Category : diverse

london2012medalgoldce designeri sunt implicati in olimpiada 2012, part 1
diverse
13 years ago

ce designeri sunt implicati in olimpiada 2012, part 1

in doua saptamini incepe Olimpiada. ne vom uita cu sufletul la gura la televizor, sustinindu-ne compatriotii sau sportivi pe care nu-i cunoastem, din cine stie ce colt de lume, pentru ca in citeva secunde am simtit dorinta lor de lupta, simtul victoriei.

Pentru ca e la Londra, mai mult decit in oricare an Olimpiada va fi si despre design. asa ca iata o parte din designerii implicati in cea mai mare competitie sportiva a lumii.

Uniformele si echipamentul sportiv

Armani pentru Italia – a creat peste 50 de piese pentru bagajul sportivilor, tinute pe care daca nu le poarta in terenul de competitie, le vor etala prin satul olimpic

Stella McCartney pentru Anglia. Stella are antecedente in designul echipamentului sportiv – acum citiva ani a creat o linie speciala pentru Adidas.

Ralph Lauren pentru SUA, cu niste uniforme care seamana mai degraba cu ale insotitorilor de bord, desi in varianta initiala de schita erau mai stilysh.

Cedella Marley pentru Jamaica. Da, e fiica lui Bob Marley si are o linie de design care se numeste Catch A Fire. Cedella a fost subcontractata de Puma sa-i imbrace pe Usain Bolt & co.

Romania – Olah Gyarfas pentru brandul Patzaichin. Olah e cel care se afla in spatele brandului Rozalb de mura, un designer care are pentru fiecare obiect creat o filosofie si un scop artistic. (o alegere minunata, din punctul meu de vedere, felicitari cui a decis asta)

Decoratiuni, medalii si designerul lui Lady Gaga

costumele hostesselor care vor inmina florile in ceremoniile de premiere, dar si cele ale voluntarilor au fost create printr-un concurs la Royal College of Art.
Palariile pe care le vor purta hostessele sunt create de Zara Gorman – cea care ii face si palariile lui Lady Gaga.

Medaliile au fost create de David Watkins, dupa un brief realizat in colaborare cu cel care are in grija colectia de medalii si monede de la British Museum, Philip Attwood, iar logo-ul competitiei a fost creat de firma Wolff Olins , aceeasi pe care Aneta Bogdan o adusese sa realizeze brandul de identitate pentru Romania si care, pentru noi, n-a fost suficient de buna:)

***
mai sunt multi alti designeri care au treaba cu olimpiada 2012 si care expun in londra pe durata olimpiadei, dar despre ei miine:)

0
1529
Obiect_Cristina1o cina ca-n povesti: Amici di Peroni
diverse
13 years ago

o cina ca-n povesti: Amici di Peroni

merg rar la evenimente , chiar si cind e vorba de intimplari foarte exclusiviste: am tot felul de motive pe care le invoc – timpul, distanta, caldura etc – dar de fapt, de multe ori as putea sa trec peste toate astea si sa merg… daca as simti ca apartin lumii respective.

saptamina trecuta am mers la o asemenea cina fara sa stau pe ginduri (ma rog, am avut ceva dubii la lungimea rochiei, dar…) pentru ca o parte din invitati chiar sunt din lumea mea. sau mi-ar placea sa fiu in lumea lor.

e vorba de cina care celebra proiectul Collaborazioni by Peroni, proiect in care 3 artisti si-au unit talentul sub acelasi concept – elegant, rafinat, al fresco – ca sa creeze elementele unei cine ca-n povesti. Pentru distractie au avut fiecare artist si cite un insotitor la proiect, dar distractia a fost a insotitorilor, artistii au avut de munca.

asta e vaza care avea si o mica functie de iluminare, creata de Ana Wagner a carei insotitoare am fost eu. vaza a fost obiectul central al mesei, tot decorul a fost gindit in jurul ei.

a fost pictata manual de Ana si, desi nu vedeti in aceasta fotografie, o parte importanta din desen e din puncte de platina: mii de puncte desenate manual.

acesta este un detaliu al stergarului de pe masa – Patchwork , e cuvintul tehnic – creat de Adrian Oianu din mii de panglici cusute una peste alta, una linga alta. erau 13 metri ! “insotitorul” pe proiect pentru Adrian a fost Alex Moise.

daca va uitati cu atentie, veti vedea cum vasa Anei are ceva in comun cu patchwork-ul lui Adrian – desi n-au vorbit nimic intre ei despre ce vor crea pentru aceasta cina…. magie:)

acesta e un detaliu cu o parte din minunile preparate de Roberto dal Seno, chef la Collage, celalalt artist al serii. fotografia vorbeste de la sine si, daca n-ati mincat de ceva vreme la momentul cind va uitati la ea, imi pare rau pentru voi. insotitoarea de proiect pentru Roberto a fost Cristina Mazilu.

au fost invitati super simpatici: Oana Igrisan si Bogdan Dumitrache, minunata Monica Birladeanu – o prezenta extrem de discreta, Andreea Raicu care arata ca o primavara, Mihaela Bilic – care nu militeaza cum v-ati astepta pt “sa nu mincati”, ci din contra “sa mincati ce va place”, my lovely Mirela Bucovicean, Adi Nartea, Mihai Albu, redactori sefi de reviste glossy etc

puteti sa trageti cu ochiul la atmosfera de acolo in acest filmulet

sper ca ati vazut band-ul care ne-a cintat live. eram linga lac, am prins si apusul soarelui. si…. ceea ce nu se vede, am ajuns si am plecat de acolo cu limuzina.

***
pentru mine a fost o placere sa particip la acest proiect. dincolo de partea lui creativa, de suportul pe care Peroni si l-a afirmat public pentru artistii romani, eu am descoperit generozitatea, calmul si fragilitatea Anei Wagner. si nu vorbesc doar despre creatiile ei in portelan. Vorbesc despre ea, ca persoana.

P.S. va rog sa va mai uitati o data la fotografia cu preparatele minunate ale lui Roberto. dupa ce mai inghititi o data in sec, uitati-va la aceasta fotografie cu portelanurile Anei. nu vi se pare ca seamana?

