acasa la mine? sau la tine? (nu, nu e intrebarea pentru un one night stand)
stiti ca ma pricep la filme (n-aveti cum sa comentati asta, poate nu ne plac aceleasi filme, dar….)
stiti ca-mi plac filmele
stiti ca pot fi o companie dragutza (hai ca si asta stiti, sa nu indrazniti sa spuneti ca nu e asa, ca va rup picioarele)
nu vreti cu mine la film?
*
partea dragutza e vedem filmul acasa la mine si la voi…
adica fiecare de acasa, dar e un film de cinema care nu a ajuns inca pe tv, un film premium… ni-l face cadou Cinema Anidor.
mai exact mai multe filme premium, uitati-va la link sa vedeti ce filme simpa sunt:)
cum procedam?
voi imi spuneti un film care poate fi asemanat cu o ciocolata… imi dati si explicatii de ce seamana cu ciocolata si cu ce fel de ciocolata… eu va dau pe mail, in mare secret, un cod, cu care va uitati la minunatiile de filme din Cinema Anidor.
daca vreti, va spun si ce filme am sa vad eu in week end ca sa ne uitam la aceleasi lucruri:)
deci, incepeti de acum: comentati, gasiti un film care seamana cu o ciocolata, spuneti-mi-l, primiti cod-ul si aveti Cinema-ul Anidor la voi acasa.
e valabil tot week end-ul asta. adica pina miine la ora 24.00
Ruxandra Predescu a fost unul dintre bloggerii oficiali, membru intr-un juriu special, la Festivalul International al Filmului de Comedie de la Cluj care s-a incheiat simbata seara.
Ar fi trebuit sa fiu si eu acolo, dar am ramas in Bucuresti cu alte proiecte. Ruxa care e tres tres s!mpa s-a gindit sa imparta cu miine din povestile ei de la Cluj si mi-a scris o scrisoare, pe care o gasiti mai jos:)
**
Dragă Cristina,
Îţi scriu rândurile asta în avionul ce mă aduce acasă de la Cluj (deci sunt în aer!), răgaz şi prilej pentru a-ţi povesti cum a fost, fiindcă ştiu că ar fi trebuit să fii şi tu la Festivalul Internaţional al Filmului de Comedie.
În primul rând, ţi-ar fi plăcut Clujul, fiindcă e un oraş mai aerisit decât Capitala noastră, cu multe clădiri vechi pe care transilvănenii au ştiu să le pună în valoare. Drept e, cele trei cinematografe în care a avut loc Festivalul erau toate în centru, şi tot aşa şi cafeneaua oficială, Klausenburger. Ţi-ar fi plăcut teribil muzica şi atmosfera de acolo fiindcă era… ei bine, în lipsa altui cuvânt mai bun, boemă.
Apoi ţi-ar mai fi plăcut Camino, restaurantul în care îl găseşti pe Hădean. Adi Hădean, şi unde, dincolo de „salăţi”, ai fi adorat humusul cu seminţe de pin (ştiu că eşti fan!) dar şi bruschetele sau muşchiul fraged de porc, tavalit prin tot soiul de mirodenii înainte şi în tipul coacerii.
Desigur, nu pot să nu-ţi spun de degustarea de deserturi, taman ţie, o împătimită a ciocolatei! Ciocolata n-am putut aduce, dar am pentru tine nişte crizanteme vesele. Vezi poza 🙂
Dincolo de toate aceste alinturi, au fost filmele din cadrul Festivlului care, apropo, a avut ca temă, anul acesta, comedy-drama, un amestec de râsu’-plânsu’ cum place la români. Ţi-ar fi plăcut teribil Gobbel, scurt metrajul pe care noi, juriul, l-am declarat câştigător la unison, şi tinerii regizori prezenţi acolo, ba chiar ai fi putut să-l revezi şi pe Manole în Grand Hotel Italia, film pe care eu nu apucasem să-l văd la Anonimul, astă vară. Săracul Manole cu păturica trasă până sub bărbie! M-a amuzat tare!
