Category : diverse

usaprima zi in apartIKEA

prima zi in apartIKEA

e un apartament in bucuresti care are numele meu mare scris pe usa.

e prima data in viata mea cind am numele mare scris pe o usa si mi se pare ca toti vecinii care trec se gindesc “da’ oare femeia asta de ce vrea sa stim cine e ea?”

de fapt, nu vreau – neaparat – sa stie de mine, ci sa stie ce fac acolo: ca sa am scuze pentru zgomotele pe care le vor auzi, ca sa nu se supere portarul ca e o avalansa de oameni catre apartamentul meu… si tot asa.

***
m-am mutat in apartIKEA si pina vineri incerc sa dau suflu nou unei case obisnuite, folosindu-ma de ingredientele din noul Catalog IKEA.

***

acum, ca stau in casa si vad diferenta intre ce e in foto si ce e in realitate (am tot vazut fotografii la colegii care au locuit inainte Augustin Radu si Mazilique)) , ma gindesc ca eu ar fi trebuit sa inchiriez apartamentul acesta , daca as fi fost intr-o situatie de viata reala. e un apartament standard de bloc, cu 2 camere si o bucatarie spatioasa, f bine decomandat, dar are o mare problema: nu spune nicio poveste.

asa arata dormitorul aseara

asa arata livingul

mie imi place sa locuiesc intr-o casa calda, cozy, sa simti cind intri ca locul ala are o poveste, ca peretii ascund intimplari simpatice.
asa ca vom lucra la asta:)

am 2500 RON ca sa infrumusetez casa pina vineri. mi-am impartit bugetul pe camere – living, dormitor, hol, bucatarie – si in unele cazuri incerc sa schimb o camera – sa o fac simpatica – folosindu-ma de foarte foarte putini bani. pentru ca asa e si in viata, daca o iei de la zero intr-o casa noua, n-ai intotdeauna extrem de multi bani.

dar daca iti pui creativitatea la incercare si incerci sa folosesti spatiu cit mai inteligent, poti sa creezi ceva care sa-ti aduca zimbetul pe buze cind vii acasa.

***

aseara toate conversatiile mele telefonice care contineau “ne vedem si noi saptamina asta sa discutam cutare?” primeau un raspuns standard “nu pot, sunt inchisa in apartamentul IKEA si tre sa-l fac minunat pina vineri”.
asa ca mi-am mutat intilnirile in apartIKEA. mai discutam, mai punem un tablou sau mai instalam un suport pentru lumina.

va fi f f f funny

***
am listuta cu cumparaturile pe care trebuie sa le fac astazi – in detaliu, sa ma incadrez in buget inclusiv cu becurile care o sa lumineze casa – plec in curind sa fac achizitiile. urmeaza o distractie prin magazinul IKEA, din care va arat fotografii mai pe seara. (am foto si cu intrarea mea in casa, dar le postez si pe ele tot diseara)

atit (mai) am de spus: am invatat catalogul IKEA pe dinafara.

***
daca e ceva ce vreti sa stiti din experienta asta , daca vreti sa va arat fotografii cu ceva anume, anuntati-ma…

casa va fi deschisa pentru vizitat catre sfirsitul saptaminii (ca sa si vedeti ce am creat), dar va povestesc despre asta zilele viitoare.

2595
cFasten your seat belt!

Fasten your seat belt!

am descoperit o carte pentru care chiar si Razvan Pascu sau Cezar cu al lui imperator travel, cu multele lor calatorii, ar fi putin invidiosi (sau ar fi inspirati de ea:) )

Fasten your seat belt!
189 places of my traveling soul

E scrisa, de fapt realizata e mai potrivit spus, de Dragos Serban.

***
Dragos e medic chirurg si eu il intilnesc adesea, alaturi de prietena lui, Despina, la teatru, dar nu stiam ca e un calator rafinat, ca e in cautare de locuri speciale, diferite de clasicele city break.

Ideea cărții mi-a venit cu câțiva ani în urmă, când am realizat că multe din locurile ce merită cu adevărat văzute și cunoscute sunt mult prea puțin mediatizate. Acesta este motivul pentru care am considerat că nu este cazul să prezint metropole ca Paris, Londra, Roma sau New York, care sunt deja primele opțiuni de curiozitate pentru călători. Cred că, de multe ori, cei care iubesc călătoriile și descoperirile ce le includ trec cu prea mare ușurință pe lângă destinații minunate, dar despre care, din păcate, nu știu sau nu sunt convinși că ar merita atenția lor.

Am încercat ca locațiile selectate să fie cele care au reușit să mă însoțească pe tot parcursul vieții, despre care am crezut cu adevărat că merită să le prezint, pentru că viața se compune “din zilele pe care le ții minte, nu din zilele care au trecut”. Alegerea lor nu a fost influențată de niciun alt factor, nici chiar de neamabilitatea unor oficii de turism, ce nu au dorit să pună la dispoziție câteva fotografii și, în același timp, nici un hotel, restaurant sau oraș prezentat aici nu a sponsorizat în nici un mod această carte.

