Category : diverse

diverse
15 years ago

stadionul bernabeu la ateneu

de ieri, in parcarea de linga ateneu e replica stadionului Bernabeu facuta din doze de bere.

ideea mi s-a parut foarte simpatica si m-am dus la fata locului sa vad intreaga constructie. am crezut initial ca e un proiect international (o idee a creativilor smekeri care fac noile campanii ale brandului respectiv de bere) si ca a venit schema logica dupa care ar fi trebuit construit stadionul.
ca la lego – un sir orizontal de 50 de doze de bere, suprapus cu alte 7 siruri similare =o tribuna.

ei bine, e creatie locala. apartine unei doamne – mariana popescu greaca – arhitecta de meserie, mi-a explicat o domnisoara pe care am luat-o la intrebari la fata locului.

din cite stiu eu, contul de creatie e la Mc Enn si tare as vrea sa aflu cine e autorul ideii.
*

am cercetat putin si am aflat ca stadionul a fost construit in 3 saptamini cu 40.000 doze de bere si montat in piata revolutiei in 2 zile.
ce frumoasa ar fi fost o poveste despre constructia acestui stadion. pacat ca nu au anuntat dinainte un jurnalist care sa fi stat cu ei, om la om pe tot terenul.

iat-o pe arhitecta care a gasit solutia tehnica pentru a reda din doze de bere stadionul bernabeu: doamna mariana popescu greaca

compania dinsei, fargo, a creat decoruri pentru musicaluri mari din europa. v-as fi aratat ceva frumos de la Micul Print dar nu pot copia de pe site-ul fargo 🙂

eu nu sunt in targetul acestui brand, nici nu m-au invitat la acest eveniment, nici comunicat de presa nu mi-au trimis, dar afla si ei acum ca imi plac teribil reclamele lor
iata una care nu s-a difuzat la noi , Men with talent 🙂

*
mi se pare ca aceasta criza face bine publicitatii romanesti, ne intoarcem la idei simple si frumoase.

3
2591
internship tabu
15 years ago

elena mihaila – jurnal de intern tabu – AMR 1 sapt

de citeva zile, interna mea draga, elena mihaila, se confrunta cu ceea ce va deveni ritual in viata ei de acum incolo.
scrie un story. s-a lovit de blank-ul scriitorului, de panica de inceput a unui text, de panica “am asa de multe info ce fac cu ele?”, de teama si nerabdarea “cum va fi judecat textul meu?” si mai are un pic si e…gata.

nu e asa de simplu cum am descris eu acum. saptamina viitoare e ultima in calitate de intern, o sa tragem concluzii, o sa dam recomandari si – mai ales – o sa terminam textul la care lucram acum. eu tocmai l-am editat, acum mingea e in inbox-ul ei:)

iata saptamina din perspectiva ei:

Jurnalistul învăţăcel vs. “Demonii” unui text – Part I

7:28 – În paralel scriu penultimul meu jurnal de internship şi draft-ul al doilea al textului “codename: Duş”. Nu pot să exprim prin câte stări am trecut săptămâna aceasta. Pentru un jurnalist cu experienţă, probabil că aceste sentimente s-au mai diminuat odată cu trecerea timpului, însă pentru mine totul este la superlativ.

• Recunosc, am lăsat totul pe ultima sută de metri. De la primul draft m-am agitat ca un şoricel într-o cuşcă şi nu pot să-mi explic de ce. Mi-a fost greu să mă apuc de scris. Aveam pagina goală în faţă, multe ciorne pe lângă cu detaliile zilelor de dinaintea concursului, dar nu puteam tasta.
• La primele două paragrafe m-am simţit ca un cobai, însă restul paginilor au curs de la sine. Nu ştiu de ce mi-a fost frică, probabil că fluxul de informaţii mă speria. Nu ştiam de unde să încep, care este structura unei naraţiuni, citisem mult despre asta, dar nu practicasem eu (nu am învăţat la facultate) şi aşteptam cu emotie mail-ul Cristinei cu corectările de rigoare.
• Mail-ul a venit la scurt timp după; obişnuită cu raspunsuri demoralizatoare, de data asta am avut o surpriză plăcută. Am înţeles ce trebuie să fac pentru început şi am făcut-o zâmbind. Un jurnalist adevărat trebuie să înveţe mereu despre definiţia cuvântului “disciplină”. Aceasta cred că este adevărata lecţie a săptămânii.

