Category : personal

UNICEF125X125-malariacu 22 ron salvezi un copil. te bagi?

cu 22 ron salvezi un copil. te bagi?

In lumea civilizata, cind ai crescut social si material, incepi sa-i ajuti pe ceilalti.
Principiul acesta de ajutor il are si UNICEF-ul cu toate filialele lui; mai intii, biroul local e ajutat de cei din alte tari ca sa dezvolte proiecte si programe in folosul tarii de rezidenta; apoi, ca parte fireasca a dezvoltarii, incepi tu sa-I ajuti pe ceilalti.

UNICEF Romania ajuta birourile frate in din alte tari de 2 ani, daca nu ma insel, continuind insa sa dezvolte proiecte si programe in Romania, in zonele in care copiii au foarte mare nevoie de ajutor.

Cea mai recenta campanie UNICEF Romania e dedicata copiiilor din Africa, in lupta impotriva malariei
Datele sunt simple, dar extreme de dureroase:

un copil moare la 30 de secunde de malarie, iar boala e provocata de o banala intepatura de tantar.
o plasa de tantari tratata cu substante chimice care-i poate proteja pe copii costa doar 7,5$.

2000 de copii in fiecare zi, 14 000 de copii intr-o saptamina, 60.000 de copii intr-o luna.

Ca si cum intr-o luna ar disparea integral toata populatia din Turda, sau Medias, sau Slobozia, sau Onesti, sau Alexandria, sau Petrosani, sau Mangalia, sau Miercurea Ciuc. Tot ce e viu in orasele astea sa dispara intr-o luna…
Sau ar disparea simultan, intr-o luna, toata populatia din Reghin si din Dej; sau toata populatia din Cimpina si Fagaras.

*

Partea optimista e ca fiecare dintre noi putem ajuta sa oprim acest masacru natural al copiilor din Africa.
Poti ajuta cu contravaloarea unei plase de tinari 22 ron, a unui tratament pt un copil bolnav – 10 ron, sau pentru o plasa si un tratament -32 ron.
Poti dona aici.

E frumos cind stim ca la inundatii sau in zonele in care copiii nu au bani sa mearga la scoala, UNICEF-ul dezvolta programe cu bani din afara ca sa ne ajute. Dar e si mai frumos, sa dam si catre altii in nevoie cind E O SITUATIE DE VIATA SI DE MOARTE.

cu 22 de ron salvezi viata unui copil. te bagi?

2848
bucuresti scalafotografii din telefon

fotografii din telefon

ce-am mai fotografiat cu telefonul zilele astea?

am fotografiat pentru ca m-au surprins/socat/bucurat diverse lucruri, nu pentru ca m-as simti peste noapte vreun artist fotograf

*
nu e kosovo, e fix in mijlocul bucurestiului, via a vis de cinema scala. cind treci pe acolo ti se pare ca esti in razboi.

*
in fata la scala, unde s-a deschis o cafenea; banuiesc ca motocicleta e a proprietarului si vrea sa se laude cu ea si sa atraga clienti.

*
in parcul gradina Icoanei a aparut o pasare noua, gardienii nu stiu sa spuna ce e, dar se uita cu uimire la ea… “nu e, mai, pescarus si nici pelican”, a zis unul dintre ei in timp ce fotografiam pasarea.
pelican sigur nu e. sigur sigur.

*
Horia Colibasanu si colegii lui din Federatia Romana de Alpinism. vorbeau la conferinta de presa de la sosirea lui Horia de pe Makalu (Hymalaia) despre “caracter”.

e mai important sa ai linga tine un coleg de caracter, decit unul cu capacitatea pulmonara mare sau cu muschi; pentru ca acolo pe munte pot aparea neintelegeri din nimic si, daca n-ai caracter, se pot ajunge la lucruri urite.

cind horia a explicat asta, colegii lui au inceput sa-l completeze cu exemple de oameni misto… si s-au ridicat in picioare ca sa vorbeasca despre oamenii de caracter.
mi-a placut respectul asta – din instinct.

3355
pure-happiness-natalie-hollandfericirea in stare pura

fericirea in stare pura

Cum sarbatoriti cind ajungeti pe virful muntelui, dupa un efort de 2 luni?, a intrebat cineva la conferinta de presa cu alpinistul Horia Colibasanu, in urma cu citeva zile la sediul principalului lui sponsor, Koyos.ro

– Atunci? In niciun fel. Din cauza altitudinii, ai un usor endem cerebral – capul te stringe, miscarile si gindurile sunt foarte lente-, e frig si tot ce-ti doresti e sa pui steagul pe virf, sa inregistrezi mesajele si sa o iei cit mai repede inapoi catre tabara de baza. A doua zi, dupa ce ai dormit, in tabara, dimineata, sarbatoresti cu ceilalti alpinisti rememorindu-ti succesul; unii sunt din echipa ta, altii incearca in ziua aceea sa urce. Pentru sarbatoarea aia, de a doua zi dimineata, muncesti ani.

Cind l-am ascultat pe Horia Colibasanu descriindu-si fericirea – atingerea virfului Makalu (Himalaya)- m-am gindit ca in sport, ca si in viata, fericirea in stare pura nu o gindesti, doar o traiesti.

Te prinzi ca ceea ce ai trait e ceva special si-i dai numele de fericire, cind rememorezi intimplarea.

Si noi, ca fraierii, tot ce ne dorim e sa fim fericiti. De cite ori n-om fi fost noi fericiti – in cea mai pura forma – si n-am avut timp sa rememoram ca sa etichetam intimplarea?!

Pure Hapiness – pictura de Natalie Holland

2193
clujde ce m-as muta la cluj …

de ce m-as muta la cluj …

m-as muta la cluj (sau la sibiu) chiar astazi, daca meseria pe care o am n-ar fi mai eficient de facut din capitala (aici sunt oamenii cu care am mai des treaba in meseria asta, fi-ar)

*

ultima mea vizita la cluj pentru TIFF mi-a consolidat ideea asta, pentru ca mi s-au intimplat lucruri tres tres simpa…

toate au legatura cu oamenii de acolo, dar…sa le luam in ordine.

mai intii a fost gasca simpatica de la divizia on line cu care mi-am baut cafeaua dimineata ca si cum ne-am fi stiut de o multime de ani. (am vazut si fotografii de la nunta… ale Codrutei, dar ea nu stie ca le-am vazut si cit de mult mi-a placut rochia de mireasa:) cu participarea Flaviei Giurgiu si a lui Marius Perjoc )

in topul listei din gasca de on line, e Bogdan Besliu – care m-a avut in grija pe durata festivalului, o viata grea pentru el dat fiind faptul ca eu, by default, am tot felul de intrebari si zic cel mai adesea NU la chestiunile impuse.

