Category : personal

apaLectii de inot, part 5: respectul

Lectii de inot, part 5: respectul

E trei juma dimineata, la ora 6 ar trebui sa fiu treaza pentru ca ziua de munca va fi lunga si complicata, dar inca nu pot dormi.
Nu stiu daca are legatura cu energizantul sub forma de ciocolata pe care mi l-a dat Claudia sa-l maninc inainte de intrarea in bazin “ N-ai mincat nimic toata ziua? Nu se poate sa intri asa in piscina sa ti se faca rau!”, mi-a zis ea grijulie. (v-am mai zis ca sunt minunati cei de la Body Art Wellness Spa)

*
Lectia nr 5 se va lasa cu multa febra musculara pentru ca am facut multe miscari din picioare “ca broscutzele”. Eu sper sa ajung ratza (deocamdata sunt varza), dar domn profesor ne pune sa exersam ca broscute.

Dar lectia nr 5 n-a constat in zecile mele de incercari de a executa corect miscarile de picioare (n-am reusit sa fac corect nici macar o jumatate de bazin desi am perseverat vreo ora), ci in doua lungimi de bazin facute la pas prin apa, mingiind apa pe dinauntru, ca sa invat sa o controlez.

Pe durata acestor lungimi de bazin m-am conversat cu domn profesor, Laurentiu Ticala. N-am sa spun aici ce am povestit pentru ca era o discutie privata, dar concluzia si in cazul lui, si in cazul meu, era asemanatoare: el nu-si dorea sa fie profesor cind era elev (ii ura pe profesori si-acum e un prof minunat), eu uram sa scriu compuneri/comentarii si-acum traiesc din scris.

Pe durata acestor doua bazine m-am gindit ca profesorii, de orice materie ar fi ei, ar trebui sa invete sa inoate si sa fie pret de o saptamina, la un interval de ani, profesori de inot. Ca sa-si aduca aminte cit de importanta e atentia pe care trebuie sa i-o acorzi fiecarui elev.

Daca toti profesorii ar privi materiile lor ca pe o problema de viata vs moarte, de curaj vs frica, de incredere vs dezarmare asa cum sunt obligati sa priveasca profesorii de inot fiecare lectie a lor, elevii ar merge de drag la scoala.

Lectia nr 5 a fost despre respect: pentru meseria pe care o faci.

2082
milesbun simt

bun simt

Per total nu m-am gandit niciodata la mine. Nu m-am socotit o persoana atat de importanta incat sa ma privesc ca pe un obiect demn de contemplat. M-am vazut pe bucati. Iar opiniile pe bucati erau foarte diverse, raportat la functia pe care o indeplinea fragmentul acela din mine.

Cand eram copil, eram foarte timida. Dupa parerea mea eram si foarte cuminte. Ma socoteam putin nedreptatita. In jurul meu erau copii foarte frumosi (verisoarele mele) care-mi dadeau complexe inca de atunci. Cu vremea mi-au mai trecut complexele. De toate nu am scapat insa nici pana azi. De cel mai grav, de timiditate, mai ales de timiditatea in public, nu m-am vindecat. In intreaga mea cariera universitara faceam puls peste 90 la fiecare curs si la fiecare seminar, ori de cate ori le vorbeam studentilor. Si aveam pana la sase ore pe zi. Eram inclestata, crispata, de fiecare data. Pe masura ce vorbeam, sub inraurirea ideilor care se succedau in mintea mea, aceasta stare se risipea.

Tot din pricina conceptiilor mele despre ce ar trebui sa fie nobletea unui fizic nu m-am dus la mare decat dupa 50 de ani, cand am zis ca nu mai sunt femeie, sunt un obiect, deci ma pot expune. Am avut însa sansa (consolarea mai degraba) ca studentii mei se atasau foarte mult de mine. Asta era un medicament pentru complexele mele. Inaintea sfarsitului trebuie sa recitesc marile carti ale literaturii universale.

Reusesc sa stabilesc foarte usor punti de comunicare cu oamenii. Vin înca la mine oameni foarte tineri. Unii au legatura cu filologia, cei mai multi nu. Am legaturi foarte stranse cu Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi. In ultimii 4-5 ani aproape ca m-am stabilit la Manastirea Varatec. Stau acolo cel putin opt luni pe an. Respir in acel loc sacralitate.

Altfel n-as putea sa traiesc cu usurinta in atmosfera actuala. Pentru ca formatia mea este de umanist, de carte, de cultura, asa cum o intelegeam pe vremuri noi, intelectualii. Aveam niste modele, pe care am incercat sa le urmam, scara de valori era cumva fixata. Traiam intr-o lume sigura, in masura in care cultul valorilor stabile iti poate da tie sensul unei stabilitati.

Azi, pentru mine personal, pentru cei putini ramasi din generatia mea, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. Ma simt intr-o mare nesiguranta, pentru ca toata tabla de valori in care am crezut s-a zguduit. N-as vrea sa spun ca s-a si prabusit. Suntem insa nelinistiti, putin nedumeriti, suntem si tristi; ceea ce se petrece pe planeta nu-ti da senzatia unei linistiri iminente.

Nadajduiesc ca omenirea sa-si revina din aceasta clipa de orbire, care cam dureaza. Opere care nu se mai citesc, lucrari muzicale care nu se mai canta…

Exista si o criza a culturii. Ma uit la programele Universitatilor. Nu mai gasesc nici urma de greaca, de latina. Respectul pentru clasici nu mai exista. Nu ne intereseaza trecutul, numai prezentul. Iar asta ne taie radacinile. O lume fara radacini este o lume fara morala.

ZOE DUMITRESCU BUSULENGA (n. 20 august 1920, București – d. 5 mai 2006, Mănăstirea Văratec, Neamț)

din newsletterul editurii For you, via Beatrice Weber

(foto Miles Aldridge)

1755
fetita inotlectii de inot, part 4: solidaritatea

lectii de inot, part 4: solidaritatea

gratie meseriei mele, sunt obisnuita sa pun in cuvinte intimplarile si emotiile, iar pentru cei de-ai casei, nu e un secret ca eu sunt cel mai aspru si mai critic “antrenor” al vietii mele, asa ca a scrie pe blog despre neputintele mele in ale inotului intr-un mod foarte descriptiv nu mi s-a parut a fi grav. si nici n-am banuit ca va avea un asemenea impact.

mai intii au venit reactiile de la cei care imi citesc blogul; toate mi-au transmis o energie ca pentru campionii care alearga si mai au doar citiva metri pina la finish.

mai apoi au fost colegii mei de la lectiile de inot, in a caror privire vedeam: “hai ca poti”. (stiu ca si lor le e greu cu ce invata, chiar daca sunt mai avansati decit mine; e greu sa-ti convingi trupul sa faca ce stia de la nastere)

domn profesor a fost genial pentru ca mi-a zis “sa nu care cumva sa te prind ca abandonezi” si am vazut in privirea lui ca ar lua foarte personal abandonul, ca ar fi ca si cum nu a stiut el sa-si duca la bun sfirsit treaba, nu ca sunt eu zuza panicoasa in apa.

