geanta Dooney & Bourke Zipper Pocket plina cu delicatese de la Swarovski, L’Oreal si Godiva, iar domnii vor pleca acasa cu daruri de la Lacoste, Kenneth Cole si The Container Store.

***
aveti vreun preferat?

eu voiam tare sa cistige Meryl Streep pentru Iron Lady desi nu am vazut inca filmul, dar dupa ce am vazut acest interviu cu Glenn Close as vrea ca ea sa ia si Globul de aur si Oscarul:)

1639
albert-nobbs02Glenn Close vs Albert Nobbs

Glenn Close vs Albert Nobbs

anul asta Glenn close, mai mult ca sigur, va fi nominalizata la Oscar pentru rolul din Albert Nobbs.

dincolo de rolul incredibil pe care-l face – o femeie care traieste 30 de ani in hainele unui barbat -, Albert Nobbs e o frumoasa dovada de perseverenta; Glenn Close a avut nevoie de 15 ani ca sa stringa banii pentru acest film (pe care l-a si produs, a scris scenariul si, am eu o banuiala, un pic regizat – regizorul este Rodrio Garcia, fiul lui Gabtriel Garcia Marquez)

uitati-va la acest interviu (are putin peste 8 min) si ginditi-va ca Close are 5 nominalizari la Oscar (n-a cistigat niciodata), are o incredibila notorietate, se bucura de un imens respect in industrie si, chiar si in aceste conditii, a avut nevoie de 15 ani ca sa-si duca la indeplinire un vis: sa faca un film despre Albert Nobbs.

e o frumoasa poveste despre cum chiar si cei mai mari muncesc din greu pentru succesul pe care-l au.

2892
grace1Grace – remembering

Grace – remembering

astazi am primit de la Noemi cartea Remembering Grace – fotografiile realizate timp de 25 de ani de unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Grace Kelly, fotograful Howell Conant

cartea e minunata si vorbeste despre prietenia dintre fotograf si actrita/printesa.

m-am uitat pe repede inainte pe ea si am descoperit citeva ipostaze de maxima actualitate; hainele, atitudinea, chipul par atemporale, ar putea sta si astazi pe o coperta.

iata mai jos citeva dintre fotografiile pe care le-am descoperit pe net dintre cele care se gasesc in carte, ca un mic preview si pentru voi, care nu sunteti prieteni cu Noemi Revnic sa va bucure si pe voi la cafeaua de simbata dimineata.

Multumesc frumos, Noemi

Grace Kelly si fotograful Howell Conant

aceasta este fotografia despre care Howell spune ca o reprezinta pe Grace, actrita.

*
cartea se gaseste la The Place sau la libraria Anthony Frost.

3280
small_LeonardNimoy-TheBorgheseSeries-Zz164-511Make up

Make up

pentru ca pregatesc un proiect nou pentru primavara, de citeva saptamini, o data pe saptamina fac niste inregistrari video; asta inseamna ca sunt coafata, aranjata si cineva imi face un make-up profesionist.

de fiecare data cind termina doamna cu make-up-ul simt nevoia sa spun “daca si cu inteligenta ar fi la fel de usor, ce bine ne-ar fi”; pentru ca transformarea e foarte mare, sunt o cu totul alta persoana si, chiar si eu care n-am o parere buna despre felul in care arat, am momente cind – asa machiata – mi se pare ca sunt simpatica.

mi-ar placea sa fie la fel si cu inteligenta. sa poti sa faci o transformare de nivelul acesta, asezindu-te la o masa cu oglinzi si becuri si lasind pe altii sa munceasca pentru tine.

*
astazi a fost din nou una din aceste zile cu inregistrari; din nou parul impecabil, un make-up minunat. am plecat de la locul faptei pe jos si mi-am propus sa fac ceva care sa contrabalanseze look-ul meu. m-am oprit in Angst si-am cumparat multe lucruri ca sa car cele mai grele pungi posibile.

pentru ca viata asa este, nu cu make -up…

foto Leonard Nimoy-The Borghese Series

2215
fricafrica …

frica …

… de Beethoven

I’m still amazed, for example, at someone’s being afraid of Beethoven. I’ve known people who can’t listen to his music because it’s too emotionally arousing or overwhelming for them. But for me, Beethoven’s music was for decades almost as crucial as eating or drinking. His work was a prod into a life of courage, a life embraced totally with all its pain and all its challenges, and for many years I felt that I almost couldn’t live without his music. Had I been afraid of what Beethoven’s music evoked in me I think that fact alone would have given me reason to listen to it, to try and decipher my fears and attempt to understand and get beyond them.

