Category : personal

cbcum arata o zi a mea la Tabu?

cum arata o zi a mea la Tabu?

“cum arata o zi a mea la tabu?” puteti sa cititi “arata” la prezent (mai stau 3 saptamini), dar si la trecut ( cu o diactritica la mijloc) din motivele stiute deja.

dar oricum ati citi ceea ce fac intr-o zi de lucru e real si ma reprezinta.

tinerii din Asociatia Oricum m-au invitat in urma cu citeva saptamini intr-un proiect special din cadrul platformei Go Mentorship: mini documentare cu oameni pe care ei ii considera talentati si care ii pot influenta/motiva pe cei din jur.

le multumesc pentru onoarea de a ma aseza alaturi de alte femei pe care eu le admir si pe care chiar as vrea sa le cunosc ( Cori Gramescu e una dintre ele, filmul cu ea il gasiti la Dragos Bucurenci pe blog)

care e argumentatia Asociatiei Oricum pentru aceasta serie de minidocumentare?

Talentul nu vine cu instructiuni de folosire. Asta au aflat pe pielea lor sute de mii de tineri care au urmat sau urmeaza scoala in Romania. Cum sa descoperi, atunci, traseul profesional care iti pune in valoare la maximum atuurile?

Cei de la Asociatia ORICUM cred ca vocatia are nevoie de un catalizator pentru a iesi la suprafata. Acel catalizator poate fi un mentor, o poveste a unui mentor, inspiratia si energia profesionistilor care au ajuns la implinire in cariera.

De aceea proiectul GOmentorship a devenit, prin conferinte, interviuri si platforma online, un spatiu de intalnire si de schimb de idei intre tineri studenti, liceeni sau absolventi si profesionisti romani care au ajuns la implinire in cariera.

si-acum, pe bune, fara aranjamente – o zi din viata mea la tabu:)

Cristina Bazavan from GOmentorship on Vimeo.

asemeni celor de la Oricum, si eu cred ca talentul nu vine cu instructiuni de folosire. dar nici nu dispare. asa ca, daca stii si simti ca ai un talent, daca ai incredere in ce faci Go for it! Urmeaza-ti instinctul, oricit de greu ar fi… sau ar parea.

3064
39135Uneori te simti MARE

Uneori te simti MARE

Te simti MARE, crezi ca lumea e la picioarele tale sau… la capatul celalalt al ecranului.

Iti face bine sa stii ca oamenii au incredere in parerea ta. Ca nu te considera nebun(a) cind perseverezi prin a promova ceva in care crezi.

Sigur, cheia e sinceritatea: daca nu e ceva in care crezi, nu poti sa misti lumea…

*
In week end-ul asta m-am simtit MARE. Stiam ca pot “vinde” bilete la spectacole, ca pot convinge lumea sa cumpere carti sau sa vada filme care mie mi-au placut. Am mai facut asta de multe ori.

Dar orgoliul meu (ma scuzati, oameni suntem si suntem plini de orgolii) a tresaltat de bucurie cind am vazut cit de multi ati mers la spectacolul lui James Thierree si mi-ati sunat dupa aceea (sau mi-ati dat mesaje) despre cit de mult v-a placut. undeva dupa mesajul 30 am incetat sa mai numar:)

Mai am in minte 2 spectacole pe anul acesta (unul la sibiu in festivalul de teatru, altul la bucuresti) pentru care voi face un lobby similar. Sper sa-mi urmati recomandarea si la acestea.

E nepretuita bucuria pe care o am cind vad ca sunt oameni care se emotioneaza la spectacolele/ oamenii care imi plac si mie.

Multumesc.

*

uneori te simti MARE, dupa care iti dai seama care-i dimensiunea ta reala, ca esti una cu carnea din care esti facut, pe jumatate animal. si te asezi in banca ta cuminte.

1370
coperta23principii de viata

principii de viata

As fi vrut sa aflati de la mine ca mi-am dat demisia de la Tabu, nu de la colegii care se ocupa cu site-urile specializate in stiri media. Mi-am dorit sa le explic mai intii colegilor mei de ce am luat aceasta decizie si, abia apoi, sa fac comentarii.

Acesta este singurul comentariu pe care-l fac pe tema demisiei mele.