ei bine, Bogdan trebuie premiat – nu doar ca m-a convins sa merg in virf de deal la nush citi km de Cluj la castelul minunat, dar m-am dus disciplinata si la emisiunea de la Realitatea Tv (unde a fost mai ceva ca in “a fost sau a nu fost” a dlui Porumboiu)… nici acum nu stiu cum a reusit asta, dar stiu ca deja suntem prieteni si-l astept la cafea in bucuresti. (pina la cafeaua pe care o bem in octombrie la cluj)

*
Vlad Cucu a fost o alta descoperire minunata de la Cluj; unul dintre cei mai gentleman-i domni dintre cei pe care i-am cunoscut in ultima vreme; super bun simt, gata oricind sa te ajute, super atent la detalii. am vazut impreuna filme tres tres simpatice si am ris tare la scurt metrajele romanesti. si, desi ii placea mult un film, a iesit cu mine inainte de terminarea lui pentru ca imi promisese ca ma duce la locul de unde incepea Autobahn. cea mai draga amintire a mea legata de Vlad (dincolo de semnele noastre de bucurie peste zeci de oameni, la gala, cind a cistigat filmul nostru preferat) e fatza lui in timpul emisiunii de la Realitatea TV cind vorbea moderatorul cu expresii de genul “velocitatea trecutului” si ni se roteau ochii in cap tuturor. am nevoie doar sa ma gindesc la ochii lui uimiti si rid instantaneu.

*

am avut doua experiente incredibile in doua magazine diferite;
mai intii intr-o farmacie de unde voiam sa cumpar o inventie pentru par pe care mi-o recomandasera cei de la salonul L’Oreal in orele mele de rasfat in festival; doamna farmacista a prins din discutia mea cu Ana Onisei ca suntem turiste si ne-a facut cadou cite un kit de turist (cu sampon si obiecte de igiena). “lasati sa aveti acoloo, ca nu se stie ce apare cind esti plecat la drum lung”

apoi intr-un alt magazin o doamna vinzatoare a cautat in depozit citeva minute bune sutienul care se potrivea cu rochia pe care tocmai mi-o cumparasem (avea un decolteu adinc) si dupa ce l-am cumparat mi-a oferit cadou mici accesorii cu zimbetul pe buze. ” o sa fiti foarte frumoasa cu rochia asta”. n-am imbracat-o la gala tiff, m-am razgindit in ultimul moment, specific mie:)

*
mai apoi a fost robi katai – cu prezentarea lui despre facebook si actorie – si cu bunul lui simt; acelasi bun simt pe care l-am remarcat si la adi hadean pe care abia acum l-am cunoscut. aaaa, si sa nu-l uit pe radu – care ar putea fi fratele meu daca nu ar avea diactritice in nume- fain domn si radu asta!

*
cum ziceam, as putea sa ma mut la cluj

dumboTimothy – prietenul lui Dumbo

Timothy – prietenul lui Dumbo

Cind eram mica, una dintre povestile mele preferate era cea a elefantelului Dumbo care i-a uimit pe toti pentru ca a invatat sa se foloseasca de faptul ca e diferit (avea urechile mult mult mai mari decit toti elefantii de la circ) ca sa experimenteze lucruri pe care ceilalti nu puteau sa le faca: sa zboare. Eu n-am avut prieten imaginar, l-am avut pe Dumbo. Imi imaginam in fiecare seara, inainte sa adorm, cam ce aventuri a mai trait peste zi elefantelul.

A fost nevoie de vreo 20 de ani si de o seara in care am facut babysitting pentru copilul unor prieteni, ca sa vad povestea lui Dumbo diferit. Si sa-l remarc pe Timothy.

Timothy este prietenul lui Dumbo, un soricel simpatic care e gata sa mute muntii cu entuziasmul lui, un soricel de un optimism molipsitor. El este cel care-l convinge pe Dumbo ca nu e nicio problema daca esti diferit, ii aduce o pana, ii spune ca e magica si-l invata sa zboare.

Timothy e de fapt eroul. El face toata treaba in povestea asta, dar Dumbo ia toata admiratia.

*
In seara cind faceam babysitting m-am gindit ca povestea lui Dumbo e de fapt o metafora pentru PR si ca Timothy e PR-ul perfect: identifica diferentierea, gaseste unealta prin care sa –l puna in evidenta pe Dumbo, il convinge ca poate sa performeze la standard si-l priveste cum cistiga aplauzele publicului.
*

In lumea asta mare, cu multi PRi, fiecare il are pe Timothy al lui. Iar eu stiu un loc plin de “timothy” simpatici. Un loc in care toti “dumbo” – cei diferiti – isi gasesc indrumatorul lor pentru zbor.

Pentru mine “timothy” e Sorina Daescu Topceanu care m-a ajutat in proiectul nebunesc cu Povestile de Craciun, fiind mai convinsa decit mine ca vom face carticica pina in dimineata de Ajun. Si convingind si Prestigio ca putem face asta.
De atunci incoace, Sorina mi-a spus de multe ori ca pot sa zbor.

Cred ca pentru Bobby Voicu, un fel de “timothy” e Mirel Dediu – cel care a convins Mercedes sa-l sprijine in proiectul cu cetatile.

Cum pentru Ideo Ideis ( Andreea si Alexandru), “timothy” e Nicoleta Gavrila care munceste an de an voluntar pentru festivalul de teatru de la Alexandria.
*
Cred ca mai sunt alti “timothy” acolo unde lucreaza Sorina, Mirel si Nicoleta, dar sa ma ierte – nu-i stiu pe toti “dumbo” de prin jur si de aia nu stiu despre lectiile lor de zbor.

Astazi agentia in care lucreaza gasca asta de “timothy” – Bortun Olteanu – implineste un an.
Asa ca le spun “la multi ani”, le doresc sa aiba rabdare cu toti “dumbo” care le ies in cale si le multumesc oferindu-le clipul asta.

2190
210px-King_Michael_I_of_RomaniaMajestate, imi cer scuze pentru dl presedinte

Majestate, imi cer scuze pentru dl presedinte

Majestatii Sale Regelui Mihai I al Romaniei

Sire,

Imi cer scuze pentru ceea ce a spus presedintele tarii in care traim. Nu l-am votat (nu mai votez de foarte multi ani), dar daca e presedintele tarii in care locuiesc, inseamna ca e si presedintele meu.

Si mi-e rusine pentru dinsul. Tare rusine.

Nu stiu istoria decit din carti, nu va stiu viata decit din biografii, dar le-am citit pe toate cu bucuria de a descoperi un om de o mare modestie si un caracter minunat. Stiu cum v-ati crescut fetele in exil, stiu cit de mult ati muncit si cu Majestatea Voastra, dar si pentru cei din jur. Stiu cit de mult ati ajutat statul roman in Campania pentru NATO.