*
lectia nr 4 de la inot a fost despre solidaritate. si despre “sa nu-ti fie teama sa lasi garda jos si sa spui cit de greu iti este, pentru ca vei gasi sprijin in cei din jurul tau”.

si da, am plutit singura si-am si mers singura in marsalier prin apa. si n-am mai inghitit apa (dar n-am executat complicatenii, m-a lasat domn profesor sa stau cu capul la suprafata cel mai mult timp)

*
aseara tirziu, dupa o zi incarcata cu degustari de cocktailuri, lectii de inot si finala de la BCR OPEN LADIES, un prieten de departe, Mrs M, mi-a spus “cand intri in apa, gandeste ca ajungi acasa, de unde vii si tu, si eu, si toti… din apa ne tragem cu totii .mie mi s-a parut asta reconfortant, nu eram strain acolo…”

(de aseara M, nu mai vine de la numele lui ci de la “minunatule”)

*

multumesc mult tuturor

*

daca atunci cind ne-am nascut stiam sa traim in apa linistiti, iar prin inot putem invata ce am uitat, nu exista oare un curs prin care sa putem sa ne intoarcem la curatenia interioara (mentala si emotionala) din vremea aia?

luni de la 8 seara sunt iar in piscina calda de la Body Art Wellness Spa– Rin Grand Hotel, iar ii fac viata grea lui domn profesor Laurentiu Ticala. astazi pentru prima data m-am gindit ca luni cind ma duc la piscina, imi fac abonament, pentru ca au o oferta speciala cu 50% reducere si mi-am zis sa profit de ea.

3059
inotLectii de inot, part 3: umilinta.

Lectii de inot, part 3: umilinta.

Stiti senzatia cind mintea vrea ceva si corpul spune NU?

Sentimentul neputintei, furia pe propria persoana si propriile limite, umilinta in fata propriilor frustrari?

Le-am trait pe toate in a treia mea lectie de inot.

Dupa a doua lectie in care mi s-a parut ca am progresat teribil, la a treia m-am asezat frumos inapoi in propriile limite si neputinte; am inghitit apa cit pentru toti cei care se aflau pe Titanic (si acum, la mai bine de 10 ore de la lectie, imi vine sa vomit, ma doare capul si mi se pare ca stau linga o sticla cu clor), am realizat ca mintea mea nu stie sa-i spuna corpului cum sa faca miscari intr-un ritm stabilit, iar tehnicile de respiratie sunt un fel de lucrare stiintifica gata sa cistige Nobelul.

M-am simtit atit de neputincioasa in interiorul propriului meu corp, incit am venit acasa si am tras o portie sanatoasa de plins.

Astazi trebuie sa-mi fac mult curaj sa o iau de la capat; stiu ca daca nu ma duc la lectie, m-am infrint singura.

Mai am 4 ore pina la o noua intilnire cu piscina de la Body Art Wellness Spa– Rin Grand Hotel. Ma motiveaza gindul ca ma vad acolo cu oameni tres simpa (printesa urbana, vali, alex si auras).

P.S. i-as ridica o statuie lui domn profesor, Laurentiu Ticala, pentru rabdarea lui:)

Later edit: din motive care nu tin de mine, lectia nr 4 va fi miine. astazi pauza:)

2587
zborlectii de inot part 2: limite, incredere si relaxare

lectii de inot part 2: limite, incredere si relaxare

Cel mai mare cosmar al meu legat de apa, cosmar in sensul ca visez noaptea, arata asa: eu facuta ghem, cu genunchii la gura, la fundul bazinului.

Ieri l-am rugat pe domn profesor sa stau asa in apa, sub supravegherea lui. Veneam dupa aproape 2 ore in care exersasem plutirea si performasem cit de cit. S-a uitat atent la mine stiind cit de frica imi e de apa, a zis da si mi-a aratat cum trebuie sa fac.

Nu mi-a iesit din mijlocul bazinului, asa ca m-a dus pe treptele de la intrarea in piscina, m-a pus sa-mi string genunchii la piept, sa inspir si apoi sa bag capul in apa.
“ O sa te duca apa singura, nu-ti face grija”, mi-a spus.

Am respirat adinc, am strins buzele ca si cum niciun strop de aer nu trebuia sa iasa de acolo, am bagat capul in piept si… am simtit cum plutesc prin apa.

Covrig, in mijlocul bazinului, cu presiunea apei in urechi, ca un murmur, si cu vocea lui domn profesor “Daca nu mai poti, sa iesi, sa nu lesini acolo”.

“Mai puteam sa stau”, i-am spus cind am iesit pentru ca da, mai puteam; era calm si bine acolo sub apa, nu ca in visul meu.

*
A doua lectie la inot, cea de ieri, n-a fost doar asta despre a-mi invinge o frica si a invata sa plutesc; a mai fost o lectie despre relaxare – cind trupul ti-e relaxat si mintea asemenea, apele te tin la suprafata.

Si-a mai fost o lectie – despre limite; am inteles de ce Toma si Laurentiu fac sport de performanta: nu le e teama sa isi impinga limitele trupului dincolo de ce cunosc.

Eu sunt obisnuita sa fac asta cu mintea mea, nu cu trupul. Poate pentru ca mi se pare ca asa pot sa pastrez putin controlul.

*

Sa ne intelegem bine, sunt cea mai zuza de la lectiile de inot; toti ceilalti au invatat deja sa faca multe lucruri, ba chiar sa sara ca la start precum inotatorii profesionisti; eu abia ce am invatat sa ma descurc cu inotul pe spate, fara sa fac insa o miscare corecta a bratelor in raport cu respiratia. Dar nu-mi pasa, invat in ritmul meu…

Si da mi-e frica de apa, chiar si acum cind m-am imprietenit un pic cu ea (pot sa plutesc ca o meduza
:) si sa inaintez pe spate, in marsalier :) ) tot imi e frica; cu doua ore inainte de fiecare lectie incepe sa mi se stringa stomacul, imi caut scuze si motive pentru care as putea lipsi obiectiv. In cele din urma string din dinti si ma duc la bazin pentru ca mi-e rusine de Toma (i-am promis ca voi fi parte din acest proiect) si mi-e rusine de domn profesor, Laurentiu.

Si da, la momentul la care scriu asta, mai am mai putin de 2 ore pina la urmatoarea vizita la piscina de la Body Art Wellness Spa – Rin Grand Hotel :)

lovePure Love

Pure Love

– cum era relatia voastra?
– ne-am iubit: chiar si cind nu mai putea vorbi, in ultimele zile, imi raspundea la sarut.

*
intrebarea a venit de la Anca Florea azi la prinz la realitatea fm; raspunsul – pe un ton simplu, fara nicio emfaza, fara niciun patetism, clar si direct, a venit de la Mirela Fugaru.
era o tensiune in aer si in respiratia ambelor doamne, simteai ca le vine sa plinga ( dl Fugaru a fost inmormintat saptamina trecuta), dar nu era nimic patetic, nicio tusa groasa.

raspunsul asta, rostit atit de simplu si de natural, mi-a adus lacrimile in ochi instantaneu.

astazi pentru mine, definitia pentru “pure love” e cea din pauzele dintre cuvintele raspunsului de mai sus.

