Category : diverse

webstockNe vedem la Webstock

Ne vedem la Webstock

Vineri sunt unul dintre speakerii de la Webstock.

Cind m-a invitat Cristi Manafu sa vorbesc la Webstock 2013 mi-a spus ca tema aceste editii este Doers & Innovators si, dupa ce mi-a spus colegii de panel, m-am incruntat: “eu n-am inventat nimic, ce caut eu acolo?”

Dupa ce Cristi mi-a spus argumentele lui pentru care a lansat invitatia, mi-am adus aminte de o secventa definitorie din viata mea.

***

acum citiva ani in libraria carturesti ma uitam la cartile prezente pe rafturi. stiam despre foarte multe dintre ele o multime de lucruri: primeam comunicate de presa cu lansarile colectiilor editurilor, pe unele le citisem in avans pentru ca voiam sa ma parteneriez cu revista la care lucram pe anumite titluri.

dar cind ma plimbam printre rafturi am avut o revelatie “cele mai multe dintre deciziile pe care le iau la achizitionarea unui lucru vin din recomandarile altora, dar eu? eu unde sunt in povestea asta? eu ce descopar? cum merg pe calea mea, fara sa fiu influentata de altii?”

si-am decis atunci – imi respect inca promisiunea – ca voi cumpara mereu si cite o carte despre care nu stiu nimic. ca sa experimentez. sa incerc si altceva decit mi-au recomandat cei din jurul meu (oricit de mare ar fi cercul din jurul meu)

 

si-am mutat decizia asta in multe alte actiuni ale mele ca sa descopar lucruri in felul meu, fara alte influente.

asta m-a ajutat sa fiu mereu cu inima si mintea deschisa si sa nu-mi fie frica de nicio schimbare. de aici incolo si pina la inovatii, in domeniul meu de activitate, au mai fost citiva pasi.

despre ei cred ca am sa vorbesc vineri dimineata la Webstock.
si despre citeva dintre intimplarile care m-au inspirat in anii astia.

ne vedem la webstock, puteti sa solicitati invitatii de aici.

 

1614
love1“Searched & Destroyed”, lectiile neasteptate pe care ti le serveste internetul

“Searched & Destroyed”, lectiile neasteptate pe care ti le serveste internetul

eu sunt dintre persoanele care nu cauta pe facebook nimic despre prietenii lor. dar absolut nimic. n-am dat niciodata search pe google dupa numele iubitului meu, nu m-am uitat niciodata pe pagina lui de facebook ca sa-i fac un istoric.

prietenii mei spun ca asta vine din ciudatenia ca eu nu sunt geloasa (n-am incercat niciodata acest sentiment, poate o sa scriu cindva despre asta ), dar eu cred ca vine din faptul ca atunci cind iubesc stiu pentru ce o fac si nu are sens sa stau sa caut alte argumente. pro sau contra. iar daca vreau sa aflu ceva de la omul de linga mine, ma uit la el. nici nu e nevoie sa-l intreb: ma uit si ma prind. am eu aceasta aptitudine speciala 🙂

*

dar din categoria ce aflam cind cercetam pe net, iata o poveste de la o doamna care a descoperit ca sotul ei e … gay. dupa 8 ani de mariaj.

 

“I’ll be the jailer and you be the naughty prisoner.”

When I read those words, a chat conversation between my then-husband and another man, it felt for just a moment like all the oxygen had been sucked from the room. I remember putting my hand on my chest, gasping for air, as the world I thought I knew shattered around me.

He was surprisingly conciliatory and accommodating in the divorce negotiations. In the Deep South state we lived in at the time, within 30 days it was final. Our eight-year marriage was over before the indentation from my wedding ring had even faded from my finger.

(…)

While unpacking my desk in our new home, I came across the transcript of the chat that had brought down my marriage. As I quickly scanned the now-familiar words, something new jumped out at me. The “jailer” made reference to my ex-husband’s website. Website? I googled his screen name.

Bingo. Within a few clicks, I was staring at photographs of my ex-husband’s dick. Though he never showed his face, it wasn’t necessary. The images were taken in our former home, sitting on my furniture. He had been maintaining a blog for years about his sexual exploits, writing of his cleverness at maintaining the façade of dedicated husband and father while prowling for men on the side. There were many, many posts spanning nearly our entire marriage, dating back to early in my pregnancy with our first child.

intreaga poveste e aici

lectura ei, aventurile prietenelor mele in cautarea unor indicii care sa le arate ceva in plus in personalitatea iubitilor lor (“cum ii e caracterul in functie de grupa de singe?”, adica wtf?? nu mai bine stai de vorba cu el si afli, in loc sa cauti pe net mascari generaliste?!), ma face sa va intreb cit de des va verificati iubitii pe google search/ facebook ?

si cit de des faceti teste de compatibilitati? de orice fel de compatibilitati?