7:44 – Acum încerc să termin al doilea draft şi starea de nelinişte începe să se mai piardă pe măsură ce scriu…despre draft 3, 4…text final…to be continued.

Elena Mihaila, 9 mai 2010

restul jurnalului elenei il puteti citi aici

0
1399
diverse
15 years ago

blogul lui dan boerescu – bucatarescu.ro :)

si-a facut dan boerescu blog. cu papa bun si rafinat.

m-am uitat pe repede inainte, pentru ca e dimineata si am de scris, nu vreau sa mi se faca pofta de cine stie ce delicatesa care e pe acolo.

se intimpla sa-l stiu pe dan si dincolo de scrierile lui din playboy si tocmai de aia ii pun link-ul blogului aici.pentru ca, pentru el, mincarea chiar e o pasiune.

si, din cauza lui (stie el de ce), nu mai cumpar vin din supermarket decit pentru gatit. si cum nu prea gatesc…

3
2098
diverse
15 years ago

America lui Gheorghe Preda

domn regizor Gheorghe Preda (Ingerul Necesar), ale carui filme de studentie au fericit generatia mea, a fost in america.

n-am apucat sa povestim cum de s-a hotarit sa se duca in america. avea o retinere mare fata de tara minunilor si ceva trebuie sa-i fi schimbat gindurile.

mi-a trimis insa link la blogul pe care l-a facut pentru fotografiile din aceasta excursie.
*
america lui nu seamana cu america pe care am vazut-o eu:)

america lui gica preda e in registrul lui visual: septica, geometrica, minimalista, cu umor… si, cind nu e loc de astea, bizara – ca la david lynch.

america domestica by gheorghe preda


foto by gheorghe preda

2
1514
internship tabu
15 years ago

Elena Mihaila – jurnal de intern Tabu – AMR 2 sapt

elena mihaila mai are 2 saptamini de internship la Tabu si, cum ii sta bine invatacelului, are cea mai grea tema de pina acum: un fel de lucrare de diploma.

dar ca orice invatacel, elena si-a facut singura viata mai complicata in aceasta saptamina.

lectia pe care a invatat-o in aceasta saptamina a fost “cum sa ne tinem cumpatul in situatii extreme”. la inaltime de-asupra bucurestiului sau acasa in pat, cind n-am auzit ceasul si-am ratat evenimentul:)

iata saptamina vazuta din perspectiva ei

Pentru tema de săptămâna aceasta am avut multe articole de citit. De la naraţiuni cu o structură la care rămâneam “wow, eu când o să ajung să scriu aşa?”, până la creative writing tricks.

 

·        “Writers like to whine and moan about the struggle, the pain, the suffering of writing, but they came to writing because it was easier for them than math, more exciting than chemistry, more fun than the playground.” – Donald Murrat.

 

Miercuri a fost o zi frumoasă, cum am intrat pe poarta redacţiei am început să zâmbesc. Am nimerit în mijlocul agitaţiei – cele trei finaliste ale concursului Dove se pregăteau pentru o şedinţă foto. Pe canapea se puneau la cale proiecte de viitor, iar eu am fugit ghiduşă să văd numărul de mai. Love at first sight! Acum se explică zâmbetul meu.

 

Pe fundal feon-ul mă lăsă pierdută în gândurile mele, meditând la maratonul zilelor ce vor urma, go go fantezie în locul şablonului. Nu pot să nu povestesc că, ieşind din redacţie, pe străduţă, doi baieti se jucau cu mingea: primul ţipa “Ronaldoo la balon, loveşte şi goool”, la care cel de-al doilea “pasee, pasee şi mie”. Mai au de învăţat despre munca în echipă, că doar veşnică pe lumea asta este schimbarea.