Totuşi, cel mai mult, la acest Festival, m-a bucurat şi îmbogăţit prezenţa doamnei Draga Olteanu Matei, despre care sigur nu ştiai că a scris scenariul de la Cucoana Chiriţa, nu? Şi că nu e doar o fabuloasă actriţă dar e şi un om foarte frumos – îţi mai povestesc eu când vin acasă, fiindcă acum (deja!) ne pregătim de aterizare. Vezi, e scurt drumul de la Cluj la Bucureşti, ar trebui să mergem mai des acolo!
Cu drag,
Ruxandra
PS Pentru că ştiu că ai o afinitate cu MasterCard, îţi trimit alăturat o fotografie făcută chiar acum, în avion. Mi-a plăcut la nebunie ideea!
*
comentariul meu: Draga Ruxa, stii ca te invidiez pentru ciocolata pe care ai mincat-o de la Hadean si pentru intilnirea cu doamna Draga Olteanu Matei. Dar iti multumesc tare pentru rinduri si ii urez cu tot dragul La Multi Ani, doamnei Draga Olteanu Matei; urare pe care stiu ca ai rostit-o si tu astazi cu toate gindurile bune catre dinsa.
cind Spielberg a facut Minority Report, revista Time a facut o coperta cu el si un reportaj despre inovatiile pe care le arata in film si care ar putea fi peste 25 de ani de actualitate. au trecut mai putin de 10 ani si aproape toate tehnologiile de acolo ne sunt la indemina.
editia din aceasta saptamina a revistei Time il are pe coperta pe Tintin, pentru ca Spieleberg l-a adus pe marele ecran in 3D. povestea imprietenirii dintre regizor si jurnalistul cu parul roscat din benzile desenate e delicioasa.
*
The Boy from Brussels Tintin didn’t start out as pan-European, let alone global. He started out as Belgian. Hergé was the pen name of one Georges Remi, who was born in 1907, the son of a worker in a candy factory in Brussels. He grew up a Catholic and an ardent Boy Scout.
He began publishing Tintin’s adventures in a Brussels newspaper, and they were an instant hit: at the end of Tintin’s first adventure, a trip to the Soviet Union, the newspaper threw a welcome-back party at the train station. Thousands of fans showed up and mobbed the hapless Tintin stand-in, a local Boy Scout with his hair gelled up into Tintin’s trademark ginger quiff. It rapidly became clear that Tintin was destined to escape from his humble beginnings as easily as he shed handcuffs in the comic books.
Tintin’s story would eventually be translated into 60 languages (he is Dingding in Chinese and Tincjo in Esperanto). He has been adapted for the radio, the stage, TV and the movies, though never on a grand scale. There are Tintin stamps and a 10-euro Tintin coin. The first comic strip to enter the modern-art collection at the Centre Pompidou in Paris was Tintin. A bronze statue of Tintin and Snowy stands in a square in Brussels.
*
restul povestii, despre cum s-a imprietenit Speilberg cu Tintin in coverstory-ul Time.
Tintin-ul lui Speilberg intra pe ecrane in Romania de vineri:)
unul dintre cele mai populare personaje de benzi desenate ale secolului trecut, TIN TIN, vine pe ecrane intr-un film 3D.
s-ar putea ca personajul TinTin sa nu va spuna mare lucru daca aveti putin peste 20 de ani, dar el este un tinar reporter (cu o freza ciudata si-un prieten catel) care are foarte mult curaj… e un personaj din acela cu care te identifici si daca ai 10 ani si daca ai 30.
tocmai de aceea, sunt bucuroasa sa fac un concurs cu premiu 2 bilete pentru vineri 28 octombrie la premiera Aventurile lui Tintin (in regia lui Speilberg!!), in 3D!
spuneti-mi ce l-ati intreba pe Tintin daca l-ati intilni astazi. aleg cea mai simpa intrebare si o premiez cu biletele… la o proiectie in format IMAX, la Cinema City, care va avea loc in 26 octombrie, la ora 18.45:)
Harvey Keitel (Pulp Fiction, The Piano, Reservoir Dogs, Taxi Driver) a fost aseara unul dintre invitatii speciali ai Galei de strigere de fonduri a Fundatiei Scheherazade pentru renovarea spitalului de copii “Sfanta Maria” din Iasi.
