Category : muzici simpa

gwen webCum arata Gwen Stefani de aproape?

Cum arata Gwen Stefani de aproape?

de aseara de cind m-am intors de la Paris toata lumea ma intreaba “cum arata Gwen Stefani de aproape?”

raspund pe pilot automat “e foarte frumoasa, are cel mai misto abdomen din lume si… transpira mult in concert”

nu stiu daca v-am schimbat imaginea despre ea sau nu, dar la urma urmei e si ea un om ca toti oamenii, transpira la efort.

***

 

marti seara am vazut in concert No Doubt la Paris, in singura reprezentatie in Europa in anul 2012 a trupei. a fost un spectacol privat, oferit de HP parte din promovarea platformei pe care tocmai au lansat-o hpconnectedmusic  si pot sa va spun ca Gwen e f f tare in concert.

a fost un concert in care ne-am plimbat prin tot repertoriul de succes al trupei, iar din cind in cind am facut cunostinta cu piesele noului album. Gwen are energie si si-a facut spectacolul ca si cum ar fi fost pe un stadion, nu la un spectacol privat. de fapt asta inseamna profesionalism.

n-au fost mai mult de 2500 de spectatori, toti alesi pe sprinceana si ne gindeam (am fost cu Bogdan Serban pe care-l ascultati la Radio Guerrilla si cu Gabriel Oana pe care-l stiti drept Gaben) ca, sa fii in seara de marti in La Maison de la Mutualite (palatul in care a avut  loc ceremonia), e o mare treaba pt toti parizienii. probabil ca in Paris Match vor fi saptamina viitoare fotografii cu oamenii importanti din Paris care erau acolo, dar cum noi nu-i cunosteam, n-am avut nicio ezitare sa dansam pe linga ei, sa ridem si sa ne jucam cu produsele HP care se lansau cu aceasta ocazie.

partea frumoasa si exclusivista este ca daca iti cumperi un produs HP poti activa cu codul de produs un cont doar al tau pe platforma HP Connected Music; dezvoltata in parteneriat cu Universal Music, pe aceasta platforma ai acces la tot catalogul de mii de cintece Universal si ai o serie de download-uri free, plus ai acces la repetitiile artistilor, la live streaming din studiourile de inregistrari sau de la concertele lor . serviciu este free pentru urmatoarele 90 de zile. asa ca puteti sa va distrati aici.

***

altfel, doresc sa va spun ca vreau sa-mi cumpar/fac o pereche de pantaloni ca ai lui Gwen Stefani; astia din foto :)

 

***

pe principiul dar din dar se face rai, as vrea sa fac cadou unui fan No Doubt noul album al trupei – Push and Shove. Am primit CD-ul la iesire, impreuna cu o sacosica de pinza cu cover-ul albumului. aratati-mi ca sunteti fani No Doubt si e al vostru.

daca sunt multe inscrieri pina miine la ora 12, tragem la sorti cistigatorul.

 

 

 

1794
loreenLoreen vine in Romania, la X Factor

Loreen vine in Romania, la X Factor

tre sa stiti cintecul asta , Euphoria. e la toate radiourile, a cistigat eurovisionul. fata frumoasa care-l cinta vine in romania peste doua saptamini si o sa cinte live in Galele X Factor fix cintecelul asta

mai vin in romania pt acelasi show, in ordine

duminica acum, Alesha Dixon

iar peste trei saptamini, Alexis Jordan

***
eu una ma bucur f f tare pentru Loreen pe care am mai vazut-o live si la Stockholm si stiu ca e f profesionista si spectaculoasa live:)

1214
andrei leontecistigatorul de la X Factor sezonul 1 in fata mai marilor de la Warner Music:)

cistigatorul de la X Factor sezonul 1 in fata mai marilor de la Warner Music:)

dupa cum stiti sunt prietena cu simpaticii care fac emisiunea X Factor, asta mi-a permis sa vad in avans ceva secvente din episoadele de auditii, sper sa mai vad si boot camp si judge house, pt ca dupa aia ma duc eu singurica la galele live si vad TOT:)

ei bine, astazi (in mod exceptional sapt asta si sapt viitoare avem si luni X Factor) e o secventa pe care nu mi-au dat -o la previzionare: cu Andrei Leonte cistigatorul de anul trecut.

m-am plins pe facebook (eu fiind o fana a lui Leonte la editia trecuta, am pariat pe el din prima secunda de auditii) ca nu am stiut ca va fi in aceste auditii si… prietenul la nevoie se cunoaste: m-a sunat Andrei. da, fix Andrei Leonte.

asa am aflat ca a fost la Londra, a intilnit licentiatorii Warner Music din toata lumea si … a cintat in fata lor. din partea Roton Romania (casa de productie care-l are in grija pe Andrei), a mai cintat si Raluka ( i like that trumpet).

ocazie cu care tinarul domn Andrei Leonte a primit propuneri de colaborare prin alte tari, dar asta o sa le povesteasca el sau managementul lui de la Roton, cind va veni vremea…

iata cintecelul lui cel nou pe care l-au auzit si mai marii de la Warner Music :)

pe Andrei il vedem diseara in ultima editie de auditii, un episod cu nabadai – cind Cheloo sare sa-l bata pe un concurent, iar din incaierare Razvan iese cu blugii rupti.

***

cu episodul din seara asta se termina auditiile, asa ca sunt curioasa care e concurentul(a) care vi s-a lipit de sufletel. cine v-a placut cel mai mult dintre toti cei pe care i-ati vazut (nu doar din seara asta, din toate preselectiile)

eu as paria la finala, in primii trei, pe Ioan Man, dar astept si parerile voastre. si nu, n-am gasit inca printre cei din auditii un concurent cu charisma lui Andrei:)

1052
rollingRolling Stones – Crossfire Hurricane live

Rolling Stones – Crossfire Hurricane live

fanii the rolling stones pot vedea live, la The Light cinema, lansarea filmului autobiografic al baietilor care au revolutionat lumea rock-ului. asta inseamna interviuri cu domnii in cauza, colaboratorii lor plus filmul integral, simultan cu vizionarea de la festivalul de film de la londra.

Regizat de Brett Morgen, Crossfire Hurricane prezintă evoluţia muzicală şi personală a celor de la The Rolling Stones, din anii 60 până în prezent.

Filmul ofera o remarcabila noua viziune asupra evolutiei muzicale a grupului Rolling Stones, de la pustii obsedati de blues – la inceputul anilor ’60, la legende ale muzicii rock – in prezent. Cu multa sinceritate si fara “farduri”, filmul prezinta fantastica traiectorie urmata de Jagger & Richards & Co., de la Marquee Club la Hyde Park, de la Altamont la “Exile On Main Street” Tour, de la concerte in cluburi la stadioane in delir. Cu imagini inedite, unele din arhivele personale ale “stones”-ilor, pelicula va delecta, soca si va uimi atat fanii devotati, cat si alte generatii de admiratori.