In urma cu citeva saptamini, comentam la tv despre semnificatia gestului Majestatii Voastre de a merge la nunta regala britanica purtind o haina pe care o aveti de o jumatate de secol. Spuneam atunci ca gestul asta arata nu doar modestia, ci si cit de mult pretuiti ce aveti in preajma.

Nu sunt monarhista, dar nu trebuie sa am o anume “culoare” politica pentru a-mi respecta istoria si a recunoaste calitatea si caracterul unor oameni.

S-a intimplat sa fiu pentru o zi in casa Majestatii Voastre, la Palatul Elisabeta, ca oaspete al Principesei Margareta si al Principelui Radu. Faceam un interviu pentru revista la care lucram si au fost niste gazde minunate. Una dintre cele mai frumoase amintiri ale mele e brunch-ul luat in curtea palatului. Dupa ce am terminat interviul si sedinta foto, Alteta Sa Regala, Principesa Margareta ne-a spus:

“Ati venit de dimineata aici, e aproape prinzul, nimeni n-a avut timp de masa, haideti sa mincam ceva.”

Nu era nimic pregatit inainte, bucatareasa a venit si ne-a propus omleta, salata si clatite. Apoi Principele, impreuna cu unul dintre colegii mei, a mutat niste bancute din curtea palatului ca sa ne asezam la masa la umbra, cu totii. Noi eram incurcati pentru ca in fata noastra era o Principesa, Alteta Sa era insa ca o mama grijulie “avem si un sirop de artar facut la Savirsin, trebuie sa-l gustati”.
Ma gindeam cit de frumos ati crescut-o si educat-o pe Principesa. Cum a preluat din modestia Majestatii Voastre.

Tot in ziua aceea, intr-una din camerele de primire am vazut o coperta Time cu chipul Majestatii Voastre. Principele Radu mi-a povestit despre masinuta care era linga – o macheta pe care o realizaserati in urma cu multi ani -, iar alaturarea lor mi-a dat un semn ca sunteti impacat cu amintirile vietii pe care ati trait-o. Sentimentul pe care l-am trait atunci a fost unul de “zimbet-pe-dinauntru”.

In seara asta mi-e rusine. Presedintele tarii mele V-a jignit, iar eu simt – si cred – ca Majestatea Voastra e printre putinele exemple de caracter pe care le mai are Romania astazi.

Imi cer scuze. Din inima.

P.S. Pot sa inteleg ca dl presedinte avea de fluturat un stegulet (oricare ar fi fost el) ca sa ne mute atentia de la restructurarea judetelor, dar tot mi-e rusine. Si cred ca asemeni mie, multora din generatia mea, le e foarte rusine. Va vor spune si ei asta, sunt sigura.

6086
Oldwomancum te loveste virsta peste ochi cind te astepti mai putin

cum te loveste virsta peste ochi cind te astepti mai putin

iau de la Marriott (am fo la conferinta Marketing 360, f fain, multzam manafu) un taxi catre centru.
zic adresa de acasa, apoi ma razgindesc:
– mai bine lasati-ma in centru, la Universitate; sa ma duc la librarie sa-mi iau o carte.
– sigur ca da domnisoara, zice taximetristul insinuant, de la cei maxim 30 de ani ai lui.
eu zimbesc suav, bucurindu-ma de apelativul domnisoara, el incepe sa faca glume cu subinteles:

– pai asa de la hotel direct la librarie?!

nu-i mai raspund, ma uit pe geam,dar cind ma dau jos din masina imi zice ” sa ai o zi frumoasa”, mutindu-si tigara dintr-un colt in altul al gurii, de parca e cel putin Pacino.

intru la Dalles, ma uit dupa carte – nimik. cercetez pe web sa vad editura si anul de aparitie, mai verific o data in raft, nimik.

ma duc catre tinerii care se ocupau de aranjatul cartilor, spun ce problema am, explic clar ca e la Humanitas , nu la Polirom desi autorul (Vasili Gossman) e tradus la amindoua. vad ca tinara din fata mea ma priveste fix, dar pun totul pe seama eruditiei mele. “iete cum stiu totul despre cartea pe care vreau sa o cumpar”, imi spun in gind plina de mine.

si fata imi raspunde:

va stiu, v-am avut la un curs.

si-are un ton de parca vorbeste cu mama.

ma uit mai bine la ea, sigur are peste 25 de ani, imi iau cartea, o platesc si mi se pare ca sunt cel batrin om din lume.

*
P.S. Humanitas este rugat sa-l premieze pe domn regizor Radu Jude. pentru ca a scris asa misto despre Panta Rhei a lui Grossman, azi am cumparat-o.

3155
Vals_vienezlectia de vals

lectia de vals

joi, cind am fost la lectia de dans, habar nu aveam ca de acolo voi lua inspiratie pentru prezentarea mea de la Women on Web.

invatam Vals lent cu numitul Bursucu (domnul simpatic de la Dansez pentru tine al carui nume este, de fapt, Adrian Cristea)

prima melodie pe care am ascultat-o la lectie a fost aceasta ( va rog dati click si cititi restul insotiti de cintecel. multumesc)

09 – Track 9

Asculta mai multe audio instrumentala

pe ea am invatat pasii de baza din vals si aproape ca ma descurcam pina am inceput sa facem niste piruete.

la piruetele alea, pentru ca oboseam in postura regulamentara – cu coatele in dreptul umerilor, spatele si gitul drepte – si pentru ca eram acolo ca sa ma distrez nu sa ma pregatesc pentru cine stie ce competitie, m-am mai oprit. m-am mai invirtit in legea mea. m-am mai uitat la ceilalti fara sa fac nimik.

dupa pauze scurte de trisat, ma reintorceam la dans: urmaream ritmul muzicii, stiam deja ce pasi trebuie sa fac si, chiar si eu ma miram de rezultat, puteam sa ma alatur la sincron restului grupului.


din joaca asta a venit ideea: in viata daca stii pasii de baza, daca inveti sa stai drept si sa arati elegant (indiferent de ce greutati ti se pun pe umeri), daca simti ritmul muzicii din jurul tau -> dansezi la fel de frumos ca si ceilalti. si nu conteaza daca te impiedici, te opresti, te mai odihnesti; daca (re)intri corect in ritm si ai invatat bine pasii, poti continua frumos dansul.

de aici incolo, tot ce a tinut de prezentarea de la WOW a fost extrem de usor – am povestit lucruri din viata mea profesionala in care am invatat pasii, in care am recunoscut ca nu stiu , in care am ascultat muzica sau in care nu mi-a fost teama sa ma opresc. si-am povestit totul fix pe melodia aceasta.

asa ca multumesc frumos Bursucule pentru lectia de vals (care s-a dovedit a fi o lectie de viata), multumesc Nicoletei Gavrila pentru melodie si mai multumesc Gillette Venus pentru proiectul cu lectiile de dans.