0
1680
baldwinAlec Baldwin, David Letterman si o lectie despre televiziune
diverse
13 years ago

Alec Baldwin, David Letterman si o lectie despre televiziune

Alec Baldwin are o emisiune radio in care intervieveaza tot felul de oameni importanti. radio-ul se numeste WNYC, emisiunea Here’s the Thing.

cel mai recent interviu pe care l-a difuzat e cu David Letterman, iar ora de emisie, transcrisa integral aici, e o lectie de televiziune pentru oricine face divertisment.

interviul e mi-nu-nat.

poate o statie radio din Ro se gindeste sa faca ceva similar:) avem zeci de oameni minunati de la care am putea invata meserie in jurnalism, radio, televiziune. oameni care nu mai apar de ani buni in public.

mai jos citeva fragmente din emisiunea lui Baldwin

Here's The Thing

Alec Baldwin: When I came to show business and I was in Los Angeles, and I was like Gomer Pyle. I swear to God. I came to work in these –

David Letterman: Really, I have trouble that you were Gomer. Really.

Alec Baldwin: No, I don’t mean in terms of lacking any sophistication, but I’ll never forget the first job I got. I go to an audition. I had done the soap in New York, and they paid you, you know, a very small amount of money, and I thought I was Rockefeller. They paid you $450 bucks a day, I was the richest member of my family. My dad was a school teacher with six kids; he didn’t make any money. I go out to L.A., and I’ll never forget. When I go to the old Lorimar, which is now Sony. And I go to the gate at Lorimar, I say Alec Baldwin, and he’s like, ‘Here’s your map. You’re parking in Building 67, ninth floor, slot Red 12.’ And they send me to like the Ukraine. I gotta go all the way – and I go, ‘Now, where’s the office I’m going to for the meeting?’ He goes, ‘Right over there. You’re right next to me.’

So I go, I park the car, trod all the way down, do an audition for the show Knots Landing. I get done, I leave the thing – and no cell phones then; this is 1983 – and so I pull up to a phone booth. I call my agent; it’s late in the afternoon; they’re still in the office. He goes, ‘How did it go?’ I go, ‘How did it go? I think it went pretty well.’ ‘Pretty well? You moron! They want to hire you.’ And I go, ‘You’re kidding me.’ He goes, ‘Yeah, of course. We’re making a deal right now; we’re closing the deal right now. You’re gonna get 25 for the pilot and 12-5 an episode.’ I swear to God, coming from my background, I went, ‘Golly! Y’all gon’ pay me $2,500.00 for the pilot and $1,250.00 per episode every week? And he’s like, ‘No, you moron! They’re gonna pay you $25,000.00 for the pilot and $12,500.00 an episode.’ And I literally urinated in my trousers. Now I’m standing in a phone booth on the corner of like Walker and Washington in Culver City, and the guy tells me this, and that’s when my life changed.

***

David Letterman: I do a lot less work than I used to do. I just got to a point where I have no patience for meetings so I don’t go to any meetings. I can’t make decisions anymore; I don’t like making decisions. We have a dozen producers. They can have the meetings and they can make the decisions, and I’ll just come down and somebody tell me what to do and we go.

Alec Baldwin: But if was different before.

David Letterman: Yeah, I used to be involved in everything big and large. I don’t think that was necessarily good, but at the time I thought it was what was required. When you had your own show, you had to have everything in your view and certainly influence each little choice.

Alec Baldwin: The guests that are on the show, do you still help select the guests, or someone else takes –

David Letterman: Yeah, we have people who select them. Occasionally I will think of, ‘Oh, I heard about somebody that did so-and-so. Could we look into that,’ and this and that. Very little. Very little.

*

Alec Baldwin: You started in radio?

David Letterman: Yeah. My first job was at a radio station at –

Alec Baldwin: You went to college?

David Letterman: Went to Ball State University. I studied radio and TV.

Alec Baldwin: Why did you study radio and TV?

David Letterman: Academically, I went to Ball State in those days, graduated with a – would it be Bachelor of Arts or Bachelor of Science?

Alec Baldwin: I’d say Bachelor of Science probably back then, but who knows?

David Letterman: Yeah. No language requirement and no math requirement. I’m in! It really saved me because academically I was not very good. Early on, I was very lucky that I knew how to save myself. Sophomore year in high school, and I signed up for a public speaking course. The first day, you were supposed to get up and extemporaneously speak for five minutes. Everybody’s twitchy and sweaty and worried about this, as was I; and then I got up there, the nervousness and the twitchiness and everything dissipated. I love it, and I thought, ‘Oh, my God, maybe this is a way I can distinguish myself.’ And I did.

*

David Letterman: (…) I can remember two episodes: one I had forecast sunny and dry, and we’d go off the air and blah, blah. I go outside, there’s this horrible thunder shower. The rain is coming down in sheets, and I was just 20 feet away, just oblivious of this dangerous –

Alec Baldwin: Monsoon.

David Letterman: Yes, coming through one of these violent, Midwestern summer thunderstorms coming through, attacking the station. I got to be well-known because the Sunday night show was on after the ABC Sunday Night Movie. In those days, that was big programming.

Alec Baldwin: Big show.

David Letterman: We got a bunch of complaints, and this was when people were wearing bell-bottom pants. I don’t think you could buy regular pants. Got a lot of calls about, “He’s either not wearing underpants, or he needs to wear underpants.” That’s how I distinguished myself.

Alec Baldwin: Do you want to clear that up now? Were you wearing underpants?

David Letterman: Oh, of course I was wearing underpants; it was Indianapolis! We’re not taught to go out without our underwear.

Alec Baldwin: Yeah, good God, we’re Americans!

David Letterman: Whatever problem was perceived was not mine, I assure you.

Alec Baldwin: Right. Then where do you go from there?

David Letterman: In terms of underpants?

Alec Baldwin: Well, if you wish

*

citit tot dialogul aici, e lung dar e spumos si fiecare dintre cei doi da foarte mult “din casa”. cum ziceam mi-ar placea foarte tare sa avem si noi asa ceva la o statie radio.

5
2644
Gabriel-Garcia-MarquezMarquez nu mai scrie. Deloc.
diverse
13 years ago

Marquez nu mai scrie. Deloc.

Viata nu e ce ai trait, ci ceea ce iti amintesti ca ai trait si cum ti-o amintesti sa o povestesti. Gabriel Garcia Marquez.


Saptamina asta toata lumea a aflat ca Gabriel Garcia Marquez (85 ani) sufera de dementa senila. Gata. Nu mai scrie.

Vestea a venit de la fratele lui, Jaime, cel care e administratorul fundatiei pentru jurnalism pe care a creat-o Marquez.

N-ar fi vrut sa o spuna asa public in vazul tuturor , pentru ca voia sa oamenii sa-l aminteasca pe Gabriel Garcia asa cum il stiu din scrieri sau conferinte, din articolele politice. Erau insa prea multe zvonuri despre starea sa, detalii morbide despre cum traieste ca o leguma.