*
si-a fost o lectie ca se poate vorbi despre cei care nu mai sunt, fara sa oftam patetic, fara sa ne dam cu capul de mese, fara sa invocam cine stie ce cauze sau tristeti. vorbit cu demnitate si respect, cu dragoste si bun simt.
si din partea celui care intervieva si a celui care raspundea.

1515
shoppingvotati ce sa-mi cumpar?

votati ce sa-mi cumpar?

parte din experimentul “cum sa economisesti cumparind cu cardul” am facut o lista de cumparaturi, dintre propunerile voastre si din ce am mai gasit eu.

nu m-am hotarit ce imi cumpar, asa ca am nevoie de ajutorul vostru.

iata citeva dintre propunerile de pe shopping list

mai intii din propunerile voastre:

fusta kinga varga

bluza alice & olivia

trench veromoda

jacheta gri, no name

*
acum propunerile mele:)

bluza gri, no name

sandale marc jacobs

rochie cloe

bluza acne

*
le-ati vazut mari, aici le puteti vota. cine mi-a propus obiectul care primeste cele mai multe like-uri, primeste un tricou de designer:)


va multumesc pentru ajutor. poate luam o decizie impreuna pina miine seara, ca sa si cumpar cite ceva sa nu se epuizeze:)

miine, parte din acest experiment, am o surpriza pentru voi: o sa invatam impreuna ceva tres, tres simpa.
iar pina pe 15 august sigur fac dovada ca pot sa fiu CardMaster pentru MasterCard-ul meu:)

1786
Swimmingiau lectii de inot. si e bine.

iau lectii de inot. si e bine.

Luni, dupa multi foarte multi ani de tatonare a gindului “mi-e prea frica de apa, nu o sa-mi iasa cu inotul”, am fost la prima mea lectie de inot. Si-am plutit. Singura.

*
Istoria acestor lectii de inot e una foarte, foarte simpatica. Si mi-a confirmat, inca o data, ca pe oamenii frumosi ii simti si din lucrurile pe care le fac: ce vorbesc, cum scriu, ce prieteni/iubite/iubiti au:)

Dupa cum stiti, (cu voia simpaticei lui prietene, Claudia,) mie imi place Toma Nicolau. Cred ca va fi un mare jurnalist sportiv; e doar o chestiune de timp pina va fi descoperit de unul dintre editorii mari de la publicatiile de profil.

Toma a luat recent lectii de inot. Cit e el de sportiv ( e student la facultatea de sport), ii era frica de apa. Dar a invatat sa inoate in 2 saptamini si l-am vazut ieri: e ca pestele in apa. Toma spune ca instructorul lui de inot, Laurentiu Ticala, (licentiat UNFES, specialist in natatie) i-a schimbat viata si, pentru ca Laurentiu i-a facut un bine, vrea sa-i intoarca gestul.

Asa ca a adunat 10 bloggeri, toti nestiutori de inot, pe care domn profesor ii scoate la mal, iar fiecare dintre bloggeri ( eu, printre ei) isi va povesti experienta pentru ca lumea sa-l cunoasca pe Laurentiu si sa apeleze la cursurile lui.

*

Cum e domn profesor Laurentiu? Imaginati-va ca eu, un bolovan super speriat de apa, inca de la prima lectie m-am jucat prin apa si am invatat smekeriile de respirat, iar acum pot sta cu capul in apa fara sa ma mai panichez.


Iar momentul in care am plutit pe spate, pentru citeva clipe singura nu cred ca o sa-l uit prea curind: senzatia de libertate si de bucurie ca pot sa fac singura asta a fost mi-nu-na-ta.

Ma mai duc si miine la lectii in piscina la Body Art Wellness Spa – Rin Grand Hotel (care arata impecabil si care are in echipa niste oameni foarte frumosi: au fost cuceriti de ideea lui Toma -cu participarea Claudiei – si ne-au dat un culoar in piscina numai pentru noi. Am sa va mai povestesc zilele viitoare de Spa-ul de la Rin Grand Hotel pentru ca l-am analizat si am vazut ca au suuuper multi client, incredibil de multi; plus ca au acum o mega reducere de 50% )

Pe Laurentiu il puteti gasi pe Facebook si daca-i spuneti ca ati aflat de la mine de el, o sa aiba cu voi rabdare infinita. Daca a facut un bolovan ca mine sa pluteasca si i-a mai si dat incredere ca poate mai mult, din voi o sa faca performeri de concurs.


pina sa ma intilnesc cu Laurentiu as fi zis ca daca si ursulache asta care e cit dulapul poate sa inoate, tre sa pot si eu. acum stiu ca el are flotabilitate pt ca are grasime, iar eu – care am silueta, da? – tre sa am un pic mai multa tehnica pt ca … nu-s pufosenie:)

casa d vacantavacanta mea

vacanta mea

ma pregatesc pentru vacanta in casa asta:)
sigur o sa ajung eu in ea, cindva.

incep cu lectii de inot. de astazi de la ora 20.00:)

1640
old-ski-equipmentO poveste de film- azi in Sinaia

O poveste de film- azi in Sinaia

Astazi am trait o intimplare parca scoasa dintr-un film. (Anca Romanescu – care crede ca eu atrag cumva aceste povesti – va fi fericita sa afle ce mi s-a intimplat)

Mi-am cumparat din bazarul de linga Peles o carte despre Sinaia, scrisa de un localnic. Pe aleea catre terasa care mi-e loc de relaxare si punct terminus pentru orice deplasare, am deschis-o la nimereala: sectiunea Sporturi si amuzament.

Timplarul care a confectionat primele schiuri (din fag fiert) dupa modelul unor schiuri de la Palat, fiind si el printre primii schiori, a fost Toma Calista, care stia si o istorioara a acestora: “ Cind au venit primele doua perechi de schiuri din strainatate pentru principii Carol si Nicolae, la vama, nestiind nimeni ce sunt aceste obiecte, le-au vamuit ca pe Instrumente Muzicale.”

Cind am ajuns la terasa am continuat sa citesc amuzata despre vremurile de dinainte de razboi din Sinaia, povesti minunate. Dupa o vreme, un pusti mic al carui mers arata ca e inca in descoperirea echilibrului biped s-a indreptat catre scaunul meu plin de zimbet.
– Cum te cheama?, l-am intrebat eu.
Mi-a zimbit, s-a rusinat si s-a ascuns dupa scaun. Bunicul care a aparut din spatele lui a raspuns:
– Ioan, are 1 an si 5 luni.
M-am mai jucat un pic cu Ioan, iar bunicul m-a intrebat:
– Ce cititi?
– O carte despre Sinaia, am luat-o de jos, de la intrarea pe alee…
Am intors paginile ca sa-i arat politicoasa coperta.
– A, e cartea scrisa de Gicu Nistorescu, am fost vecini.
Mi-a spus ca autorul a murit, apoi mi-a povestit ca dinsul – bunicul lui Ioan – vine aici din mai in fiecare an pina in septembrie, ca sa stea la racoare, ca e nascut in Sinaia.