Luandu-si titlul din versurile piesei “Jumping Jack Flash”, filmul “Crossfire Hurricane” te plaseaza chiar in mijlocul celebrelor escapade Rolling Stones, cei din audienta avand prilejul sa vada din interior tumultuoasa viata a “stones”-ilor, marcata de droguri, femei, alcool, certuri si moarte, care i-a tranformat in niste adevarati supravietuitori.

The Rolling Stones sarbatoresc in acest an 50 de ani de existenta.

18 octombrie, the light cinema, ora 20.15

detalii aici

448
xfactorX factor – you raise me up

X factor – you raise me up

la antena 1 a reinceput X Factor si, curind, ne vom intoarce la dezbateri legate de concurentii nostri preferati, de cit sunt pusi unii in valoare sau nu, de cit de simpatici (sau nu) sunt juratii.

(dupa cum stiti sunt fana a genul asta de emisiuni. la sezonul trecut am pariat de la prima editie pe Andrei Leonte si el a fost cistigatorul. )

ca si anul trecut, voi merge si la sezonul 2 la Galele Live si daca sunteti pe aici, veti afla lucruri, sper simpatice.

de data asta vreau insa sa scriu despre altceva.

***

noul sezon X Factor e mai axat pe povesti si pe personaje. e mai emotional si , mi s-a parut aseara, mai dinamic.

ma gindeam in timp ce ma uitam aseara la tv ca a fost bun sezonul 1 pentru ca echipa a invatat multe lucruri. printre altele sa-i lase pe Razvan si Dani sa se joace, sa ramina mai aproape de ceea ce sunt ei; pentru ca au relaxarea sa te faca sa rizi cu lacrimi, dar sa si plinga alaturi de tine daca ii emotioneaza ceva…

si-mi plac juratii mult. stiu ca toti va veti concentra pe “rautatea” lui Cheloo, dar…

am fost o zi la preauditiile din Bucuresti si Cheloo era primul sosit, n-avea treaba direct in ziua respectiva, dar era gata sa-si ajute colegii de productie. iar asta spune mult despre caracterul lui.

in auditii, tot la Bucuresti, am vazut o alta faza f simpatica. era simbata, mai aveau inca o zi de filmari in Bucuresti si planificau – Delia, Bittman si Cheloo – sa iasa cu echipa la bere seara, dupa terminarea inregistrarilor.
a venit unul dintre producatori/regizori (nu stiu exact cine era) si le-a spus ca ar fi mai bine sa iasa la bere cind termina inregistrarile din Bucuresti pentru ca ii vrea  a doua zi dimineata fresh pe toti, asa ca s-au regrupat imediat si-au planificat distractia pentru duminica seara, cind isi terminau munca.

nu stiau cine sunt, nu stiau ce fac pe acolo, asa ca nu se manifestau “ca pentru presa”. era pur si simplu un spirit de gasca si de colegialitate foarte fain.

de la auditii am o preferata in echipa de productie, o doamna care stia tot tot tot despre fiecare concurent. dar va povestesc despre ea zilele viitoare

***

cumva , fara sa -si fi planificat asta, cel mai emotionat moment din episodul 1 al sezonului 2 a vorbit indirect si despre evolutia show-ului.

Ioan Man – un tinar cu deficiente de vedere – a cintat You raise me up foarte foarte frumos.

Bittman a plins , Delia s-a emotionat, Cheloo a fost uimit si a devenit cald si bun.

Dar cel mai frumos lucru din secventa asta a fost ca Ioan nu-i vedea. Isi facea treaba, cinta emotiona(n)t, lovea nervos cu degetele minii stingi in picior si nu vedea nimic din emotiile celor din jur. Naturaletea si optimismul lui, si non lamentarea. Inocenta si vorba pe care o stim cu totii – “daca vrei poti” – acum parca avind mai multe seminficatii. Toate spuse fara sa stie lacrimile de pe fata celor din sala. Bucuria lui sincera, pe simtite – nu pe vazute.

a fost momentul meu preferat din acest episod pentru sinceritatea lui si pentru povestile nespuse si nevazute din spatele tuturor reactiilor si sunt gata sa pariez ca Ioan Man va fi in finala, chiar daca logistic va fi destul de greu pentru producatori si pentru colegii lui de competitie.

de la un moment dat vor fi cu totii inchisi in casa X Factor si vor trebui sa-l ajute ca sa se descurce. abia atunci vom vedea/simti caracterele concurentilor.

P.S. pentru fiecare dintre noi exista mereu o parte nevazuta cind reationam simtind, nu gindind; spectatorii de aseara nu stiau care a fost elementul din viata privata a lui Bittman care i-a adus lacrimile auzindu-l pe Ioan cu You Raise me up, dar emotia a trecut de sticla.

1401
scooter brauncel care schimba divertismentul: Scooter Braun

cel care schimba divertismentul: Scooter Braun

the newyorker are saptamina aceasta un profil despre omul din spatele succesului lui Justin Bieber si al altor citiva adolescenti americani care au urcat in topuri fulgerator – Scooter Braun care are 31 de ani!!

TEEN TITAN
The man who made Justin Bieber.
BY LIZZIE WIDDICOMBE

(***)

Braun studied the careers of influential behind-the-scenes guys, especially David Geffen, who moved from the William Morris mailroom to the music business and eventually co-founded DreamWorks. “David Geffen was a Bruce Wayne to me,” Braun said. “He was extraordinary, but at the same time his talents were something that I could dream of and could fathom. I’m a normal Joe. But, with a lot of effort, I’ve got a shot at being Bruce Wayne.”

(***)

In the beleaguered music industry, few managers can afford to focus on just selling music anymore. When Braun met David Geffen, at a party a couple of years ago, he said that Geffen had one bit of advice for him: “Get out of the music business.” So Braun has been converting his twelve-person company, SB Projects, into a many-faceted organization: it now has film and TV arms (Braun recently sold a scripted show, and has reality shows in development), a publishing division, and a technology-investment unit, in addition to a label and a management company.
Universal Music Group, one of the “big four” record companies, recently signed a distribution deal with Braun’s label and named him its first technology “entrepreneur in residence.”

(***)

At 10 A.M., he got into the passenger seat of a black BMW that belonged to his assistant, a twenty-four-year-old named Teddy Riley, and reviewed his schedule. As often happens, he was supposed to be several places at once: a rehearsal with the Wanted for the NBC show “The Voice”; an interview that Spike Lee was conducting with Bieber for a documentary about Michael Jackson; and a video shoot with Cody Simpson, a fifteen-year-old Australian singer. Braun said that he wanted to go to all three events. Riley stepped on the gas: “It’s gonna be tough, but we can make it happen.”