(ma pregatesc sa scriu o serie de povesti despre asta, asa ca detalii – sub anonimat desigur – sunt mai mult decit bine venite, va multumesc)

 

1828
cheloobai, Cheloo, te cam iubesc :) dar imi trece repede

bai, Cheloo, te cam iubesc :) dar imi trece repede

stiu am mai spus-o si anul trecut. la editia 2 X Factor. si fix pentru acelasi lucru. detalii aici.
*
e o secventa in primul episod al sezonul 3 X Factor in care un pusti de 19 ani care incearca sa cinte rap se urca pe scena si-si spune versurile banale.

Cheloo il intreaba care-s ultimele doua carti pe care le-a citit, pustiul spune ca n-a citit niciuna.

“nicio carte toata viata ta?”
“nu”
“ai trei de NU, iesi acum de pe scena”, spune Cheloo sec si serios.

*

am zis-o si anul trecut: faptul ca un artist cum e Cheloo – care e un lider pentru o categorie importanta de tineri – e atit de ferm cind vine vorba de citit, de educatie in general, si o face intr-o emisiune de mare audienta la tv e unul dintre cele mai frumoase mesaje pe care le poate transmite.

diferenta intre anul trecut cind scriam asta si anul acesta sta in citeva editii bune de X Factor (cu tot cu repetitii) la care am asistat si am avut timp sa ma conving ca nu e de fatada aceasta reactie a lui.

Cheloo e o persoana educata si cultivata cu mult peste medie, cu o cultura cinematografica, si nu numai, foarte bogata. v-ati mai prins anul trecut cite putin din referintele lui foarte smart in timpul comentariilor la prestatiile concurentilor (chiar daca erau f scurte si rareori aveau background ca sa se prinda si cei mai putin cititi)

asa ca domn Ion, ca nu pot sa zic domn Cheloo, va cam iubesc ca perseverati sa-i umiliti pe inculti.

*
am vazut acum primul episod X Factor integral (am fost doar o jumatate de zi la auditii anul asta, dar obiceiurile vechi nu se uita, nici iubirile vechi) gratie abonamentului meu la antena play (acum Gusti Roman o sa zimbeasca tare ca am platit pentru produsul/munca lui) si cred ca in episodul asta e cistigatorul acestui sezon: Florin Ristei il cheama o sa cinte Grace Kelly de la MIKA. are f multa charisma si e f f talentat (stiu ca vor fi si citiva copii cu voci uimitoare in episoadele viitoare, dar pariez pe Florin)

revenind insa la Cheloo si la modul in care promoveaza educatia/cititul, cind scriam pentru carticica despre X Factor profilul lui Cheloo (pe care il puteti citi aici), am avut tot timpul in minte o anume carte, asta tocmai pentru ca imaginea lui de dincolo de sticla/scena e mult mai bogata cultural decit lasa el sa se vada.

altfel, imi dau seama ca si eu sunt perseverenta: o data pe sezon, il iubesc pe Cheloo.

dupa aia imi trece.

1461
chinezuBrandu’ lu’ Chinezu la tv, de miine

Brandu’ lu’ Chinezu la tv, de miine

il cunosc pe Cristi China de pe vremea cind blog era un cuvint doar in cine stie ce dictionar tehnic sau nici macar nu fusese inventat. asa ca da, ii fac reclama in aceste momente pentru ca sunt mindra de ceea ce a realizat.

voi il stiti – cei mai multi dintre voi – de pe chinezu.eu si partea frumoasa e ca multi altii vor incepe sa-l stie de la Look TV de miine incolo.

Cristi realizeaza un pas mare pentru online-ul ro; isi duce brandul la tv (la fel cum se intimpla cu doza de has- Mikey H care a ajuns partenerul lui Bendeac in noua lui emisiune de la Antena 1).

Ce spune asta despre ce se intimpla in media?

ca sa se intoarca la tv publicul care nu mai foloseste acest canal media de citiva ani, e nevoie de oameni care au captat comunitati si audiente in online – acolo unde este acum acest public.