Alan Arkin, an improvised life

***
v-am mai spus ca citesc biografia lui Alan Arkin. imi place asa de mult, incit citesc fiecare capitol de cel putin 2 ori inainte sa trec la urmatorul.

ieri, pt ca il vedeam pe Gheorghe Iancu dansind pe Beethoven, mi-am adus aminte de citatul de mai sus.

stiti ce e ciudat? desi pentru mine muzica clasica e ca fizica cuantica pentru un copil de clasa I (hai a V-a, in sensul ca inteleg semnele, aud ce se intimpla), am inteles profund ce spunea Arkin despre nevoia lui de a-l asculta pe Beethoven.

pentru mine, repetitiile actorilor- dansatorilor sunt o cale de a trece dincolo de propriile mele frici. ma bintuie explicatiile si intelesurile pe care le descopar in spatele muncii lor si mi se pare ca imi fac viata mai usoara. si, categoric, imi dau o forma de energie cu care as alerga maratoane.

asa a fost miercuri si joi, multumesc Catalin Sava pentru acest dar minunat.

***

uneori ne “incarcam” din lucrurile de care ne e cel mai frica.

acesta e beethoven-ul pe care dansa Gheorghe Iancu sub privirea atenta a doamnei Miriam Raducanu (n-as fi stiut fix care bucata de beethoven este daca nu era Ana Onisei alaturi sa-mi spuna)

2223
jurnalismJurizari si editari

Jurizari si editari

ma impietreste gindul ca trebuie sa jurizez ceva; sa apreciez- cataloghez- clasific munca unor oameni.

oricum ai lua-o, judeci cu alta unitate de masura decit au facut-o autorii. iar daca te gindesti ca textul pe care-l citesti e scris de cineva care si-a pus toate asteptarile in concursul la care participa, simti cum se aseaza pietroaie in miinile tale si nu-ti mai vine sa dai paginile.

cind e vorba de arta, imi place sa cred ca un criteriu bun e emotia: m-a impresionat? mi-a transmis o stare?

dar cind e vorba de texte, intervine relevanta la tema, tehnica, impactul si, desigur, starea pe care mi-o aduce textul: m-a dus intr-o lume in care sa fi uitat ce am eu si sa fiu parte din povestea lui?

***
miine trebuie sa jurizez un concurs de jurnalism european, am recitit astazi textele celor care s-au inscris si… mi s-a facut dor sa editez. cel putin 3 dintre ele ar fi fost foarte foarte emotionante cu un editor bun.

as vrea sa se faca o scoala de editori. aproape ca ma bate gindul sa fac eu cursuri for free. dar oare editorii ziarelor ar vrea sa (mai) invete?

***
spunem ca nu ne mai citeste publicul; e adevarat, dar daca noi nu avem o continua preocupare pentru limbaj si pentru dinamica scrierii, nu putem tine pasul cu publicul. si-l plictisim oricit de puternica ar fi informatia pe care vrem sa o transmitem.

1888
gheorghe iancutata si fiu

tata si fiu

cum pui in dans relatia tata-fiu?

Peter Gabriel cinta, danseaza Gheorghe Iancu si Alessandro Riga.

(din nou 6 minute din viata voastra pentru emotii care se exprima altfel)

l-am vazut din nou dansind astazi pe Gheorghe Iancu (acum are 55 de ani). il veti vedea si voi intr-un show de exceptie, f f emotionant in curind la TVR Cultural. (am sa scriu o lunga poveste despre acest spectacol)

1476
victory[1]gresesti? bravo!

gresesti? bravo!

dragii mei,

pe 24 ianuarie, special pentru asociatia incubator 107 voi tine un atelier. tema e una pe care nu o prea intilniti la seminarii:

Lăsați perfecțiunea deoparte, greșiți. O întâlnire despre importanța eșecului.

vom vorbi despre greselile noastre de toate felurile si veti primi cadouri daca gresiti:)

de ce tin acest atelier? cred ca cel mai mult pierdem in viata pentru ca ne pedepsim pentru greselile pe care le-am facut, pentru ca nu am progresat la nivelul celorlalti, pentru ca nu am luat intodeauna “premiul intii”.

as vrea sa vi se intimple in viata sa va spuna un mentor sau un profesor “gresesti? bravo!”

atelierul are loc la sediul asociatiei incubator 107, 24 ianuarie 2012 de la 19:0 la 21:00 ; va puteti inscrie prin email la adresa [email protected]. mai multe detalii aici.

e primul atelier/seminar pe care-l tin in 2012, mi-ar placea sa veniti, sunt sigura ca ne vom distra.

pe tinerii de la incubator107 ii puteti gasi si pe FB

***

Ce e incubator107?

incubator107 este locul în care oricine poate învăța pe oricine orice. Vrem să încurajăm în oameni dorința de a învăța de la alții și de a învăța pe alții. Așteptăm propuneri de ateliere inedite, personale și cu suflet din orice domeniu al vieții de-după-birou. Meșterii noștri pot fi pasionați, inițiați sau experți.

incubator107 este un proiect al asociației Macaz Cultural, în care echipa se implică voluntar. Funcționăm din donațiile învățăceilor pe care le împărțim jumi-juma între meșteri și facturi și materialele pentru ateliere. În același spirit al schimbului și al libertății, am clocit un loc în care poți aduce un obiect și lua altul la schimb. TROC se numește și ne e foarte drag.