Ieri am anuntat managementul revistei Tabu ca ma retrag din acest proiect. Cred ca directia manageriala pe care o impune noua conducere nu ma reprezinta.
Decizia am luat-o in baza unor principii de viata de la care, sper, nu voi abdica nici in alte situatii. Principii bazate pe respectul fata de mine, fata de munca pe care o fac, fata de oamenii cu care lucrez.

Nu am renuntat la Tabu pentru un alt proiect. Nu am nimic planificat pentru viitor, doar o vacanta un pic mai lunga pentru ca ma resimt dupa 6 ani de munca intensiva si agresiva la aceasta revista. (dar de care sunt mindra pina la ultima litera)
Dupa vacanta mi-as dori, cum spuneam in urma cu citeva saptamini, sa fiu junior intr-o companie care lucreaza cu si pentru online, ca sa invat de la zero un domeniu care cred ca este viitorul.


Va invit insa sa cititi cel mai recent Tabu, ultimul pentru mine din punct de vedere editorial (administrativ voi fi la tabu pina la sfirsitu lunii mai), editia de colectie “100”. Este o editie care ma bucura de la prima pina la ultima pagina si care sper sa va trezeasca niste emotii speciale si, mai ales, uimirea.
Pentru profesionalismul colegilor mei.

Tabu 100 poate fi gasit de astazi la chioscurile din toata tara☺

P.S. pentru ca nu doresc nicio polemica pe aceasta tema, nu vor fi acceptate comentariile la acest post de blog. multumesc pentru intelegere.

3950
Sacred_Monsters_Sylvie_Guillem_Akram_Khancadouri/urari de Paste

cadouri/urari de Paste

cind eram mica, de Paste primeam haine noi sau singura pereche de pantofi pe care o purtam in anul ala… plus ceva dulciuri.

cind m-am facut mai mare, a aparut replica: „dar nu stiu ce sa-ti iau, pentru ca iti iei singura orice iti doresti”

au mai trecut niste ani  si-am inceput sa primesc altfel de haine/hrana.

*
de Pastele asta am primit

dvd cu documentarul On the edge – Sylvie Guillem (pe care l-am si vazut repede, cu o cafea fierbinde si o pasca plina de stafide alaturi)

 
*

inregistrarea spectacolului La veillee des abysses a lui James Thierree (pe care-l vedeti cu Raoul, saptamina viitoare la TNB)

 

*

 6 episoade din Crematorio, un serial care face ravagii in spania, serial in care joaca si Vlad Ivanov.

*
sa aveti un Paste fericit, cu daruri care sa va faca bine. pe timp lung. pe dinauntru.

1084
floribuneflori, ford, mot

flori, ford, mot

fac curat in telefon, prilej cu care mai fac publice citeva dintre fotografii

*
motanul mot intelectual… de dimineata cind inca nu se hotarise intre Tab si Time…

*
la mall baneasa, la standul Ford. eu intimplator la cumparaturi acolo, fetele de la stand pregatite sa-si faca treaba, mi-au explicat pe indelete cit de sigura e masina, ce facilitati inteligente are; eu – sadica – le-am lasat sa povesteasca fara sa le spun ca am fost printre primii romani care s-au plimbat cu noul ford focus. ba chiar am discutat cu cei care au facut-o.

*
parcul de mai jos, sau tentativa asta de parc imi aminteste de hong kong. da, stiu ca e dragutz ca in mijlocul bucurestiului e un loc atit de curat, cu copacei si bancute. (asta e la romana, pe culoarul dintre MCdonald s si KFC, catre lahovari). numai ca asta rezoneaza in mintea mea cu parcurile din hong kong: in orice loc aveau o bucatica mica libera nu conta ca era ciment, hai sa punem un ghiveci cu un copacel si o bancuta si sa-i zicem parc.

mi-e teama sa nu purtam conversatii cu nepotii nostri de genul „ pe vremea mea, un parc era cu zeci de copaci, te putea rataci, nu doar o bancutza linga un ghiveci”

*
iata si recolta mea victorioasa de astazi: florile de liliac obtinute cu mita la florareasa
„nu mai avem doamna liliac, nu primim”
„pai ati vazut dvs Paste fara liliac? eu nu!”
„bine doamna, rezolvam noi pina miine, sa treceti dimineata sa-l luati”
„dar margaritar? lacramioare, se mai numesc popular…”
„ei doamna, asta mai vedem”

2908
13Mot – fotojurnal

Mot – fotojurnal

pentru cine nu stie ma cheama Mot, am trei ani si m-a lasat tata in grija Cristinei pentru o luna. nu comentez.