***
pe Cristi China o sa-l vedeti facind interviuri cu oameni MARI si misto, pe care altfel televiziunile nu prea ii baga in seama. adica exact genul ala de emisiune pentru care ai lasa calculatorul ca sa te intorci la tv, genul ala de emisiune care-ti lipsea asa de mult incit ai abandonat tv-ul.

luni marti miercuri si vineri la Look TV, Brandu’ lu’ Chinezu – si pun pariu ca in ceva vreme o sa vorbim despre genul de oameni “brandu’ lu’ chinezu”, adica oameni misto cu care ti-ar placea sa stai la masa la un pahar de vorba… ma rog, de bere, ca tot e vorba de Chinezu.

sa va uitati la emisiune, stiu deja cite ceva despre primele interviuri si vor fi acolo marturisiri care o sa tina prima pagina a ziarelor.

bafta Chinezu. sunt cu ochii pe tine! (asta nu stiu daca e chiar de bine:) )

2276

am un cintecel doar pt mine: “cind nu mai pot si dau de greu/ zici ca totu-i-n capul meu”

“cind nu mai pot si dau de greu/ zici ca totu-i-n capul meu/ zici ca-mi rupi picioarele daca nu/ cred si azi in ce pot eu.”

***

obisnuiesc sa spun asta cu “totul e doar in capul tau, poti mai mult decit iti imaginezi”, am spus-o si aseara unui prieten caruia – ca noi toti, din cind in cind – i se pare ca are mai mult de dus decit poate tine pe umeri.

“ai mai zis asta”, a replicat el.

“sigur, mi-o zic si mie aproape in fiecare zi pentru multe lucruri.”

“nu nu, a aparut si intr-un cintec”

asa mi-a adus aminte de darul special pe care Andrei Leonte si Ioana Blaj, prietenii mei dragi, mi l-au facut de ziua mea acum 2 ani. un cintecel despre lucrurile pe care le-au aflat de la mine, un cintecel despre prietenia noastra.

cum mi s-a parut foarte simpatic ca ne-am adus aminte de cintecel chiar cind incepe sezonul 3 X Factor, m-am gindit sa-l fac din nou public ( il pusesem pe privat, dupa o zi de expunere).

pentru cei care nu stiu, Andrei Leonte a cistigat X factor sezonul 1, iar Ioana Blaj este una dintre actritele tinere cele mai bine cotate, anul viitor o sa o vedeti in doua filme foarte frumoase.

2303

on writing Kurt Vonnegut

“Write to please just one person. If you open a window and make love to the world, so to speak, your story will get pneumonia.” Kurt Vonnegut

1459
marie claireeu in marie claire de septembrie

eu in marie claire de septembrie

Astazi Ana Maria mi-a adus aminte ca e o pagina cu mine in Marie Claire. o descoperise la coafor.

Am vrut sa o pun pe blog la citeva zile de la aparitie, dar m-am luat cu treburile si-am uitat.

in pagina asta e vorba despre nimicurile care-mi fac mie viata mai frumoasa si care, tocmai de aceea, nu prea mai sunt “nimicuri”…

 

Rasfat: Inghetata cu turta dulce, cognac in combinatie cu pepene galben

Obicei: Ma trezesc la 6 dimineata, chiar si in vacanta. Pina la 8, citesc sau vad filme. Una dintre cartile mele preferate e The New Journalism, Conversations with America’s Best Nonfiction Writers on Their Craft

Dimineata: Mi-o petrec in Parcul Cismigiu cu o cafea neagra in mina, plimbindu-ma pe alei. Am si o terasa preferata, la debarcader.

Ador Caii: cred ca avem multe de invatat in comunicare de la cai. La sfirsitul lui iulie, am facut si exercitii de horse wisperer cu un trainer special.

Muzica: Uneori masor distantele in Fiecare, o piesa VUNK de pe albumul Nu scapa nimeni.

Colectie: Adun ceasuri vechi. Am unul rar, Omega 1882, de care sunt foarte mindra.

Flori: Am tot felul de plante pe care nu le gasesti, de obicei, in casele oamenilor: levantica, vita de vie, cafea.

Rasfat: Nicio zi fara Caudalie Divine Oil. E ca un balsam pentru pielea mea.

New York: In Ajun de Craciun cautind Strada 34 colt cu Chelsea ca-n filmul Miracolul de pe strada 34

Imi plac povestile: le vad oriunde  pe strada, in aeroport, la metrou. As vrea sa ma pot opri citeodata din a intreba “pot sa scriu despre asta?”

le-am citit acum pentru ca voiam sa le pun pe blog, ca sa ramina (mai ales ca povestesc rar despre lucruri concrete din viata mea), si mi-am dat seama ca daca as fi citit asta despre o persoana pe care nu o cunosteam, as fi invidiat-o putin. pentru ca are o viata foarte frumoasa.

citeodata e nevoie de o privire din afara, de intrebarile altuia la care sa dai raspunsuri, ca sa nu uiti ca viata ta e frumoasa. si speciala.

multumesc frumos Oana Botezatu pentru intrebari. Love u , Marie Claire Girls.