Keitel care filmeaza la Bucuresti cu Gerard Depardieu in Ipu – Convicted to live pina martea viitoare, dar si-a facut timp sa raspunda invitatiei ambasadorului Statelor Unite la Bucuresti, la resedinta caruia a avut loc evenimentul.
din 13 noiembrie vedem si noi Familia Kennedy, miniseria de 8 episoade despre viata clanului Kennedy despre care se discuta aprins in America inca de la momentul distributiei lui Katie Holmes drept Jackie O.
am vazut zeci de fotografii furate de paparazzi de pe platourile de filmare si toata lumea e de acotd ca doamna Tom Cruise seamana cu Jackie O. acum ramine sa si vedem daca e si o actrita buna
in romania serialul va fi difuzat de TLC, duminica la ora 19.00
iata citeva fotografii oficiale ale filmului. in rolul lui Jack Kennedy este Greg Kinnear (As good as it gets)
“in arta doar daca esti pictor poti sa faci lucrurile singur; dar nici atunci pina la capat, pentru ca trebuie cineva sa te ajute sa ti vinzi lucrarile. ai insa controlul asupra operei tale artistice. pentru restul artelor depinzi de multi altii”, mi-a zis Julie Taymor ( Frida, Across the Universe, Titus, Tempest) intr-o parte a discutiei pe care n-am pus-o in interviul pe care l-am facut.
mi-am adus aminte de asta cind am vazut documentarul lui Kim Ki Duk, Arirang, in cadrul Les Films de Cannes a Bucharest. pentru ca e un tur de forta (cu toata umilinta inclusa) pentru a demonstra contrariul.
*
Arirang e un cintec de disperare si jale celebru in Coreea.
si filmul e la fel. e urletul unui regizor care crede ca a fost abandonat de prieteni (poate a si fost parasit), care nu mai poate face filme (pentru ca nu mai are echipa), care traieste in salbaticie …
e urletul “uite ca traiesc si uite cum traiesc” ( si traieste nu doar in salbaticie, ci si in niste conditii f grele, intr-o baraca friguroasa, maninca din doua castroane – foste boluri pentru ciine)
e urletul “uite ca pot si singur”, pentru ca se filmeaza singur, se priveste in timp ce se editeaza… subliniind schizofrenia pe care o traieste…. dar pe care, de fapt, o traim cu totii (ne certam sau ne laudam in mintea noastra, ne punem intrebari sau dam raspunsuri la lucruri la care n-am avut curaj sa comentam cu voce tare)
mi-a placut mult Arirang-ul lui Kim Ki Duk si l-am iubit pentru curajul (un pic si orgoliul, putin si paranoia) de a se arata atit de intim publicului. pentru ca regizorul e si personajul principal al documentarului si-l vezi in cele mai intime ipostaze; regizorul umilindu-l pe actor, trecindu-l prin toate caznele prin care si-a trecut de-a lungul timpului actorii din filmele cu multe premii.
si daca-i stii filmele, cu imagini minunate, pline de erotism si multe intelesuri, si-l vezi cum traieste in conditiile acelea extreme, iti dai seama ca toti – in esenta – suntem la fel. si singuratatea e, uneori, obligatorie. e o cale catre supravietuire, cu toata penitentza ei.
mi-a placut mult ca, desi e un film plin de vorbe, personajul principal nu vorbeste cu nimeni; singura conversatie (in afara de cea cu sine) e cu o pisica galbena si grasa pe care o imita o data.
si mi-a mai placut evolutia aparatului cu care-si prepara cafeaua; de la o presa facuta dintr-o jumatate de sticla de plastic si o bucata de hirtie, pina la o masinarie complicata pe care o construieste in timp. a fost semnul ca se va intoarce, in vreun fel, la civilizatie.