 

Joi, 7 am, Radio Zu – 11 persoane aşteptau afară, feţe de zombie nedormite, emoţii, finalistelor li se dau “accesoriile”, se intra în direct, extrage fiecare plicul cu “aroganţa”, râsete, încurajări şi fiecare pleacă să îndeplinească la timp ce a ales. Foarte amabilă familia Zu, chiar mult prea amabilă pentru ora matinală. Şi acum aşteptăm, aşteptăm…

 

“Dacă vineri dimineaţa nu sunt la Universitate, înseamnă că proba cabinei de duş (de vineri la 1 am), ridicată la 4 m înălţime, nu a mers bine”. Asta se trece la experienţe nocturne *once in a lifetime* în Bucureşti. Compoziţie decorativă: transformers boom!

 

Pot spune că a fost o săptămână hardcore ca la carte. Vineri nu am mai ajuns la timp la Universitate, dar nu pentru că s-a întâmplat ceva cu cabina, ci pentru că ceasul meu nu a mai sunat. Nu ştiu dacă să ţip, la cât de frustrant a fost momentul, sau să râd că niciodata un lucru nu merge bine până la capăt. O experienţă din care am multe de învăţat şi de…recuperat. Cred că mă duc să fac o baie să mă relaxez, dar nu, nu în mijlocul Bucureştiului.

 

P.S. acum o să mă prezint: Elena, internul care nu s-a trezit la timp.

Elena Mihaila, 1 mai 2010

intreaga experienta a Elenei in redactia Tabu o puteti citi aici

0
1415
tabu
15 years ago

cel mai curajos concurs al verii – cu Dove si Tabu – culise

Miine la ora 9, la Universitate, Romina Agapi va face dus intr-o cabina suspendata la 4 m inaltime. E la un pas de a cistiga o excursie la un spa de lux la Barcelona, oferita de Dove, si un pictorial in Tabu, in cel mai curajos concurs al anului “cite priviri ai vrea sa atraga pielea ta?”

Azi 3 concurente au fost in finala mica la radio Zu si au trecut prin incercari ale curajului.

La 7 dimine erau 11 oameni (cu tot cu concurentele) in fata la Radio Zu, gata sa ia startul in finala mica. Fiecare fata a fost insotita de un fotograf; din echipa au mai facut parte un operator, nusha, eu si cristi – comitetul de organizare al concursului (din partea tabu), plus Elena (interna simpa) care are de scris o poveste despre acest concurs.

Aici filmul evenimentelor de astazi. (proba alexandrei, proba marei, proba rominei)

La noapte la ora 1 testam cabina de dus, Elena si-a dorit sa se urce in cabina la inaltimea la care va fi si cistigatoarea pentru a sti care sunt senzatiile pe care le traiesti la acea inaltime. O vor ajuta in text emotiile pe care le va trai de la 4 metri inaltime (am iubit-o pentru initiativa ei si am avut confirmarea ca va fi un jurnalist bun, daca gindeste asa).

Miine de la ora 8 echipa tabu e la locul faptei, piata universitatii, linga fintina de la Arhitectura.

De la ora 9 incepe show-ul. In piata si in direct la radio zu.
Va asteptam cu drag (si cu cadouri) in piata universitatii.

1
1873
diverse
15 years ago

o viata in 14 zile

Acum 8 zile abia aparea. Mai traieste inca 6, apoi… gata.

E una dintre cele mai rare flori din lume, iar zilele astea e inflorita. O gasiti la 10 km de Bistrita, in padurea din Orheniul Bistritei, aproape de regiunea Bilbor de care scriam ieri.

E laleaua pestrita – i se mai spune si floarea de sah –, are petalele violacee cu pete albe si anul acesta a inflorit pe 20 aprilie.

In padurea in care apar sunt doar citeva zeci de lalele, iar locul e protejat de lege.

E o demonstratie a naturii cum ca lucrurile frumoase au un inceput si un sfirsit. Si trebuie pretuite cind traiesc/exista, oricit de scurt ar fi timpul respectiv.

1
1374
diverse
15 years ago

Bilbor – o sugestie pentru vacanta de 1 mai

Stiu ca traditia spune ca de 1 mai sa dam fuga la mare, la un concert sau la o bere pe plaja.
Dar pentru anul asta, ma gindesc ca daca scriu aici despre o destinatie aparte, va conving sa incercati sa vedeti/traiti/simtiti si altceva.