Am dorit ca forma de prezentare să fie mai degrabă fotografică și doar câteva cuvinte care să vă introducă în atmosfera locului, presărate cu amintirile mele personale. În intenția unui album de calitate, nu am încercat să-mi impun propriile fotografii, preferând să promovez necondiționat imagini realizate de alte persoane, dar care reflectă mai puternic realitatea. Aș dori ca atunci când plecați la drum, alegând una dintre aceste lumini ale planetei, prezentarea mea să vă pregătească spiritul pentru destinația aleasă, fără a împiedica fantezia de călător a fiecăruia dintre voi.

***
am ales spre ilustrare doua destinatii la care rivnesc: cambodgia si maroco

***
daca sunteti pasionati de calatorii, daca vreti sa calatoriti fie si cu gindul, puteti gasi aceasta carte- album-de-calatorii la librariile Carturesti, Anthony Frost sau elefant.ro

cind o rasfoiti, dupa ce veti fi remarcat cit de rafinat e autorul, ginditi-va ca Dragos e chirurg de mare succes. e foarte frumos cind oamenii talentati in meseria lor, gasesc timp si energie sa lase ceva in urma si in alta latura; sa se exprime si altfel.

2385
picsay-1347092679Sa-l facem cadou pe Mandeville Jr.

Sa-l facem cadou pe Mandeville Jr.

Mandeville este mascota Jocurile Paralimpice 2012.

Mandeville Jr este o copie a mascotei (un dar de la Ambasada Marii Britanii la Bucuresti) pe care am plimbat-o pina la Londra si a vazut o parte din competitiile paralimpice.

***

Miine se incheie Jocurile Paralimpice si abia peste 4 ani ne reintilnim olimpicii, la Rio.

Anul asta, mai mult decit la orice alta olimpiada, britanicii au stiut sa puna pe picior de egalitate paralimpicele cu olimpiada mare, iar noi am vazut ce supra oameni sunt sportivii de la Paralimpice.

pentru noi, cei incadrati in standardul normalitatii fizice si psihice, Paralimpicele au fost ca un pas inapoi in interiorul propriei persoane:” nu te mai vaita pentru ce nu ai, de fapt ai imens, doar ca nu iti folosesti toate capacitatile”. pentru participanti, jocurile au insemnat acceptarea celor din jur, recunoastere, admiratie si , mai presus de orice, o lupta cu sine ca sa -si depaseasca limitele.

***

ca sa mearga mai departe spiritul si mesajul paralimpicelor, m-am gindit sa-l fac cadou pe Mandeville unui copil care are dizabilitati. sa fie un simbol pentru el si familia lui ca vom ajunge ca natie sa -l respectam si sa-l acceptam, sa ne uitam la el cu drag si admiratie pentru fiecare mica victorie pe care o are in lupta cu viata.

daca stiti o familie/ un copil care ar putea primi simbolul asta, anuntati-ma.

Mandeville Jr e pregatit sa plece de la mine.

astept propuneri pina luni la ora 12.00

multumesc

2138
betty grable in malibuMomente povestite

Momente povestite

text de Noemi Revnic

De fiecare data cele mai memorabile momente din calatoriile mele nu se regasesc in fotografiile facute, ci in amintiri. Sunt intamplari sau imagini intiparite pe retina.
In aceasta lunga vacanta am avut parte pana acum (si mai sunt sase zile pana la capatul voiajului) de cateva secvente pe care nu le voi uita usor.

Prima s-a intamplat chiar in avion, inainte de a ateriza la Las Vegas. Stewardesa British Airways cea zambitoare colecta plicurile cu donatii de la pasageri, in cadrul unui proiect foarte frumos, “Changing lives one child at a time”. Unul dintre calatori (statea destul de aproape de mine) i-a dat in schimbul plicului o sacosa cu resturi menajere. M-am uitat la fata stewardesei: era la fel de zambitoare, dar ochii ei spuneau totul: “Esti un nesimtit fara suflet”. Atunci am avut o revelatie: ca sa fii stewardesa, trebuie sa ai foarte mult PR in tine, nu numai rabdare de otel.

Un alt moment memorabil a fost in urma cu doua zile. Ma oprisem la legendarul Malibu Inn pentru dejun si rasfoiam revista “Where” a orasului (“Where” are o echipa senzationala de jurnalisti; in Las Vegas, San Francisco, L.A., am citit informatii extrem de interesante si utile in aceste reviste in stilul Time Out si Bewhere, sa nu mai vorbesc despre reteaua de distributie excelent pusa la punct). Ei bine, la un moment dat am vazut o imagine veche cu Betty Grable si mi-am dat seama ca am fost exact in locul in care avusese loc shootingul, in urma cu cateva momente.