* nu vreau sa va povestesc mult din film, dar va rog, va rog, va rog sa-l vedeti. o sa va recunoasteti multe frici si furii acolo. chiar daca n-ati cistigat un premiu la cannes.
din pacate nu mai ruleaza in cinematografe si va trebui sa-l cautati pe dvd.
eu am o teorie – din instinct, caci n-are baze stiintifice – cum ca oamenii, creatorii in mod special, sunt atrasi de lucruri pe care le vor trai la multa distanta dupa ce le vor fi descris pe hirtie /film /scena /muzica.
am regasit-o in filmul lui kim ki duk si-am zimbit.
P.S. si nu, nu cred ca singuratatea e calea de reusita; cred, ca in fotografia de mai jos, ca poti fi sus gratios si frumos, cind te sprijina cu drag altii (cu efortul tau inclus in “performance”)…
de astazi aveti treaba in cinematografele Studio si MTR; puteti vedea filmele de la Cannes, dar si revedea filmele romanesti care au facut istoria “noului val de cinema” cu bonus track – scurt metrajele de studentie ale regizorilor.
incepe Les Films de Cannes a Bucharest,festivalul creat de Cristian Mungiu si echipa lui, asa ca un semn de multumire pentru publicul roman care mai merge la film: daca tot merge, sa si primeasca ce-i mai bun.
nu stiu ce program aveti daaaaaaaaaaaar, neaparat, dar chiar neaparat trebuie sa vedeti Arirang al lui Kim ki Duk si La piel que habito al lui Pedro Almodovar . primul e miine de la 20.30 la studio, al doilea duminica la aceeasi ora, acelasi cinematograf.
ne vedem acolo, pentru ca nici eu nu le-am vazut si le astept cu foarte mare nerabdare.
mai jos tot programul festivalului, ca sa stiti ce si cum, dar mai ales unde:)
Program Les Films de Cannes à Bucarest
Vineri, 14 octombrie
Cinema Studio
13.00 – „Înainte de micul dejun” (1995, 15’)
„Marfa şi banii”, regia Cristi Puiu (2001)
15.00 – Calup de scurtmetraje româneşti premiate la Cannes
18.00 – „Hors Satan”, regia Bruno Dumont (2011)
20.30 – „Habemus Papam”, regia Nanni Moretti
NCRR
14.00 – „Flandres”, de Bruno Dumont (2006)
16.00 – „L’Humanité”, regia Bruno Dumont (1999)
19.00 – „Ea” (1994, 7’)
„Marţi după Crăciun”, regia Radu Muntean (2010)
23.00 – petrecere cu Nea Vasile& Taraful de la Mârşa, Clubul Ţăranului
Sâmbătă, 15 octombrie
Cinema Studio
11.00 – „Ea” (1994, 7’)
„Marţi după Crăciun”, regia Radu Muntean (2010)
13.00 – „The Tree of Life”, regia Terrence Malick (2011)
15.00 – dezbatere „The Tree of Life”
16.00 – „La vie de Jésus”, regia Bruno Dumont (1997)
18.00 – „Michael”, regia Markus Schleinzer (2011)
20.30 – „Arirang”, regia Kim Ki-duk (2011)
NCRR
11.00 – „Drive”, regia Nicolas Winding Refn (2011)
13.00 – „The Red Thin Line”, regia Terrence Malick (1998)
16.30 – „Hors Satan”, regia Bruno Dumont (2011)
19.00 – „2Pasolini” (2000, 12’)
„Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, regia Andrei Ujică (2010)
23.00 – petrecere cu Nightlosers & Elvis Romano, la Clubul Ţăranului
e o campanie la radio guerrilla in care ascultatorii sunt invitati sa spuna un moment din viata lor cind s-au simtit europeni in propria tara. e un alt fel de a vedea si lucrurile pozitive din Romania.
pentru ca aud in fiecare dimineata campania asta, mi-a ramas in minte, iar vineri seara la cinema corso , mi-am amintit de ea.