3333
eclipsa-de-luna-A listeri & A hateri – un f lung comentariu

A listeri & A hateri – un f lung comentariu

Zilele astea a fost un mare iures pe net (si nu era vorba de Marcel Iures care are ghinionul sa joace intr-unul dintre cele mai nashpa filme ro, Fantoma Tatalui), a fost ceea ce eu as numi “societatea civila 2.0 a luat atitudine in privinta liderilor de la putere”.
E bine sa existe o voce a societatii civile, dar eu vreau sa va zic ceva despre cei de la putere. Am vrut sa spun/scriu de luni cind citeam schimbul de vorbe inflacarate, dar mi-am spus ca e mai frumos sa nu ma amestec cu cei mari si sa spun ce am de spus cind se mai linistesc apele.

*
Mie imi plac A listerii de pe lista plingerii. Si, pentru ca sa pot sa dorm linista noaptea ca s-a mentionat pe undeva si o parte frumoasa din ceea ce sunt ei, dau cite ceva din casa. (iertati-ma domnilor)

Zoso.
Cind Tabu a iesit din trustul realitatea catavencu si era o furtuna si-n redactie dar si prin sufletul meu, in dimineata zilei de dupa anuntul official, Zoso a trimis un mesaj pe twitter catre Daniel Enache “te rog angajeaza-o pe Cristina Bazavan pentru mine”. Nu mi-a spus mie nimik direct, dar mesajul ala public a fost mai mult decit orice alta incurajare. La momentul acela nu schimbasem mai mult de 20 de min de vorbe la telefon pentru un articol si nu ne intilnisem niciodata.

De ziua mea am facut un wishlist nebunesc cu tot felul de cadouri atipice care le-ar fi facut viata amuzanta prietenilor mei cind ar fi trebuit sa le obtina. Una dintre dorinte era sa fiu in blogroll-ul lui Zoso. Imi imaginam cum prietenii mei se straduiau sa-I faca rost de nr de tel, se vor speria la gindul ca trebuie sa vorbeasca cu el etc. Si-am vazut un mesaj pe twitter de la el “de ce si-ar dori cristina ceva ce are deja?”. am fost in blogroll-ul lui o saptamina, iar pentru asta i-a scos pe toti cei – putini – care erau acolo!

Arhi
E unul dintre oamenii cu sufletul cel mai mare si mai inocent pe care-i stiu. Cind am aflat ca mergem impreuna la Sibiu la festivalul de teatru am inceput sa ma rog de el sa mearga la un anume show de dans. M-a intrebat in ce zi e, era catre sfirsitul saptaminii, si mi-a replicat “ufff, nu stiu daca pot sa stau atit de mult fara fetele mele”
La sibiu am povestit lucruri atit de cu garda jos si de personale, incit stiu ca daca azi il sun sa ma ajute cu ceva de viata si de moarte, o sa faca tot posibilul sa ma ajute. Cum si eu as face la fel, fara nicio ezitare.
Experienta lui de viata e demna de un film, dar asta nu-l impiedica sa aiba super umor si sa faca fapte bune.

Chinezu
Pe Cristi il stiu cel mai bine (cred ca sunt vreo 8 ani), de asta imi e si cel mai greu sa scriu despre el. Stiu cit de frumos isi creste copiii (cu participarea Adinei care are un dar special de a sti sa ramina cumva in umbra si sa coordoneze discret). Cristi mi-a trimis mesaje de incurajare si m-a ajutat de cite ori mi-a fost greu. Am fost in casa lui de la Baia Mare, i-am tinut in brate copiii. Il STIU pe Cristi, stiu multele fapte bune pe care le face impreuna cu familia sa.

*

Domnii din societatea civila 2.0 uita ca si A listerii astia sunt oameni; de fapt, nu uita: nu le mai dau nicio sansa in directia asta.

Ceea ce nu stiu(sau le e mai comod sa nu recunoasca) domnii pe care eu i-am numit “societatea civila 2.0” este ca oamenii astia muncesc in draci.
La ora 6 dimineata Zoso, Bogdana si Orlando Nicoara sunt singurii care sunt consecvent on line. Iar eu, care de la 25 de ani ma trezesc la 6 dimineata dupa o regula autoimpusa – ca sa am timp de invatat, citit etc – stiu cit de greu este sa faci asta zilnic. Ce vointa implica si ce disciplina.

Cei 3 lideri de putere din on line pe care sunteti voi suparati au citeva caracteristici comune: puterea de sinteza foarte mare si rapida (uitati-va la stirile de pe blogurile lor, la viteza cu care gasesc unghiuri noi de abordare), au un simt al stirii teribil. Si sunt extrem de bine informati. (Iar asta nu vine peste noapte, sunt lucruri care se dobindesc prin exercitiu, ca la sportivii de performanta.)

Toti trei au un grad mic de toleranta la prostie ( Chinezu e cel mai diplomat dintre ei), iar oamenii acepta cu greu sa li se spuna ca au gresit si cind e intr-o varianta diplomatica, darmite cind e intr-o versiune frusta. Si-asa si-au facut dusmani.

Am vazut la Arhi cite injuraturi primeste zilnic pe blog (si ce injuraturi) si-mi imaginez ca nici ceilalti doi nu stau mai roz la categoria asta. Eu am avut nevoie de 2 ani – stiu sunt zuza – ca sa inteleg ca pot rezolva totul cu un delete, fara sa ma mai consum pentru fanteziile sexuale transmise in comentarii de tot felul de domni. Probabil ca ei au invatat asta mai repede, dar la fel de repede sunt sigura ca au invatat sa se apere de toti idiotii care – la capatul argumentelor – ar sfirsi tot cu o injuratura. Si-si salveaza timpul. Iar asta nu e aroganta, ci – ma iertati – inteligenta de a merge linistit mai departe.
*

Eu n-am nimik de cistigat de la acesti “lideri de putere” in online, nu de asta am scris toate cele de mai sus. Dar mi se pare corect ca internetul asta mare sa pastreze si lucruri frumoase despre ei, spuse de cei care au beneficiat de ele.

Scandalul asta cu societatea civila 2.0 mi-a consolidat teoria cu “oamenii sunt ca oglinzile- ceea ce le arati, reflecta”. Poate de asta, domnii astia au fost simpatici cu mine, desi nu ma stiu foarte bine si nici n-au lucruri de impartit cu mine.

P.S. acest post este inchis comentariilor, ca sa nu va consumati timpul sa va alaturati unei tabere sau alteia. Multumesc pentru intelegere.