(***)
On a Wednesday in June, Bieber was scheduled to perform on the “Tonight Show” with Jay Leno. Braun arrived early, wearing a “Star Trek” T-shirt and his Army cap, and sat watching backup dancers run through “Boyfriend.” Bieber, who now lives with a friend, in a ninety-four-hundred-square-foot house, was supposed to get himself to the rehearsal, but he was already an hour late. “Where is my client?” Braun said, sounding testy. He called Bieber’s cell phone and yelled, “Where are you?” When he hung up, he said, cheerfully, “I said, ‘O.K., you asked to be trusted and you blew it.’ Now he goes on what I call probation. He has to have somebody come to his house every workday.”

The star eventually arrived, and Braun watched the “Boyfriend” taping from the wings. Afterward, he passed Bieber in the hall. “You went the wrong way,” Braun said.
“What?”
“When you first did this thing”—Braun executed a dance step—“on the breakdown? You went the opposite of everyone else for the first step.”
Bieber seemed to find the criticism nitpicky. He asked softly, “Who cares, though?”
Braun had been consulting with the film editors. “I’m just gonna take it out,” he said. “It was a great performance. I’m just going to take that one thing out.”

***
cititi-l, mai ales daca sunteti implicati in industria divertismentului in oricare forma ar fi implicarea. articolul integral e aici

512
RHCPcistiga 5 locuri la RHCP

cistiga 5 locuri la RHCP

zilele astea cind toata lumea cauta bilete sau invitatii la RHCP, puteti cistiga aici nu o invitatie ci 5 locuri!

tu si alti 4 prieteni puteti merge la concert daca:

Anunti pe blog, Twitter sau Facebook cu cine vrei sa mergi la concert. Trebuie doar sa ii nominalizezi cu nume si link pe blog, tag cu numele lor pe Facebook sau @username pe Twitter. Ii anunti intr-un singur loc dintre cele trei platforme.

Apoi, imi lasi in acest post, in comentarii, un link spre postarea ta.

atentie!  3 persoane sunt prietenii vostri, iar a patra… e o fapta buna. faceti o surpriza cuiva care isi doreste f tare sa mearga si taguiti -l, apoi spuneti-ne de ce ati ales persoana respectiva pt surpriza.

minunat ar fi sa nu cunoasteti direct respectiva persoana, sa fie o bucurie de genul “dar din dar se face rai”

concursul de incheie pe 29 august la ora 12.00. mult succes!

***

multumesc Vodafone pt bilete si pentru ca ma ajuti sa facem bucurii la oamenii mari care-s copii :) daca nu cistigati aici sa stiti ca puteti participa la concursuri pe pagina Vodafone

sursa foto Emagic

music_is_the_drugplaylist romanesc

playlist romanesc

de doua zile am chef sa ascult muzici romanesti misto. cu versuri care au ceva de spus si care nu fac rima soare/mare.

am tot cautat pe youtube (mai jos citeva dintre ele), dar mi-ar placea sa-mi mai dati si voi muzicile romanesti preferate. din toate timpurile. cu toate starile. in interpretarile originale sau in duete simpatice.

dar incercati sa nu mai alegeti de la trupele pe care le-am mentionat deja aici. multumesc

am sa le pun pe toate in IPod (pe unele le am deja:) )

NU CU VERSURI IN ENGLEZA, OK? MULTUMESC

as mai adauga 100, dar va las pe voi, link la comentarii si o sa am cel mai frumos playlist romanesc. pentru care va multumesc in avans

konrad-von-abel_54757900Universul Celibidache

Universul Celibidache

pentru toti cei care au zis macar o data anul acesta “la noi nu se promoveaza lucrurile de valoare” am o recomandare pentru astazi.

am o recomandare si pentru cei care spun ca la tv sunt numai prostii, dar si pentru cei care spun ca ne uitam valorile.

ora 15.00 , TVR, Universul Celibidache – o emisiune prin care profilul dlui Sergiu Celibidache e construit din marturii ale oamenilor carora li s-a schimbat viata dupa ce l-au intilnit.

astazi e o editie despre un domn care timp de 10 ani i-a fost asistent principal la Filarmonica din Munchen, Konrad von Abel.

emisiunea este realizata de Catalin Sava, redactor TVR, fost pianist, un domn care te intimideaza cu cultura lui muzicala (anul trecut la festivalul Anonimul imi era rusine sa vorbesc cu el), dar care stie sa faca muzica clasica accesibila si unora cu urechile astupate, asa ca mine (anul asta, tot in timpul festivalului Anonimul ne-a dus la Sulina intr-un loc special unde am aflat despre un alt dirijor roman faimos, George Georgescu).

ca sa mi explice ca interviul acesta o sa fie de inteles si pentru mine, Catalin mi l-a descris asa pe domnul Von Aben: “cind il vezi cum umbla blajin, cu capul in nori impachetat, lung si slab, cu parul alb si chipul brazdat de cine stie ce suferinte il poti crede un visator incurabil ! si cind colo, el aprinde aerul cind deschide gura sa-ti vorbeasca de Celi & phenomenology ! iar cind ia bagheta in mina, iti da start la galopul cromatic al inimii”

deci, in aceasta dupa amiaza ora 15.00, Universul Celibidache la TVR.

despre pasiunea mea pentru familia Celibidache am mai scris de multe ori, toate articolele sunt aici.

si ca sa intelegeti ce om bun si special e Catalin, va mai spun o mica poveste: stia ca imi doresc f tare sa o intilnesc pe doamna Miriam Raducanu – care nu da interviuri, iese rar in public – si cind TVR Cultural a filmat un spectacol de dans in coregrafia dinsei, m-a invitat sa ma uit. un cadou priceless. aici povestea acelui show. inca o data multumesc:)

780
lady-gaga-concert-bucuresti-piata-constitutiei-live-1Concertul Lady GaGa – Mai mult Ro Ma decat Ma Ma!

Concertul Lady GaGa – Mai mult Ro Ma decat Ma Ma!

stiu ca multi sunteti in tabara fanilor concertului de aseara, iata insa si o alta parere.

Concertul Lady GaGa – Mai mult Ro Ma decat Ma Ma!

text de Adrian Telespan

Dupa ce am vazut-o pe Lady GaGa la Bucuresti nu mai cred ca o copiaza pe Madonna. E exact inversul acesteia. Poate canta, dar nu poate face show. Poate canta orice, oricat. Bine.