“Dementia runs in our family and he’s now suffering the ravages prematurely due to the cancer that put him almost on the verge of death,” said Jaime. “Chemotherapy saved his life, but it also destroyed many neurons, many defences and cells, and accelerated the process. But he still has the humour, joy and enthusiasm that he has always had.” (via Guardian)

***

Cei mai multi isi amintesc de Gabriel Garcia Marquez via  Un veac de singuratate, dar mie mi-ar placea ca macar cei care fac jurnalism – sau scriu (cartie, esseuri etc) – sa citeasca macar o data interviul lui din Paris Review .

(…)

INTERVIEWER

How do you feel about using the tape recorder?

GABRIEL GARCÍA MÁRQUEZ

The problem is that the moment you know the interview is being taped, your attitude changes. In my case I immediately take a defensive attitude. As a journalist, I feel that we still haven’t learned how to use a tape recorder to do an interview. The best way, I feel, is to have a long conversation without the journalist taking any notes. Then afterward he should reminisce about the conversation and write it down as an impression of what he felt, not necessarily using the exact words expressed. Another useful method is to take notes and then interpret them with a certain loyalty to the person interviewed. What ticks you off about the tape recording everything is that it is not loyal to the person who is being interviewed, because it even records and remembers when you make an ass of yourself. That’s why when there is a tape recorder, I am conscious that I’m being interviewed; when there isn’t a tape recorder, I talk in an unconscious and completely natural way.

INTERVIEWER

Well, you make me feel a little guilty using it, but I think for this kind of an interview we probably need it.

GARCÍA MÁRQUEZ

Anyway, the whole purpose of what I just said was to put you on the defensive.

INTERVIEWER

So you have never used a tape recorder yourself for an interview?

GARCÍA MÁRQUEZ

As a journalist, I never use it. I have a very good tape recorder, but I just use it to listen to music. But then as a journalist I’ve never done an interview. I’ve done reports, but never an interview with questions and answers.

INTERVIEWER

I heard about one famous interview with a sailor who had been shipwrecked.

GARCÍA MÁRQUEZ

It wasn’t questions and answers. The sailor would just tell me his adventures and I would rewrite them trying to use his own words and in the first person, as if he were the one who was writing. When the work was published as a serial in a newspaper, one part each day for two weeks, it was signed by the sailor, not by me. It wasn’t until twenty years later that it was re-published and people found out I had written it. No editor realized that it was good until after I had written One Hundred Years of Solitude.

INTERVIEWER

Since we’ve started talking about journalism, how does it feel being a journalist again, after having written novels for so long? Do you do it with a different feel or a different eye?

GARCÍA MÁRQUEZ

I’ve always been convinced that my true profession is that of a journalist. What I didn’t like about journalism before were the working conditions. Besides, I had to condition my thoughts and ideas to the interests of the newspaper. Now, after having worked as a novelist, and having achieved financial independence as a novelist, I can really choose the themes that interest me and correspond to my ideas. In any case, I always very much enjoy the chance of doing a great piece of journalism.

INTERVIEWER

What is a great piece of journalism for you?

GARCÍA MÁRQUEZ

Hiroshima by John Hersey was an exceptional piece.

INTERVIEWER

Is there a story today that you would especially like to do?

GARCÍA MÁRQUEZ

There are many, and several I have in fact written. I have written about Portugal, Cuba, Angola, and Vietnam. I would very much like to write on Poland. I think if I could describe exactly what is now going on, it would be a very important story. But it’s too cold now in Poland; I’m a journalist who likes his comforts.

INTERVIEWER

Do you think the novel can do certain things that journalism can’t?

GARCÍA MÁRQUEZ

Nothing. I don’t think there is any difference. The sources are the same, the material is the same, the resources and the language are the same. The Journal of the Plague Year by Daniel Defoe is a great novel and Hiroshima is a great work of journalism.

INTERVIEWER

Do the journalist and the novelist have different responsibilities in balancing truth versus the imagination?

GARCÍA MÁRQUEZ

In journalism just one fact that is false prejudices the entire work. In contrast, in fiction one single fact that is true gives legitimacy to the entire work. That’s the only difference, and it lies in the commitment of the writer. A novelist can do anything he wants so long as he makes people believe in it.

(…)

GARCÍA MÁRQUEZ

I do find it harder to write now than before, both novels and journalism. When I worked for newspapers, I wasn’t very conscious of every word I wrote, whereas now I am. When I was working for El Espectador in Bogotá, I used to do at least three stories a week, two or three editorial notes every day, and I did movie reviews. Then at night, after everyone had gone home, I would stay behind writing my novels. I liked the noise of the Linotype machines, which sounded like rain. If they stopped, and I was left in silence, I wouldn’t be able to work. Now, the output is comparatively small. On a good working day, working from nine o’clock in the morning to two or three in the afternoon, the most I can write is a short paragraph of four or five lines, which I usually tear up the next day.

(…)

INTERVIEWER

Did you anticipate the extraordinary success of One Hundred Years of Solitude?

GARCÍA MÁRQUEZ

I knew that it would be a book that would please my friends more than my others had. But when my Spanish publisher told me he was going to print eight thousand copies I was stunned, because my other books had never sold more than seven hundred. I asked him why not start slowly, but he said he was convinced that it was a good book and that all eight thousand copies would be sold between May and December. Actually they were all sold within one week in Buenos Aires.

Intregul interviu aici.

2
1904
ioana istvanIoana si Istvan
diverse
13 years ago

Ioana si Istvan

ea e Ioana Marchidan, el e Istvan Teglas.

sunt actori, dar au si studii de coregrafie.

uitati-va la ei si bucurati-va

video dancing city
Dancing City este un proiect cultural foto-video sprijinit de www.redds.ro/ Redd’s – Too Tasty for Men

Regia: Carmen Lidia Vidu.
Foto: Dani Ioniță.

Imagine video: Adi Bulboaca
Sound design, post-productie: Cristina Baciu.

***

mi-ar fi placut sa fiu acolo cind au filmat/ fotografiat ca sa simt… dar abia astept sa vad filmul.