Si dupa ce a mai alergat un pic dupa Ioan care plecase sa se imprieteneasca si cu domnii de la alte mese, a revenit linga mine si mi-a spus:
– Stiti Ioan e stranepotul unui mare campion de ski despre care scrie si in cartea asta. Constantin Ciocoiu, o sa-l gasiti in carte.
– Tocmai am citit despre Toma Calista si primele schiuri, i-am raspuns eu surprinsa.
– Da, el i-a facut schiuri si tatalui meu.

Ce probabilitate exista sa citesc o poveste despre Sinaia anilor 1920-30 si sa ma intilnesc imediat cu cineva care e ruda cu un personaj din poveste?! Si cu cita gratie si discretie Ciocoiu jr mi-a povestit despre tatal sau “Ioan e stranepotul unui mare campion”.

L-am cautat pe tatal dlui Ciocoiu in carte: a fost campionul Romaniei inca de la 16 ani, a cistigat 4 campionate nationale si a fost vice campion mondial.

N-am facut nimic special pentru a primi in dar aceasta poveste. A venit ea catre mine, dar mi-a umplut sufletul de bucurie.

3460
shoppingCum sa economisesti cumparand cu cardul- lectia 1

Cum sa economisesti cumparand cu cardul- lectia 1

Ca sa incep cu dreptul experimentul meu „Cum sa economisesti cumpărând cu cardul”, am vrut sa –mi lamuresc micile dileme legate de cardurile de credit, asa ca am apelat la Ioana Ursu, consultant financiar, care scrie si pe www.educard.ro, si la fetele de la Premium Communication. De miine incepem cumparaturile, fiti pregatite sa alegem impreuna cele mai chic obiecte de la reduceri:)

Ce trebuie sa stiu cind imi fac un card de credit? Perceptia unui necunoscator este ca, daca nu sunt atenta, banca ma poate penaliza cu o dobinda mai mare…
In primul rand, trebuie sa stii de ce anume ai nevoie, sa fi facut o mica “ancheta” asupra tiparelor tale de cheltuieli. De exemplu, daca stii ca ti-ar prinde bine sa ai mereu o rezerva de bani la care sa apelezi si care chiar sa te ajute sa faci economii, daca o folosesti cum trebuie, atunci este indicat sa-ti faci un card de credit. In linii mari, un card de credit iti pune la dispozitie o anumita suma de bani, denumita si linie de credit. Pe masura ce returnezi suma folosita, disponibilul se reinnoieste si poti sa folosesti din nou suma initiala.
Ca regula de baza, daca tii cont de cateva informatii, n-ai de ce sa te temi ca vei fi penalizata. Cand pornesti la “vanatoarea” de oferte de carduri de credit, trebuie sa ai o idee despre caracteristicile lor – perioada de gratie, rata dobanzii, recompense, taxe anuale. Cateva cuvinte despre fiecare: perioada de gratie, in general e de pana la 60 de zile – dar poate atinge in mod exceptional si 180 de zile, in functie de emitentul cardului. Este perioada in care, daca platesti integral suma de bani folosita, institutia financiara nu iti percepe nicio dobanda.
Inainte de a folosi cardul, trebuie sa stii cum considera banca ta perioada de gratie, pentru ca daca aceasta incepe pe 1 ale lunii si tu ai facut tranzactia pe 30, trebuie sa scazi din perioada de gratie cele 29 de zile trecute. Foarte important, cardurile de credit fiind gandite pentru a plati cu ele la comercianti, perioada de gratie nu se aplica, de cele mai multe ori, si retragerilor de bani de la bancomat. Daca nu returnezi banii integral in perioada de gratie, in fiecare luna trebuie sa achiti cel putin suma minima, care apare pe extrasul de cont – de obicei, intre 2-10% din suma. Insa este bine sa platesti mai mult decat acest minim, pentru ca, daca te limitezi la ea, intr-adevar, datoria se acopera tot mai greu si dobanda se aplica la o suma tot mai mare.
Rata dobanzii este procentul anual sau lunar platit pentru suma neachitata din creditul disponibil pe card. Pe langa aceasta, emitentii, adica bancile sau alte institutii financiare care nu sunt neaparat banci (cum e Cetelem, de exemplu) percep de obicei un comision anual pentru cheltuielile cu mentinerea conturilor. Uneori pot sa existe si alte comisioane, asa ca cel mai bine este sa citesti cu atentie contractul inainte sa-l semnezi sau sa pui cat mai multe intrebari angajatilor bancii.
Recompensele depind, in general, de acumularea de puncte, in functie de tranzactiile facute. Acestea pot fi transformate in bonusuri in bani sau produse si servicii sau in reduceri la cumparaturi viitoare.
In functie de caracteristicile pe care le consideri tu cele mai importante pentru tine alegi si cardul potrivit – unul cu o dobanda si o taxa anuala de administrare cat mai mici sau poate unul cu cat mai multe beneficii.
Daca esti atenta la cheltuieli si respecti cateva reguli simple, nu ai de ce sa te sperii de cardurile de credit, ba chiar o sa fii uimita de avantajele lor. Ca sursa de informatii despre carduri, si nu numai, poti sa apelezi cu incredere si la www.educard.ro.

Exista vreo diferenta intre un card de credit MasterCard si un card de credit Visa? Am mai multe facilitati cu vreunul dintre ele?
Exista unele diferente si in functie de ofertele globale si locale ale celor doua companii, dar si in functie de ce alege fiecare banca pentru a-si „incarca” un card pe care ti-l propune. Exista si avantaje pe categorii de carduri, nu numai pe un anumit card.
De exemplu, in cazul tuturor cardurilor premium MasterCard, ai acces la o colectie globala de reduceri – numita Premium Collection. Ea cuprinde oferte de la hoteluri, comercianti, companii gen rent-a-car si asa mai departe. Cu toti acestia, MasterCard a negociat facilitati pentru cei care au un card premium (adica MasterCard Gold sau MasterCard Platinum), indiferent de banca emitenta. Varianta locala a acestui program – MasterCard Elite – nu are un corespondent pe cardurile altor companii.
Alt element de diferentiere – majoritatea cardurilor impreuna cu un comerciant (asa numitele carduri cobranded), printre care se numara cele mai mari hipermarketuri, sau operatori de telefonie mobila sunt sub sigla MasterCard. Pe aceste carduri, avantajele nu vin numai din partea bancii emitente, dar si dinspre partener (hipermarketul, sau compania de telefonie).