 

 

5077
fmob_w-140RStyle – cind imparti din bucuria ta si celorlalti

RStyle – cind imparti din bucuria ta si celorlalti

Ne petrecem timpul in birouri si remarcam ca se schimba anotimurile in varianta lor de dupa ora 18.00.
In week end-uri suntem atit de bositi, incit ni se pare ca nu mai avem putere sa facem nimic.
Dar habar nu avem ca, din momentul in care incepem sa facem ceva, viata noastra devine mai frumoasa.

*
am fost printre cei care credeau ca o parte din stresul si nemultumirea mea vine din activitatea de la birou. poate ca venea, dar nu in cantitatea in care eu o estimasem.

mi-a luat ceva vreme sa descopar ca lucrurile pe care nu le faceam erau de fapt cheia pentru o viata mai buna: mincarea, sportul, cit de mult imi acord timp ca sa ma cunosc pe mine – in programe specializate sau citind chestiuni care sa-mi lumineze mintea,

*

ieri am fost la prietenii mei de la Raiffeisen. desi ei au o munca foarte serioasa si sunt sigura ca, de foarte multe ori, e cu un nivel de stres foarte mare, ei sunt atit de simpatici incit ii intilnesc la teatru (festivalul Undercloud), la maratoane sau… ca acum intr-un program initiat de ei cu multa miscare si voiosie.

un program intern foarte foarte smart despre nutritie, sanatate, sport, parenting, dezvoltare personala. se numeste RStyle si e o platforma care la care au acces angajatii.

ieri – ca sa marcheze – inaugurarea platformei RStyle, 130 dintre angajati au participat la un flash mob. s-au antrenat 4 ore, pe grupe, sub coregrafia lui Edi Stancu si cu ajutorul prietenilor lui din baletul care-i poarta numele si-au iesit in public sa faca un dans – in patru ritmuri diferite – expusi validarii publicului.

imaginati-va oameni care stau in birou zi de zi – erau printre ei directoarea de HR a bancii, unul dintre directorii mari, dar si multi sefi de departamente. tineri sau mai putin tineri, supli sau mai putin supli, femei si barbati, cu motricitate si aptitudini la dans sau nu.

s-au antrenat 4 ore cu bucurie (au fost momente in care au zis “nu mai facem pauza, mai repetam putin”) ca sa bucure alti oameni intr-un mall din Bucuresti. pentru 3 minute cit a durat dansul.

iar dansul lor a fost atit de frumos incit oamenii din mall au cerut un bis. si l-au mai facut de 2 ori:)

au plecat de acolo bucurosi, plini de adrenalina venita din aplauzele unor oameni care erau surprinsi ca 100 de persoane danseaza energic intr-un mall, s-au dus inapoi la birou si pun pariu ca au avut o seara minunata.

sigur, au fost obositi, dar au fost bucurosi. pentru ca au facut ceva frumos impreuna cu colegii si prietenii lor, pentru niste oameni pe care nu-i cunosteau si, in plus, au facut miscare. si-au lucrat cu ei ca sa-si depaseasca limitele si zona de confort.

despre asta e noua platforma Raiffeisen si sper ca toti simpaticii din banca sa vor bucura cu drag de ea. puteti afla detalii despre RStyle aici.

***
miine va povestesc cit de multe lucruri inveti cind participi la un flashmob

foto Alexandru Busuioceanu

1689
taxi(P) romanii au initiativa – o poveste cu un taximetrist

(P) romanii au initiativa – o poveste cu un taximetrist

ieri in taxi am purtat o conversatie simpatica cu un taximetrist; un domn la 50 si putin de ani, tocmai primise de la compania la care lucra o tableta cu aplicatie android prin care clientii puteau ajunge la el.

– vedeti unde a ajuns tehnica asta? vine clientul prin calculator, mi-a zis el amuzat.

– nu e chiar un calculator, e un fel de calculator telefon, i-am replicat eu.

si puteti face o multime de alte lucruri cu el.

– ma gindeam intr-o zi, cind mi-au zis ca-mi dau si mie android din asta, ca vom ajunge in citiva ani sa facem totul cu telefonul: la metrou platesti intrarea cu telefon, clientii vin cu telefonul, ii vad in masina cum scriu la stop sau chiar in trafic. si ciobanii au telefon si facebook din ala, am vazut la televizor. probabil undeva in lumea asta e un om cu un telefon mai bun decit al meu care sta la soare si-si rezolva afacerea. dar nu sta si da telefoane, doar scrie lucruri acolo catre clienti. cred ca poate si semna contracte cu telefonul, nu?

– in tarile in care semnatura electronica e recunoscuta, poate si semna contracte, da.