2120
CristiPuiu_AlexLeoSerbanDana lui ALS

Dana lui ALS

ieri, la prinz, in timp ce cautam o terasa linistita sa maninc mi-am adus aminte ca anul trecut la TIFF m-am intilnit cu ALS la micul restaurant unde mincau toti cei acreditati, fix dupa Aurora lui Cristi Puiu.

de la asta am plecat cu gindul la marea noastra polemica (inclusiv prin dilema) pentru o selectie TIFF mult prea prea (dupa mine), acum vreo 4-5 ani.

si-am zimbit gindindu-ma ca e fair enough sa-mi aduc aminte de el aici, la cluj, in timpul festivalului.

astazi, razvan penescu mi-a facut cunostinta cu Dana… aceasta Dana … cea mai buna prietena a lui ALS. era imbracata complet in negru, distinsa si cu o simplitate incarcata de multe ginduri.
desigur, mi-a venit sa pling.

de anul acesta TIFF acorda o bursa Alex Leo Serban – proiectul unui tinar cineast roman va fi sustinut printr-o bursa la Columbia University din New York.

2248
2011-06-05 13.44.12cultura cultura, dar shoppingu’…

cultura cultura, dar shoppingu’…

cultura cultura, dar sa nu-mi dezmint natura de femeie…

deci..shopping la sibiu:)

tocmai ce am descoperit o minunatie de magazin in sibiu, gossip tree – cu tineri designeri romani.
mi-am cumparat 2 rochii lungi, simple dar tare simpa: una crem cu un decolteu in V adinc, alta gri extrem de austera in fata (la baza gitului, fara nicio taietura aparte), dar foarte decoltata in spate.
(esarfa roz este de la rochia crem)
ambele creatia Cristinei Stoica

gossip tree e pe Pietonala Balcescu la nr 19. ( si nu, n-am primit discount ca sa scriu acest post… am intilnit-o pe tinara domnisoara care e propietara magazinului, dar nu i-am spus cum ma cheama nici cu ce ma ocup/m-am ocupat)

*
voi avea o mare problema la impachetatul hainelor pentru ca valiza abia se inchidea cind am plecat de acasa, dar…

2794
time giulianiamintirile mele din Euro Mini Storage – ep 1

amintirile mele din Euro Mini Storage – ep 1

Anul trecut cind m-am mutat din casa in care am locuit 10 ani am constatat ca adunasem o multime de lucruri cu valoare emotionala care nu-mi mai erau utile, dar de care nu ma puteam desparti.

De la casete cu primele mele emisiuni la radio, mai tirziu mini discuri si CD-uri, pina la articolele si editorialele pe care le-am scris pentru presa de specialitate – de aici sau de afara – sau… revistele Tabu.

Am depozitat toate acestea intr-un loc foarte special si cochet, euro mini storage, intr-o boxa atit de curata ca as fi putut dormi acolo, asta dupa ce un domn simpatic de la euro mini storage a venit acasa si mi-a adus cutii de impachetat.
Luna asta euro ministorage face un an de cind e pe piata din Romania si, pentru ca imi gazduiesc cu grija lucrurile, m-am gindit sa le dedic un serial special pe blogul meu.

Amintirile mele din Euro Mini Storage va fi un serial care va pleca de la lucrurile pe care le am depozitate acolo, pentru a spune o poveste despre prietenii mei, munca mea, lucrurile care m-au format.


Episodul 1 – revista Time.

In depozitul de la euromini storage se afla 3 cutii mari cu colectia mea de reviste TIME. Nu as arunca-o pentru nimik in lume, chiar daca astazi pot sa o accesez pe net.

Prima mea intilnire profunda cu revista Time s- a intimplat intr-un tren care plecase de la Viena si mergea catre Salzburg. Era in iarna lui 2001, cind Austria trecea la euro si eu imi faceam sarbatorile in mare parte la viena, dar si prin imprejurimi.

Din gara din Viena am cumparat Time-ul cu Rudy Giuliani pe coperta (il desemnasera omul anului, dupa evenimentele de la 11 septembrie), iar in tren m-am apucat sa citesc.

Timp de 2 ore n-am miscat in front, din cind in cind, imi mai stergeam lacrimile pentru ca ma impresiona foarte tare ceea ce citeam – sau mai spuneam cu voce tare ce citeam ca sa impart cu prietenii mei.
Cind m-am dat jos din tren o doamna la 60 si ceva de ani, care statuse in lateral, dincolo de culoar, m-a intrebat ce citisem. i-am spus ca Time si ca au o poveste minunata despre Rudi Giuliani. Mi-a spus ca o sa se duca si ea sa o caute.

Pina in decembrie 2001 citisem aleatoriu Time, dar de atunci in fiecare saptamina mi-am cumparat revista.
Abia mai tirziu mi-am dat seama ca intimplarea asta vorbeste despre fidelizarea cititorilor si mi-a servit o lectie in care cred in continuare cu tarie: fa cit mai aproape de perfectiune orice lucru, scrie orice articol ca si cum ar fi ultimul pe care ai dreptul sa-l mai scrii in toata viata (cu pasiune, rigoare, good reporting) pentru ca nu ai cum sa stii daca tocmai acel articol nu va fi cel care va fideliza pe viata un cititor.

*
cind rudy giuliani a venit in romania, m-am dat peste cap sa avem la Tabu un interviu cu el. 10 minute a durat intilnirea anei onisei cu giuliani, dar bucuria mea de a-l avea in revista a fost nepretuita. ca si bucuria ei de a scrie acest portret rezultat din marturisirile unuia dintre oamenii care au fost pe coperta TIME.

3025
Fotografiedespre niste miini de copil

despre niste miini de copil

Faurei e un sat in care singura sursa de apa e doar o cismea, asezata la citiva metri de scoala, sub un podetz. Un sat in care lumina se obtine dintr-un cocktail de apa cu gaz; un shomoiog din cirpe e folosit pe post de fitil.
Un sat cu multi tigani turci care e vizitat din patru in patru ani, la alegeri.
Joi am fost la Faurei, alaturi de Gica Hagi in proiectul UNICEF Viitorul copiilor incepe la scoala, proiect care incearca sa corecteze cauzele abandonului scolar.
*
Pe aleea satului, un drum batatorit si prafuit – banuiesc ca toamna drumul e, de fapt, o naclaiala de nori si fecale animale -, mergeam catre casa unuia dintre elevii care fac eforturi mari pentru a urma scoala: Levis.
Eram alaturi de Ligia Adam, parte din echipa de promovare a proiectului UNICEF; ne simteam inconfortabil pentru ca in jurul nostru era un sir uman galagios care-l urmarea pe Hagi ca pe Dumnezeu, bolborosind cuvinte intr-o limba ciudata – un amestec de turca si rromani. Daca n-ar fi intrebat cineva cu siguranta am fi negat ca ne simtim inconfortabil, dar miinile vorbeau in locul nostru. Mergeam, amindoua, cu miinile incrucisate la piept.
O fetita de 10-12 ani, imbracata cu un hanorac verde cu flori portocalii, cu pantaloni de trening negri si cu papuci mov cu flori de plastic, ne-a ajuns din urma si-a inceput sa mearga la pas cu noi, linga Ligia. Dupa 3 pasi si-a pus miinile la piept incrucisate, si-a indreptat spatele si-a pasit mindra. Era ca noi, macar in gesturi.