Si de ce aceeasi banca mi le poate emite pe amindoua?
Exista unele platforme exclusive MasterCard – cum este cea de plati rapide, fara contact, care se numeste MasterCard PayPass, dar exista si „platforme” comune, pe care se pot dezvolta produse asemanatoare sub ambele marci. E, mai ales, cazul cardurilor standard – pe care ai salariul sau ai o linie de credit. Cand ceea ce-ti doresti e un produs mai complex sau mai sofisticat, cand in spatele lui e o negociere cu un partener mare care iti acorda si el avantaje, e posibil ca banca sa aiba in oferta doar carduri MasterCard sau doar carduri Visa de acel tip.
Oricum, nu alege la intamplare un card de debit sau credit, ci uita-te cu atentie la ce iti ofera fiecare. Bancile si-au diferentiat foarte mult produsele in ultimii ani, adaugand la caracteristicile standard unele speciale, astfel incat ai de unde alege. Daca faci cumparaturi pe net, gasesti carduri gandite chiar pentru asta, daca faci cumparaturi frecvent intr-un anumit hipermarket, iar gasesti un card care sa-ti aduca avantaje in acel hipermarket, daca vrei sa faci automat donatii catre o organizatie caritabila, sunt cateva care iti ofera aceasta posibilitate, foarte simpla si comoda sa ajuti (UNICEF, WWF sau SMURD).

Ce e mai bun pentru cumparaturi on line – cardul de credit sau cel de debit?
Pentru cumparaturi online le poti folosi pe amandoua la fel de bine. Se poate insa ca unele site-uri din strainatate sa iti ceara un card de credit.

Care e cel mai sigur pentru cumparaturile on line?
Ambele sunt sigure, important este sa le inrolezi in 3 D Secure. Acesta este un standard de securitate introdus la noi inca din 2004 ca sa protejeze cumparatorii, magazinele si institutiile financiare, in tranzactiile pe internet.
In cazul MasterCard tehnologia 3 D Secure se numeste MasterCard SecureCode. Practic, daca intri pe site-ul institutiei financiare emitente a cardului si cauti „inrolare 3D Secure”, o sa fii indrumata pe o pagina speciala, in care trebuie sa-ti setezi o parola. Aceasta parola va trebui sa o tii minte – este PIN-ul tau pentru tranzactiile online. NU o spui nimanui, bineinteles, si o folosesti de fiecare data cand faci o plata pe un site inrolat in 3D Secure. Iti dai seama ca un site este inrolat daca vezi siglele MasterCard SecureCode sau Verified by Visa. Alte semne bune :) pe care trebuie sa le cauti sunt un simbol in forma de lacatel si terminatia https, in loc de http la adresa paginii unde faci plata, ceea ce inseamna ca pagina este una securizata.

Ce avantaje am daca imi fac card MasterCard Gold sau Premium?
In cazul MasterCard, cardurile premium pot fi Gold, Platinum, World sau World Signia. Pe langa ce iti ofera un card obisnuit, cardurile premium au o sumedenie de avantaje incluse. De exemplu, platind cu ele, activezi o serie de asigurari – care pot fi de calatorie, de viata sau chiar de protectie a cumparaturilor si a pretului.
Pe scurt, acestea din urma te protejeaza daca ai platit niste produse cu cardul – in tara sau in strainatate – si ele sunt deteriorate sau iti sunt furate la ceva vreme dupa ce le-ai cumparat. Asigurarea pretului iti garanteaza ca o sa primesti diferenta dintre ce ai platit tu pentru un produs si pretul pentru unul identic, disponibil in alta parte mai ieftin.
In cazul unui accident, asigurarea iti acopera cheltuielile cu deplasarea unui prieten sau membru al familiei in locul unde ai ramas tu fortata de imprejurari. Cat despre asistenţa de calatorie, aceasta include informatii despre destinatia turistica aleasa sau chiar asistenţă legala – inclusiv traducator – si personala. Daca ai un card World Signia, de obicei, orice provocare este rezolvata de cei de la serviciul de concierge, chiar daca asta inseamna sa-ti gaseasca bilete, cu o zi inainte de reprezentatie, la un spectacol de teatru care se joaca la Londra, cu casa inchisa :)

(asta, cu biletele imi place cel mai tare desigur:) )

Ca sa profiti de aceste asigurari, trebuie sa verifici inainte conditiile bancii emitente a cardului – de cele mai multe ori, conditia este sa platesti biletul de avion sau cazarea cu cardul, atunci cand pleci intr-o calatorie.
Tot legat de calatorii, daca ai un card MasterCard premium, ai si acces VIP prin Priority Pass in saloanele business a peste 600 de aeroporturi din toata lumea. Acolo, cafeaua e gratis si e buna…
Poate cele mai importante avantaje pentru noi sunt programele Premium Collection si MasterCard Elite. Prin intermediul lor, cardul tau iti aduce reduceri, upgrade-uri si tot felul de avantaje in tara si in afara ei, in magazine de lux, hoteluri, restaurante, spa-uri, rent a car, cluburi etc.

intre 15 iulie- 15 august povestesc tot ce cumpar, parte din experimentul „Cum sa economisesti cumpărând cu cardul”, realizat cu sprijinul MasterCard.

1776
shoppingcel mai personal experiment public din viata mea :)

cel mai personal experiment public din viata mea :)

Intr-o vreme imi imaginam ca in spatele rochiilor, pantalonilor sau al tricourilor pe care mi le doream cu ardoare sa le cumpar sta cineva care urla direct in capul meu “Trebuie sa fiu al tau, asa fericit o sa fiu cind o sa fiu al tau. Incredibil de fericit!”.

Cind le cumparam, nu mai era un beneficiu pentru mine, era, desigur, un act caritabil: faceam fericit tricoul ca intra in garderoba mea, aliniat frumos linga alti fratiori. In plus, eu si obiectul ala vestimentar aveam un secret; doar eu puteam sa-l inteleg si sa-l aud; imi vorbea doar mie pe niste cai secrete, ca undele telepatice. Un fel de limbaj morse- din- falduri-de-material.

Dupa aia m-am prins ca erau niste escroci mici si ca de fapt, daca nu-i cumparam eu, le urlau si altor fete in cap; le apuca si pe ele frenezia altruista si ajungeau in alte dulapuri, linga alti fratiori. Iar fetele astea au aceeasi problema ca si mine: cum sa luam fiintele astea bizare, din lumea materialelor vaporoase si voluptoase, e emotiilor fara de pret, acasa la noi fara sa ne devalizam cardurile si nici sa nu ajungem la faliment.

Solutia cu imprumutatul din magazin (care a trecut ca un fulger- dar nu inger, vorba domnilor de la Directia5) a fost eliminata din start. Soldurile au fost urmatorul gind. Si-atunci a mai aparut un strafulger: si daca n-am banii necesari cind apar soldurile, ce ma fac?

Pentru asta sunt cardurile de credit, mi-a spus o prietena. Iar eu m-am uitat crucis pentru ca sunt neincrezatoare la lucrurile pe care nu le inteleg. Dupa care am decis ca ma voi implica intr-unul dintre cele mai importante experimente publice din viata mea.

*
Au inceput soldurile, iar eu – timp de o luna – am sa va povestesc tot ce cumpar, in cadrul experimentului “Cum sa economisesti cumpărând cu cardul” realizat cu sprijinul MasterCard.