2
2263
ionut_235x300sms 8848 si un copil iese la lumina
diverse
13 years ago

sms 8848 si un copil iese la lumina

pentru noi, astia posesori de laptopuri si aer conditionat, un copil invizibil are legatura cu pelerina lui Harry Potter. n-are cum altfel sa fie invizibil un copil care traieste undeva, oriunde, prin romania.

in lumea lor, unde apa potabila vine de la fintina (asta cind nu vine pe o conduca ruginita la citiva km distanta de casa), hainele toate-s cele pe care le au pe ei, incaltari au de la fratii mai mari sau de la alti copii din sat; in aceasta lume, copiii invizibili sunt cei care desi exista, ii ai in fata, nu se vad; nu apar in niciun act.

copiii invizibili uneori nu stiu cum ii cheama si nici cind e ziua lor de nastere (au fost plimbati dintr-o familie in alta si, in lipsa actelor, nimeni nu-si mai aduce aminte asemenea detalii); copiii invizibili n-au drepturi la alocatie (cind banii aceia putini ar insemna sansa la o pereche de pantofi si o mincare mai buna) si la educatie, deci n-au nicio sansa de progres social; copiii invizibili – daca au, doamne fereste, si un handicap – pot sa nu iasa ani intregi din cabana de lemn sau chirpici care le e casa. ca niste animalute.

***

daca va imaginati ca acesti copii invizibili sunt un fel de smecherie literara, ei bine… si la marginea Bucurestiului gasim copii invizibili; cum ii gasim in satele din munti, sau din Moldova, sau din Dobrogea, la granita cu Bulgaria. e mult spus sate, “asezari omenesti” e mai decent, pentru ca acolo locuiesc – extrem de primitiv – niste oameni; fara autoritati, fara medici, fara scoala.

***

UNICEF Romania a lansat in aceste zile o campanie de stringere de fonduri pentru a aduce acesti copii invizibili la lumina.

puteti ajuta astfel

  • SMS la 8848, în valoare de 2 euro pentru care nu se percepe TVA, număr valabil în rețelele Cosmote, Orange și Vodafone;
  • apel la 0900 900 230, în valoare de 2 euro pentru care nu se percepe TVA, număr gratuit pus la dispoziție de Romtelecom;
  • donații online pe www.unicef.ro, plus posibilitatea de a face donații lunare automate (cu sumă minimă de 10 lei/lună), opțiune pusă la dispoziție de payU.

cu banii strinsi, UNICEF va inventaria casa cu casa,  zonele defavorizate ca sa scoata la lumina copiii invizibili.

***

eu am optat pentru donatia online, lunara, automata. n-am ales sa donez o suma mare lunar – 25 RON e optiunea mea – dar am ales asa pentru ca e echivalentul unui bilet la cinematograf; sau al unei iesiri pe o terasa unde bei 2 limonade; sau… puneti voi orice tine de rasfatul nostru zilnic sau saptaminal.

pentru un an de zile, banca va lua automat din contul meu 25 ron, in fiecare luna, bani care vor merge la UNICEF pentru aceasta campanie.

am prieteni care au adoptat copii in nigeria sau animalute in africa; stiu ca multi dintre noi pot opta pentru aceasta forma de donatie care e un semn de civilizatie: din venitul meu lunar stiu ca pleaca pentru o actiune umanitara, o suma oricit de mica.

pentru ca, daca vom fi multi care vom face asta, sumele noastre mici se vor transforma in ceva mai mare si mai puternic decit pelerina lui Harry Potter ( o poveste pe care , poate, o vor descoperi si copiii care sunt acum invizibili)

***

UNICEF si Realitatea Tv, impreuna cu Andreea Marin organizeaza miine un teledon pentru stringere de fonduri pentru acesti copii. de la ora 21. daca se intimpla sa fiti pe o terasa si sa nu va uitati la televizor, dati un sms la 8848  si 2 euro pleaca pentru aceasta campanie. ar fi ca si cum ati fi baut o limonada in plus, dar veti face un pas pentru ca un copil sa fie fericit.

multumesc.

4
3279
the body2nuduri pe coperta
diverse
13 years ago

nuduri pe coperta

e vara, e cald, e un bun pretext pentru reviste sa aiba nuduri pe coperta. desigur si vinzarile cresc, asa ca toata lumea e fericita.

in cazul ESPN – the body issue – se merge pe ideea – mai multe variante, mai multe sanse de reusita… la vinzare.

si una care nu e din aceasta serie, dar e tot de acum, pentru sezonul de vara.

1
2238
Kinfolk_Vol4_Cover_Smallkinfold magazine – un loc minunat
diverse
13 years ago

kinfold magazine – un loc minunat

am descoperit o revista ca un loc. un loc unde te duci sa te intilnesti cu prietenii.

kinfolk – a guide for small gatherings

asta e coperta mea preferata din toate pe care le-au scos pina acum

iata si alte coperti

uite care e descrierea lor, veti vedea ca fiecare coperta arata asta:)

Kinfolk is the marriage of our appreciation for art and design and our love for spending time with family and friends.

puteti vedea revista aici

0
1488
london2012medalgoldPe cine ai trimite la Londra la Olimpiada?
diverse
13 years ago

Pe cine ai trimite la Londra la Olimpiada?

daca ar fi sa faci o surpriza, cea mai mare si mai frumoasa, cea mai emotionanta – sa trimiti pe cineva la Olimpiada de la Londra pentru ca reprezinta spiritul Olimpic in esenta personalitatii sale – pe cine ai alege?

Renault, sponsor al echipei principal al Comitetului Olimpic Roman, cauta 100 de ambasadori ai valorilor olimpice, intr-o campanie foarte emotionanta.

***
m-am gindit mult cind am vazut campania (mi se pare minunat sa trimiti niste oameni obisnuiti la fata locului sa vada gimnastele sau canotorii sau scrimerii in competitie) cine ar merita sa mearga si as vrea sa va spun pe cine as fi trimis eu.

***
pentru mine, cea mai importanta valoare a olimpismului e fair play-ul, onestitatea in orice competitie. plecind de la acest atribut m-am gindit cine e cel mai onest, mai bun si mai cu bun simt om pe care-l stiu?

stiu sute de oameni, daca nu chiar mii, vreo citeva zeci s-ar incadra in profilul acesta, insa o persoana – cu mina pe inima – ar primi voturi de la alte zeci de oameni pentru onestitatea si fair play-ul ei.

e gata oricind sa-si lase proiectele ei ca sa te ajute pe tine, e gata oricind sa-ti faca o bucurie, e unul dintre cei mai buni oameni de PR din Ro si-a reusit sa ajunga aici prin munca ei sustinuta – asemeni perseverentei sportivilor – fara sa incalce niciodata regulile fair play-ului intr-o competitie profesionala.

asa ca daca m-ar lasa pe mine Renault sa trimit pe cineva la Londra, cineva care sa aiba in singe si-n caracter spiritul olimpic, as alege-o pe minunata Noemi Revnic care merita oricind o medalie de aur pentru fair play.