Al treilea moment de neuitat a fost aseara. De fapt au fost trei mini-momente, in care am vazut caprioare pe Mullholand Drive. Ma uitam cat de destepte sunt, cum s-au adaptat la forfota soselei, la viteza masinilor. Nu le-am fotografiat, nu am vrut sa le sperii si in plus, sunt sigura ca le-as fi suparat. Ultima secventa a fost cu doua caprioare, mama si fiica. Nu o voi uita niciodata, asa cum imi voi aminti mereu mirosul padurii si privelistea orasului de pe dealurile intunecate.

Pe curand, sa aveti un inceput de toamna formidabil!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1365
albsinguratati

singuratati

in fotografii singuratatea poate fi exprimata in zeci de feluri. multe dintre ele minunate in minimalismul lor.

in cuvinte e al dracului de greu: sa arati, nu sa spui; sa fie simplu si nu patetic. sa faci omul sa simta, nu sa stea sa se gindeasca.

ma lupt cu un text si, dupa cum se vede, m-a doborit. deocamdata.

1624
alexander khokhlovdimineti

dimineti

sunt momente dimineata cind esti intre vis si realitate, auzi televizorul si vecinii, iar sunetele ajung parte din ceea ce visezi. uneori rizi de intimplare cind te trezesti, alteori te incrunti.

e o ceata in perioada aia de somn si nesomn, ceva dens prin care te zbati sa treci.

*
sunt dimineti in care desi n-ai niciun motiv, te trezesti zimbind pe dinauntru. si dimineti in care vezi doar perna.

*
si sunt dimineti in care, alegind dintre sortimentele de gel de dus din baie, unul mai aromat, mai onctuos, te gindesti ca sunt oameni care se vor fi spalat toata viata cu sapun. si ca n-au simtit niciodata cum e sa ti se faca pielea matasoasa doar pt ca ai un gel scump.

n-au stiut bucuria asta si-au mers mai departe.

*
cite lucruri nu stim si nici n-au ajuns vreodata in visele noastre, care ne-ar bucura daca le-ai simti/experimenta si , totusi, mergem mai departe.

foto alexander khokhlov

1934
tortzaTorta olimpica in avion

Torta olimpica in avion

zilele trecute, cind eram la Londra, am aflat ca Flacara Olimpica a fost adusa de la Atena la Londra la debuturile Jocurilor Olimpice intr-un avion British Airways .

pare simplu acest lucru pt ca BA era sponsorul jocurilor olimpice ( si e si sponsorul jocurilor paralimpice), doar ca in avion sunt reguli stricte care spun : nu e voie cu foc!

flacara olimpica trebuia sa arda continuu, asa ca s-a creat o instalatie speciala, un suport de scaun si torta olimpica a fost tratata ca un pasager de lux

a avut chiar si 4 bodyguarzi care au pazit-o.

iata cum a aratat in avion

1875
ecoextremun vot pt niste oameni buni

un vot pt niste oameni buni

anul trecut in proiectul de grant-uri Raiffeisen am avut doua proiecte pe care le-am sustinut, unul al unei asociatii pentru copii autisti – Invingem Autismul, si altul pentru hrana sanatoasa creat de Adi Hadean, Farfurii curate. ambele au obtinut finantari si va mai multumesc inca o data pentru voturile voastre.

anul asta am un nou preferat si va rog tare sa votati proiectul Respiri la inaltime. daca ma credeti pe cuvint ca-s oameni buni mergeti aici si votati-i.

puteti insa citi mai departe:)
***

citi dintre voi si-au petrecut anul asta week end-urile in oras, la o terasa sau, cu o maxima distractie, la mall, la un film?

citi dintre voi au povestit copiilor despre aventurile pe care le traiau pe vremea cind se uitau la Ciresarii sau Racheta Alba ?

si citi ati mai plecat – voi sau cu copiii vostri – in drumetii pe munte?

***
proiectul Respiri la inaltime e despre aventura pe care o poti sadi in mintea unui copil, e despre increderea pe care o capata in sine pentru ca a urcat singur un munte si-a vazut lumea de sus, e despre adrenalina pe care, odata ce o simte, il va face sa iubeasca miscarea in aer curat. si mai e despre patrimoniu si patriotism.

citiva nebuni simpatici – cei care au creat clubul Ecoxtrem – au acest proiect prin care vor sa-i invete pe tineri sa iubeasca muntele, drumetiile si sa descopere cit de frumoasa e Romania.

***
ii stiu pe oamenii astia de la Ecoxtrem (de asta ii si sustin), i-am vazut in tabara Tara lui Andrei. sunt niste oameni buni si frumosi care iubesc copiii si sunt extrem de responsabili cu ei (i-am urmarit cu maxima atentie o saptamina si tot timpul au fost 100% dedicati celor 125 de copii din tabara, incurajindu-i, motivindu-i, cladind putin cite putin increderea lor de sine).
sunt tineri care, pentru ca au trait din adolescenta bucuria victoriilor personale in raport cu natura, vor sa-i ajute pe alti tineri (liceeni sau chiar mai mici) sa simta si ei asta.

deci. ii votam aici.

va rog sa rezistati celor 2 minute cit sunt necesare sa va faceti un cont ca sa puteti vota. e bine, frumos si sanatos, sa ne ocupam si de tinerii care ramin in standardele de sanatate mentala si fizica, nu doar de copiii defavorizati.

cred ca asa vom progresa mai repede si mai usor.

va multumesc frumos.