*
Pe acelasi drum, lung si accidentat, citeva clipe mai tirziu fetitza s-a mutat linga mine. Imi lasasem miinile pe linga corp, drumul era in panta si mi-era greu. M-a luat de mina.
Am mers o vreme cu causurile palmelor in sincron complementar, apoi palma ei a devenit mai ferma: a inceput sa legene miinile noastre in sus si-n jos, cu mindrie.
– Cum te cheama?
– Sulum (n. mea. sper ca asta e numele corect pentru ca nu intelegeam f bine ce spunea)
– Pe mine cristina.
Dupa schimbul de replici, degetele miinii ei s-au desprins si-au fortat degetele mele; si-a facut loc ca sa ma tina de mina altfel: incrucisindu-ne degetele.
*
La intoarcere, cind coboram de la casa lui Levis, fetita mi-a recomandat ceva:
– Doamna, pe aici e repede.
– E mai scurt?
– Da, a zimbit larg.
Am luat-o pe scurtatura si-am inceput s-o intreb cum se zice in turca “cum ma cheama” “ce mai faci?” “sunt bine”. Imi spunea, repetam dupa ea si copiii din jur se amuzau. Ma gindeam “oare daca imi zice injuraturi?”, dar ei rideau pentru ca pronuntam gresit.
In veselia creata, copiii au prins curaj: o fetita in trening roz m-a prins de mina cealalta, i s-a alaturat prietena cea mai buna care dorea si ea sa ma tina cumva, macar de talie ca sa coborim impreuna.

Jos, la capatul drumului in fata scolii, fetita in trening roz mi-a zis:
– Doamna, esti frumoasa!
– Dar si tu esti frumoasa, si-am mingiat-o pe nas.
mi-a luat mina, mi-a intors-o cu causul palmei. S-a uitat in jos:
– Dar tu sunteti alba.
Si-a bagat minutele in parul meu: “si-aveti parul moale si galben”
*
Joi, in Faurei, satul uitat de lume, mi-am dat seama ca acesti copii n-au repere, nici modele. Ca in lupta asta pentru “recuperarea” lor – scolarizarea, alfabetizarea – sunt foarte multe nuante.
Acum ma gindesc ca ii motiveaza si-i bucura mai tare o mina pe care o string, decit altceva. Pentru ca se simt asemeni celor la care aspira. Si sunt validati social.

*
Viitorul copiilor incepe la scoala e un proiect UNICEF care urmareste colectarea on line a banilor pentru copiii aflati in pericol de abandon scolar. Poti sa te alaturi acestui proiect pe pagina Sustine UNICEF
*
Foto de Christian Kostyak (in foto Despina Andrei – UNICEF- si una din fetitele din Faurei)

2672
boiled-egg-spoon-141-pun copil ca un ou intr-o lingura

un copil ca un ou intr-o lingura

E un joc un fel de stafeta cu oul intr-o lingura. Trebuie sa parcurgi o distanta cu un ou intr-o lingura si sa mergi cit mai repede. La un punct fix predai oul cu tot cu lingura altcuiva care o ia la fuga pina cind ii da altcuiva si tot asa. Pina la finish.
De fiecare dintre membrii stafetei depinde – in mod vital – ca oul sa nu se piarda. Din ce inaintezi in stafeta, presiunea e mai mare.

*
Astazi intr-o excursie cu UNICEF din cadrul proiectul Viitorul copiilor incepe la scoala, m-am gindit ca viata unor copii in relatia cu invatamintul e ca oul din concursul de mai sus.
Membrii stafetei sunt: profesorii , parintii, contextul in care traieste copilul, dorinta lui de a invata.

Pornesc cu totii in stafeta si copilul-ou e tot timpul in pericol sa se sparga.
Poate ca scoala e prea departe de casa si e complicat sa ajunga;
Poate ca parintii nu-si permit sa-l duca la scoala;
Poate ca e trimis la munca in loc de scoala, ca sa-si hraneasca fratii;
Poate ca-l sperie/intimideaza scoala ;
Poate ca profesorul e prea obosit (are si el probleme multe) si –l scapa printre degete;
Sunt o multime de “poate” in stafeta cu scoala, in care membrii stafetei sunt distribuiti aleatoriu si, oricit te-ai pregati, nu ai de unde sa stii ca nu se va sparge oul; copilul nu va abandona scoala.

Si daca abandoneaza scoala, de acolo incolo, la propriu, nu mai e de mincare.
dar daca ramine la scoala, daca termina – cu totii impreuna – stafeta, victoria e superba.
(revin cu povesti emotionante de la Faurei, unde UNICEF are un program de incurajare a copiilor sa mearga la scoala.)

2168
giving-hope10 idei pentru imbunatatirea relatiei unui ONG cu presa

10 idei pentru imbunatatirea relatiei unui ONG cu presa

joia trecuta la rugamintea Asociatiei pentru Relatii Comunitare am tinut un workshop pentru oamenii care lucreaza in ong-urile din tara intru imbunatatirea relatiei lor cu presa.

pentru ca am tinut sa le arat ca nonconformismul si abordarea diferita/neconventionala (fara a fi lipsita de profesionalism) e calea catre succes in relatia cu jurnalistul, nu le-am facut nicio prezentare scrisa.
astazi, la aproape o saptamina de la workshop, le-am trimis insa un rezumat al lucrurilor in care eu cred in relatia ONG Presa. (dupa citiva ani bun de gestionat subiecte sociale in si pentru revista)

iata-le mai jos pentru cei interesati.

10 idei pentru imbunatatirea relatiei cu presa.

  1. Cautati jurnalistii care sunt oameni oglinda pentru voi (oamenii care impartasesc aceleasi interese sociale/umane/empatice).

                                Ii gasiti citind ZILNIC presa locala si nationala, uitindu-va dupa semnaturile celor care scriu articole sociale cu mesaj emotional.

                                Ii gasiti urmarind pe net campaniile umanitare ( vezi cazul Diana Stoleru si cele 7 zine  pentru Daniel Raduta )

                                Ii gasiti printre jurnalistii care sunt purtatori de imagine pentru campanii educationale sau umanitare .

2. Odata ce ati gasit acesti jurnalisti (si ati intrat in contact cu ei – contactele sunt cel mai adesea pe pagina de web a institutiei la care lucreaza, sau pe blogulpersonal) , intretineti relatia.