***

cum spuneam, Renault Romania, sponsor principal al Comitetului Olimpic şi Sportiv Roman la Jocurile Olimpice de la Londra, cauta 100 de ambasadori ai valorilor olimpice – 100 de oameni obisnuiti, care se ghideaza in viata lor dupa aceleasi valori ca si olimpicii romani care ne vor reprezenta la Londra prin excelenta, profesionalism si fair play.

participarea nu e cu recomandari, eu am dat acum un exemplu ca sa intelegi cum ar trebui sa fie persoana care se inscrie, dar daca – onest si realist, dar si fara modestie – stii ca ai o poveste de viata in care ai facut dovada de fair play, de profesionalism si excelenta intra in Clubul Olimpicilor Renault, spune-ti povestea si poti castiga una din cele 3 excursii la Londra si bilete la Jocurile Olimpice 2012.

***

mai sunt doar citeva zile din competitie  (pina pe 16 iulie) asa ca intra pe www.megane-olympic.ro si spune-ti povestea.

daca mergeti la Londra la JO, sunt sigura ca veti trai experienta vietii voastre.

*

P.S. eu m-am plimbat cu Renault Megane-ul in editie limitata pe care-l primesc cistigatorii medaliilor de argint la Olimpiada si, cum am mai scris, stiu ca oamenii din echipa Renault abia asteapta sa dea mai multe masini decit au estimat; medalii olimpice sa fie. (se dau Twingo, Megane si Latitude pentru bronz, argint si aur). Inscrieti-va in competitia www.megane-olympic.ro si puteti merge sa-i sustineti , ba din cite stiu, ii veti si cunoaste pe olimpicii nostri minunati, ceea ce e de nepretuit.

1
1690
picsay-1341776091un loft din New York
diverse
13 years ago

un loft din New York

asta e o casa din New York. nu e din reviste, am fost acolo, fotografiile sunt facute cu telefonul.

in tavan e un geam urias prin care vezi terasa de la Empire State Bulding

in casa asta am petrecut ultima zi a anului trecut, n-as putea sa locuiesc in ea anul asta?:) sau intr-una similara din Bucuresti, nu m-as supara.

imi faceam curat in telefon si-am dat peste fotografiile acestea, asa ca m-am gindit sa vi le arat.

romanii se streseaza sa adune obiecte noi in casa, cit mai multe, cit mai mari. loftul asta care era cit 2 apartamente – o hala, treceai dintr-o “camera” in alta – avea doua colturi cu canapele si fotolii, un loc cu masa si scaune, o baie si o bucatarie. toate mobilier f f f vechi

5
4368
id sarriericel mai frumos costum de baie din lume
moda
13 years ago

cel mai frumos costum de baie din lume

l-am vazut intr-un anunt de concurs al revistei Harper’s Bazaar. nu credeam ca e romanesc. apoi am vazut ca acel concurs e in parteneriat cu ID Sarrieri, deci costumul era creat in Romania.

am intrebat-o pe Noemi daca exista la vinzare la The Place (nu era pe site-ul ID Sarrieri) si ea mi-a raspuns “ma interesez”. peste 2 saptamini a venit un mesaj pe mail de la ea in care imi spunea ca doamnele minunate de la ID Sarrieri, Veronica Turza si Gabi Lapadat s-au gindit sa mi-l faca cadou.

multumesc multumesc multumesc

apoi a venit frumos ambalat…

intr-o cutie…

invelit in hirtie ca de matase…

este superb finistat, este dintr-un material minunat, nu doar ca arata demential; e un bleumarin navy… o bucurie

singurul motiv pentru care acum nu urmeaza o fotografie cu mine in costum de baie este gindul ca respectiva fotografie – cu o duduie in costum de baie fotografiata in casa, pt ca n-am ajuns inca la piscina – ar fi nepotrivita cu eleganta costumului si rafinamentul lui. (ar fi pentru alte site-uri. oricum n-am nici mileuri, nici soba de teracota acasa ca-n pozele cu duduile de pe site-urile funny)

asa ca iata o fotografie din catalogul ID Sarrieri

de miine ma duc la piscina, la 7 dimineata. si nu, nu va aparea un filmulet “Cristina’s life”

Vero si Gabi, va multumesc din suflet si sper sa va pot bucura si eu pe voi macar la fel de mult cit imensa bucurie pe care mi-ati facut-o cu acest cadou.

Si multumesc Noemi. stiu sigur ca ai si tu o contributie la asta, dar eu acum iti multumesc pentru ca existi aici printre noi. pur si simplu.

600x360Concurs pentru pasionatii de design
diverse
13 years ago

Concurs pentru pasionatii de design

Daca sunteti pasionati de obiecte de design, de lucruri frumoase facute cu suflet, trebuie sa va spun ca prietena mea Sanziana are pe blogul ei un concurs cu obiecte create chiar de ea…

sa fie clar: acestea-s obiectele

ce trebuie sa faceti ca sa cistigati aceste frumoase obiecte (scaunul e preferatul meu), aflat pe blogul Sanzianei , Visuell.ro

0
1573
mamutcum sa tii un mamut in palma :)
diverse
13 years ago

cum sa tii un mamut in palma :)

stiti cum e sa tii un mamut in palma? da, stiu , habar nu aveti.
numai ca eu stiu:) si n-are legatura cu a vedea 3D Ice Age, ci cu mamutii de la Muzeul Antipa.

una dintre cele mai tari distractii din noul Muzeu Antipa e realizata in colaborare cu Orange, prin proiectul Orange Explorer si are la baza Augmented Reality. mai exact, cu o aplicatie pe care o descarci pe telefon, in muzeu identifici un cod si… cei doi mamuti vedeta ai muzeului prind viata in fata ta. poti sa te pozezi cu ei, poti sa-i plimbi, ba chiar, daca esti simpatic si bati de 2 ori in ecran, se ridica in picioare si te saluta.

nu e doar o super distractie, ci e si o ocazie pentru ca a afla cum aratau mamutii ale caror structuri osoase (schelet, adica)  sunt in muzeu. (apropo, cel mai mare era cam uritel saracu)


la realizarea animata tridimensionala a acestor mamuti s-a lucrat trei luni, iar specialistii muzeului au supravegheat indeaproape animatorii pentru acuratetea detaliilor.