– eu n-am avut telefon cind eram tinar. nici din ala fix pentru ca pe vremea mea era greu de obtinut un telefon si era cu… cuplaj. nici nu cred ca stiti asta. adica ridicai telefonul si puteai sa-l auzi pe cuplaj cum vorbeste. asteptai sa termine el de vorbit ca sa suni si tu unde aveai nevoie. va dati seama unde a ajuns tehnica? va imaginati unde vor fi copiii dvs?

puteti citi continuarea intimplarii pe site-ul romaniiauinitiativa.ro, aici. un proiect Vodafone Romania.

1508
balet1despre scris ca despre dans

despre scris ca despre dans

toata lumea poate sa danseze. chiar daca asta inseamna o miscare fara ritm si fara sens pe o muzica oarecare. sau inseamna cea mai sofisticata coregrafie care necesita motricitate, mobilitate.

toata lumea poate sa scrie. chiar daca asta inseamna o compunere banala care descrie vacanta de vara. sau inseamna un roman a carui structura te lasa cu gura cascata.

ginditi-va la scris ca la dans.

nimeni nu poate sa transforme un dans intr-o opera de arta daca n-a studiat zeci de ore, daca nu a invatat pasii de baza, structurile si daca nu exerseaza continuu.

daca vreti sa scrieti, incepeti prin a studia. prin a citi -destructurind – scrieri celebre. ca sa invatati pasii de baza. si, ca la dans, faceti actiunea/scrieti ca sa exprimati o emotie pura, ca sa arati emotia publicului. nu ca sa va expuneti pe voi.

in dans, dupa ce ai studiat ani de zile pasii de baza, iar corpul tau a capatat o rigoare si o forma, poti incepe sa creezi in interiorul unor structuri fixe. la fel e si in scris, e nevoie de rigoare, de exercitiu care sa modeleze gindirea pentru a urmari structura. e nevoie de o finete a utilizarii cuvintului pina cind emotia poate fi descrisa in forma pura.

***

mi-am petrecut ziua intre dans si scris. intre conversatii cu doua balerine superbe, texte de scris si/sau de editat textele altora.

poate de asta mi-a fost mai clara ca niciodata legatura intre scris si dans.

da, sunt unii care se nasc cu un har teribil de a pune emotia printre cuvinte, dar chiar si ei – ca sa transforme scrisul intr-o opera de arta – trebuie sa exerseze structurat… ca la dans.

 

3866
listeno scrisoare catre manifestantii Pro Rosia Montana

o scrisoare catre manifestantii Pro Rosia Montana

Dragi manifestanti Pro Rosia Montana,

Ma bucur ca iesiti in strada ca sa va sustineti opiniile. Ma bucur din mai multe motive.

Unul ar fi ca astfel, in macro, romanii invata ca e important si valoros sa-ti sustii parerea si ca, exact ca in proverb, “unde-s multi puterea creste”.

E un semn ca societatea civila prinde din nou viata. E parte din sistemul democratic.

Ma mai bucur pentru ca, in sfirsit, v-ati unit intr-o idee mai multi – de virste si pregatiri diferite. Si ca perseverati.

Ce nu ma bucura e ca nu respectati opiniile celorlalti, ca sunteti atit de fanatici in sustinerea voastra, indirjiti (parte din faptul ca nu va acorda lumea atentia pe care o doriti), incit incalcati si voi regulile democratiei; lumea voastra se reduce la “daca nu sunteti cu noi, sunteti sigur impotriva noastra. deci, HUO.”

Nu vreau sa generalizez, dar primesc injuraturi pe blog de la sustinatorii Rosia Montana, nici pe facebook nu sunt mai prietenosi si… viata bate filmul.

Putin mai devreme (later edit – putin dupa ora 15), in centrul capitalei, aproape de locul de manifestatii zilnice, m-a agresat un tinar. M-a recunoscut din fotografiile care apar pe facebook, banuiesc, si-a inceput sa ma injure si sa ma imbrinceasca pentru ca sunt dintre cei care “nu ies in piata, cei pe care i-au platit Rosia Montana, coruptii, jigodiile”.

A fost o altercatie scurta, i-am raspuns politicos si am trecut pe linga el in timp ce continua sa ma injure.

Dar n-a fost confortabil. Genul acesta de manifestari fanatice n-ajuta. Si n-au nicio legatura cu ceea ce ar trebui sa insemne, de fapt, iesitul vostru in strada.

Cum ziceam, nu generalizez, doar descriu o intimplare de acum citeva minute.

Mi-ar placea sa va vad diseara sau miine in Piata Universitatii cu macar o foaie A4 scrisa cu carioca pe care sa se afle urmatorul mesaj:  “Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.” Ii apartine lui Ion Ratiu.