             Sunati-l chiar si cind nu aveti ce sa-i oferiti. Relatia cu jurnalistii care sunt in zona ta de interes e la fel ca relatia cu cel mai bun prieten. Sau precum crescutul unei flori: daca nu o uzi, se usuca. Pe jurnalist daca nu-l suni, te uita (are nenumarate alte contacte si cazuri de care se ocupa. Si da, are si el o viata dincolo de birou)

             Daca se va obisnui ca sunteti o sursa de stiri si veti construi o relatie de prietenie, va va suna si el pentru un subiect (amintiti-va de povestea cu Dragos Bucurenci – consultant pentru numerele eco Tabu)

3. Comunicatul de presa e doar pentru a informa rezultatele sau intentiile unui proiect. Daca vreti simpatie pentru asociatie (care simpatie se intoarce in finantari si proiecte care se realizeaza mai usor), oferiti-le jurnalistilor POVESTI.

4.Fiti creativi. INTOTDEAUNA  e o poveste emotionanta, cu suspence, cu informatii suculente in orice proiect. Trebuie doar sa cercetati in interiorul asociatiei/proiectului si sa identificati cit mai multe povesti. Si sa fiti CREATIVI.

         Cum identificati povestile?

                                 Intrebati-va cine e beneficiarul si daca aveti deja rezultate. Oamenii vor sa stie rezultatele unui proiect. Cautati specific acea persoana si aflati cit mai multe lucruri despre ea.

                                  Intrebati-va care sunt efectele negative ( in cazul in care nu se rezolva problema prin proiectul dvs – vezi incalzirea globala) si incercati sa vindeti jurnalistului THE WORST SCENARIO printr-o experienta pe care o creati special pt el.

          Ca sa-si vinda articolul, ca sa fie citit, jurnalistul are 2 posibilitati: sa livreze o emotie sau sa puna cititorul intr-o experienta noua, sa-l faca sa traiasca (prin scrierea lui) o experienta pe care n-a mai trait-o, la care nu s-a gindit. Cautati acel unghi special pe care sa-l oferiti jurnalistului.

5. Aplicati strategia bulgarelui de zapada care se rostogoleste. E mai eficient sa ai o poveste bine scrisa despre cazul tau, articol care va genera alte reactii, decit sa ai aceeasi stire peste tot. (jurnalistii traiesc pentru exclusivitate, vor fi fericiti daca doar ei vor avea povestea respectiva, deci e mai usor de negociat accesul)

6. Nu va fie teama sa negociati accesul jurnalistului in asociatia voastra. Varianta cea mai buna e full access pentru jurnalist cu primirea articolului (pt voi) pentru verificarea partii politically correct si a datelor tehnice.

  

7. Nu cautati cistigul imediat al articolului (in finantari, in noi proiecte). Imaginea se construieste in timp si, daca asociatia dvs are un grad de simpatie mare obtinut din prezentarea proiectelor/oamenilor implicati, va avea de cistigat pe termen lung. Inclusiv la finantari.

8. Nu neglijati web-ul, site-urile ziarelor locale & nationale. E mai usor sa obtineti o stire pe site, iar stirea poate fi punctual de plecare pentru alte informatii pe care le vor dori alti jurnalisti.

9. Tineti minte tot timpul ca lucrati pentru oameni (indiferent de obiectul de activitate al asociatiei, la capatul liniei beneficiarii sunt niste oameni sau niste animale/pasari etc ); pe ei prezentati-i jurnalistilor.

10. (stiu ca am mai spus asta, dar e esenta) Fiti creativi. Incercati sa faceti lucrurile diferit de ceilalti, dar duceti-le la perfectiunea pe care o cunoasteti in acel moment. Pe termen lung, lumea va intelege ca vreti sa faceti lucrurile tot mai bine si va va tine minte pentru originalitate.

 Workshop, Conferinta Atragerea Fondurilor din Comunitate, 19-20 mai 2011 / Cluj Napoca

5776
-pe cine ati vrea sa intilniti?

pe cine ati vrea sa intilniti?

prin prisma meseriei mele am intilnit de-a lungul timpului o multime de oameni pe care-i admiram de la distanta.
asta cred ca e una dintre cele mai frumoase laturi ale meseriei de jurnalist: ajungi la niste oameni MARI si-i vezi/simti indeaproape.

*
de 3 zile trepidez la gindul ca joi il cunosc pe Hagi.

nu stiu nimik despre fotbal, notiunile mele despre jucatorii din campionat sau nationala se opresc pe la Lacatus si Camataru (eram f f f f mica, da??? sa nu indrazniti sa spuneti ca sunt batrina)
dar cu toate astea abia astept sa-l cunosc pe Hagi.

am o mare admiratie pentru el, pentru modestia sa, pentru vointa si profesionalismul sau. stiu ca nu vorbeste mult, ca e timid si ca, asemeni marilor artisti – cu orice instrument s-ar exprima ei artistic -, se simte mai confortabil in terenul sau de joc decit alaturi de oamenii care se uita la el ca la o legenda.

dar asta n-o sa ma impiedice sa ma uit la orice gest pe care-l face.

nici nu pot sa va spun cit de mult ma bucur ca o sa-l cunosc. mi-am innebunit toti prietenii explicindu-le unde merg si ce fac, mi-am facut scenarii (care au cazut repede din motive de organizare) despre care va fi unghiul povestii intilnirii mele cu Hagi, am inceput sa citesc interviuri si articole despre el. am rememorat discutii cu oamenii care l-au cunoscut, am revazut citeva filmulete pe net cu el. si tot asa.

stiu ca poate parea o copilarie, dar Hagi e unul din oamenii pe care eu i-as lua acasa la mine. sa ma bucur de prezenta lui. ( ar sta intr-o companie frumoasa cu multi actori regizori dansatori sportivi)

Tu pe cine ai vrea sa intilnesti?

*
merg cu Hagi in Constanta la scolile care vor beneficia de fondurile stranse in urma campaniei “Viitorul copiilor incepe la scoala” initiat de UNICEF si trebuie sa dau de baut UNICEF-ului ca-mi face aceasta mare bucurie, precum si Ligiei Adam de la agentia de PR BortunOlteanu.

asta e un exemplu f f bun de PR punct ochit, punct lovit: Ligia a citit pe blogul meu despre respectul pe care-l am pentru profesorul care m-a invatat matematica, stia ca imi doresc sa-l cunosc pe Hagi si m-a ales intre cei 5 bloggeri care vor relata despre campania UNICEF care stringe fonduri tocmai pentru ca toti mai multi copii sa mearga la scoala.

si uite asa, a facut un om (pe mine) fericit. si scriu cu drag despre aceasta intilnire.

2834
Woman_Grass_mainconcurs nepretzuit:)

concurs nepretzuit:)

Ti-am trezit curiozitatea legata de minunatia de Ford Focus?
Vrei sa vezi ce face frumusetea asta de masina?
Vrei sa intelegi de ce eu ma simt in siguranta in ea?