*

ma plictisesc. m-am gindit sa fac reclama la Mega Image.

(dada, tot io sunt si agatzat de clantza)

*
cristina si-a luat un calculator nou, un samsung ultima generatie. cam mic. abia am intrat in cutie.

dar are tastatura misto

*
v-am spus ca ma plictisesc. noroc ca mi-au trimis prietenii mei de la Doggie Style Boutique un frumos cadou personalizat.

aaa, multumesc ca mi-ati trimis si mincare. aici maninc numai hrana de dieta, a venit nu stiu ce medic si-am inceput sa fac foamea cu mincare antialergica. multumesc dragi prieteni, multumesc.

si bine ca mi-ati trimis si jucarie, pentru ca ma plictisesc tare.

cum spuneam, in restul timpului ma plictisesc. sunt „in the spot light” cum ar spune tata, care filmeaza…

va mai scriu eu… ca mai am de stat aici

1409
bear_hug_byCe inseamna siguranta pentru tine?

Ce inseamna siguranta pentru tine?

Mi-am pus intrebarea asta de multe ori in ultimele saptamini, fie ca a fost vorba de context personal, fie ca a fost un context profesional.

Siguranta este despre stabilitate, a fost primul raspuns.
Este despre a te simti bine cu tine stiind ca o sa faci fata provocarilor, a fost un alt raspuns.
E legata de familie.

E ca o imbratisare.

Saptamina asta am povestit intr-un spot ce inseamna siguranta pentru mine. Cred pina la ultimul cuvint ce am spus acolo, cum mai cred ca, pentru siguranta noastra emotionala, e bine sa acceptam ca avem nevoie de un loc cald si bun, de protectie, de imbratisari, in care fragilitatea noastra feminina sa infloreasca si sa ne inspire in ceea ce facem.

*
cred ca ford focus e una dintre cele mai sigure masini.

dupa ce am testat-o, mi-am innebunit prietenii cu optiunile speciale pe care le are aceasta masina ca sa te protejeze in trafic (senzori care declanseaza un sistem de frinare astfel incit sa pastrezi distanta pre setata fata de masina din fatza ta), ca sa te ajute la parcare (realmente parcheaza singura, ridici miinile de pe volan si vezi cum face toata treaba), ca sa ti fie un companion pentru drum lung (are sisteme de avertizare daca simte ca ai adormit si ai deviat milimetric de la drum). In plus vede semnele de circulatie cu o camera amplasata pe parbriz si te avertizeaza pe unul de ecranele de pe bord care sunt restrictiile in trafic.

aaaa, si interiorul e construit ca o imbratisare. ca si cum ai sta in bratele – ok, fie ele si de metal – ale cuiva care te protejeaza.

1465
376-Echilibruechilibru

echilibru

zilele astea am unul dintre cele mai frumoase proiecte din viata mea profesionala, o recunoastere a eforturilor mele de multi ani.

si, desi sunt mindra, sunt – din cu totul alte motive – intr-una dintre dispozitiile cele mai triste din ultimii ani.

mi se pare ca uneori cineva vrea sa tina lucrurile de pe linga mine intr-un echilibru perfect. prea multa bucurie e echilibrata in alta parte de altceva…

ciudat sentiment.

1371
how-to-draw-a-cartoon-cat-step-6vreau sa fiu pisica

vreau sa fiu pisica


vreau sa fiu pisica. dar sa locuiesc in casa cuiva, nu pe strada:)

sa dorm toata ziua la loc calduros.
sa ma alint pe linga oameni fara sa am alt interes decit mingiierea & mincarea.
sa ma intind dupa mingiiere fara sa -mi fie rusine ca cer un rasfat.
sa-mi arat placerea alintului, iar oamenii sa zimbeasca.
sa am abilitatea de a ma strecura pe sub pielea cuiva fara sa fiu banuita de vreo meschinarie.
sa stiu sa ma insinuez usor usor si sa cistig tot teritoriul.