Un loc linistit, ca din povesti, departe de lumea dezlantuita, de poluare si de gindurile noastre rele. Un loc unde oamenii pun aripi la crucile din cimitire, pentru ca sunt mai aproape de ingeri.

Daca am construi un triunghi din Bistrita, Piatra Neamt si Suceava, la intersectia bisectoarelor lui (hai sa va vad daca mai stiti mate) s-ar gasi locul asta minunat: Bilbor.

O parte din speciile pe care le disparitie, despre care scriam in Tabu de aprilie, traiesc aici in mediul lor natural. Si, de dragul nostru si al copiilor nostri, sa speram ca vor mai trai multi ani de acum incolo.

Locul e magic – iti auzi gindurile prin paduri – si e insemnat de o serie de izvoare cu apa minerala in Mlastina Dobreanu, careia localnicii ii zic “Mlastina cu borviz”.

E un loc din alta lume: pentru localnici poluarea e un cuvint auzit la televizor, cum mincarea bio e ceea ce au ei pe masa dintotdeauna si n-ar putea exista altceva.

Ati putea merge acolo in vacanta asta scurta, ca o reintoarcere la lucrurile pure, in cel mai direct sens al cuvintului. Sau v-ati putea inscrie impreuna cu mine in comunitatea Bilbor ca un semn ca stiti de locul asta si ca vreti sa ramina asa: nepoluat, cu valori simple si curate.

E motivul pentru care gasiti in lateralul paginii un widget care va trimite la comunitatea Bilbor, a oamenilor care vor o viata sanatoasa.

9
3193
internship tabu
15 years ago

Elena Mihaila – Jurnal de internship – au mai ramas 4 saptamini

primul intership pe care-l fac la tabu pentru “job”-ul de asistenta redactor sef intra in linia dreapta a finishului.

mai avem patru saptamini de impartit lucruri si experiente, de testat pe bune cum se face o revista.

elena mihaila, interna mea, a inceput sa faca materiale de una singura, ca orice redactor angajat la o revista. saptamina trecuta a fost prima ei saptamina de descurcat de una singura, cu reporting, research & interviu.

si a avut de scris. si de editat. mult:)

iata cum s-a vazut saptamina din perspectiva ei

Azi încă jubilez după activitatea săptămânii trecute. Abia aştept să apară numărul de mai. Sunt ca un copil care pentru prima dată reuşeşte să scoată nişte hăinuţe din dulap, să se îmbrace şi să umble ţanţoş pe stradă. Primul pas spre independenţă, dar mai este până atunci…

Săptămâna a început cu un mini photo-shoot pentru dosar. Femei, make-up artist şi fotograf. Cafea, telefoane şi câte-o doză de nicotină la o mică şuetă sub teiul din curte. Acum copilul se întoarce la bucaţile lui de puzzle, să vedem ce iese.

(nu-mi place să “ciopârţesc” texte, m-am ataşat de text. Totuşi nu mă las. I can do it! Hai, selectează, aşa, acum…delete. Do it!)

Astăzi puiul încearcă al doilea zbor în lumea literelor şi, deşi este greu, realizez cât este de important să ai pe cineva lângă, care să te susţină şi să te înveţe cum să o iei de la capăt. Teoria mea: cumva o să fie! Trebuie să nu te laşi speriat de text, pentru că nimic nu iese de prima dată. De la 10 pagini, la 4, la 2 and that’s how it’s done! Săptămâna asta am învăţat şi ce înseamnă experienţa. Ce vedem noi ca articol într-o revistă are în spate 3-4 draft-uri, corectări, reformulări şi repoziţionări de paragrafe.

(flash-back de când ne învăţau profesorii ca înainte să compunem ceva să ne facem o schiţă a ceea ce vrem să zicem. Idei pentru fiecare paragraf. Vă aduceţi aminte când noi ziceam: pentru ce? Schiţa de idei ajută, şi chiar foarte mult, mai ales pe cei care sunt la început de drum.)