Vrei sa-I cunosti pe Horia Brenciu si Cristi Manafu, promotorii noului ford focus?

Vrei sa vezi cum se face o sedinta foto pentru o revista?

Daca raspunzi cu “da” la toate aceste intrebari, trebuie sa stii ca miine la ora 16.00 ma intilnesc cu prietenii mei Cristi si Horia pentru o sedinta foto cu Ford Focus.

Si ca ai putea fi cel/cea care ne insoteste si priveste o sedinta foto din culisele ei…

Pentru ca premiul e nepretuit ( e singurul material pe care-l realizez pentru tabu de iunie, are deci si o alta valoare emotionala) trebuie sa “dai din casa” ceva important:

spune ce ai face tu cu un ford focus daca l-ai avea un week end?

Comenteaza aici si miine la 12 aleg cistigatorul☺

later edit: cistigatoarea este Onics. te rog lasa-mi numarul tau de telefon intr-un coment pe care nu o sa-l fac public, ca sa-ti explic cum e cu sedinta foto de la ora 16.00. multumesc tuturor pentru participare.

cbcum arata o zi a mea la Tabu?

cum arata o zi a mea la Tabu?

“cum arata o zi a mea la tabu?” puteti sa cititi “arata” la prezent (mai stau 3 saptamini), dar si la trecut ( cu o diactritica la mijloc) din motivele stiute deja.

dar oricum ati citi ceea ce fac intr-o zi de lucru e real si ma reprezinta.

tinerii din Asociatia Oricum m-au invitat in urma cu citeva saptamini intr-un proiect special din cadrul platformei Go Mentorship: mini documentare cu oameni pe care ei ii considera talentati si care ii pot influenta/motiva pe cei din jur.

le multumesc pentru onoarea de a ma aseza alaturi de alte femei pe care eu le admir si pe care chiar as vrea sa le cunosc ( Cori Gramescu e una dintre ele, filmul cu ea il gasiti la Dragos Bucurenci pe blog)

care e argumentatia Asociatiei Oricum pentru aceasta serie de minidocumentare?

Talentul nu vine cu instructiuni de folosire. Asta au aflat pe pielea lor sute de mii de tineri care au urmat sau urmeaza scoala in Romania. Cum sa descoperi, atunci, traseul profesional care iti pune in valoare la maximum atuurile?

Cei de la Asociatia ORICUM cred ca vocatia are nevoie de un catalizator pentru a iesi la suprafata. Acel catalizator poate fi un mentor, o poveste a unui mentor, inspiratia si energia profesionistilor care au ajuns la implinire in cariera.

De aceea proiectul GOmentorship a devenit, prin conferinte, interviuri si platforma online, un spatiu de intalnire si de schimb de idei intre tineri studenti, liceeni sau absolventi si profesionisti romani care au ajuns la implinire in cariera.

si-acum, pe bune, fara aranjamente – o zi din viata mea la tabu:)

Cristina Bazavan from GOmentorship on Vimeo.

asemeni celor de la Oricum, si eu cred ca talentul nu vine cu instructiuni de folosire. dar nici nu dispare. asa ca, daca stii si simti ca ai un talent, daca ai incredere in ce faci Go for it! Urmeaza-ti instinctul, oricit de greu ar fi… sau ar parea.

4521
39135Uneori te simti MARE

Uneori te simti MARE

Te simti MARE, crezi ca lumea e la picioarele tale sau… la capatul celalalt al ecranului.

Iti face bine sa stii ca oamenii au incredere in parerea ta. Ca nu te considera nebun(a) cind perseverezi prin a promova ceva in care crezi.

Sigur, cheia e sinceritatea: daca nu e ceva in care crezi, nu poti sa misti lumea…

*
In week end-ul asta m-am simtit MARE. Stiam ca pot “vinde” bilete la spectacole, ca pot convinge lumea sa cumpere carti sau sa vada filme care mie mi-au placut. Am mai facut asta de multe ori.

Dar orgoliul meu (ma scuzati, oameni suntem si suntem plini de orgolii) a tresaltat de bucurie cind am vazut cit de multi ati mers la spectacolul lui James Thierree si mi-ati sunat dupa aceea (sau mi-ati dat mesaje) despre cit de mult v-a placut. undeva dupa mesajul 30 am incetat sa mai numar:)

Mai am in minte 2 spectacole pe anul acesta (unul la sibiu in festivalul de teatru, altul la bucuresti) pentru care voi face un lobby similar. Sper sa-mi urmati recomandarea si la acestea.

E nepretuita bucuria pe care o am cind vad ca sunt oameni care se emotioneaza la spectacolele/ oamenii care imi plac si mie.

Multumesc.

*

uneori te simti MARE, dupa care iti dai seama care-i dimensiunea ta reala, ca esti una cu carnea din care esti facut, pe jumatate animal. si te asezi in banca ta cuminte.

1970
coperta23principii de viata

principii de viata

As fi vrut sa aflati de la mine ca mi-am dat demisia de la Tabu, nu de la colegii care se ocupa cu site-urile specializate in stiri media. Mi-am dorit sa le explic mai intii colegilor mei de ce am luat aceasta decizie si, abia apoi, sa fac comentarii.

Acesta este singurul comentariu pe care-l fac pe tema demisiei mele.

Ieri am anuntat managementul revistei Tabu ca ma retrag din acest proiect. Cred ca directia manageriala pe care o impune noua conducere nu ma reprezinta.
Decizia am luat-o in baza unor principii de viata de la care, sper, nu voi abdica nici in alte situatii. Principii bazate pe respectul fata de mine, fata de munca pe care o fac, fata de oamenii cu care lucrez.

Nu am renuntat la Tabu pentru un alt proiect. Nu am nimic planificat pentru viitor, doar o vacanta un pic mai lunga pentru ca ma resimt dupa 6 ani de munca intensiva si agresiva la aceasta revista. (dar de care sunt mindra pina la ultima litera)
Dupa vacanta mi-as dori, cum spuneam in urma cu citeva saptamini, sa fiu junior intr-o companie care lucreaza cu si pentru online, ca sa invat de la zero un domeniu care cred ca este viitorul.


Va invit insa sa cititi cel mai recent Tabu, ultimul pentru mine din punct de vedere editorial (administrativ voi fi la tabu pina la sfirsitu lunii mai), editia de colectie “100”. Este o editie care ma bucura de la prima pina la ultima pagina si care sper sa va trezeasca niste emotii speciale si, mai ales, uimirea.
Pentru profesionalismul colegilor mei.

Tabu 100 poate fi gasit de astazi la chioscurile din toata tara☺

P.S. pentru ca nu doresc nicio polemica pe aceasta tema, nu vor fi acceptate comentariile la acest post de blog. multumesc pentru intelegere.

5496

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!