P.S. Si nu, nu m-a platit Gold Corporation sa scriu vreo litera sau sa-mi schimb vreun gind. Cind am crezut in ceva, am iesit in strada.

later edit: mi-ar placea sa stiu CINE si, mai ales, DE CE a facut un ad pe FB cu textul meu. a bagat ceva bani pentru ca apare la foarte multa lume.

later edit: cu exceptia comentariilor care includ injuraturi, orice alt comentariu este aprobat. “eleganta” si “relaxarea in a accepta si alte opinii” prezente in unele dintre comentarii sunt un suport perfect pentru ceea ce am scris mai sus.

cum poti vedea Vortice Dance – Dracula daca nu ai bilet la Enescu

Miine seara, la Opera, pentru prima data la festivalul Enescu din acest an o sa ma simt ca acasa.

o sa fie un spectacol emotionant. nu e dans, desi acolo e incadrat in momentele festivalului si desi se danseaza foarte mult. nu as numi momentul nici teatru-dans, desi se vorbeste mult in timpul show-ului.

e un performance la intersectia dintre teatru si dans si muzica clasica.

Vortice Dance este compania care are spectacol miine seara, iar partea frumoasa, care pune multa presiune pe portughezii care au miscat putin din lumea dansului cu coregrafiile lor, este ca acest show este inspirat de legenda lui Dracula.

sa joci in tara lui Dracula un spectacol inspirat de o legenda in care publicul local nu prea crede mi se pare miza frumoasa. n-am emotii pentru ei pentru ca stiu ca mitul Dracula este foarte foarte sintetizat si metaforizat.

daca n-aveti bilete pentru miine seara la opera, mai aveti o sansa sa va bucurati de un spectacol exceptional.

il veti putea live pe site-ul festivalului si va rog tare tare tare sa va faceti timp o ora, incepind cu ora 19.00 si sa va asezati in fata calculatoarelor. poate n-o sa va placa (desi ma indoiesc , uitati-va la filmuletul de prezentare), dar si chiar daca nu va place si abandonati dupa 10-15 minute de vizionare, tot sunteti dublu cistigati: ati experimentat ceva ce inseamna inovatie in acest moment in dans si… v-au mai ramas 45 de minute libere sa faceti orice. doar pentru voi.

***

spectacolul face parte din programul Intilnirile JTI pentru care eu iubesc aceasta companie (prin ei a venit in Ro Sylvie Guillem, una dintre cele mai mari balerine din toate timpurile) desi urasc tigarile:)

2136
1004541_10201407190235378_1463494361_nDEFINITION: Love—real love— is invariably the story of two troubled people

DEFINITION: Love—real love— is invariably the story of two troubled people

Love—real love— is invariably the story of two troubled people who understand and accept each other’s troubles, but choose to face them together.

That’s the funny thing about real love, though. I’m not the first to make this observation, but it is never a fairy tale. It’s never a story in which two wealthy, healthy, perfect people fall madly in love and go on to have their flawless Happily Ever After. It’s also never a story about one perfect person choosing to love a broken individual out of altruism.

de aici

merge perfect cu cintecelul asta.

1656
5093b3af3f295fcf51640de8e7fd5adffotografiile s!mpa ale saptaminii 8-14 sept

fotografiile s!mpa ale saptaminii 8-14 sept

de foarte multa vreme (un reflex creat pe vremea cind lucram la revista) fac o selectie saptaminala de fotografii care-mi spun ceva. poate sa fie o haina, poate sa fie o ipostaza sau, pur si simplu, felul in care sta modelul la cadru ( o ipostaza surprinzatoare, chiar daca e studiata).

sau poate sa fie o fotografie newsworthy. de astazi voi face publice, la fiecare sfirsit de saptamina, selectiile mele de fotografii.

care sunt, intr-un fel, parte din educatia mea vizuala. modul in care incerc sa ramin update cu directiile in care merg lucrurile in moda sau design sau fotografie.

un moodboard saptaminal.

 

 

 

 

1479
SeanWilliams1suprinzatoare portrete din versuri

suprinzatoare portrete din versuri

stim ca fiecare muzician/ muzicant/ popstar isi pune in versuri o parte din viata si, implicit, cintecul e despre el/ea.
dar uite un proiect minunat despre cum versurile cintecelor tale te definesc … la chip.

un artist pe nume Sean Williams a creat o serie de portrete din versurile cintecelor artistilor pe care i-a desenat. proiectul se numeste Hip Hop Typo

justin timberlake

 

bruno mars

 

rihanna

 

Kanye West

 

 

mai multe dintre desenele dlui Willliams puteti gasi aici

1599
falafel simpa detaliuce se afla dincolo de tejgheaua Calif?

ce se afla dincolo de tejgheaua Calif?

falafelul S!MPA a ramas in meniul Calif si dupa ce s-a incheiat campania cu meniurile speciale ale bloggerilor, pentru ca a avut cele mai multe solicitari din partea consumatorilor. va multumesc mult.

falafelul S!mpa va fi disponibil de luni 16 septembrie atit la Califatul din Selari, cit si la cel din Iancului.

iata povestea din spatele acestei “creatii” gastronomice.