Nici dupa trei beri nu am reusit sa intru in atmosfera pentru ca, zic eu, aceasta nu exista. Spectacolul oferit de GaGa nu a avut stralucire. A fost o scena mare, dar nu grandioasa, coregrafii relativ minimale cu dansatori care aratau foarte bine, dar care nu te lasau cu gura cascata cu miscarile pe care le faceau, sunet foarte bun, dar un vibe mult prea rock pentru un concert pop, parca prea multe discursuri antidiscriminare sau in care imi spunea ca eu si ea suntem la fel si vom face aceleasi lucruri in viata. Si prea multe pauze in care nu se intampla nimic.

Un plus pentru GaGa, se schimba foarte repede dintr-un costum in altul. Un alt minus pentru GaGa, nu poate dansa in sincron cu dansatorii superbi. E mica, usor cocosata si caraghioasa. In plus, a cantat si o piesa noua, dedicata lui Lady Diana, iar primele versuri sugerau un cosciug deschis in care sa se odihneasca Printesa. Pe bune? Chiar vrem s-o vedem pe Lady Di desfigurata dupa accident?

Cam asta a fost situatia, din pacate. Nu sunt 100% target GaGa, dar imi place. Pe VH1 imi place de o suta de ori mai mult decat mi-a placut in concertul asta. Singura parte buna a acestui mult asteptat eveniment a fost faptul ca organizatorii s-au miscat destul de bine si nu trebuia sa mai stai zeci de minute la coada ca sa-ti iei o bere.

*

Adrian Telespan este producator de televiziune, fan Madonna (i-a vazut live aproape toate show-urile) si-a fost invitatul meu special la acest concert. cu multumiri speciale pentru Ciuc, care ne-a facut cadou biletele.

962
jessiede ce ar fi trebuit sa vada muzicienii nostri concertul lui Jessie J

de ce ar fi trebuit sa vada muzicienii nostri concertul lui Jessie J

aseara pe plaja H2O a fost concertul anual Orange, de data asta cu Jessie J si ar fi fost minunat ca printre spectatori sa se afle cei care vor sa faca muzica in romania.

structura show-ului lui Jessie J, ce a spus intre piese, playlistul si micile trucuri de pe scena ar fi fost o super lectie pentru ai nostri.

totul show-ul de o ora si jumatate a fost ca o poveste despre ea.
cu fiecare piesa Jessie J a mai adaugat o bucatica din puzzle-ul care sa te faca sa intelegi – chiar daca nu stiai nimic despre ea inainte – ca e o fata care a muncit mult, pe care industria muzicala n-a iubit-o de la inceput, ca se bucura de super succes acum si e recunoscatoare pentru tot ce are.

a interactionat discret cu membrii trupei tot in aceeasi relatie de a -i fi oglindita personalitatea, s-a rujat pe scena ca sa acopere – distragind atentia spectatorilor – intrarea unor baloane uriase si, dincolo de toate astea, a cintat de a rupt.
are o voce incredibila.

eu ma numaram printre cei multi care stiau fix doua dintre cintecele ei : Domino si Price Tag (al carei nume nici macar nu-l stiam bine, era pt mine It’s all about money:) ), adica eram o super novice in ceea ce insemna munca ei si am plecat de acolo cu dorinta de a asculta tot albumul.

very very well done.

cred ca au fost peste 10.000 de oameni pe plaja; concertul s-a incheiat cu un foc de artificii.

Multumesc Orange Music pentru invitatie.

i need this

who you are

p.s. jessie j era incaltata in bascheti spre deosebire de multe dintre domnisoarele care se aflau in sectorul VIP si purtau tocuri de 20 cm. o selectie a incaltamintei de la acest concert, in fotografii – in curind.

844
Loredanacele mai tari concerte ale verii in acest week end

cele mai tari concerte ale verii in acest week end

in week endul acesta sunt cele mai tari concerte ale verii si ar fi bine sa stiti de ele: simbata Jesie J pe plaja H2O din Mamaia la Orange Summer Party, iar duminica Concertul Europa FM pe plaja dintre Venus si Saturn (da, fix acolo unde cu o zi inainte de Liberty Parade).

adica pe cea mai mare scena de spectacole din romania cinta 5 dintre cei mai mari artisti pe care-i avem la muzici: Loredana, Directia 5, Horia Brenciu, Holograf si Stefan Banica Jr.

daca sunteti pe litoral, credeti-ma pe cuvint, concertul Europa FM e ceva foarte special. au fost multi ani in care am participat la organizarea unor concerte similare (insa mai mici ca amploare) si stiu ca experienta e una care nu seamana cu niciun alt spectacol.

toti acesti artisti sunt prieteni cu Europa FM de atit de multi ani (bine, sunt prieteni cu George Zafiu, mai exact si prin el cu restul lumii) incit totul iti da sentimentul unei cintari in familie pentru niste prieteni . doar ca “familia” are 10-20.000 de oameni, iar energia care face traseul scena-public si retur este incredibila.

deci, daca sunteti la mare in acest week end, de la ora 20.00 pe plaja dintre Venus si Saturn, ne vedem la concertul Europa FM. sunt curioasa care vor fi reactiile voastre dupa aceea.

p.s. eu merg si la Jessie J simbata, poate ne vedem acolo:)

918
220px-Mdna-standard-edition-coverWhat’s your story with Madonna?

What’s your story with Madonna?

text de Sorana Savu

Este una dintre cele mai hulite si comentate vedete de pe planeta. Si una dintre cele mai iubite, normal. Si mai longevive. Si mai controversate. Un monument de ambitie, vointa, o dovada vie ca poti intoarce lumea dupa cum doresti, daca iti doresti suficient de mult. Nu e nici cea mai buna cantareata, nici cea mai buna dansatoare. Cum zice ea “e cea mai buna dansatoare dintre cantarete si cea mai buna cantareata dintre dansatoare”.

Toata lumea are istorii cu Madonna. Mai jos sunt cateva momente din istoria mea.

Acum patru ani, cand am mers la primul ei (adica al meu) concert live, argumentul suprem pe care mi l-am dat ca sa ma urc in avion si sa platesc o gramada de bani pe bilete pe piata deschisa a fost ca s-ar putea sa fie ultimul ei turneu. La “Confessions on a dance floor”, Madonna avea 48 de ani. Ma gandeam ca se va retrage.

Inainte de acel concert am zambit toata ziua fara alt motiv. Se materializa unul dintre visele mele mari din copilarie – adica din vremea cand ne uitam la videoclipuri pe VHS-uri chinuite, inregistrate la a saptea mana. Cand invatasem pe de rost coregrafia concertului de la Detroit (primul) si transcrisesem textele cantecelor ca exercitiu de engleza. “Gonna dress you up in my love…”

Imi amintesc si acum ce m-am certat cu ai mei ca am calcat pragul ambasadei SUA, in 1987, pentru un asemenea motiv frivol, dar eu voiam sa vad Ciao Italia!, iar la Ambasada erau niste custi mititele de vizionare in care puteai urmari productiile decadente ale televiziunii capitaliste. Cum ar fi, de exemplu, concertele Madonnei. Nu mai spun ca pe vremea aceea, daca erai vazut ca treci pragul ambasadei, riscai sa ti se intample lucruri. Tentatia de a vedea un concert al ei, indecent pentru anii aceia, intr-o inregistrare decenta, era mult prea mare.