Un alt lucru important pe care l-am învăţat este – mare grijă cu research-ul. Ca jurnalist adevărat, învaţă să nu sari la concluzii, încearcă să ai confirmarea fiecărui detaliu. Când invadezi viaţa cuiva, nu o face cu bocancii, ca buna ta intenţie să nu devină calomnie.

Pe sfârşit de săptămână încerc să trec peste *writer’s block de moment*. Mereu m-am împotmolit când trebuia să scriu o ştire în 10 minute, pe principiul think fast! Problema mea este că vreau să spun multe lucruri deodată, care împreună au sens doar în bula mea. Vreau să învăţ să-mi separ ideile şi să iasă ceva coerent într-un timp cât mai scurt, iar asta se învaţă practicând. Mulţumesc oamenilor care au avut răbdare cu mine săptămâna asta.

Elena Mihaila, 19 aprilie

restul jurnalului de intern la tabu, il puteti citi aici

0
1529
tabu
15 years ago

fetele de la Oltchim, in pictorial fashion

nu se calificasera inca in finala Ligii Campionilor cind le-am fotografiat noi, dar ca intotdeauna suntem cu un pas inaintea tuturor:)

in tabu de martie v-am aratat cit de feminine si frumoase sunt fetele astea care se lupta din greu cu cele mai tari handbaliste din lume, intr-un sport f dificil.

(si da, colegi jurnalisti, va dam gratis fotografiile daca vreti sa le folositi, pentru ca fetele astea trebuie aratate in toata frumusetea lor)


narcisa lecusanu


ada nechita


adina meirosu

3
2679
diverse
15 years ago

polonia “mea”

daca tot am facut zi de doliu national ca sa-i onoram pe polonezi, de ce nu le dam romanilor cite ceva din cultura poloneza? au scriitori, regizori, muzicieni minunati.

azi imi pare rau ca nu lucrez la tv, nu m-as fi lamentat pentru pierderea asta mare, ci as fi laudat averea lor, cultura imensa. daca vrem ca tara asta sa mearga mai departe, trebuie sa o sustinem laudind ce are ea mai bun si nepieritor.

as fi insotit imaginile din kracovia cu muzica lui zbiegniew preisner sau cu un chopin care sa ajunga pina in stomacul telespectatorilor


si as fi trisat cumva ca sa amintesc niste nume de polonezi care i-au influentat pe multi.

cum ar fi Witold Gombrowicz.
iata aici un interviu excusiv pentru tabu, cu sotia sa Rita Gombrowicz

sau cum ar fi Stanislaw Lem, domnul care a scris Solaris ca sa ne bucure pe noi Tarkovsky

 

sau, my eternal love Krzysztof Kieslowski.

ok nu va dau un fragment din filmul meu preferat, Bleu, ci unul din … white, nu intimplator ales:)

8
3190
tabu
15 years ago

gata si coperta de mai

coperta tabu de mai a plecat la tipar azi.
e asa de diferita de cea de luna trecuta incit nici nu pare aceeasi revista:)
sper sa va surprinda…

*
mai avem un pic si pleaca si restul revistei la tipar.
sunt foarte mindra/bucuroasa/emotionata pentru doua subiecte: dosarul cu 4 femei minunate (pe doua le-am intilnit/cunoscut si eu) si story-ul mare – o poveste emotionanta despre vointa si cum sa reusesti impotriva credintei tuturor.

*

numarul de mai e aniversar. 8 ani de tabu. avem surprize in el de ordinul sutelor (si nu exagerez) pentru cititori, dar mie imi place pentru un alt motiv, un simbol (pe care doar noi -in casa – il stiam pina acum): e prima coperta pe care a facut-o colegul nostru Roald Aron. de fapt a fotografiat aproape toata revista de mai. lucreaza cu noi de aproape 2 ani, dar asta a fost primul pictorial de cover si prima coperta pe care le-a facut.