1690
C18G9404Tablete in Mc Donald’s la Romana

Tablete in Mc Donald’s la Romana

ieri dupa amiaza , am fost la Mc Donald’s de la Romana pentru ca eram foarte foarte curioasa cum arata.

stiti deja prietenia mea cu acest brand ( da, maninc din cind in cind – moderat, cum s-ar spune – de la Mc Do, mai ales cartofi prajiti), am prieteni chiar si printre cei care lucreaza acolo, asa ca voiam foarte tare sa vad cum arata noul restaurant.

sunt doar 20 in toata Europa cu asemenea dotari si, daca n-ati facut o vizita, puteti sa mergeti fie si ca la muzeu.

are tablete incrustate in niste suporturi in masa, loc ideal de joaca pentru copii. parintii maninca linistiti copiii se joaca.

(am verificat: tabletele au niste restrictii, copiii nu pot naviga chiar oriunde:) insa e net non stop si-au creat si niste mese din acelea tank tocmai bune pentru a alinia mai multe laptopuri, deci fericire pentru studenti)

si au si Mc Caffe unde va rog sa incercati cappuccino si profiterolul – cel mai tare profiterol ever, veti vedea:)

uite citeva foto

si-acum ceva f f exclusiv: iata cum arata cel mai mare MCDonald’s din lume, cel din Satul Olimpic de la Londra, fotografiat luni seara. era buluc de lume, multi sportivi, mult staff al sportivilor.

am citit in programul competitiei ca era o sportiva de la tenis care pentru ca mincase in prima zi un hamburger in McDo de acolo si cistigase meciul, se ducea in fiecare seara sa mai manince ceva ; era la al 3-lea meci cistigat:))

***
altfel, doresc sa se consemneze ca mi-ar fi placut sa fiu la deschiderea de la Romana, unde a fost cu spectacol si voiosie, plus Razvan si Dani. (n-am fost insa in tara)

*
P.S. nu va osteniti sa mai comentati ca si datile trecute cind am scris ca maninc la McDonald’s despre ce credeti voi ca e rau in mincarea lor. eu maninc moderat de multi ani si sunt vie, nevatamata si am 48 de kg.

nu o sa va aprob mesajele care fabuleaza pe tema mincarii de la Mc DO, ca sa stiti sa nu va osteniti sa scrieti:)

3388
Maya_Nakanishi_9e48atrupurile sportivilor de la paralimpice

trupurile sportivilor de la paralimpice

orice competitie vezi la jocurile paralimpice e emotionata, socanta, motivationala.

dar in probele acvatice nu vezi doar lupta sportivilor cu propriile trupuri, le vezi si trupul. sportivii poarta echipament de inot si isi lasa protezele pe marginea bazinului.

dupa ce treci de socul de a privi un lucru intim ca demontarea/montarea unei proteze , dupa ce vezi multe persoane cu dizabilitati, nu te mai uiti dupa proteza.

vezi trupurile lor frumoase, cu muschii lucrati, cu fibra fina.

am cautat pe net citeva fotografii artistice cu nuduri ale sportivilor din jocurile paralimpice, tocmai ca sa -mi sustin ideea.
daca faceti abstractie de prezenta protezei, vedeti niste oameni foarte frumosi.

public fotografiile ca sa va obisnuiti cu asta.

nu am sa aprob niciun comentariu cu orice trimitere sexuala, nu va consumati timpul sa scrieti.

*
Am fost la Londra la Jocurile Paralimpice ca invitat British Airways, sponsor atit al Jocurilor Olimpice cit si ale celor Paralimpice.

1946
paralimpiceJocurile Paralimpice, vazute de la fata locului, part2

Jocurile Paralimpice, vazute de la fata locului, part2

Victory ceremony

nu stiu daca v-ati intrebat vreodata ce se intimpla cu steagurile de la ceremoniile de premiere ale sportivilor si care este traseul lor.

la televizor urmaresti sportivii pe unde intra cum se aseaza in dreptul locului ocupat pe podium, cum trec fetele cu medaliile si florile si oficialii care le vor inmina.

dar, in partea diagonal opusa a salii (in cazul probelor de inot, pentru ca nu stiu unde erau amplasate in stadion de exemplu), intra steagurile odata cu sportivii. 6 militari de la trei arme diferite – navy, terestra si aviatie – insotesc steagurile si intr-un sincron perfect le asambleaza in suporturile care sunt in fata sportivilor, pe partea cealalta a bazinului.

totul e atit de bine sincronizat ca in momentul in care sportivii se aseaza in drepturile locurilor de pe podiumul pe care vor urca, steagurile sunt aliniate in fata lor.

dupa ce imnul este cintat, steagurile coboara si, tot in sincron perfect, cei 6 soldati reimpacheteaza drapelele, apoi pleaca marsaluind catre tribuna. cum la inot sunt cite doua ceremonii de premiere una dupa ala, reiau in loop miscarile la citeva minute ca si cum le-ar fi facut pentru prima data. intr-un sincron impecabil.