***

acum citeva luni, cind Radu Tanase, managerul Calif, mi-a zis “tu creezi pe bune ceea ce vom vinde la raft”, m-am uitat lung la el.

eu, practica si rationala, ma gindeam sa nu-i stric afacerea. voiam sa discutam care sunt produsele cu cel mai mare potential de vinzare, sa ma orientez catre ce ar costa mai putin, sa incercam sa facem lucrurile cit mai cost effective.

Radu a fost ferm: ‘tu alegi, gusti si prepari. ce ai produs, aia vindem”

si mi-am urmat ideea mea despre a crea o mincare vegetariana, cu ingrediente care sa fie afrodisiace, rafinate si care sa realizeze un mix surprinzator de arome si texturi in momentul in care o degusti.

de ce m-a lasat Radu sa fac orice vreau eu? raspunsul e dincolo de tejghea si e motivul pentru care m-am si implicat in acest proiect foarte simpatic

***

tot ceea ce se gaseste la Calif este produs “in house”, dupa retete autentice orientale. undeva in Bucuresti, aproape de Califatul din Iancului, e un laborator unde se prepara toate ingredientele care ajung in cele doua restaurante Calif.

si toate sunt facute pe bune. adica maioneza e facuta din oua, nu e luata de la hipermarket si altoita cu cine stie ce. in laboratorul acela exista o masinarie care invirte ouale si produce maioneza. cum exista masinarii (si oameni) care prepara patrunjelul pentru salata sau sosurile (facute cu ingrediente cumparate de la tarani).

stiu ca suna a SF si a publicitate, dar nu este. pentru cei care stiu pe ce baze e facuta afacerea Calif si cit de “nebuni” (in sensul frumos al cuvintului) sunt Radu si asociatul lui, Bogdan Jantea, aceste informatii par normale.

***

asa ca atunci cind Radu mi-a dat libertatea de a crea ceea ce vreau era sigur ca oricare dintre mixurile pe care le-as fi facut ramineau in identitatea restaurantelor lui pentru ca alegeam numai dintre lucruri autentice. (toate condimentele sunt aduse direct din Turcia, de la rafinati preparatori)

cind i-am zis ca as vrea sa punem rodie in salata de vinete, a trimis in urmatoarea clipa pe cineva sa cumpere rodie pentru a testa gustul.

si abia dupa ce a vazut ca e potrivit in mix-ul general, l-a interesat costul. semn pentru mine ca-i pasa mai intii de cum e produsul si abia dupa aceea transforma totul in business, in cifre.

Calif isi va extinde anul acesta, dar si in anii urmatori, activitatea cu citeva proiecte foarte inovatoare si-o sa va placa mult ce se intimpla acolo.

cum am vazut ca va plac show-urile cu inghetata pe bat pe care baietii de la Calif le fac in parcuri. (inghetata aia e mi-nu-na-ta, sa o gustati)

2488

Imitation is the sincerest form of flattery

mi-am pus pe perete acest citat “Imitation is the sincerest form of flattery” ca sa nu ma mai incrunt cind descopar ca incep sa existe oameni care se simt in locul meu – cu pasiunile, vorbele mele-, dar in viata lor – pe facebook-ul, blogurile lor. stiu, imi cultiv ego-ul.

1232
OnteachingJournalism1prima mea zi de blogging si o fapta buna

prima mea zi de blogging si o fapta buna

zilele astea am vorbit cu Chinezu despre o idee de campanie pe care o are pentru Blogal Initiative si mi-am dat seama ca eu nu imi mai amintesc care a fost prima mea zi de blogging.

m-am tot gindit – stiu de ce si cum am inceput blogul – dar efectiv prima zi, prima postare, prima propozitie nu o mai stiu.