***
Orange Explorer mai are o distractie foarte cool. Expozitii de graffitti la metrou cu peretii pastrati curati. stiu ca pare absurd, dar…. daca vedeti la Unirii, Universitate, Victoriei sau Grozavesti, tineri care ridica telefonul in dreptul unui panou Orange cu un patrat suspect si incep sa rida, nu-i luati de nebuni.

Prin aceeasi aplicatie Orange Explorer, poti vedea 8 desene despre Bucurestiul Underground realizate de cei mai renumiti grafferi din Ro. E si un “buton” info unde aflati informatii despre fiecare dintre ei. (pina ajungeti la metrou puteti gasi detalii pe http://nelimiteaza-te.ro/graffiti )

Aplicatia permite sa-ti faci fotografii cu desenul (pe care ceilalti calatori nu-l vad, daca nu au telefon:) ), sa-l postezi pe Facebook , ba chiar sa-ti pui si tu desenul pe un panou.

Daca sunteti graffer si vreti ca si desenul vostru sa fie parte din aceasta epozitie a viitorului, inscrieti-va desenul pe http://nelimiteaza-te.ro/, va fi jurizat de cei 4 grafferi care au deja desenele in expozitie, iar doua creatii vor avea panourile lor.

si iata si unul dintre desenele de la metrou. ca sa-l vedeti descarcati aplicatia Orange Explorer si scanati acest marker. credeti-ma, va veti distra f tare:)


P.S. ce-mi place f mult e ca Orange a facut aceasta aplicatie pentru distractia tuturor utilizatorilor. poate fi folosita si de cei care au abonament in alte retele.

0
1602
Portelanuridantele si flori in Collaborazioni Peroni
diverse
13 years ago

dantele si flori in Collaborazioni Peroni

cei mai multi oameni fac fotografii ca sa tina minte locurile frumoase in care au fost, ea studiaza proportiile locului, unde sunt aplasate elementele din decor si le memoreaza.

stie locuri dupa o creanga care arata cumva. sau dupa o floare. sau un copac care era asezat intr-o proportie perfecta cu ce era in jur.

uneori isi noteaza peisajul, nu face schita, noteaza in cuvinte care era raportul elementelor, cum arata copacul… dupa o vreme imaginile astea se vor “matura” in mintea ei si se vor transforma in desene pentru portelanuri.

***

ii plac dantelele, uneori florile trec in dantele si dantelele se preling in flori. tot pe portelan. si le picteaza manual, ore in sir.

***

Ana Wagner a terminat de decorat obiectul creat in proiectul Collaborazioni Peroni. Acum vopselurile puse in desene sunt la “copt”. Ca si in viata, culoarea de pe portelan devine mai intensa cind e “coapta”, cind a trecut prin focuri.

Vineri seara, la invitatia Peroni, unii dintre cei mai eleganti si mai rafinati oameni din Bucuresti vor participa la o cina unde obiectul creat de Ana – o suprapunere de obiecte, pe jumatate vaza de flori, pe jumatate sursa de lumina – va fi obiectul central al mesei.

Va povestesc simbata cum a fost:)

2
2286
masa-rotunda-BLACKBOARD3 iulie – oameni pe care i-am intilnit
diverse
13 years ago

3 iulie – oameni pe care i-am intilnit

Cristi Petrescu (30 si putin ani) – unul dintre cei mai corecti si mai onesti oameni pe care-i stiu. cu o poveste demna de un roman: a plecat la munca in Italia cu un contract care s-a dovedit a fi o pacaleala, a dormit intr-o fabrica dezafectata, a muncit pe unde a apucat – in special santiere -, si-a cistigat respectul angajatorului incit l-au lasat sa doarma in atelierul unde lucra, a facut ceva bani si s-a intors acasa. a luat-o de la zero in tara, iar acum se afla in spatele productiei unora dintre cele mai spectaculoase sedinte foto din romania. si in spatele manufacturarii unor obiecte de design minunate. (ideile sunt ale Sanzianei Pop, el le transforma in realitate, aici tot magazinasul lor, dar zilele astea mai posteaza o serie de obiecte; ei sunt cei care mi-au decorat si mie casa:) )

iata si unul dintre obiectele mele preferate: masa pe care poti sa scrii cu creta pentru ca se comporta ca o tabla.

*

Mircea Dinescu, pe terasa restaurantului sau – Lacrimi si sfinti, pe la 3 dupa amiaza. Era cu Masa, sotia sa – una dintre cele mai bune traducatoare de rusa din Ro – si cu trei domni carora le explica ce mincaruri ii pregatea mama in copilarie.

**

Dan Santimbreanu – Head of corporate communications Siemens Ro. si el cu o poveste despre ambitie si perseverenta. a inceput ca promotor al unei mici firme care producea ambalaje, a lucrat pentru doua dintre cele mai importante companii de PR din Ro, apoi a devenit seful de comunicare Siemens. intre toate astea a avut o problema de sanatate cind a descoperit solidaritatea umana – oameni pe care nu-i stia au contribuit cu bani pentru o operatie delicata. astazi, pe linga job, are un blog unde ii ajuta pe pacienti, care au nevoi legate de neurochirurgie, sa ajunga la medici importanti.

da, Dan e ruda cu scriitorul Mircea Santimbreanu, e nepotul dumnealui.

*

Cornel Ilie – il stiti ca lider al trupei Vunk; eu il stiu ca un om cu foarte mult bun simt, gata oricind sa te ajute la nevoie (uneori simte ca ai nevoie de o vorba buna si iti lasa un mesaj, pur si simplu. mi s-a intimplat mie acum citiva ani si a fost una dintre cele mai frumoase lectii despre “a da aripi cuiva cind ii e greu”). e implicat in viata sociala si, ceea ce e posibil sa nu stiti, e un foarte bun scriitor de proza.

“mai ai emotii?’, l-am intrebat inainte de a se sui pe scena la un eveniment Siemens unde erau premiati tineri care au creat filmulete cu solutii de sustenabilitate pentru orasele lor.
“sigur. dar sunt utile. emotiile astea te ajuta sa sapi adinc in tine si sa nu spui banalitati”
“si inainte de concerte?”
“da.”

am in plan sa scriu un story – profil al lui Cornel, sa-l vedeti dintr-o alta perspectiva:)

pe principiul cei care se aseamana se aduca, Dan si Cornel s-au imprietenit si au lucrat impreuna pentru proiectul Orasul 2020, initiat de Siemens.

*

Nicolas – baiatul Martei Usurelu si al lui Cristi Manafu. la vizionarea Ice Age 4. ocazie cu care am aflat ca din Cars ii place Fulger, iar din Madagascar zebra (ma iertati, am uitat cum o cheama). a fost pe aproape sa ne imprietenim, ne-ar mai fi trebuit o jumatate de ora pentru asta, dar a inceput filmul.