***
din sala, la concursul de inot, am avut sentimentul clar ca nu sunt suficient de educata sa fiu in contact cu oamenii cu dizabilitati. cred despre mine ca sunt deschisa la minte, am scris despre multi oameni cu dizabilitati, dar acolo – in tribuna, uitindu-ma la niste oameni care pareau zei in lupta lor desi n-aveau miini sau picioare, sau erau orbi – mi-am dat seama ca mintea mea are mutatii.

oricit as fi incercat sa ma abat de la senzational eram tentata sa intreb “dar ce dizabilitate are?” cind nu vedeam semne concrete ale unei deficiente.
iar victoria lor , demonstratia lor de forta si abilitati rare m-a dus cu gindul pentru o clipa la oamenii pe care-i vezi prin bilciuri si te minunezi pentru ce stiu sa faca desi sunt f diferiti de standard.
imi pare rau pentru gindul meu, dar a fost acolo.

***

luni si marti au fost dezbateri aprinse la Jocurile Paralimpice pe tema declaratiei lui Oscar Pistorius care a pierdut finala de 200 m si care acuza comitetul paralimpic ca l-a favorizat pe cistigator (Alan Oliveiras) intrucit are o proteza mai performanta. ceea ce e evident ca nu este foarte fair play

articolele si comentariile de la tv arata cit eleganti pot fi jurnalistii britanici si ce scoala au in ei. scoala de jurnalism.

unul dintre textele mele preferate incepe asa

The truth is these ‘superhuman’ athletes err like the rest of us

Sooner or later someone had to separate us from the slavish belief promulgated so hard these last few days. It is the one that says Paralympians are a separate and superior breed of sportsmen and women beyond any of the vices, including the conceits, of those who are able to compete with less conspicuous handicaps.

il gasiti integral in the independent

*
Am fost la Londra la Jocurile Paralimpice, la invitatia British Airways sponsor si partener oficial atit al Olimpiadei cind si al Jocurilor Paralimpice.

o poveste frumoasa despre BA si olimpiada:

erau sponsori, trebuiau sa fie prezenti in parcul olimpic cu ceva, iar zona care le era dedicata era intre niste sponsori care aveau epunere uriasa.

s-au gindit sa construiasca Park live, un spatiu cu o scena uriasa si un perete imens transformat intr-un ecran urias si sa lase totul la liber pentru orice ar fi venit in vizita.zeci de mii dintre britanicii veniti cu pass day (adica doar cu acces in satul olimpic, fara bilete la competitii) au servit picnicul in parculetul creat de BA si s-au uitat la competitii. iar cind oficialii care se ocupa de parcul olimpic de la Rio au venit in vizita, au declarat ca vor prelua ideea chiar daca nu aveau asa ceva desenat in planul lor:)

asta mi-a adus aminte despre ceva cu ce asociez eu British Airways – experienta, trairea unor senzatii. ca turist calatoresti cu acelasi avion – fuselaj – indiferent de brandul companiei cu care mergi, dar ceea ce face diferenta e experienta din interiorul navei – mincarea , cum au grija de tine insotitorii de bord, cit spatiu ai in avion etc etc.

(BA a avut pe toata perioada olimpiadei un super meniu care reinterpreta meniul din 1948 cind la Londra a fost o alta editie a JO)

aseara, cind m-am intors, pe locul din fata , rindul 1 la Club Europe (adica first class) era un domn supraponderal. se vedea ca nu se simte in largul sau pentru ca avea necesitati speciale ( a cerut o centura de siguranta speciala , mai mare; a ridicat minerul scaunului), iar insotitoarea de bord care a simtit asta si-a petrecut citeva minute bune povestind cu dinsul. nu stiu ce spuneau, dar stiu ca in cele din urma domnul a inceput sa rida. iar cind a coborit din avion era deja prieten cu doamna insotitoare de bord.

e un detaliu care spune multe. si stiu ca nu e o intimplare pentru ca am vazut cum , anul trecut, o alta insotitoare de bord i-a acordat atentie maxima Anei cu care mergeam la Londra (nu eram in vreun press trip, eram turisti obisnuiti, nu stateam la first), doar pentru ca ii spusesem ca ii e foarte frica sa zboare. venea mai des la noi, de fiecare data cind trecea pe culoar avea un zimbet si o vorba buna pentru Ana.