*
daca oamenii s-ar comporta ca pisicile ar fi considerati machiavelici. dar pentru ca facem supozitii despre mintea pisicii ca ne e inferioara (desi gresim pentru ca recepteaza exact aceleasi emotii ca si noi), comportamentul pisicilor ne face sa zimbim.

cum spuneam, intr-o alta viata vreau sa fiu pisica in casa cuiva.

motMot – Jurnal de pisica in vizita – zilele 2 si 3

Mot – Jurnal de pisica in vizita – zilele 2 si 3

Ziua 2

Mot, motanul pe care-l gazduiesc cit taica-su (Alex Traila) presteaza filme la Sarajevo, a avut primul soc in ziua 2: s-a uitat cu maxima uimire cit pot sa stau in dus si pe linga dus in compania multor cosmeticale, in prag de dimineata.

m-am simtit asa de prost cind il vedeam cum se uita si da din coada a “hai, bai, lasa-ma o data cu atita cremuiala”, incit am luat o perie deasa si pufoasa sa-l perii si pe el. culmea e ca i-a placut. iar seara, numai cind a vazut peria din nou, a executat o intindere intru rasfat.

asa ca am agreat: eu pot sa ma uleiesc in baie pina ma plictisesc, dar juma din timp trebuie sa-l perii si pe el.

Ziua 2 a fost ziua cosmeticelor pentru ca am venit acasa cu o cutie mare cu goodies de la Marionnaud (lantul francez de cosmetice de lux care a venit si in romania cu o muuuultime de rasfaturi – o sa mai scriu despre asta), iar Mot a avut de explorat noi mirosuri.

seara cind am ajuns acasa, l-am gasit pe pervazul de la fereastra unde il lasasem, era foarte odihnit aveam sa constant peste noapte cind a misunat din nou peste tot. in cele din urma s-a oprit la picioarele mele si-a executat somn de voie.

Ziua 3 a fost tot a parfumurilor

a descoperit odorizantul cu senzor de miscare din baie. intra in baie, odorizantul pufaie, el o ia la fuga. dupa citeva secunde intra din nou in baie, ala iar pufaie, iar la fuga.
vreo juma de ora s-a alergat cu odorizantul, iar casa mea mirosea toata a levantzica.

tot in ziua 3 am descoperit si abilitatile lui la masaj. ca sa ne imprietenim a decis ca poate sa vina linga mine sa faca un fel de joc de glezne cu labutele din fata pe picioarele mele, apoi pe abdomen. cum ieri a fost o zi super grea la munca, masajul a prins f bine.
acum ma gindesc sa dezvolt o strategie ca sa-l invat sa faca acelasi lucru si pe umeri. Daca reusesc asta, cind il ia taica-su acasa are deja o meserie, poate sa faca si bani.

Ziua 4 o sa fie foarte amuzanta pentru ca e prima in care petrecem impreuna foarte mult timp.

Am inceput eu cu crème, el cu periat. Apoi a descoperit masina de spalat si a stat uimit 10 minute ascultind zgomotele ei, nu s-a inteles cu Pronto si nici cu pamatuful de praf, in schimb stropitoarea pufaitoare pentru flori i-a captat maxim interes -> pina i-am pufait in nas cu ea. acum a dezvoltat o pasiune pentru planta Zanzi pe care tocmai am udat-o; o miroase frunza cu frunza, banuiesc ca sa inteleaga ce era cu pufaitoarea aia care l-a stropit pe nas.

Aaa, si inca n-a intrat in bucatarie: sta ascuns dupa tocul usii cind intru, pregatit de atac, dar cind imi aude glasul amenintator, se ascunde imediat.

(Va urma. Mult. Pentru ca sta la mine pina pe 1 mai )

1970
t7rqbMOT – Jurnal de pisica in vizita

MOT – Jurnal de pisica in vizita

Prima noapte

Gazduiesc pentru o vreme pe numitul motan Mot pentru ca tatal lui (Alex Traila) se duce sa contribuie la dezvoltarea cinematografiei europene pe alte meleaguri.

Dupa o vizita scurta zilele trecute, de recunoastere si mirosire, aseara numitul MOT a sosit cu arme si bagaje in casa mea.
Castroane, saci de nisip, litiera, jucarele, picaturi de ochi (de astea imi e cel mai frica) in caz ca e nevoie, plus carnetul de sanatate daca Doamne fereste se imbolnaveste.

el e Mot fotografiat de taica-su, acasa la el, in curind si fotografii din resedinta lui temporara.


*

Dupa ce a stat pe hol o vreme sa vada daca nu care cumva se intoarce taica-su, a plecat in explorat prin toate colturile casei.

Mot e curios.
S-a oprit intr-o cutie de pantofi de sub un stander plin cu haine. S-a chinuit o vreme sa stea el in cutie in locul pantofilor dar a abandonat lupta pentru teritorii noi.