*

Aisha – fetita minunata a lui Arhi. a mai crescut de la ultima noastra intilnire. in timpul filmului (tot la Ice Age 4), cind veveritza se prabusea in hau, striga “cadeeeee”. s-a uitat la prima jumatate de ora a filmului fara sa respire si a fost un barometru perfect pentru toate “burtile” filmului: cum era o perioada in care povestea trena, cum incepea sa se frasuiasca in scaun.

***
Oameni pe care i-am intilnit e un proiect in care notez zilnic informatii despre oamenii care-mi ies in cale.

2
2158
scoala de beauty blogging18 lucruri pe care un jurat le apreciaza la un blog
diverse
13 years ago

8 lucruri pe care un jurat le apreciaza la un blog

astazi am jurizat pentru ultima data cele 15 participante la Scoala de Beauty Blogging L’Oreal, dintre ele 5 vor fi merituoasele cistigatoare ale unor seminarii private si a unei noi teme pentru blog , creata special pentru fiecare.

miza a fost mare.

ce mi-ar placea sa stie fetele participante, dar si alti bloggeri care se inscriu intr-un concurs, sunt o parte din criteriile dupa care un juriu le evalueaza munca.

RELEVANTA degeaba scrii, ca la compunerile scolare, doua pagini de text, daca nu esti relevant la tema. fii concis(a) si adu informatii noi.

ORIGINALITATEA daca esti intr-o competitie cu alti 10 oameni care testeaza acelasi produs ca si tine, prima ta grija ar trebui sa fie diferentierea: cum fac sa fiu unic(a)? de fapt, oricind pentru orice postare pe blog, acesta ar trebui sa fie una dintre preocuparile tale. daca vei incepe sa ai trafic si notorietate, vei fi invitat la evenimente si NIMIC nu e mai plictisitor decit acelasi text scris de toti bloggerii participanti la o ceremonie.

CORECTITUDINEA informatiile pe care le scrii sa fie corecte si, desigur, sa respecte regulile gramaticale.

TIMPUL gindeste-te mereu la timpul cititorului; salveaza-i timpul pastrind doar informatiile esentiale, in loc sa descrii pe o jumatate de pagina cum arata curierul care ti-a adus produsul de testat si cum erai tu imbracata. poti sa faci asta, daca e RELEVANT pentru tema; daca cel care ti-a adus cadoul era in conformitate cu campania – costumat/ era o personalitate publica etc etc

UNEORI MAI PUTIN INSEAMNA MAI MULT daca faci un testimonial filmat ca sa prezinti produsul pe care l-ai testat, concentreaza-te pe produs. e ineficient ca intr-o filmare de 10 min, doar 1 minut sa fie despre produs, restul despre casa ta, obiceiurile tale de consum etc etc . pentru ca ne intoarcem la TIMP si RELEVANTA.

TITLURILE pune titluri atractive, scurte, de impact. Lansare X nu e un titlu, e doar comoditatea celui care scrie. axeaza-te pe beneficiile produsului despre care scrii si evidentiaza-le in titlu; te adresezi astfel cititorilor. gindeste-te ca, daca toti cei 20 de blogeri care merg la lansare au acelasi titlu, e o maaaaaaaaaaare tristete in online

ETICA ai respect pentru informatie, pentru cititor si pentru cel care ti-a oferit produsul pentru testare. poti spune ca nu-ti place intr-o forma atit de eleganta, incit producatorul sa regrete ca nu ti-a satisfacut cerintele. tonul face muzica: aminteste-ti de fiecare data cind scrii un review ca nu esti DUMNEZEU, esti doar un simplu utilizator.

ai grija ce scrii si in afara concursului, un jurat isi va face o idee despre cit de implicat esti in blogging si dupa frecventa articolelor din afara competitiei. daca singurele tale postari sunt doar cele din temele de concurs e semn ca esti unul dintre elevii aia care n-au initiativa, invata doar ce e in manual.

2
2251
catalin 2Imbrânceala e rupta din Rai
diverse
13 years ago

Imbrânceala e rupta din Rai

Text de Catalin Anchidin

*
Suntem religioși, cel puțin 89 % dintre noi. Nu o spun eu ci citez din sondajul publicat în această primăvară de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie.

Am văzut asta și duminica trecută la televizor când peste 15.000 de oameni mai aveau un pic și se omorau la propriu ca să intre într-o biserică proaspăt inaugurată la Mioveni. Ba chiar mulţi credincioși, cu frica de Dumnezeu, au ignorat slujba oficiată de cei 300 de preoţi veniţi la eveniment și au dat buzna în casa Domnului.

Suntem un popor de credincioși și ne călcăm în picioare de fiecare dată când un magazin nou se inaugurează sau, ca să fiu în ton cu acest post, își deschide porțile raiului pentru cumpărături.

Ne iubim aproapele și îi dăm și un cot în gură atunci când autobuzul oprește în stație și ne împingem să ne urcăm cât mai repede fără să ne treacă prin cap că mai sunt unii care vor să și coboare. Până la urmă în accepțiunea populară raiul e undeva sus, deci trebuie să urci iar drumul spre rai e pavat cu îmbrânceli bune.

Restul de 11% suntem atei. Avem idoli. Mergem la concerte și tocmai pentru că nu suntem credincioși ne bucurăm să ne stingem țigara de capul celui din fața noastră. Cu toate acestea ne călcăm în picioare și acolo din credința (deci tot credință) că dacă ne îmbulzim auzim mai bine.

Suntem un popor credincios. Credem cu tărie în sfânta îmbrânceală.