Fiecare lună începe cu câte o Nocturnă unde experimentăm rând pe rând toate atelierele din luna ce urmează. Invitații noștri vin cu merinde făcute în casă, trec din experiență în experiență și se înscriu la atelierele care i-au convins. La răsărit de soare avem cântare și cafea la oală.

incubator107 îşi cheamă mentorii – acei oameni simpli şi extraordinari care au avut curajul să-şi transforme pasiunea într-un mod de viaţă. În fiecare lună punem la cale o întâlnire eroică, când invităm pe acela care ne va inspira, ne va da aripi şi bobârnace.

gheorghe iancuGheorghe Iancu Sticks

Gheorghe Iancu Sticks

astazi l-am vazut dansind pe domnul acesta. Gheorghe Iancu se numeste. am sa va povestesc curind despre el.

2066
streepMeryl Streep

Meryl Streep

cind eram in America a avut loc premiera filmului in care Meryl Streep o interpreteaza pe Margaret Thatcher, iar cronicile din ziare nu erau chiar cele mai prietenoase cu filmul. new york times sustinea ca e prea romantat si ca , pentru ca regizorul e femeie – Phyllida Lloyd, a dus filmul intr-o zona care n-are legatura cu biografia unui om de stat.

toti insa remarcau interpretarea minunata a lui Meryl Streep.

zilele astea a inceput o avalansa de aparitii ale lui Streep in presa internationala; in parte pentru ca trebuie promovat filmul, dar si pentru ca i se face lui Streep o precampanie pentru Oscar.

Streep careia nu-i prea place sa acorde interviuri, e acum obligata prin contractul de promovare al filmului sa se intilneasca cu multi jurnalisti. E un moment rar de care fanii lui Meryl Streep ar trebui sa profite ca sa o studieze in detaliu.

iat-o intr-o inregistrare de la conferinta de presa pariziana a filmului Iron Lady. Uitati-va cit e de frumoasa si de senina, ce chip minunat are… si are 62 de ani!!

unul din site-urile mele preferate, nowness.com a facut ieri un remember al citorva dintre cele mai reusite fotografii ale sale🙂

din pacate, nu am vazut pe lista premierelor de la noi, Iron Lady pina in aprilie, deci avem cam mult de asteptat. 🙁

2410
Stephen-King-002Stephen King – On writing

Stephen King – On writing

Around 1960, Forry (who sometimes referred to himself as “the Ackermonster”) spun off the short-lived but interesting Spacemen, a magazine which covered science fiction films. In 1960, I sent a story to Spacemen. It was, as well as I can remember, the first story I ever submitted for publication. I don’t recall the title, but I was still in the Ro-Man phase of my development, and this particular tale undoubtedly owed a great deal to the killer ape with the goldfish bowl on his head.

My story was rejected, but Forry kept it. (Forry keeps everything, which anyone who has ever toured his house—the Ackermansion—will tell you.) About twenty years later, while I was signing autographs at a Los Angeles bookstore, Forry turned up in line . . . with my story, single-spaced and typed with the long-vanished Royal typewriter my mom gave me for Christmas the year I was eleven. He wanted me to sign it to him, and I guess I did, although the whole encounter was so surreal I can’t be completely sure. Talk about your ghosts. Man oh man.

***

Nobody ever asks about the language.
They ask the DeLillos and the Updikes and the Styrons, but they don’t ask popular novelists. Yet many of us proles also
care about the language, in our humble way, and care passionately about the art and craft of telling stories on paper.
What follows is an attempt to put down, briefly and simply, how I came to the craft, what I know about it now, and how it’s done. It’s about the day job; it’s about the language.

***
citesc cartea lui Stephen King “On Writing”. nu-mi place King pentru ca nu-mi plac SF-urile, dar cartea aceasta pe jumatate autobiografica, pe jumatate despre tehnicile de scris sper sa ma motiveze pentru a ma apuca de un proiect maricel care e in plan. si pentru care nu-mi gasesc inca entuziasmul.

am cartea lui King in pdf, nu cred ca va fi tradusa la noi, asa ca pentru cine e fan, as putea sa o trimit pe mail.
daca va intereseaza, lasati un comentariu & adresa reala de mail in semnatura pe care vi-o cere blogul cind comentati