In timp real veti afla cit am cheltuit, cit as fi cheltuit daca imi cumparam respectivele obiecte in afara perioadei de soldare si, la sfirsit, ce dobanda am platit bancii pentru suma pe care am cheltuit-o pe cardul de credit.

Ba chiar va provoc sa ma ajutati sa fac cumparaturi inteligente, chic, sa fac alegeri bune dintre zecile de solduri de pe toate site-urile mari din lume sau din magazinele noastre: recomandindu-mi item-uri.

Am 20 de tricouri – desenate de Agnes Keszeg – editie super limitata, pe care le dau cadou celor care imi recomanda obiectele pe care le cumpar.
In plus, 5 dintre obiectele cumparate le voi scoate la licitatie, iar cu banii adunati voi cumpara ceva util pentru scoala unui copil care studiaza Arte.

*
Ma asteapta o luna de shopping inteligent. O luna in care, vorba prietenei de mai sus, demonstrez pe pielea mea ca ”ideea nu e sa-ti inchizi cardurile, ci sa inveti sa le folosesti intr-un mod sigur petru bugetul tau. Dupa cum, daca nu stii cum sa asortezi culorile, nu e o solutie sa te imbraci vesnic in alb si negru…”

Dragelor, ma ajutati?

*
15 iulie. prima lectie din experiment: ce am invatat despre cardurile de credit.

16 iulie. cine este Agnes Keszeg, ilustratoarea faimoasa in Ungaria si Spania, care a creat imaginea acestui experiment?

18 iulie. goana dupa cumparaturi incepe: prima runda de selectii de prin magazinele on line

20 iulie votati ce sa-mi cumpar?

26 iulie: runda 2 de selectii pentru posibile cumparturi

27 iunie: ce mi-am cumparat pina acum si ce am invatat din asta

27 iulie: Stilistii recomanda ce sa-ti cumperi in perioada reducerilor; Adina Necula

27 iulieCarti; shopping inteligent

28 iulie Ai cumparat inteligent? Acum cistigi premiu:)

31 iulie stilistii aleg ce sa-mi cumpar: Adina Necula

1 august bilant la 2 saptamini, ce am cumparat si cit am cheltuit

1 august Plec 3 zile in Italia, e eficient sa-mi folosesc cardul acolo? Raspund specialistii

1 august – cumparatul emotional – cea mai frumoasa fusta din lume. e a mea, acum!

2 august sfaturi de la stilisti – ce sa cumparam in perioada reducerilor Andreea Inankur

3 august sfaturi de la stilisti – ce sa cumparam in perioada reducerilor – Sinziana Pop

5 august sinziana pop, stilist, a ales ce sa-mi cumpar

6 august – andreea inankur, stilist, a ales si ea ce sa-mi cumpar

7 augustsa cumparam si ceva arty:)

8 august mai fac si shopping impulsiv stiu

9 august – cistigatori concurs sacrificii pentru un obiect vestimentar

12 augusttricourile din campanie fac ravagii la festivalul Anonimul

15 august in loc de bilant: ratiune si simtire in cumparaturi

UNICEF125X125-malariacu 22 ron salvezi un copil. te bagi?

cu 22 ron salvezi un copil. te bagi?

In lumea civilizata, cind ai crescut social si material, incepi sa-i ajuti pe ceilalti.
Principiul acesta de ajutor il are si UNICEF-ul cu toate filialele lui; mai intii, biroul local e ajutat de cei din alte tari ca sa dezvolte proiecte si programe in folosul tarii de rezidenta; apoi, ca parte fireasca a dezvoltarii, incepi tu sa-I ajuti pe ceilalti.

UNICEF Romania ajuta birourile frate in din alte tari de 2 ani, daca nu ma insel, continuind insa sa dezvolte proiecte si programe in Romania, in zonele in care copiii au foarte mare nevoie de ajutor.

Cea mai recenta campanie UNICEF Romania e dedicata copiiilor din Africa, in lupta impotriva malariei
Datele sunt simple, dar extreme de dureroase:

un copil moare la 30 de secunde de malarie, iar boala e provocata de o banala intepatura de tantar.
o plasa de tantari tratata cu substante chimice care-i poate proteja pe copii costa doar 7,5$.

2000 de copii in fiecare zi, 14 000 de copii intr-o saptamina, 60.000 de copii intr-o luna.

Ca si cum intr-o luna ar disparea integral toata populatia din Turda, sau Medias, sau Slobozia, sau Onesti, sau Alexandria, sau Petrosani, sau Mangalia, sau Miercurea Ciuc. Tot ce e viu in orasele astea sa dispara intr-o luna…
Sau ar disparea simultan, intr-o luna, toata populatia din Reghin si din Dej; sau toata populatia din Cimpina si Fagaras.

*

Partea optimista e ca fiecare dintre noi putem ajuta sa oprim acest masacru natural al copiilor din Africa.
Poti ajuta cu contravaloarea unei plase de tinari 22 ron, a unui tratament pt un copil bolnav – 10 ron, sau pentru o plasa si un tratament -32 ron.
Poti dona aici.

E frumos cind stim ca la inundatii sau in zonele in care copiii nu au bani sa mearga la scoala, UNICEF-ul dezvolta programe cu bani din afara ca sa ne ajute. Dar e si mai frumos, sa dam si catre altii in nevoie cind E O SITUATIE DE VIATA SI DE MOARTE.

cu 22 de ron salvezi viata unui copil. te bagi?

2273
bucuresti scalafotografii din telefon

fotografii din telefon

ce-am mai fotografiat cu telefonul zilele astea?

am fotografiat pentru ca m-au surprins/socat/bucurat diverse lucruri, nu pentru ca m-as simti peste noapte vreun artist fotograf

*
nu e kosovo, e fix in mijlocul bucurestiului, via a vis de cinema scala. cind treci pe acolo ti se pare ca esti in razboi.

*
in fata la scala, unde s-a deschis o cafenea; banuiesc ca motocicleta e a proprietarului si vrea sa se laude cu ea si sa atraga clienti.

*
in parcul gradina Icoanei a aparut o pasare noua, gardienii nu stiu sa spuna ce e, dar se uita cu uimire la ea… “nu e, mai, pescarus si nici pelican”, a zis unul dintre ei in timp ce fotografiam pasarea.
pelican sigur nu e. sigur sigur.

*
Horia Colibasanu si colegii lui din Federatia Romana de Alpinism. vorbeau la conferinta de presa de la sosirea lui Horia de pe Makalu (Hymalaia) despre “caracter”.

e mai important sa ai linga tine un coleg de caracter, decit unul cu capacitatea pulmonara mare sau cu muschi; pentru ca acolo pe munte pot aparea neintelegeri din nimic si, daca n-ai caracter, se pot ajunge la lucruri urite.

cind horia a explicat asta, colegii lui au inceput sa-l completeze cu exemple de oameni misto… si s-au ridicat in picioare ca sa vorbeasca despre oamenii de caracter.
mi-a placut respectul asta – din instinct.