*
era trecut de 11 seara si in fata mea, linga ecranul de cinema era o doamna care vorbea despre Sandy Powell. n-auzisem de Sandy , dar doamna povestea cu naturalete ca si cum as vorbi eu despre prietenii cu care merg la cafea, neostentativ, doar informativ, ca Sandy a facut costumele pentru Shakespeare in love si toate filmele lui Scorsese, si-a luat si niste Oscaruri. dar acum era Sandy care i-a facut si ei costumele pentru filmul pe care-l vazusem.
era asa de naturala si fireasca descrierea, iar cinematograful corso proaspat renovat imi aducea aminte de BAM, NY, incit pentru citeva secunde nu m-am simtit nici europeana, nici romanca, nici americanca -> ci un om care apartine unei societati care se bucura de globalizare.
*
We are such stuff as dreams are made on, and our little lives are rounded with a sleep, e o replica din filmul pe care tocmai il vazusem, Furtuna ( dupa Shakespeare, cu Hellen Mirren – Prospera, nu Prospero:) ). doamna din fata mea era Julie Taymor , daca n-ati fost simbata la Corso ati pierdut o sansa de a va simti mai mult decit european.
de a fi pur si simplu mindri, un fel de mindrie din aia patriotica ( uite ce minune se intimpla la noi pe bulevard intr-un cinematograf in care lumea nu mai intra pentru ca vrea la mall) pe care nu o mai promoveaza nimeni.
*
Julie Taymor a fost invitata Romanian International Film Festival 2011. am avut onoarea sa fac un interviu cu ea, il puteti citi aici.
*
ar trebui sa vedeti Tempest ( Furtuna) in versiunea lui Julie Taymor; e o intilnire frumoasa dintre Shakespeare, Matrix, Inception = lumea viselor.
*
*
chiar asa, tu cind te-ai simtit european in romania? (eu n-am premii de dat ca Radio Guerrilla, dar mi-ar placea sa stiu momentele voastre de mindrie/bucurie )
stiu ca v-a placut Filantropica lui Nae Caranfil (replica “mina intinsa care nu spune o poveste nu primeste niciun ban” e deja intrata in limbaj popular); mi-ar placea sa fi vazut si Asfalt Tango (si ca v-a ramas lipita de suflet secventa tangolului lui Charlotte Rampling, in jurul lui Mircea Diaconu), cum mi-ar placea sa fi vazut si Restul e tacere, cel de-al treilea film al lui Nae Caranfil. sa va mai spun si de secventa din tren cu Vizante si colectia de discuri din E pericoloso sporgersi?
unul singur dintre filmele acestea, daca ati vazut si v-a placut, e bine sa stiti ca astazi de la ora 16.00 la cinema Corso e proiectia filmului Dolce far niente, tot in regia lui Nae Caranfil (pe care daca nu l-ati vazut cind l-a difuzat ProCinema, alta sansa de a-l vedea nu o sa mai aveti, asa ca…trebuie sa mergeti)
intrarea fix 1 leu.
proiectia e parte din Romania International Film Festival (RO-IFF), iar in cadrul aceluiasi festival diseara de la ora 20.30 tot la cinema Corso e un alt film eveniment. povestea trupei de dans/teatru Dzi Croquettes, o trupa care a reusit sa revolutioneze miscarea gay intr-o Brazilie aflata sub dictatura.
ambele sunt facute de julie taymor (la fel ca si genialul dar macabrul Titus cu anthony hopkins in rolul principal). aceasta minunata doamna vine in bucuresti la Ro IFF, pe 7 si 8 octombrie. este o regizoare foarte buna si daca nu i-ati vazut filmele trebuie sa mergeti la cinema saptamina viitoare. se aude prin tirg ca doamna taymor va veni la cel putin una dintre proiectiile filmelor sale.
chiar e de neratat.
ca un unghi local si patriotic, julie taymor a lucrat cu andrei serban in urma cu citiva ani, la new york si este o fana declarata a regizorului roman.