***
sa vizitati si blogul ambasadei britanice la bucuresti, am povesti simpatice despre jocurile paralimpice si acolo:)

1743
200in apa suntem egali

in apa suntem egali

habar n-am cum se petrece asta: cum de poti pluti, inota si chiar cistiga competitii cind corpul tau e paralizat. sau nu ai o parte din el.

poate ca are legatura cu faptul ca am aparut, ca fiinte, in apa, in uterul mamei noastre.
poate are legatura cu vointa supraumana a unora care-si depasesc barierele.

ieri in aquatic center in satul olimpic, uitindu-ma la incredibilii sportivi care n-aveau miini sau nu-si puteau misca picioarele, m-am tot gindit la asta.

la televizor nu vezi cum se pregatesc de start sau cum ies din bazin.

unii vin in caruciorul cu rotile pina la marginea bazinului si, desi nu-si simt picioarele, isi freaca intens miinile de ele, a emotie. isi dau apoi drumul in bazin, stau pe spate si cineva – antrenorul sau un ghid oficial – ii tine de picioare.

altii sunt ajutati de cite doua persoane ca sa se aseze la start: sa fie dezbracati, sa coboare in bazin si sunt tinuti de umeri/spate la start de un ghid.

si dupa ce competitia s-a incheiat, iar ei s-au intrecut in uralele miilor de oameni – si cind zic s-au intrecut, inseamna ca trag f f tare, simti ce efort fac – cind la marginea culoarelor au aparut luminile pentru locurile cistigatoare, iar ei au sarit in sus de bucurie (in apa desigur) incep sa iasa din bazin.

ii asteapta 2-3 oameni pe fiecare: unii sunt ridicati ca niste jucarii din apa si asezati in scaunul cu rotile, altii sunt luati in brate ca niste copii sau ca pe o iubita.

acolo, la marginea bazinului, la linia care demarcheaza apa de uscat se transforma din zei in oameni de rind.
si e sfisietoarea imaginea echipei care-i ajuta cind e pusa la un loc cu bucuria- sau efortul – victoriei lor.

sa va dati copiii la inot.

apa nu minte (anul trecut, antrenorul cu care eu am invatat sa inot mi-a aratat cum poti vedea toate deficientele unui corp doar dintr-o lungime de bazin), dar ieri – la Jocurile Paralimpice – am inteles cum apa nici nu te tradeaza, ba din contra, intr-un fel pe care nu-l inteleg te ajuta sa recuperezi orice nu poti avea “pe pamint”

***

si pentru ca tot am vorbit de apa, putin despre “foc”.

flacara Olimpica a fost transportata cu avionul din Grecia in UK, dar cum regulile de zbor spun ca nu ai voie cu foc in avion si nici nu trebuia incalcata regula olimpica, flacara trebuia sa arda tot timpul, British Airways a creat un scaun special, patru bodyguarzi au pazit-o non stop, iar personalul care a fost la bord in acea cursa e deja un fel de legenda intre angajatii BA : “e intre cei care a plimbat flacara olimpica”:)

***
mai tirziu va spun ce se intimpla la ceremoniile de premiere la Jocurile Paralimpice – care e ceremonia steagurilor care se ridica in onoarea cistigatorilor si ce nu vedeti la tv legat de sportivii din ceremonie. dar si cum e Satul Olimpic si ce chestii super smart au construit/creat acolo.

pina atunci inca un teasing simpatic.
British Airways a facut un concurs de scenarii pentru a produce un film care sa fie vazut la bordul avioanelor- ca o platforma de sustinere a industriei filmului britanic.

a cistigat un domn, Prasanna Puwanarajah, actor si scenarist, care a scris scenariul filmului BOY povestea unuia dintre timplarii care au lucrat la Velodromul din Parcul Olimpic si care a avut un fiu, ciclist.
filmul e mut, dar imaginile vorbesc nu singure, ci de trei ori mai mult. ( e filmat de un nominalizat la Oscar – Danny Cohen)

aici un teasing – actorul care a fost mentor din partea BA pentru acest proiect, Richard E Grant.

filmul a fost difuzat in avioanele BA, pe zborurile luni, din Aprilie pina in Septembrie.
revin cu povesti legate de filmul asta si poate il si vedem (are doar 9 minute)

*
Sunt la Londra la invitatia British Airways , sponsor al Jocurilor Olimpice si Paralimpice.

mai puteti citi si alte lucruri descoperite de mine la Jocurile Paralimpice pe blogul Ambasadei Britanice la Bucuresti

2177
mandevilledespre Jocurile Paralimpice, din nou

despre Jocurile Paralimpice, din nou

la ora la care cititi aceste rinduri eu sunt la Londra, pe drum catre o competitie din Jocurile Paralimpice.