*
miine nu sunt in bucuresti, dar simbata – ca intotdeauna – va mai fi un ultim lucru de scris: editorialul meu. m-am gindit deja ce scriu.

o sa se cheme “multumesc”

0
1529
internship tabu
15 years ago

Elena Mihaila – Internship Tabu – jurnal la 2 luni

e ultima suta de metri (ultima luna de fapt) a internshipului pe care-l fac la tabu.

elena mihaila, simpatica interna care ma urmareste indeaproape in tot ce fac, a avut in aceasta saptamina prima misiune pe cont propriu. incepem sa pregatim plecarea puiului din cuib, il invatam sa zboare de unul singur:)

iata cum s-a vazut saptamina din perspectiva ei

După mini-vacanţa pascală, a fost o plăcere să mergi prin traficul din Bucureşti care nu-şi reluase vechile obiceiuri – ambuteiaje, claxoane, depăşiri neregulamentare şi parcări ca în deşert. Ajungând la redacţie primul lucru pe care l-am auzit a fost “am ceva hardcore pentru tine”.

(pauză, ochi mari devoraţi de curiozitate, efect dramatic.)

Trecând peste uimirea mea, şi terenul fiind pregătit, am primit una din veştile cele mai drăguţe şi mai profesionale de până acum. *spoiler alert*…Încă nu spun despre ce este vorba, profit, mă mai bucur doar eu o perioadă de această oportunitate (care nu se iveşte prea des), şi mai ales de votul de încredere. Imediat m-am apucat conştiincioasă de documentare şi am început să fac un mini-brainstoming pentru ce va urma. Da, iepuraşul recesionist a fost darnic anul acesta, reportofon – bifat.

Hardcore-glam a fost şi următoarea zi la şedinţa de cover. Genul de nebunie pe care o savurezi pe deplin şi de care nu te poţi sătura niciodată, oricât este de muncit înainte, în timpul şi după “that’s a wrap folks” (copilul din mine mereu şi-a dorit să spună asta). Fantezia, pune-o la lucru şi pentru numărul acesta!

Încep să o înţeleg pe “Alice în Ţara Minunilor”. La finalul zilei mă simt ca un bureţel, într-o zi parcă am calatorit prin două lumi:
tensiune, agitaţie, desconstructivism, atmosferă boemă, decor, profesionalism şi frig vs. căldură, animaluţe ce se răsfăţau la soare şi oameni care-şi reîncărcau bateriile gândindu-se la ce bine ar merge un picnic.

Gata cu visatul, săptămâna nu s-a terminat. Am primit şi partea de teorie: tot ce trebuie să ştiu despre conceptul de “pitch” – ce este, ce trebuie să iei în considerare înainte să-l faci, regulile după care se face şi câteva aplicaţii pe această temă. Apoi am trecut la capitolul “cum se face schiţa unui…”. Cel mai probabil săptămâna următoare o să învaţ mai multe despre structura lui până la varianta finală, însă din altă perspectivă.

(reporting time)

Ce a început bine de data asta s-a terminat la fel. 9 Aprilie 2010 o să rămână o zi memorabilă ceva timp de acum încolo. Realizez că de abia acum încep să mă îndrăgostesc de lumea asta. Până acum doar cochetasem cu ideea şi am avut momente când mă gândeam chiar să cedez.

2/3 luni, it’s the final countdown…

Elena Mihaila, 11 aprilie 2010

aici restul jurnalului de intern la tabu

1
1715
personaltabu
15 years ago

Optimism 2010, vazut din partea cealalta

n-am mai vorbit in public la o conferinta de 6 ani. si niciodata n-am vorbit despre un lucru atit de personal. a fost deci f consuming si le multumesc prietenilor si colegilor care s-au aflat in sala pentru ca m-am sprijinit adesea in privirile lor.

aici e articolul lui manafu care – pentru ca a insemnat mult pentru mine in perioada grea a revistei tabu – m-a fct sa accept rugamintea lui de a face marturisirea publica despre cum mi-a fost in zilele alea..

aici e editorialul care anunta iesirea din trustul Catavencu a revistei tabu si facea trimitere la saltul cu parasuta.

Pentru cei care au fost la Optimism 2010 restul nu mai e un mister; pentru ceilalti… cind apare inregistrarea povestirii mele o sa o pun pe blog.