In 2008, cand baiatul de la concierge mi-a dat biletele care ajunsesera pe adresa hotelului din Londra si fusesera tinute in safe, mi-a zambit si el complice “hmmm, aveti bilete la Madonna in seara asta…” A ramas pana in ziua de azi cel mai tare show pe care l-am vazut.

Am prins-o si intr-o seara in care era in forma vocala buna (Madonna nu face playback, cu riscul de a se umple de Doamne’ajuta! din partea celor care tin sa sublinieze si acum cat de prost canta – de parca nu ne-am fi asumat asta cu totii, si ea, si fanii ei…). A fost ireal, obositor sa privesti show-ul, nu ma gandesc cat de obositor e sa-l pui in scena seara de seara. Am facut poze proaste, cu un aparat de unica folosinta (pe vremea aia n-aveai voie cu dslr-uri la concerte) si una dintre poze sta de atunci la mine pe birou.

_____

Marti seara, in Hyde Park, am stat sapte ore in picioare, printre zeci de mii de fani care aveau oriunde intre 10 si 60 de ani. Alaturi de mine, o mama si o fiica imbracate identic, in stilul anilor ’80, provocator (ca sa nu zicem vulgar) dar self confident, pe care Madonna l-a lansat. In spatele meu, o pustioaica de 10 ani, urcata in spinarea tatalui, canta cat o tinea gura “Open your heart”, un cantec de dinainte de nasterea ei. Discutiile dintre spectatori – pe parcursul a 7 ore ajungi deja la detalii – porneau invariabil de la “where’re you from? South Africa, Scotland, Romania, Poland” si ajungeau la “what’s your story with Madonna?”

Show-ul a avut fix doua ore – timp in care Madonna n-a schitat un zambet. Interactiunea cu sala – limitata. Momentul de strip tease pe care, dupa bere si cartofi prajiti cu ketchup il anticipau toti englezii, n-a fost sa fie. Cu fiul ei Rocco aparand de doua ori pe scena, o data alaturi de echipa de dansatori, la ce v-ati fi asteptat exact?

Dansatorii – uimitori, ca de fiecare data. Ei se schimba de la un turneu la altul – ea, nu. Scenariul intregului spectacol, surprinzator si grandios. Greu de urmarit, de-a dreptul. Tobosari suspendati, dansatori cu umeri dislocati, proiectii video spectaculoase, cadelnite imense, skyline-uri aiuritoare, costume complexe, machiaj perfect. Si o cadenta fantastica, precisa si molipsitoare, care te facea sa fredonezi si cele mai tampite refrene (cele de pe ultimul album, recunosc).

La 52 de ani, Madonna e de neoprit. Daca pragul de 50 de ani n-a insemnat mare lucru pentru ea, nu stiu care anume va insemna. Uitati-va doar la inregistrarile cu “Celebration”, piesa care incheie doua ore de spectacol, vedeti cum se misca o femeie care ar putea avea nepoti si o sa intelegeti ce vreau sa zic.

Astea fiind spuse, sunt multe, foarte multe resentimente in ultimul album al Madonnei. Si in penultimul, si in cel de dinainte. Pacat, pentru ca ea a demonstrat tot ce avea de demonstrat, si inca ceva pe deasupra.

Madonna e un comandant de osti. Nascuta fix fara obiectul muncii (voce) si-a urnit vointa de fier in a crea un context perfect in jurul unei deficiente, o poveste densa si aiuritoare in jurul unor cantece simplute, o masinarie de marketing si business solida si consecventa, o persona provocatoare dar la a carei libertate si incredere de sine aspira, probabil, in secret, multa lume. Madonna nu mai are, de multa vreme, nimic de demonstrat, si totusi demonstreaza.

So, what’s your story with Madonna?

Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premium Communication

797
moonlight-breakfast_(1)Shout – Moonlight Breakfast

Shout – Moonlight Breakfast

ascultati cintecelul asta. nu suna deloc deloc romanesc. stiam ca trupa asta a fost promovata guerrilla si ca a sustinut concert live la ei in studio, dar pina azi noapte nu am ascultat-o (ma iertati)

voiam sa scriu astazi despre Moonlight Breakfast, pentru ca isi lanseaza albumul (primul lor album) cu un concert special pentru care va puteti lua invitatii de pe pagina de facebook Orange, ca sa-mi arat sustinerea pentru o trupa noua care e diferita. am tot aminat pentru ca nu-i ascultasem si voiam sa scriu pe bune, nu povesti.

aseara insa, in timp ce scriam la un reportaj, am ascultat pe repeat aceasta melodie. mi se pare minunata si cred ca in seara asta va fi un concert foarte special.

zic sa mergem. ascultati cintecelui si dupa aceea sunt sigura ca veti dori sa va luati invitatii de aici

685
bestfest1BESTFEST-ul lui Mako

BESTFEST-ul lui Mako

text de ANCA MACOVICIUC

B’ESTFEST 2012 a fost un balci de succes. De la parcul de distractii, cinematograful in aer liber (care arata foarte bine), scenele si costurile dedicate reprezentatiilor muzicale de diferite genuri, la Bungee Jumping, sarituri pe elastic sau cu bicicleta, corturi de adapostit danasatorii energici sau obositii de canicula, targul de haine si bijuterii, zona dedicata alimentarii ghiozdanului, eventul a adus lume felurita si experiente diverse. Dar mai are de rezolvat destule pana sa devina un super festival muzical in Europa. In primul rand sa nu mai faca proba de sunet pe scena de langa cea pe care are loc un concert…

Vama Veche s-a mutat pe islazul de la Tunari, Controlul si hipsterimea au fost ca acasa, rockerii si-au campat universul la scena Jagermeister, iar restul lumii a pendulat peste tot si a cedat in final pe iarba.

La niciunul din concertele din acest an, cu exceptia celor sustinute de Pulp, Suie Paparude, Subcarpati, Selah Sue, Royksopp, Caro Emerald, Dope DOD, poate si cateva momente la Garbage, n-a fost loc de vibratie. Ca peste tot, cei obisnuiti cu turismul concertistic au blamat neofitii care nu stiu sa se comporte, iar curiosii s-au distrat pe seama fanilor.