*
*
Intre 1-9 octombrie se desfasoara la Bucuresti, Romania International Film Festival (RO-IFF), biletele de acces la proiectii costa doar un leu si se gasesc la casele de bilete ale salilor Corso si Eforie.
saptamina aceasta in cinematografele din bucuresti, dar si din cluj, constanta si brasov, in 3D, filmul PINA.
am scris de multe ori despre el, sunt sigura ca stiti deja ca este o experienta minunata pe care trebuie sa o incercati; o poveste nu doar despre o coregrafa care a schimbat viata oamenilor cu care a lucrat, ci si o poveste despre efortul pe care-l faci pentru a te perfectiona – nu doar in arta, in orice meserie ai avea.
dupa cum iara stiti, nu sunt in tara, pentru ca daca as fi fost aproape ca as fi batut la usa fiecaruia ca sa mearga sa vada acest film, dar…. pentru ca sunt departe si nu stiu cum merge filmul in cinematografe, vreau sa va rog ceva.
daca ati vazut Pina lasati un comentariu pe pagina voastra de Facebook si tag-uiti-ma. sau comentati aici. sau comentati oriunde, pentru ca lumea sa vada mesajul vostru si sa incerce si ei aceasta experienta minunata.
daca filmul acesta va avea un numar decent de spectatori in sala de cinematograf va fi inca un semn ca nu suntem o generatie tabloid. si ne vom putea mindri cu asta.
doar un scurt remember, de la ora 22.00 diseara la TLC , un nou episod din Private Practice…
ca sa vi se faca pofta sa-l vedeti, uitati-va 2 min jumatate la filmuletul acesta… o sa merite timpul vostru
si daca aveti timp, poate va uitati si inainte , de la 21.00 la Odraslele Noastre, un nou serial f f chic.
o sa avem concursuri curind, dar acum sunt intre avioane si inca ma mai gindesc cum sa fac concursul ca sa nu-l mai smekeriti:)
orice sugestie e bine venita. (nu voi putea aproba comentariile pina diseara, pentru ca am in fata un zbor de 8 ore… fara internet,of cors)
de miine, Pina – filmul lui Wim Wenders despre coregrafa Pina Bausch – e in cinematografe.
e un film pe care trebuie sa-l vedeti din foarte multe motive:
1. pentru ca aveti nevoie sa mai vedeti si altceva decit nenorocirile de la tv
2.pentru ca nu e nevoie decit sa simtiti ce e pe ecran si sa uitati de tot ceea ce stiati
3. pentru ca e primul film 3D despre dans si vezi dansatorii ca si cum ar fi in fata ta pe o scena, iar stropii de apa par ca ies din ecran
4. pentru ca o sa-ti faca bine: e un film cald si bun despre o femeie care – pentru unii dansatori – a fost ingerul care le-a intrat in suflet si le-a gasit acel ceva care sa-i faca sa-si depaseasca limite, asta in timp ce pentru alti dansatori a fost o coregrafa “dificila”.
si pentru ca stiu toate astea multi oameni de cultura, mai tineri sau mai putin tineri, si-au unit mesajele de sustinere ca sa te invite sa mergi sa vezi PINA. cu onoare ma aflu si eu printre ei.
de miine in cinematografe, PINA. 3D – o senzatie, la propriu.
asa cum am promis si astazi avem un concurs simpa inspirat de serialul Private Practice care a inceput din acest week end la TLC.
dupa multele raspunsuri de la concursul de ieri am tras concluzia ca v-ati uitat simbata la primul episod. ei bine……
daca v-ati uitat si la al doilea, inseamna ca aveti o sansa sa cistigati unul din cele 3 premii ale zilei de astazi.
un ipod, o pereche de manusi si o agenda.
intrebarea este: de ce suferea pacientul pe care l-au tratat Sam si Cooper?
ca si la concursul precedent, raspunsurile vor fi aprobate la ora 24;00 si tot atunci vom trage la sorti cistigatorii.