Acum 3 lucruri “altfel” de la Optimism 2010.

1. unul dintre mai misto oameni din sala aia a fost Mircea Cristat. Nu l-ati vazut la fata, dar v-a distrat tare. A fost prezent suta la suta – cu trup si minte – la fiecare dintre prezentari. A dansat, a participat la jocurile speakerilor si-a amuzat lumea. Si-a depasit cu mult sarcina zilei respective. S-a facut iubit si-a dat viata unui spirit, doar pentru ca si-a facut bine datoria, cu constiinciozitate. E un exemplu f bun despre cum un om bun sfinteste orice loc si orice job.
E tinarul care a transpirat intens intre buretii lui Gus, mascota Gusto. A mai fost o singura data “mascota” – a fost Cocosul Nationalei de fotbal – dar stiu ca e un Gus minunat si o sa mai distreze lumea in aceasta ipostaza.

2. din spatele lui Johannes magiile se vad diferit. As fi vrut sa nu inteleg care e smekeria cu masa plutitoare. Magia trebuie sa ramina magie.

3. din fata publicului lucrurile sunt la fel ca si din sala. Aceeasi timiditate si rusine la o intilnire noua. So, relax. Daca va place, sau nu va place, o prezentare si vreti sa vorbiti cu speakerul, nu ezitati. O sa vrea sa va simta mai aproape, dupa ce s-a expus cu totul sub lupa privirilor voastre.

P.S. draga Manafu, acum ca suntem chit, vreau sa iau avans si sa-ti fiu din nou datoare: vreau sa vorbesc si la optimismul viitor. Promit sa fac lumea sa rida… o sa vorbesc despre…sex:)

P.P.S multumesc mult pentru zecile de mesaje & mailuri de dupa. mi-a luat o jumatate de noapte sa raspund la toate, dar am raspuns cu f f mare drag.

*

Optimism – este un eveniment care urmareste conceptia asupra vietii dominata de incredere in viitor si in oameni. Tendinta de a vedea partile pozitive ale oamenilor si ale realitatii – un eveniment organizat de Evensys si alimentat de Gusto.

tabu
15 years ago

istoria din spatele stirii “se-nchide Tabu” la Optimism 2010

Miine, 9 aprilie 2010, de la ora 15.30 dezvalui pentru prima data istoria din spatele stirii “se-nchide tabu”.

n-am comentat pina acum nimic despre plecarea revistei Tabu din trustul Catavencu. O voi face miine pentru ca organizatorul Optimism 2010, Cristi Manafu, care stie o parte din ceea ce am trait in zilele respective, m-a rugat sa descriu filmul zilei de 20 octombrie, ziua in care am aflat – din nimic care sa ne faca sa banuim asta – ca Tabu nu va mai fi.

m-am gindit sa vorbesc despre mai mult de atit, asa ca iata ce va contine povestirea mea:
cum am aflat vestile rele,
cum am controlat damage-urile de imagine si ce greseli am facut in managerierea echipei
cum s-a regrupat emotional echipa
cum am facut o editie noua tabu cu gindul ca, daca e ultima, sa fie cea care sa insemne cel mai mult pentru noi

si, desigur, ce am invatat eu din toate astea… (aici va dau un hint, din zilele alea am inceput sa-l iubesc si mai tare pe Cornel Ilie de la Vunk, dar desigur el va afla asta tot acum)

mai am doua invitatii disponibile, daca doriti sa participati miine la Optimism 2010 puteti sa va inscrieti aici cu un comment.

Optimism 2010 are loc la Howard Johnson, este organizat de Evensys si Gusto. Inscrierea participantilor incepe la ora 13.00. ceilalti speakeri ii gasiti aici.

P.S. Este singura data cind voi povesti/comenta ce s-a intimplat atunci. asa ca daca aveti intrebari va astept la Optimism 2010.