Mot e timid.
Nu m-a bagat deloc in seama in mod direct, dar a avut grija ca, din cind in cind, sa faca ceva sa se “loveasca” de mine: in trecere de pe pervaz catre parchet, de pe pat catre pervaz.

Mot e intelept.
i-am spus ca nu are voie in bucatarie, ca ala e singurul loc in care nu e voie si, cind intru eu in bucatarie, el sta la usa.

Mot e insomniac.
Nu cred ca a dormit in aceasta prima noapte a lui in casa mea. A stat mult pe canapeaua din camera alaturata, si mai mult pe pervaz, iar intr-o vreme era la picioarele mele.

Mot are gusturi bune la cosmetice.
A ales din baie sa se joace cu unul dintre cele mai scumpe lucruri: o crema guerlain de corp. are o sensibiliatte pentru crema guerlain pentru ca, de dimineata, i-a placut atit de mult mirosul incit a reusit sa vina linga mine ca sa ma miroasa metodic pe picioare☺, ocazie cu care a primit si primul mingiat/scarpinat.

Astazi vom reevalua asezatul lucrurilor in casa. Ce e pe jos diseara e clar ca trebuie mutat in alta parte.

*
intre timp, adica azi noapte, am descoperit via net ca pisicile au creierul la fel ca oamenii, doar ca mult mai mic; sunt insa capabile sa simta exact aceleasi emotii ca si noi, formate in aceleasi parti ale creierului.

si, ciudat, m-am recunoscut in alerta lui la zgomotele noi. de fiecare data cind ma mut intr-un loc nou, remarc toate zgomotele, oricit de mici ar fi. dupa o zi-doua nu mai aud nimic din zgomotele acestea.

1879
logoam fost speaker la PR Forum 2011

am fost speaker la PR Forum 2011

ieri am fost la PR Forum, speaker in 2 sesiuni.

in prima, alaturi de Teodor Frolu (Managing Partner, DC Communication), Silviu Hotaran (Managing Director, GKTI Semper Human), Dan Bulucea (Country Manager at Google Romania), Marius Ghenea (Antreprenor), Stephen Davies (Consultant, 3W PR), Alan Parker (Head of Digital GolinHarris) si Bobby Voicu (Consultant Independent) s- avorbit despre leadership.
recubosc ca de citeva ori bune am uitat ca sunt speaker in sesiune si am ramas cu gura cascata la vorbele celor de linga mine.
minunati oameni.

am doua citate care ma urmaresc din sesiunea aceasta.

unul al lui Dan Bulucea “daca tu crezi ca nu esti pe internet, esti naiv. nu ai scris tu despre tine, au scris altii” -> referitor la companiile care inca se mai gindesc sa fie prezenti pe net.

al doilea al lui Silviu Hotaran “nu stiti seful care a pornit o afacere de apartament, a ajuns CEO si crede ca le stie pe toate? care nu asculta nimic pentru ca el le stie pe toate?”

am exemple apropiate pentru ambele citate.

*

in a doua sesiune la care am fost speaker s-a vorbit despre relatia dintre bloggeri si agentiile de PR, alaturi de Chinezu si Piticu, moderati de Sorana Savu.
a fost o discutie eleganta (spre surprinderea unora care se asteptau sa fie cu singe pe pereti, dupa exemplul unei intilniri similare trecute).
am sa scriu un post mai lung despre concluziile acestei sesiuni, dar ideea de baza e ca “da, se poate sa existe dialog intre bloggeri si agentii; si, da, e momentul sa si construim ceva in online, iar ceea ce depinde de noi – bloggerii – incepem sa facem.”

5362
Studio-Session“Dulceata de Bazavan”

“Dulceata de Bazavan”

“duceata de Bazavan” a numit Cristi Sutu acest portret.

ca sa-l priviti cum trebuie e nevoie de ceva background:

nu-mi place sa stau la foto (mi se pare ca aparatul de fotografiat are o actiune intruziva)
cind fac poze pentru revista ma apar sub o tona de make-up si cu haine care ma transforma in personaj; joc un rol si scap de grija unei expuneri prea intime.

astazi am fost la Studio Union (care e la doi pasi de casa mea, pe str Sagetii nr 6, linga Armeneasca) pentru ca Cristi Sutu si Radu Badoiu au, intre 1-8 martie, un proiect cu portrete de femei, iar eu sunt prietena cu cristi si mi-e greu sa-i refuz vreo invitatie.