B’ESTFESTul meu a fost un balci de senzatii. Pentru ca am fost cu o parte din gasca simpatica de la TIFF, pentru ca m-am intalnit cu lume faina (ca in fiecare an, revad aici cunostinte, fosti colegi de munca, fosti vecini sau fosti colegi de facultate ori amici de peste tot de prin tara), pentru ca am avut ocazia sa vad live trupe care imi plac (in special Royksopp care-s niste senzationali), sa ma bucur de succesul unor trupe care canta in romana de rup si stiu sa relationeze cu publicul (Subcarpati si Suie).

Da, sunt o norocoasa – n-am trait experienta cozilor infernale, a aglomeratiei din autobuz, si nu m-am enervat prea tare din cauza preturilor la mancare (ca mi-a fost bine cu Bacania Veche) sau la bauturi (ca apa era juma’ de jeton), dar mi-as fi dorit sa vad ceva din spiritul de gasca de alta data (probabil asta mai functioneaza in primele randuri, printre fanii care nu se cunosc intre ei, dar leaga o super prietenie muzicala). Una peste alta, imi pormit ca la anul merg la sala inainte de B’ESTFEST sa am mai multa energie:)

***
Anca Mako – este prezentatoarea si producatoarea matinalului Radio21, face parte din echipa TIFF Romania

451
bestfest1La Bestfest pentru mine a fost Christmas

La Bestfest pentru mine a fost Christmas

text de Catalin Anchidin

Nu îmi place vara și toată lumea știe despre mine acest lucru. Nu știu dacă faptul că am fost născut iarna are legătură sau nu cu conflictul meu direct cu căldura dar clar nu mă simt cel mai bine în această perioadă a anului.


Sunt doar puține momente în care admit că mă bucur că e vară. Unul dintre ele: Bestfest. E festivalul în care m-am îndrăgostit de Roisin Murphy, am cântat până am răgușit la Kaiser Chiefs, am dansat până la epuizare la The Killers sau am stat stană de piatră fascinat de Moby. De fiecare dată în primul rând.

Anul acesta cei care m-au făcut să mă prind de gard, și să stau lipit de el de pe la 8 jumătate seara (deși concertul începea la ora 00:00) au fost nordicii de la Royksopp. Și a meritat. Svein Berge, Torbjorn Brundtland și Anneli Drecker au făcut de departe cel mai tare show pe scena Bestfest 2012.

Atmosferă electro, lumini senzaționale, ritmuri demențiale, costume incredibile și un live de excepție, acestea au fost elementele cu care Royksopp a vrăjit publicul. Apariția solistei, Anneli Drecker, era de fiecare dată o nebunie: o voce puternică, mișcări senzuale și outfit-uri de senzație.

Au fost trei bis-uri, din care unul sunt mândru că s-a întâmplat și datorită pancartei mele Vodafone pe care scria “We want more” și pe care Torbjorn Brundtland a remarcat-o și a venit mai aproape să o citească.


Abia aștept să văd line-up-ul de anul viitor când aș vrea ca vara să-mi fie făcută mai suportabilă cu Bjork :)

***

Catalin Anchidin este Special Events Coordonator Parada Film, Corporate Relations Manager NexT FILM FESTIVAL

823
Best_Fest_2012_01hai cu mine la Bestfest

hai cu mine la Bestfest

sa o luam asa: mai sunt 2 saptamini pina incepe bestfestul si e un eveniment pe care n-ar trebui sa-l ratati.

daca din motive care mai de care mai diverse nu v-ati luat inca bilete, am de daruit 4 invitatii full – pentru cele 3 zile de festival.

si nu doar invitatiile vin in pachetul asta, pentru ca e gasca mare.

avem 10 bloggeri care isi iau cititorii simpatici la concerte -> asta inseamna muulta distractie, dar si ceva networking

avem niste tricouri speciale pe care le primim personalizate -> ca sa ne mindrim ca apartinem celei mai cool gasti de la concerte.

avem ceva surprize -> daca-s surprize nu le spunem, le descoperim la fata locului; un singur hint va dau: toata distractia e asigurata de Vodafone – care e si partener al festivalului:)

buuuun, ce trebuie sa faceti?

sa-mi spuneti de ce vreti sa mergeti la Bestfest intr-un comentariu. pe 28 alegem cistigatorii (care ne vor spune masurile la tricou pe mail:) ) si apoi ne vom distra tare.

start joc!

p.s. stiu ca nu va intereseaza f tare, dar eu abia astept sa vad garbage:)

mai sunt in distractia asta Andressa, Simona Tache, Piticu, Vlad Petreanu, Cabral, Alex Radescu, Radu Dumitru, Manafu si Zoso .

Poster_LeonardCohen bucurestiLeonard Cohen vine iar in Bucuresti

Leonard Cohen vine iar in Bucuresti

Old Ideas Tour 2012 pune fata in fata cantecele de pe noul album si majoritatea pieselor care l-au transformat in legenda pe poetul-cantaret.

Odata cu lansarea Old Ideas, Leonard Cohen a primit un cadou neasteptat din partea intregului mapamond: inca din prima saptamana de la lansare, albumul s-a clasat pe primul loc in topurile din intreaga lume. Este o premiera chiar si pentru un artist atat de iubit, cum este Leonard Cohen.

***
atit am de spus: biletele se pun in vinzare de miine, 1 iunie, Reteaua Eventim: magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librariile Humanitas, Carturesti  si pe www.eventim.ro.

443
Vama 2012VAMA 2012

VAMA 2012

textul de mai jos este scris de Simona Pop, cistigatoare a concursului care o ducea la o auditie privata a noului album Vama 2012. Albumul poate fi cumparat miine impreuna cu Gazeta Sporturilor

Vama 2021

De fiecare dată când scriu câte un text, trec, invariabil, prin aceleaşi etape. O idee, care se cuibăreşte undeva în mine şi nu îmi dă pace. Urmează o perioadă mai lungă sau mai scurtă până când găsesc forma cea mai potrivită să pun în cuvinte ideea cu pricina şi apoi un timp – fără prea multe amintiri – în care efectiv mă eliberez de ideea respectivă. Nu ştiu cum se face, dar parcă întotdeauna timpul acesta se raportează la noapte şi la un somn incredibil de odihnitor.

Este un sentiment copleşitor, greu de dozat în cuvinte. Este un soi de euforie combinată cu satisfacţia că ai dat tot ce a fost mai valoros în tine şi că ai făcut o treabă al dracului de bună. Urmează apoi o oboseală plăcută, care îţi învăluie creierul proaspăt eliberat de idee. Eşti frânt şi vrei să dormi, dar în acelaşi timp eşti atât de entuziasmat de produsul finit, încât regreţi că toată lumea doarme şi nu ai nici un om treaz în preajmă căruia să îi citeşti textul.