***
am inceput sa scriu pe platforma yahoo360 acum niste multi ani cind prietenii mei Bogdan si Elena au plecat in Canada. Elena nu se adaptase in primele luni, ii lipseau zilele in care mergeam la teatru sau la film in gasca si Bogdan ne-a rugat sa scriem – fie si pe mail – despre ce mai vedem, ce mai citim ca sa simta si ea putin gustul de acasa.

stiu ca primele povestiri au fost pe mail, dar de la a treia sau a patra, tot bogdan a venit cu ideea sa le punem in spatiu public. asa mi-am facut cont pe yahoo360.

eu scriam pentru toata lumea – pentru ca restul erau lenesi, desi ei se scuzau ca eu scriu mai repede si mai frumos. mda.

dupa citeva luni aveam 10000 de oameni in comunitatea 360 care citeau despre spectacolele pe care le vedeam. imi aduc aminte ca, undeva pe atunci am fost la Constanta sa vad Inimi Cicatrizate si-a inceput dragostea mea mare (artistica, nu altfel:) ) pentru munca lui Radu Afrim, si pentru Nicoleta Lefter si pentru Lana Moscaliuc.

lucram la revista, stiam ce inseamna puterea contentului, am avut nevoie de inca doar citeva luni ca sa inteleg ca daca a aparut un public cititor e util sa am un plan editorial, sa scriu constant si intr-o anume identitate stilistica si, mai ales, sa ma mut pe o platforma mai performanta. m-am mutat pe platforma revistei pentru care lucram pentru ca, dupa 2 ani, timp in care am crescut coerent o comunitate, sa-mi cumpar propriul domeniu.

mai am inca 2 domenii cumparate si probabil ca voi mai cumpara inca unul curind, pentru ca peste inca 2 ani, sper, blogul asta va fi altceva.

***
Chinezu vorbea de prima zi de blogging comparind-o cu prima zi de scoala, dar nici despre aceea nu am nici cea mai mica amintire. Imi pare rau.
Pot descrie in detaliu emotiile unor oameni pe care i-am vazut bucurindu-se sau intristindu-se cu ani in urma, dar – in dreptul meu – imi aduc aminte foarte putine lucruri.

Ideea lui de campanie care e deja in desfasurare pe Bogal Initiative era pentru a promova o idee foarte simpatica a supermarketurilor Profi: dupa ce ai cumparat la ei, iti alegi o scoala dintre cele pe care le au in grija si Profi face o donatie scolii alese.

Zic sa stiti ca poate va faceti cumparaturile acolo.

Nu, nu m-a platit Chinezu sa scriu despre campania lui. Am discutat la telefon despre altele, am ajuns si la asta si m-a facut sa ma gindesc serios la prima mea zi de blogging. Daca amintirea mea poate face si o fapta buna, atunci sa fie:)

3898
Ascultacum ar fi sa-i ascultam si pe CEILALTI

cum ar fi sa-i ascultam si pe CEILALTI

cind guvernul Ponta a dat ordonante peste ordonante si-a fost o mica lovitura de stat, iar eu am fost vehementa condamnind ce se intimpla, oamenii (de tv sau nu) s-au grabit sa zica despre mine ca-s platita de Basescu.

acum cind nu vreau sa ies in strada pentru Rosia Montana pentru ca nu cred ca asa se rezolva lucrurile si stiu ca multi dintre copiii aia cu strasuri sau tinte pe cozorocul de la sapca sunt in strada pentru nimic altceva decit socializare si citeva foto pe facebook, oamenii se grabesc sa spuna ca sunt platita de Rosia Montana.

(da, stiu ca in strada nu sunt doar pusti care se fotografiaza cu doua degete asezate la orizontala, in fatza gurii, in semn de nici nu stiu ce reprezinta, dar trec zilnic pe linga voi si, imi pare rau, nu ma convingeti ca stiti din cercetarea voastra/intelegerea voastra pt ce sunteti acolo. ati iesit, cei mai multi, pentru ca e cool si e un sentiment puternic apartenenta la un grup social. pe asta se bazeaza si cei care va aduna, intr-o tabara sau alta. )

cind am iesit in strada pentru ICR – dar eram contra majoritatii – s-a spus ca sigur am luat eu vreun ban pe vreo finantare de la ICR, ca doar m-am plimbat si pe la NY si pe la Paris si prin alte capitale ale lumii.

de fapt, n-am primit niciun cent de la niciunii dintre acesti oameni. dar judec cu capul meu – o fac bine sau rau, dupa propriile-mi repere – si am parerile mele in functie de care ma manfest in spatiul public.

faptul ca nu mai stam sa-i ascultam pe ceilalti si ca punem un zid imediat catalogind “e platit de x sau y” cind e impotriva a ceea ce gindim noi arata o mare ruptura in societate.

stiu ca nu mi se intimpla doar mie. daca ar fi fost doar in dreptul meu, nu era atit de important.

dar astazi, zilele astea, mai mult ca niciodata vorbim/urlam/scriem fara sa-i mai ascultam pe ceilalti.

nu vreti ca, pentru o zi, pentru doua zile, sa-i ascultati si pe ceilalti? si sa-i ascultati cu curiozitate proaspata, ca si cum acum ati descoperi pentru prima data argumente lor.

oricare ar fi CEILALTI.

1944

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!