2777
pure-happiness-natalie-hollandfericirea in stare pura

fericirea in stare pura

Cum sarbatoriti cind ajungeti pe virful muntelui, dupa un efort de 2 luni?, a intrebat cineva la conferinta de presa cu alpinistul Horia Colibasanu, in urma cu citeva zile la sediul principalului lui sponsor, Koyos.ro

– Atunci? In niciun fel. Din cauza altitudinii, ai un usor endem cerebral – capul te stringe, miscarile si gindurile sunt foarte lente-, e frig si tot ce-ti doresti e sa pui steagul pe virf, sa inregistrezi mesajele si sa o iei cit mai repede inapoi catre tabara de baza. A doua zi, dupa ce ai dormit, in tabara, dimineata, sarbatoresti cu ceilalti alpinisti rememorindu-ti succesul; unii sunt din echipa ta, altii incearca in ziua aceea sa urce. Pentru sarbatoarea aia, de a doua zi dimineata, muncesti ani.

Cind l-am ascultat pe Horia Colibasanu descriindu-si fericirea – atingerea virfului Makalu (Himalaya)- m-am gindit ca in sport, ca si in viata, fericirea in stare pura nu o gindesti, doar o traiesti.

Te prinzi ca ceea ce ai trait e ceva special si-i dai numele de fericire, cind rememorezi intimplarea.

Si noi, ca fraierii, tot ce ne dorim e sa fim fericiti. De cite ori n-om fi fost noi fericiti – in cea mai pura forma – si n-am avut timp sa rememoram ca sa etichetam intimplarea?!

Pure Hapiness – pictura de Natalie Holland

1733
clujde ce m-as muta la cluj …

de ce m-as muta la cluj …

m-as muta la cluj (sau la sibiu) chiar astazi, daca meseria pe care o am n-ar fi mai eficient de facut din capitala (aici sunt oamenii cu care am mai des treaba in meseria asta, fi-ar)

*

ultima mea vizita la cluj pentru TIFF mi-a consolidat ideea asta, pentru ca mi s-au intimplat lucruri tres tres simpa…

toate au legatura cu oamenii de acolo, dar…sa le luam in ordine.

mai intii a fost gasca simpatica de la divizia on line cu care mi-am baut cafeaua dimineata ca si cum ne-am fi stiut de o multime de ani. (am vazut si fotografii de la nunta… ale Codrutei, dar ea nu stie ca le-am vazut si cit de mult mi-a placut rochia de mireasa:) cu participarea Flaviei Giurgiu si a lui Marius Perjoc )

in topul listei din gasca de on line, e Bogdan Besliu – care m-a avut in grija pe durata festivalului, o viata grea pentru el dat fiind faptul ca eu, by default, am tot felul de intrebari si zic cel mai adesea NU la chestiunile impuse.

ei bine, Bogdan trebuie premiat – nu doar ca m-a convins sa merg in virf de deal la nush citi km de Cluj la castelul minunat, dar m-am dus disciplinata si la emisiunea de la Realitatea Tv (unde a fost mai ceva ca in “a fost sau a nu fost” a dlui Porumboiu)… nici acum nu stiu cum a reusit asta, dar stiu ca deja suntem prieteni si-l astept la cafea in bucuresti. (pina la cafeaua pe care o bem in octombrie la cluj)

*
Vlad Cucu a fost o alta descoperire minunata de la Cluj; unul dintre cei mai gentleman-i domni dintre cei pe care i-am cunoscut in ultima vreme; super bun simt, gata oricind sa te ajute, super atent la detalii. am vazut impreuna filme tres tres simpatice si am ris tare la scurt metrajele romanesti. si, desi ii placea mult un film, a iesit cu mine inainte de terminarea lui pentru ca imi promisese ca ma duce la locul de unde incepea Autobahn. cea mai draga amintire a mea legata de Vlad (dincolo de semnele noastre de bucurie peste zeci de oameni, la gala, cind a cistigat filmul nostru preferat) e fatza lui in timpul emisiunii de la Realitatea TV cind vorbea moderatorul cu expresii de genul “velocitatea trecutului” si ni se roteau ochii in cap tuturor. am nevoie doar sa ma gindesc la ochii lui uimiti si rid instantaneu.

*

am avut doua experiente incredibile in doua magazine diferite;
mai intii intr-o farmacie de unde voiam sa cumpar o inventie pentru par pe care mi-o recomandasera cei de la salonul L’Oreal in orele mele de rasfat in festival; doamna farmacista a prins din discutia mea cu Ana Onisei ca suntem turiste si ne-a facut cadou cite un kit de turist (cu sampon si obiecte de igiena). “lasati sa aveti acoloo, ca nu se stie ce apare cind esti plecat la drum lung”

apoi intr-un alt magazin o doamna vinzatoare a cautat in depozit citeva minute bune sutienul care se potrivea cu rochia pe care tocmai mi-o cumparasem (avea un decolteu adinc) si dupa ce l-am cumparat mi-a oferit cadou mici accesorii cu zimbetul pe buze. ” o sa fiti foarte frumoasa cu rochia asta”. n-am imbracat-o la gala tiff, m-am razgindit in ultimul moment, specific mie:)

*
mai apoi a fost robi katai – cu prezentarea lui despre facebook si actorie – si cu bunul lui simt; acelasi bun simt pe care l-am remarcat si la adi hadean pe care abia acum l-am cunoscut. aaaa, si sa nu-l uit pe radu – care ar putea fi fratele meu daca nu ar avea diactritice in nume- fain domn si radu asta!

*
cum ziceam, as putea sa ma mut la cluj

dumboTimothy – prietenul lui Dumbo

Timothy – prietenul lui Dumbo

Cind eram mica, una dintre povestile mele preferate era cea a elefantelului Dumbo care i-a uimit pe toti pentru ca a invatat sa se foloseasca de faptul ca e diferit (avea urechile mult mult mai mari decit toti elefantii de la circ) ca sa experimenteze lucruri pe care ceilalti nu puteau sa le faca: sa zboare. Eu n-am avut prieten imaginar, l-am avut pe Dumbo. Imi imaginam in fiecare seara, inainte sa adorm, cam ce aventuri a mai trait peste zi elefantelul.

A fost nevoie de vreo 20 de ani si de o seara in care am facut babysitting pentru copilul unor prieteni, ca sa vad povestea lui Dumbo diferit. Si sa-l remarc pe Timothy.

Timothy este prietenul lui Dumbo, un soricel simpatic care e gata sa mute muntii cu entuziasmul lui, un soricel de un optimism molipsitor. El este cel care-l convinge pe Dumbo ca nu e nicio problema daca esti diferit, ii aduce o pana, ii spune ca e magica si-l invata sa zboare.

Timothy e de fapt eroul. El face toata treaba in povestea asta, dar Dumbo ia toata admiratia.

*
In seara cind faceam babysitting m-am gindit ca povestea lui Dumbo e de fapt o metafora pentru PR si ca Timothy e PR-ul perfect: identifica diferentierea, gaseste unealta prin care sa –l puna in evidenta pe Dumbo, il convinge ca poate sa performeze la standard si-l priveste cum cistiga aplauzele publicului.
*

In lumea asta mare, cu multi PRi, fiecare il are pe Timothy al lui. Iar eu stiu un loc plin de “timothy” simpatici. Un loc in care toti “dumbo” – cei diferiti – isi gasesc indrumatorul lor pentru zbor.