Încerci să dormi, dar nu reuşeşti decât să te gândeşti la acel text. Oare ai spus tot ce era de spus? A mai rămas ceva? Am ales drept varianta definitivă pe cea mai bună? Oare se înţelege ce vroiam să transmit prin simbolul x? Dar titlul? E sugestiv? Mii de întrebări plutesc în jurul tău şi ştii sigur că răspunsurile vor veni doar din confruntarea cu celălalt. Un celălat la care te raportezi în permanenţă. Adormi într-un final, iar dimineaţa, conştientizezi brusc că sentimentul de satisfacţie s-a transformat în îndoială.

Vine un moment de ezitare, în care simţi că textul tău poate fi o prostie, că nu este atât de genial cum credeai.  Ţi-e parcă teamă să îl citeşti cuiva. Dar dacă nu o să îi placă? Sau nu o să înţeleagă ce vroiam să spun? Sau va găsi poate puerilă metafora din titlu? Sau poate mă fac de ruşine? Te simţi cumva expus. Gol.

Câtă vreme textul era ştiut doar de tine, îţi aparţinea în exclusivitate. O dată ce îl faci public, el se înstrăinează de tine, se adaptează fiecărui cititor, trezeşte în el sentimente şi idei pe care tu nu le mai poţi controla. Ţi-e teamă de asta. De judecata celuilalt şi de modul în care el îţi va lua textul şi îl va transforma.

Dar în acelaşi timp textul ăsta blestemat este un secret pe care nu mai poţi să îl ţii doar pentru tine. Trebuie să îl citeşti cuiva. Fie ce o fi! Speri doar că totul va fi bine, că celalalt va empatiza cu textul tău. În fond tu eşti mulţumit de ceea ce ai făcut, ai dat tot ceea ce a fost mai bun în tine în momentul respectiv şi atâta timp cât tu ai conştiinţa că ai făcut ceea ce trebuia, nimic altceva nu mai contează.

Şi citeşti textul. Minutele acelea în care priveşti cu aviditate reacţiile celuilalt, sunt indefinit de lungi şi de copleşitoare. Toate întrebările dinainte se amestecă în capul tău şi aştepţi cu nerăbdare verdictul. Deşi cunoşti tu însuţi valoarea textului tău, ai nevoie de părea celuilalt. Fără el, textul tău nu poate prinde viaţă.

Am retrăit de curând întreaga gamă de sentimente (dar cu precadere ultimele) la audiţia pe care trupa Vama a realizat-o în garajul Europa FM. Şi a fost un sentiment reconfortant să ştii că şi alţii trec prin aceleaşi etape ca tine, că şi alţii au aceleaşi căutări şi experimente, că şi alţii îşi ridică aceleaşi semne de întrebare, că şi alţii trăiesc la fel de intens momentul în care se confruntă cu publicul.

Deşi încercam să joc rolul „celuilalt”, stând liniştită pe scaunul din public de pe care mi se permitea să (de)VALORIZEZ ceea ce ascultam, nu ştiu cum se face, dar mă simţeam parcă mai mult în postura lor.

Or fi de vină poate poveştile spuse de Tudor Chirilă, poveşti care recompuneau întreg traseul parcurs de acest disc.

Ori poate emoţia şi trăirile autentice ale fiecărui membru al trupei Vama. Erau prezenţi toţi în faţa noastră, ascultând pentru prima oară albumul cap-coadă. Album fusese terminat de mixat abia în noaptea dinainte, iar ei urmăreau pe de o parte reacţiile noastre,  dar şi propriile lor reacţii şi, pe de altă parte, felul în care suna munca lor definitivată. Aprobau entuziaşti din cap, sau ridicau din umeri, sau schimbau replici în şoaptă.

Era poate sentimentul acela că participi la un eveniment inedit, că eşti printre puţinii care au privilegiul să asculte în premieră ceva atât de nou şi nemaiauzit de nimeni.

Sau poate pur şi simplu, mi se părea totul atât de cunoscut din postările de pe blogul lor încât deja îmi însuşisem experienţele lor ca fiind ale mele.

Mă gândeam ce înseamnă să fii dedicat unei munci pe care o faci din plăcere. Să rămâi constant cu tine însuţi şi perseverent în ceea ce îţi propui. Să ai curajul să ieşi din sfera de confort şi să te aventurezi pe teritorii necunoscute pentru a te re-inventa şi re-descoperi. Să incerci. Să îţi asumi riscuri. Să accepţi critici. Să te deschizi în faţa celuilalt şi să accepţi  şi o altă viziune decât propria ta viziune.

Îi urmăream pe băieţii de la Vama cât de detaşat vorbeau despre un album la care au muncit 3 ani. Un album a cărui perfecţiune o aveau conturată încă de la început, dar au avut nevoie de timp să o definească în cele mai subtile nuanţe ale sale. O perfecţiune care avea nevoie de confirmări. Nu doar ale lor sau ale mediului muzical românesc, ci o confirmare la standarde occidentale.

Poveasteau amuzaţi cum l-au concediat pe primul străin care le-a ascultat albumul şi care i-a desfinţat. Şi totuşi, orgoliul nu i-a împiedecat să renunţe la piesele „proaste”, să le păstreze doar pe cele două bune şi să reia totul de la zero. Nici să încerce să mixeze în Canada pentru că acolo standardele de calitate se potriveau cu ceea ce căutau ei. Vorbeau cu nonşalanţă despre cum au petrecut 3 ani muncind la acest album. 3 ani de căutări şi confruntări pe multiple planuri.

Pe de o parte o căutare a propriei identităţi: doi membri veneau dintr-o trupă de succes care îşi conturase deja un stil al ei şi un public al ei. Alţi membri noi, care la rândul lor avea ceva important de comunicat prin arta lor, trebuiau să se integreze în noul grup. Nu este uşoară ruperea de trecut. Chiar dacă trupa Vama susţine că nu mai este nimic din trupa Vama Veche, mentalitatea publicului nu se poate schimba peste noapte. Poate componenţii trupei au ars anumite etape, au consumat anumite experienţe, dar publicul nu a trecut prin toate astea şi simte nevoia de a-şi aminti, de a găsi repere. Ori Tudor şi Vama Veche sunt repere greu de demitizat.

Mă întrebam dacă vor păstra în noul album ceva din specificul Vama Veche. Prima afirmaţie făcută de Tudor a fost aceea că nu vom regăsi nimic din trecut pe noul album. Între cer şi trecut îmi amintea parcă de Copilul şi durerea, dar poate numai prin forţa imaginilor vizuale pe care versurile şi muzica (filmică parcă) mi le induceau în imaginaţie. La fel şi tematica abordată, mereu prezentul cântec de impact social (Declar pierdută ţară), precum şi frumuseţea plastică a unor imagini create prin versurile lui Tudor mă trimiteau cu gândul la Vama Veche, dar era normal să fie aşa. Anumite constanţe şi afinităţi e firesc să fie păstrate, dar unghiul de abordare este complet diferit.