*
Catalin Anchidin este Special Events Coordonator Parada Film, Corporate Relations Manager NexT FILM FESTIVAL

1
1997
photo (2)La Londra e deja Olimpiada
diverse
13 years ago

La Londra e deja Olimpiada

de o saptamina in Londra au inceput sa apara semnele Olimpice in locuri care mai de care mai simpatice.

daca te-ai astepta sa le gasesti intr-o statie de metrou

(ca aici la Hyde Park Corner)

nu te-ai astepta sa le vezi pe Tower Bridge

fotografii facute aseara de Ana Maria Onisei 🙂

1
1587
samuel naomivictorii si fapte bune
diverse
13 years ago

victorii si fapte bune

la inceputul acestui an, fosta mea colega de la tabu, Andreea Vasile descoperise un subiect pe care voia sa-l urmareasca: doi frati cu deficiente de vedere s-au calificat la Jocurile Paralimpice la inot, in conditiile in care e foarte greu sa inveti sa inoti pentru competitii cind nu ai repere vizuale. mi-a pitchuit subiectul ca sa-mi ceara parerea si sa ma intrebe daca vreau sa fiu editorul povestii ei. am zis da, imediat.

cu citeva zile inainte primisem de la Olympus o cutie cu sticle de plastic, cu lapte Oly, sticle pe ale caror capace erau scrise in Braile informatii nutritionale. ideea de a sti ce contine frigiderul tau cind esti orb mi s-a parut geniala.

am facut usor legatura intre subiecte si am prezentat-o pe Andreea reprezentatilor de PR ai companiei Olympus Dairy Industry. Andreea s-a angajat la Tv (digi 24), n-a mai avut timp de subiectul acesta, insa tot a ramas ceva din el.

***

aflind povestea, Olympus Dairy Industry a decis sa fie sponsorul celor doi copii la Jocurile Paralimpice si a demarat o campanie care se numeste “Hai Romania! Impreuna putem invinge!” prin care, la fiecare sticla de lapte Oly vanduta doneaza 10 bani catre echipa paralimpica de inot, prin Comitetul National Paralimpic.

***

Samuel (17 ani) si Naomi Ciorap (15 ani) s-au apucat de inot in urma cu 3 ani. Naomi nu se putea tine nici la suprafata atunci si ii era teama de apa. Pentru Samuel, lucrurile erau mai simple, dar nici el nu putea spune ca stie sa inoate prea bine.

Acela a fost momentul in care s-au intersectat cu Emeșe Maniu, antrenoarea care le-a schimbat viata. Pentru ca Samuel si Naomi au deficiente de vedere, iar Emeșe s-a dedicat antrenarii copiilor cu deficiente, pentru a atinge performante in inot. Fara sa fie platita, din pura pasiune pentru inot si pentru copii, Emeșe si echipa de copii antrenati de ea au inregistrat rezultate spectaculoase intr-un interval de timp foarte de scurt.

Calificarea lui Samuel si a lui Naomi la Jocurile Paralimpice de la Londra este o performanta unica pentru Romania, care nu a mai avut pana acum niciun reprezentant la proba de inot in aceasta competitie.

În acest an, în clasamentul european, Naomi se află pe locul 5 la individual mixt și pe 6 la 50 m şi 100 m liber, precum şi la 100 m bras.

În topul mondial, Samuel ocupă locul 7 la 100 m bras și locul 9 la 100 m spate, în timp ce la 200 m mixt individual este clasat pe locul 15.

***

Campania “Hai Romania! Impreuna putem invinge!” se deruleaza in perioada 19 iunie – 9 septembrie, prin urmatoarele canale:
– la raft, prin ambalaje special create pentru aceasta campanie
– in social media, prin intermediul paginii oficiale de FB a companiei: Facebook.com/OlympusRomania; aici, va fi urcata o aplicatie prin care toti romanii vor putea trimite incurajari celor doi frati; incurajarile vor fi transmise catre Samuel si Naomi intr-un format pe care il vor putea accesa.

***

iar aici, pe blogul meu, veti gasi un jurnal al pregatirii lui Samuel si Naomi pentru Jocurile Paralimpice. abia astept sa ne povesteasca cum au vazut simtit ei competitia de la Londra. in bazin si in afara lui.

4
2520
xfactoranduranta celui care are succes prin munca
diverse
13 years ago

anduranta celui care are succes prin munca

am fost astazi dimineata la auditiile de la X factor, sezonul 2.

pe la 11.30 era agitatie mare in fata Palatului Copiilor: doua mii de oameni stateau in soare, separati de garduri metalice. chiar linga ei, in fata monumentului Eroilor, doi soldati in uniforma completa pentru onoruri militare, cu jacheta, camasa si pantaloni lungi, ba chiar si ceva pe cap, stateau de planton facind chinul copiilor si insotitorilor lor un rasfat de plaja: macar erau in maieuri si pantaloni scurti.

au inceput sa intre la auditii pe la 12; intre timp Razvan si Dani filmau momente cu publicul, research-erii mai aflau una alta de la concurenti, iar purtatorii de bratara galbena (insotitorii) nu mai stiau cum sa-i rasfete pe purtatorii de bratara rosie (concurentii)

***

Maria, care a facut parte din echipa X factor si la prima editie, mi-a povestit ca in multime era un pusti care fusese si anul trecut.

” de data asta sunt odihnit”, i-a zis Mariei cind s-au revazut. anul trecut dormise o noapte in gara pentru ca venea din provincie si nu a avut unde sa stea pina a intrat la auditii.

“nu ma intereseaza sa cistig, dar vreau sa trec de proba asta. sa ma vada si pe mine cineva de meserie si sa-mi zica daca e am mai progresat sau nu”.

m-a emotionat determinarea lui si mi-a fost mila de toti cei care stateau in soare – si urmau sa mai stea citeva ore pina le venea rindul.

***

am vorbit apoi cu Razvan Simion – jumatatea bruneta de la Neata cu Razvan si Dani 🙂 – si m-a socat inca o data cu programul lui infernal.

in aceasta dimineata filma pentru X Factor, urma sa se suie in masina sa ajunga la Mamaia pentru ca miine dimineata emisiunea lor se desfasoara la mare, apoi se va sui in masina va veni in Bucuresti pentru o filmare, dupa care -> inapoi la mare.

asta dupa ce saptamina care se incheie astazi s-a trezit in fiecare zi la 6 dimineata si a prestat emisiune live, a fost miercuri la Iasi pentru auditii X Factor, in aceeasi zi- cind s-a intors in Bucuresti- a participat la un eveniment caritabil sa stringa bani pt copii, iar a doua zi a fost gazda lansarii unui restaurant. (acestea sunt evenimentele pe care le stiu eu, e posibil sa mai fi avut si altele). plus, desigur, si-a petrecut ceva timp si cu sotia si cei doi copii din dotare.

dupa aceasta scurta conversatie, statul in soare al copiilor care aspira la premiul XFactor mi s-a parut o proba din concurs: anduranta celui care are succes prin munca.
daca mai poti sa-ti faci treaba bine dupa ce ai stat in picioare 4-5 ore, ai stofa de campion. o sa rezisti la programul infernal al celor cu care vrei sa semeni.

***
eu am plecat dupa doua ore de stat la umbra. Razvan si Dani inca mai filmau in soare.

(asta e o fotografie de miercuri, de la Iasi)

1
2022

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!