Pentru mine “timothy” e Sorina Daescu Topceanu care m-a ajutat in proiectul nebunesc cu Povestile de Craciun, fiind mai convinsa decit mine ca vom face carticica pina in dimineata de Ajun. Si convingind si Prestigio ca putem face asta.
De atunci incoace, Sorina mi-a spus de multe ori ca pot sa zbor.

Cred ca pentru Bobby Voicu, un fel de “timothy” e Mirel Dediu – cel care a convins Mercedes sa-l sprijine in proiectul cu cetatile.

Cum pentru Ideo Ideis ( Andreea si Alexandru), “timothy” e Nicoleta Gavrila care munceste an de an voluntar pentru festivalul de teatru de la Alexandria.
*
Cred ca mai sunt alti “timothy” acolo unde lucreaza Sorina, Mirel si Nicoleta, dar sa ma ierte – nu-i stiu pe toti “dumbo” de prin jur si de aia nu stiu despre lectiile lor de zbor.

Astazi agentia in care lucreaza gasca asta de “timothy” – Bortun Olteanu – implineste un an.
Asa ca le spun “la multi ani”, le doresc sa aiba rabdare cu toti “dumbo” care le ies in cale si le multumesc oferindu-le clipul asta.

1672
210px-King_Michael_I_of_RomaniaMajestate, imi cer scuze pentru dl presedinte

Majestate, imi cer scuze pentru dl presedinte

Majestatii Sale Regelui Mihai I al Romaniei

Sire,

Imi cer scuze pentru ceea ce a spus presedintele tarii in care traim. Nu l-am votat (nu mai votez de foarte multi ani), dar daca e presedintele tarii in care locuiesc, inseamna ca e si presedintele meu.

Si mi-e rusine pentru dinsul. Tare rusine.

Nu stiu istoria decit din carti, nu va stiu viata decit din biografii, dar le-am citit pe toate cu bucuria de a descoperi un om de o mare modestie si un caracter minunat. Stiu cum v-ati crescut fetele in exil, stiu cit de mult ati muncit si cu Majestatea Voastra, dar si pentru cei din jur. Stiu cit de mult ati ajutat statul roman in Campania pentru NATO.

In urma cu citeva saptamini, comentam la tv despre semnificatia gestului Majestatii Voastre de a merge la nunta regala britanica purtind o haina pe care o aveti de o jumatate de secol. Spuneam atunci ca gestul asta arata nu doar modestia, ci si cit de mult pretuiti ce aveti in preajma.

Nu sunt monarhista, dar nu trebuie sa am o anume “culoare” politica pentru a-mi respecta istoria si a recunoaste calitatea si caracterul unor oameni.

S-a intimplat sa fiu pentru o zi in casa Majestatii Voastre, la Palatul Elisabeta, ca oaspete al Principesei Margareta si al Principelui Radu. Faceam un interviu pentru revista la care lucram si au fost niste gazde minunate. Una dintre cele mai frumoase amintiri ale mele e brunch-ul luat in curtea palatului. Dupa ce am terminat interviul si sedinta foto, Alteta Sa Regala, Principesa Margareta ne-a spus:

“Ati venit de dimineata aici, e aproape prinzul, nimeni n-a avut timp de masa, haideti sa mincam ceva.”

Nu era nimic pregatit inainte, bucatareasa a venit si ne-a propus omleta, salata si clatite. Apoi Principele, impreuna cu unul dintre colegii mei, a mutat niste bancute din curtea palatului ca sa ne asezam la masa la umbra, cu totii. Noi eram incurcati pentru ca in fata noastra era o Principesa, Alteta Sa era insa ca o mama grijulie “avem si un sirop de artar facut la Savirsin, trebuie sa-l gustati”.
Ma gindeam cit de frumos ati crescut-o si educat-o pe Principesa. Cum a preluat din modestia Majestatii Voastre.

Tot in ziua aceea, intr-una din camerele de primire am vazut o coperta Time cu chipul Majestatii Voastre. Principele Radu mi-a povestit despre masinuta care era linga – o macheta pe care o realizaserati in urma cu multi ani -, iar alaturarea lor mi-a dat un semn ca sunteti impacat cu amintirile vietii pe care ati trait-o. Sentimentul pe care l-am trait atunci a fost unul de “zimbet-pe-dinauntru”.

In seara asta mi-e rusine. Presedintele tarii mele V-a jignit, iar eu simt – si cred – ca Majestatea Voastra e printre putinele exemple de caracter pe care le mai are Romania astazi.

Imi cer scuze. Din inima.

P.S. Pot sa inteleg ca dl presedinte avea de fluturat un stegulet (oricare ar fi fost el) ca sa ne mute atentia de la restructurarea judetelor, dar tot mi-e rusine. Si cred ca asemeni mie, multora din generatia mea, le e foarte rusine. Va vor spune si ei asta, sunt sigura.

4963
Oldwomancum te loveste virsta peste ochi cind te astepti mai putin

cum te loveste virsta peste ochi cind te astepti mai putin

iau de la Marriott (am fo la conferinta Marketing 360, f fain, multzam manafu) un taxi catre centru.
zic adresa de acasa, apoi ma razgindesc:
– mai bine lasati-ma in centru, la Universitate; sa ma duc la librarie sa-mi iau o carte.
– sigur ca da domnisoara, zice taximetristul insinuant, de la cei maxim 30 de ani ai lui.
eu zimbesc suav, bucurindu-ma de apelativul domnisoara, el incepe sa faca glume cu subinteles:

– pai asa de la hotel direct la librarie?!

nu-i mai raspund, ma uit pe geam,dar cind ma dau jos din masina imi zice ” sa ai o zi frumoasa”, mutindu-si tigara dintr-un colt in altul al gurii, de parca e cel putin Pacino.

intru la Dalles, ma uit dupa carte – nimik. cercetez pe web sa vad editura si anul de aparitie, mai verific o data in raft, nimik.

ma duc catre tinerii care se ocupau de aranjatul cartilor, spun ce problema am, explic clar ca e la Humanitas , nu la Polirom desi autorul (Vasili Gossman) e tradus la amindoua. vad ca tinara din fata mea ma priveste fix, dar pun totul pe seama eruditiei mele. “iete cum stiu totul despre cartea pe care vreau sa o cumpar”, imi spun in gind plina de mine.

si fata imi raspunde:

va stiu, v-am avut la un curs.

si-are un ton de parca vorbeste cu mama.

ma uit mai bine la ea, sigur are peste 25 de ani, imi iau cartea, o platesc si mi se pare ca sunt cel batrin om din lume.

*
P.S. Humanitas este rugat sa-l premieze pe domn regizor Radu Jude. pentru ca a scris asa misto despre Panta Rhei a lui Grossman, azi am cumparat-o.

2464
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!