Vorbeam de o căutare de identitate. Cred că înainte de toate, marele merit al acestui album constă în faptul că a consolidat o trupă în adevăratul sens al cuvântului. Adică oameni cu aceleaşi principii estetice, cu aceleaşi standarde, şi, cel mai important, cu aceeaşi viziune. În 3 ani de experimente şi căutări, o trupă nou formată ajunge să se cunoască, să se testeze, să îşi depăşească graniţele şi orgoliile individuale, să înveţe să funcţioneze ca un întreg. Oameni diferiţi, fiecare cu contribuţia lui specifică, cu părerea lui diferită, ajung să se armonizeze, să îşi contopească diferenţele într-un tot unitar. Asta se întâmplă doar atunci când ai o viziune comună şi faci totul necondiţionat pentru că crezi în această viziune. Doar atunci când eşti focusat pe întreg găseşti cele mai ingenioase metode de a-ţi aduce o contribuţie personală care să se contopească cu a celuilalt şi să susţină întregul. Cel mai grăitor exemplu mi se pare modul în care povesteau cum au lucrat ca o echipă: pornind fi de la o linie melodică să ajungă la un text potrivit (Fata în boxeri şi tricoul alb), fie de la versuri la sunetul care să le confere forţa necesara (Între cer şi trecut).

Un al doilea plan al căutărilor este constituit de configurarea unei imagini reprezentative pentru trupă. Întrebări legate de ce stil trebuie să abordeze, dacă să fie comerciali sau nu, dacă să îşi creeze un brand şi o semnătură sonoră, dacă să îşi construiască un album tematic unitar sau nu etc. La toate aceste întrebări găsim răspunsuri doar ascultând albumul. Şi acest răspuns este categoric nu. A compune din suflet şi cu iubire nu merge cu niciunul dintre aceste concepte.

Cântece cu tematici variate, inspirate din experienţe personale sau imaginate, cântece cu linii melodice complet antitetice, cântece muncite din greu sau din contră create aproape instant, cântece cu mesaje sociale sau personale… găseşti pe acest album câte puţin din toate. Departe de a fi deranjant, acest lucru întăreşte convingerea că trupa Vama este o trupă matură, care ştie ce anume caută. A face muzică pentru ei este un joc nou în permanenţă. Şi atâta vreme cât au încă energia să se joace, rezultatele vor fi mereu noi şi surprinzătoare. Mai mult decât să rămână captivi într-un stil al lor propriu, creativitatea aceasta inepuizabilă, le va oferi cu siguranţă originalitatea.

Am văzut din întâmplare coperta noului album. Simplu şi transparent. Un fluture surprins în mişcare. Nimic altceva nu putea fi mai elocvent decât acest simbol. El sintetizează cel mai bine mesajul acestui album: metamorfoză, maturitate, frumuseţe, inocenţă, simplitate, transparenţă. Mă gândeam că efemeritatea asociată fluturelui poate fi de rău augur. Dar citind titlul albumului: VAMA 2012, mi-am dat de fapt seama că nu este deloc aşa. Într-adevăr, acest album sintetizează cel mai bine ceea ce înseamnă această trupă în acest moment clar definit în timp.

Cine ştie cum va fi fluturele ăsta în viitor? Cum va evolua, cum se va maturiza, cum va privi viaţa peste câţiva ani? Zbaterile astea de aripi din 2012, mă fac să cred că atâta vreme cât timpul, pasiunea şi viziunea comună nu vor dispărea din această trupă, vom avea parte de mulţi alţi fluturi şi în viitor. Mi-aş dori să cred că într-o lume haotică, energia şi forţa lor creativă ar putea fi contagioase şi ne-am trezi brusc prizonieri ai unei epidemii de iubire şi frumuseţe :)

583
Vama 2012Albumul VAMA – 2012 – ca o intalnire cu-n prieten bun

Albumul VAMA – 2012 – ca o intalnire cu-n prieten bun

Textul de mai jos este scris de Camelia Capitanu, invitata mea la auditia noului album Vama – 2012 – care se va lansa miercuri cu Gazeta Sporturilor

*
Albumul VAMA “2012” – ca o întâlnire cu-n prieten bun

Iar prietenul acela bun, îţi poţi fi chiar tu, ţie. Pentru că dincolo de muzică, e vorba de regăsirea lucrurilor care te ajută să fii tu, cel adevărat, şi nu cel pe care alţii l-ar vrea neapărat.

E despre pasiuni care trebuie să treacă prin realitatea fiecăruia dintre noi. Despre ambiţie şi încredere în propriile vise. Despre un fel de a simţi viaţa în cel mai autentic mod cu putiinţă, pentru ca atunci când tragem aer în piept, să simţim că trăim cu adevărat. Iar pentru toate acestea (nu, nu există MasterCard) există un singur drum. Dacă în călătoria asta, prin care trecem cu toţii, vezi lucruri în care nu te regăseşti şi ajungi să te simţi străin de ei, dacă nu chiar de tine, stai pe loc câteva momente. Priveşte. Schimbă traiectoria, întoarce-te la tine, iar apoi vei ajunge exact acolo unde îţi e locul. Aşa-i că au încercat să te facă să uiţi cine eşti, şi pentru ce trăieşti? Acum e rândul tău să demostrezi că nimic nu-ţi poate lua ce ai tu mai de preţ. Totul e să te transformi din spectator, în actor.

Cam asta se întâmplă atunci când muzica vorbeşte pe-nţelesul sufletelor. Devine mai mult decât un ritm şi-un vers, îţi creează propriul univers. Mai rămâne doar să ai răbdare să asculţi şi să înţelegi. Şi ar fi păcat să nu faci asta.

Când am auzit pentru prima dată cântecele de pe albumul “2012”, s-au întâmplat câteva lucruri care sunt sigură că-şi vor avea ecoul în altele şi mai bune. Pentru că te surprinde, te emoţionează, te face să-ţi aminteşti şi îţi arată altceva – cine ştie, poate chiar acel “ceva” de care ai tu nevoie.

M-am bucurat să văd o trupă VAMA entuziasmată de acest nou început, în care oferă atât de mult publicului. Aşa că, luaţi fără reţinere! Efectele, destul de puternice. Dar benefice.

Să căutaţi mai ales “Regatul meu pe un vis”, “Epidemie de iubire”, “Rolul Soarelui”, “Să dansăm” şi.. să ascultăm mai bine albumul.

“Pe orice drum spre succes
Îţi dau ei GPS
Te uiţi atent pe hartă
Visele tale nu-s”

(“Regatul meu pe un vis”)

<iframe width=”420″ height=”315″ src=”http://www.youtube.com/embed/9DXTmw5kSrs” frameborder=”0″ allowfullscreen></iframe>

758
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!