6
2821
diverse
15 years ago

se redeschide Fotocabinet

se redeschide fotocabinet. pe lipscani.
si incepe cu o expozitie foarte speciala, un proiect patronat spiritual de andreea berecleanu. vernisajul miine la ora 20.00

see you there

0
1081
internship tabu
15 years ago

elena mihaila – internship la tabu – sapt 7

stiu, lipseste o saptamina din jurnalul elenei. este saptamina de dupa predarea numarului de aprilie, saptamina in care eu am avut o mini vacanta… cum ea sta om la om pe tot terenul cu mine, a fost libera.

saptamina care tocmai s-a incheiat a fost una scurta… din “cauza” de vacanta de Paste. dar de marti, muncim cu drag. miercuri facem coverul de mai si stiu ca ei ii plac momentele astea.

Duminică 11 pm – am realizat că după o săptămână chiar mi s-a făcut dor de agitaţie, telefoane, printuri, editări peste editări şi tot ce implică redacţia Tabu.

Luni 11 am – cu emoţie mi-am urmat rutina de sfârşit de lună şi m-am dus la standul de ziare să cer numărul de aprilie. Nimic nu se compară cu bucuria de a întreba dacă numărul curent a apărut şi cu zâmbetul calm al vânzătoarei care se bucură sincer de noi clienţi.

Ajunsă la redacţie am observat că au apărut două afişe ce indrumă lumea spre Tabu. (dacă erau şi acum o lună se pierdeau poveştile mele) Am desfăcut revista imediat şi, după ce am citit intro-ul, m-am repezit cu poftă la interviurile de suflet de la dosar, ca după să mă bucur de ce era scris la cover story.

Ţrrr…gata. Revenind cu gândul la treabă am aflat subiectele numărului de mai, care este unul tres fashionable, începând cu ideea mai boemă de cover. Apoi am văzut flat-ul revistei şi am discutat despre fiecare subiect în parte, dar în special despre dosar, care o să dezvăluie poveşti din sfera “frumosului” unor femei.

După update-urile de rigoare, mi-am primit sarcina migăloasă a săptămânii, la care nu pot spune că nu m-am distrat. Era totuşi normal că urma să mă folosesc de tehnologie, lăsându-se cu ‘am nevoie de o pauză’ după prima oră de stat cu ochii în calculator. Can I get a “Friday I’m in love” to go?

Pe sfârşit închei cu o veste drăguţă pe care am primit-o, aceea că luna mai este şi una aniversară. Tabu se face mare şi trece clasa a II-a, la cei 8 anişori ai săi. La cât mai mulţi ani de acum încolo!

Elena Mihaila, 4 aprilie 2010
restul jurnalului de intern la tabu il puteti citi aici

P.S. va rog sa cititi dosarul de aprilie din Tabu. e si munca Elenei acolo.

0
1396
tabu
15 years ago

stire: “elena udrea divorteaza” – ajutor pt colegii jurnalisti

stirile despre divortul (posibil, speculativ etc) al elenei udrea sunt ilustrate pe net cu fotografii dintr-un pictorial tabu, din februarie 2008. (la link gasiti si un interviu care la vremea respectiva a facut multe valuri)

pentru buna informare a colegilor mei jurnalisti iata creditele acelui pictorial (adica oamenii care au muncit pentru realizarea acelor fotografii). ma gindesc ca e un prim pas sa invatati sa citati sursa

pictorial: Adriana Tudorache
fotografii: Cosmin Gogu
machiaj: Doinel Ungureanu
coafura: Adrian Perjovschi
productie: Cristian A. Petrescu

iata si fotografiile ca sa le recunoasteti cind vi le ofera vreun editor foto drept new entry-uri.[gallery]

4
2223
diverse
15 years ago

Erykah Badu Window Seat – naked:)

pentru ca tot pregatim un mega concurs /eveniment ( a inceput un teasing in care va intrebam daca aveti curajul sa va expuneti pielea in public), iata un minunat clip cu Erykah Badu care isi da jos hainele… cu mesaj.

are 3 copii acasa, niste multi ani in dotare si s-a dezbracat intr-un videoclip.

mi se pare f f cool.

abia la sfirsitul videoclipului intelegeti de ce s-a dezbracat la locul unde a fost omorit Kennedy… dar merita sa va uitati pina acolo:)

Erykah Badu – Window Seat (Official Video) She Gets Butt Naked In The Video!

1
1382

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!