Sunt invitata British Airways la Londra, sa vad competitia celor mai spectaculosi si ambitiosi sportivi din lume.

scriam simbata cind Eduard Novak a cistigat aurul paralimpic ca sponsorii romani de la jocurile olimpice ar trebui sa-l premieze si pe el. intre timp guvernul a anuntat ca va primi 70.000 de euro (bravo dl Ponta, ati facut o fapta nu buna, ci minunata) si mai sper ca si Samsung si Renault – cei care au oferit premii olimpicilor – sa-l rasplateasca si pe Edi.

dar am uitat ceva; in toata bucuria victoriei m-am gindit doar la “mai mult”, fara sa multumesc celor care au investit in paralimpici , indiferent ca sunt sau nu medaliati. pentru ca ei sunt super oameni si super campioni.

compania Olympus – producator de lactate (iaurtul lor grecesc e genial) este sponsor al echipei paralimpice romane. asa ca un mare BRAVO!

sa va uitati cu atentie la spot, are scris tot timpul si un text in Braille, iar in spot o vedeti pe Naomi despre care am tot scris zilele trecute (aici un mini interviu cu ea)

***
acum ceva zile cind promovam initiativa brandului Patzaikin de a face echipament sportiv pentru olimpicii romani, m-am conversat cu Alina Jantea de la DC Communication, compania care – impreuna cu Ivan Patzaichin – a creat intreaga miscare Rowmania (pentru investitii in Delta).

am intrebat-o pe Alina daca si echipa de la paralimpice e imbracata cu hainele create de Olah Gyarfas si, dupa ce Alina s-a interesat si a aflat ca au echipamentul propriu, cei de la DC Communication au luat decizia sa le faca cadou membrilor echipei paralimpice un set complet de hainute ca ale olimpicilor: sacouri, rochite, pantaloni, tricouri, esarfe, geci, pantofi.

mi se pare minunat.

***

revin diseara cu povesti direct de la Paralimpice

1686
restaurantmiine, in Bucuresti

miine, in Bucuresti

miine se deschide un super restaurant in Bucuresti. unul dintre cele mai moderne restaurante din Europa, cu solutii multimedia si foarte orientat catre tineri

nu a fost inca nimeni inauntru, cu exceptia patronilor si a muncitorilor. eu am facut rost de o fotografie, daca ghiciti ce restaurant va fi, va fac cinste cu un prinz acolo, miercuri cind ma intorc in tara.

concursul se incheie la ora 7 dimineata. pt ca dupa aceea veti vedea imagini la tv din restaurant si veti afla despre ce e vorba:)

bafratele lui Mandeville se intoarce la Londra

fratele lui Mandeville se intoarce la Londra

Mandeville e mascota Jocurilor Paralimpice si are o multime de fratziori care au ajuns prin toata lumea.

unul e la mine si sta de 2 zile la racoare, intre niste plante. se tot uita intrebator la mine “hai, cind ma duci acasa?”

miine Mandeville Jr e inapoi la Londra si va va arata o parte din povestea jocurilor paralimpice.

Merge cu British Airways, cum altfel, pentru ca e sponsorul oficial al Jocurilor Paralimpice, cum a fost si sponsorul Jocurilor Olimpice.

Va sta la un hotel foarte luxos din centrul Londrei, The Langham (si el partener cu British Airways – adica daca va faceti rezervari prin BA, aveti optiunea aceasta de cazare cu reduceri generoase) , iar la ceai ii va fi cam asa

o sa-l plimb putin si prin Terminalul 5, creatia spectaculoasa a BA – un melange intre tehnologie si arta si, desigur, o sa mearga la citeva competitii.

de miine, Mandeville Jr (un cadou de la Ambasada Marii Britanii la Bucuresti) va va prezenta aici aventurile lui.

***
si pentru ca tot e vorba de British Airways – care mi-a facut cadou aceasta experienta de a vedea sportivii participanti la Jocurile Paralimpice, de la fatza locului – am doua precizari de facut.

1. zilele trecute era la tv o stire despre un avion privat super luxos – cel mai luxos – care avea spatiu intre scaune, un bar cu mincare si bautura non stop.cu tacimuri care nu mai sunt din plastic etc etc. era prezentat ca minunea de pe lume si ceva extrem de inaccesibil.

BA are aceste facilitati , ba chiar multe altele (Ipad-uri pentru vizionarea in conditii cit mai bune a programului de divertisment, serviciu de telefonie si de email ), valabile la First Class pe zborurile lungi. (been there, done that, am si poze din cabina cu scaunele pat si muuult spatiu pt picioare)

2. pentru toti prietenii mei carora le e frica sa zboare, dar si pentru altii care sunt ca ei, BA a lansat un material video cu instructiuni si informatii tehnice despre zbor si metode prin care poti face fata cu usurinta sentimentelor de anxietate sau panica. el e prezentat la bordul avionului, dar uite-l aici ca sa va fac viata mai usoara.

P.S. desigur nu mi-am facut bagajele.:)

P.P.S daca vreti sa mearga Mandeville jr intr-un loc anume si sa faca vreo poza, trebuie doar sa-i spuneti. e cuminte.

2366
img-carolyn-bessette-JKFce spune rochia de mireasa despre tine?

ce spune rochia de mireasa despre tine?

hainele pe care le purtam ne spun povestile vietii, in locul nostru.

acum vreo 2 ani, un domn designer de pantofi – pentru o mare firma internationala – mi-a facut o demonstratie despre caracterul si temperamentul oamenilor in functie de pantofii pe care ii cumpara.

si rochiile de mireasa intra in regula asta.

cind rochia de mireasa arata a printesa e ceva nerezolvat din copilarie.

cite zeci – sute- mii de rochii de mireasa au aratat ca de printesa?