saptamina aceasta va mai povestesc lucruri simpa despre Private Practice, dar si despre serialul care se difuzeaza la TLC fix inainte de Private Practice, Odraslele noastre. si mai am doua concursuri tare tare dragute.
pentru inspiratie si intru convingerea de a vedea acest serial simpa, iata un filmuletz
Private Practice se difuzeaza la TLC in fiecare simbata si duminica de la ora 22.00
heeeei, v-am promis un nou concurs legat de Private Practice, iata-ma-s.
daca ati vazut aseara primul episod transmis de TLC de la ora 22, inseamna ca acum sunteti la un pas de a cistiga un Ipod sau o pereche de manusi f chic.
intrebarea concursului este: cine a atacat-o pe Violet in episodul care s-a difuzat aseara?
(dupa cum am promis avem un concurs la care se raspunde cu un singur cuvint. la concursul de saptamina trecuta n-am reusit inca sa termin de numarat link-uri 🙁 dar am o scuza, abia in aceasta seara ma intorc de la londra. anunt curind si cistigatorul acela)
regula acestui concurs este asa: toate raspunsurile valide pina la 24:00 intra intr-o tragere la sorti; primul extras primeste Ipod-ul, cel de-al doilea manusile. nu aprob comentariile pina la ora 24:00.
si miine am concurs simpa cu private practice, dar nu uitati ca diseara de la 22:00 la TLC e un nou episod din Private Practice, iar de la 21:00 am descoperit ca e un alt serial simpa: Odraslele noastre.
diseara de la ora 22.00 la TLC incepe Private Practice, spin off-ul dupa Grey’s Anatomy.
povesti despre viata si moarte, despre iubiri si despartiri, despre problemele care nu-i ocolesc nici pe medici, dar mai presus de toate o poveste despre dragoste…
sa va uitati. miine dimine facem concurs simpa (si simplu) cu ceva din ce e in seara asta la tv….:)
mai este doar o zi pina la difuzarea unei serii noi din Private Practice la TLC.
stiti deja ca promovez cu drag acest serial (pentru ca imi plac mult filmele cu medici) si ca am muuulte cadouri simpa pentru voi ( acush acush vine iar un concurs)
*
Private Practice este un spin off dupa Grey’s Anatomy si o are in distributie pe una dintre actritele mele preferate Ammy Brenneman. ati mai vazut-o in “Judging Amy” pe post de judecatoare cu multa inima.
Amy este absolventa de Harvard, in istoria religiilor, iar una din temele ei finale de prezentare la absolvirea facultatii a fost un sudiu dupa Mircea Eliade – Istoria religiilor.
Parintii ei sunt amindoi avocati, mama este chiar judecatoare.
In Private Practice o vom vedea in ipostaza de medic, Dr Violet Turner
*
miine de la ora 22.00, la TLC vedem Private Practice. ne intilnim pe frecventa, cum s-ar zice:)
si daca stai pe aproape, va povestesc curind despre o romanca din distributia filmului Grey’s Anatomy… veeeeeeeeeeeeeery exclusive.
N-am terminat de numarat raspunsurile de la primul concurs din seria celor care promoveaza noul serial de la TLC, Private Practice. ma iertati, data viitoare fac un concurs la care se raspunde cu un singur cuvint; promit!
dar ca sa stiti sa raspundeti la concursurile viitoare, mai am 4 Ipod-uri de dat, 6 perechi de manusi si 3 agende super chic, tre sa cititi ce o sa tot scriu despre serial:) nimik nu e gratis pe lumea asta.
*
asta o informatie tres tres simpa: numele serialului, care dezvolta viata unor personaje din Grey’s Anatomy, vine de la un album. ‘Private Practice’ a fost lansat de Dr. Feelgood in 1978.
*
Private Practice incepe simbata, 3 sept, la TLC de la ora 22.00.
iata o melodie tres tres simpa din film si un clip care sa o va faca sa simtiti un pic atmosfera din serial