– vrei sa ma machiez?, l-am intrebat pe cristi.
– nu. pentru ca in revista si pe facebook apari machiata, lumea nu te stie asa ca acum.

asa ca iata-ma mincind din delicioasa dulceata de cirese facuta de mama lui cristi, intr-o conversatie intre prieteni, in hainele cu care am fost la birou.

multumesc frumos cristi (si radu) pentru fotografie.

radu are si versiunea alb negru a fotografiei

*
pina pe 8 martie puteti merge la Studio Union sa beneficiati si voi de rasfat si de un portret frumos.

1840
Mercedes-0061-1024x682ce nu stiti despre Bobby Voicu

ce nu stiti despre Bobby Voicu

nu mai e un secret pt nimeni ca Bobby e unul dintre prietenii si sfatuitorii mei in ale internetului. uneori profit de prietenia noastra si-l chinui cu intrebari (nu doar despre net) :)

ca in mini interviul pe care l-am facut pentru site-ul proiectului Mercedes, Proiect4.ro

iata 3 dintre raspunsurile mele preferate (sunt 20 in interviu)

Cel mai fericit am fost cind….i-am facut poza nepoatei mele la un minut de la nastere.

Mi-ar placea sa petrec o zi cu…Richard Branson, creatorul Virgin.

De la nepoata mea am invatat ca….barba mea zgarie.

*
acum dupa ce a raspuns pot sa recunosc ca am avut o placere deosebita sa pun inceputuri de fraza “capcana” ca sa vad unde se duce. pe Proiect4.ro vedeti pe unde a ajuns cu raspunsurile.

P.S. partea s!mpa e ca noi am devenit prieteni dupa 12 ore de conversatie in masina pe drumul dus si intors catre una din cetatile pentru care el a facut campanie in acest proiect.

1444
Ladybug in my chicago gardengargaritza

gargaritza

in seara asta, cind m-am dat jos din taxi ma gidila ceva pe o ureche: aveam o gargaritza in par.

de unde naiba a aparut gargaritza asta in mijlocul iernii nu pot pentru ca sa stiu.

*

am tinut-o in pumn pina in casa (afara ningea) si-am pus-o la caldura intr-un ghiveci, printre frunze carnoase de violete.

pe facebook madalina, dupa ce a aflat de gargaritza, mi-a zis sa vad UNDER THE TUSCAN SUN si mi-a trimis filmuletul asta

multumesc madalina, e o coincidenta dar – e 1 si 10 noaptea si eu muncesc pentru o carte. n-am scris-o eu; e o colectie de texte de dragoste pe care o coordonez. poate e un semn ca trebuie sa ma apuc sa si scriu:)

1159
ioana si rodica mandacheLa multi ani Ioana

La multi ani Ioana

astazi, Ioana Blaj – vocea feminina de la Bine dimineata de la Radio 21 a implinit 24 de ani.
ocazie cu care, in buna traditie a aniversarilor din matinalul lor, a fost o avalansa de cadouri.

24 de kg de portocale, mesaje de la CRBL, Tudor Chirila, Radu Muntean, sora si nepotelul ei, plus o surpriza la care s-a gindit Paul Ipate (coleg de emisiune si titularul de contract in ceea ce o priveste pe Ioana, in viata – asa ca n-aveti sanse domnilor): o vizita in studio a doamnei Rodica Mandache, pe care Ioana o iubeste foarte mult.

am fost acolo, in studio, stiu ca Ioana a plins mult toata emisiunea, ceva mai mult cind a intrat in studio doamna Mandache, dar va avea amintiri pentru multa vreme.

la multi ani ioana

1557
houseDr House trebuie salvat.

Dr House trebuie salvat.

Suntem obisnuiti ca numai in filme sa aflam despre doctori care au solutii miraculoase la cele mai ciudate intimplari ale corpului uman.
Altfel, in viata noastra reala rareori povestim despre oamenii care cu intuitie teribila- dublata de multe ore de studiu – gasesc tratamente miraculoase.

La spitalul Militar e un astfel de medic, Florin Fanea, care a salvat nenumarate vieti fara sa ia niciun ban in schimb. De fapt, aici apare si problema lui: acum e diagnosticat cu neoplasm pulmonar, are nevoie de 150.000 de dolari pentru tratament si, pentru ca a fost corect o viata intreaga, nu are banii acestia.