*
uite un exemplu de rochie de mireasa de femeie care s-a impacat cu copilaria ei, care e (era, ca nu mai traieste) bine aseazata in pielea si in mintea ei. si care, mai presus de orice, stia sa poarte ceva f simplu.

pentru ca e o smecherie cu hainele astea: e bine sa stii sa alegi in asa fel incit sa nu te “poarte” ele pe tine, dominindu-te.

carolyn bassette kennedy e doamna din foto. a murit intr-un accident de avion acum citiva ani.

cind vreti un stil minimalist, cu haine din care sa va vedeti voi, nu creatorii care le-au facut, amintiti-va de ea

carol eduard novakAur la Jocurile Paralimpice

Aur la Jocurile Paralimpice

Romania are de astazi o medalie de aur la Jocurile Paralimpice, gratie lui Carol Eduard Novak care a concurat la ciclism.

Carol Eduard Novak a stabilit un nou record mondial in proba sa.

Are 36 de ani si este primul sportiv care obtine o medalie de aur la Jocurile Paralimpice. N-are laba piciorului de mai bine de 16 ani, dintr-un accident de masina. A fost sportiv de performanta si inainte de accident, facea patinaj viteza si visa la o medalie olimpica pe cind era un sportiv, ma iertati, “cu doua picioare”. A obtinut un argint la Beijing si un aur, astazi la Londra, ambele la Jocurile Paralimpice.
Medalii mai valoroase decit orice alta recompensa olimpica.

medalia de astazi a fost cistigata cu un record mondial.

ce e in spatele acestei medalii? o poveste despre ambitie si curaj, despre vointa si putere de lupta.

scriu despre asta pentru ca imi doresc foarte foarte foarte tare ca sportivul Carol Eduard Novak sa fie recompensat in Romania ca oricare alt olimpic premiat. stiu ca Renault sau Samsung nu au contract cu Comitetul Paralimpic Roman, stiu ca Guvernul nu ii trece pe participantii la Jocurile Paralimpice la premianti, dar daca ii rugam frumos (si suntem multi), ma gindesc ca avem o sansa sa-i fie recunoscuta performanta lui Carol Eduard Novak.

ce ziceti?

aici este pagina Renault, aici pagina Samsung lasati-le mesaje ca sa-i rugam asta.

multumesc ca va veti implica.

7957
ghizighizii de la Jocurile Paralimpice

ghizii de la Jocurile Paralimpice

aceasta este o fotografie de ieri, de la Jocurile Paralimpice, din proba de 1500m

cei care poarta echipament portocaliu sunt ghizi, sunt prinsi de concurenti cu un fel de catuse si-i ghideaza: concurentii au deficiente de vedere.

ginditi-va pentru o clipa la ghid

– trebuie sa tina ritmul cu sportivul , e deci bine antrenat;

– trei dintre ei vor fi pe podium, dar nu vor lua nicio medalie.

si sunt tare curioasa daca le spune cineva numele. fac exact acelasi efort ca sportivii care vor cistiga, dar o fac nu pentru glorie, ci doar ca sa indeplineasca visul cuiva.

mi se par incredibile Jocurile Paralimpice.

*

luni, multumita British Airways, voi fi acolo, in arena competitionala si va voi spune cum se vad Jocurile Paralimpice de la fata locului. ma va ajuta Mandeville, mascota jocurilor, pe care am primit-o astazi de la simpaticii de la Ambasada Marii Britanii la Bucuresti.

1703
sticlutaconcurs – pt cei care merg pe munte

concurs – pt cei care merg pe munte

zilele trecute, la Barmaniada, cind am fost la concursul pentru cei mai rapizi barmani din Ro, am primit aceasta sticlutza magica.

daca sunteti oamenii muntilor , din aia care va cocotati in virf de munte doar pentru bucuria unei victorii personale, cred ca vi s-ar potrivi sticlutza asta: poate sa tina cald ceaiul, sau rece taria.

asa ca spuneti-mi o amintire frumoasa de pe munte ca sa va inscrieti in concurs, cistigatorul il desemnam prin tragere la sorti oricum. dar vreau povesti pentru ca e o sansa mica sa ma convingeti si pe mine (sau altii ca mine) sa incerc drumetiile:)

concursul se incheie duminica la ora 12.00. succes:)

Jerry Shields suaoameni incredibili

oameni incredibili

cind vi se va mai parea ca va e greu, pentru orice – job, iubire, casa, masa – amintiti-va de oamenii astia.

fotografii de astazi de la Jocurile Paralimpice

Laroslav Semenenko,  Ucraina

Yanpeng Wei, China

Jerry Shields, sua

Matt Stutzman, sua

natalia partyka, polonia

bruna alexandre, brazilia

astazi a concurat si al nostru Dacian Makszin  la tenis de masa, dar n-am gasit inca foto cu el, am sa vi-l arat curind.

later edit. Dacian a cistigat ambele meciuri de astazi:)

2335

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!