De unde stiu ca e doctor House? Din povestea prietenei colegei mele Ina, pe care a salvat-o cind nu mai avea nicio speranta.

am vorbit cu Daniela. Intr-adevar, acum doi ani, Daniela a facut brusc o febra foarte mare (42 de grade) si a mers, timp de 2 luni, pe la toti doctorii posibili, fara ca vreunul sa-i spuna ce are. L-a gasit apoi pe doctorul Florin Fanea, care i-a descoperit o infectie la rinichi si a tratat-o, refuzand sa primeasca spaga pe care fata, cu o mana tremuranda, i-a intins-o. Si vorbim despre un om care castiga 800 de lei pe luna!

Pentru ca roata vietii se intoarce, Daniela a descoperit din intimplare zilele trecute un articol pe hotnews despre medicul care i-a salvat viata si care acum e intr-o situatie critica.

Florin Fanea are 33 de ani si este medic specialist de urgenta la Spitalul Militar Carol Davilla din Bucuresti. A fost diagnosticat cu neoplasm pulmonar in ultima faza in septembrie, la un control de rutina. Nu este fumator si are nevoie de 150.000 de dolari pentru un tratament in SUA.

Si-a inceput o campanie pentru el.

De ce ma alatur acestei campanii?
Pentru ca nu se poate ca un om care a fost corect toata viata sa nu fie ajutat.
In caz contrar ar fi ca si cum i-am avertiza in gura mare pe toti medicii “faceti-va provizii cit puteti, nimeni nu o sa va ajute cand o sa va fie greu”

Pentru ca e un Dr House. Si Dr House trebuie intotdeauna ajutat.

Puteti dona online aici.

1955
2_Love-letterdomnilor (uneori) sunteti idioti

domnilor (uneori) sunteti idioti

domnilor,

stiu ca investiti emotional in relatiile voastre,

stiu ca nu ne inselati niciodata,

ca nu ne mintiti niciodata,

ca ati renunta oricind la toate  transmisiile sportive ale pamintului ca sa ne tineti pe noi in brate si sa ne povestiti ce ati inteles voi din serialul Sex & The City …

stiu ca sunteti gata oricind de mari sacrificii pentru noi, de imense sacrificii pentru noi…

dar…

de ce dracu ne scrieti asemenea mesaje, cind nu ne-ati vazut niciodata, nu am schimbat nicio vorba si, in general, daca mesajul n-ar fi trimis via Facebook, nici macar n-am sti cine sunteti?

(btw, domnule care semnezi mesajul de mai jos, cum dracu te-au angajat la ziar?)

unde este xxx, am editat mesajul

Distinsă întruchipare a frumosului în stare pură, mă declar încă un admirator al tău. Sunt sigur că mai sunt alte câteva sute sau chiar mii… Nu condamn această stare de lucruri; este absolut firesc să fie aşa, din moment ce ai în posesie tot ce poate fi mai frumos la o femeie.
Tot ce îţi cer este să-mi acorzi puţin din timpul tău preţios – şi nu cer asta pentru că este un moft -, ci îţi cer asta pentru sufletul meu, care se pare că a căzut pradă privirii tale extrem de seducătoare.
Mlţumeşte cu tandreţe Daniel: veşnicul ghinionist în dragoste…

xxxxxx este id-ul meu, în caz că ţi-am stârnit în vreun fel curiozitatea.
PS: sunt sigur că ne-am potrivi.

si eu sunt sigura ca ne potrivim, tocmai de aia fac public mesajul pentru ca sunt sigura ca te potrivesti cu foarte multe femei si imi doresc foarte mult sa te ajut.  e o mare mirare pentru mine ca te numesti “vesnicul ghinionist in dragoste”.

*

Doamnelor,
ce mesaje memorabile (in sensul de mai sus) ati primit de la barbati? hai sa facem o culegere de sezon. lasati-le la comment, daca vreti sa le impartiti cu toata lumea.

IMG_3084bwleapsa – interviu cu mine insami

leapsa – interviu cu mine insami

mi-a dat Andra leapsa pentru acest interviu lung de 33 de intrebari. n-am raspuns in viata mea la atit de multe intrebari personale intr-un spatiu public. n-am f multe explicatii pentru care am acceptat sa raspund; ma gindesc ca pe de o parte pentru ca-mi place mult andra, pe de alta pentru ca mi-au placut niste raspunsuri dintr-un interviu similar, dar mai presus de toate pt ca am fo in good mood.

dar nu-mi mai cereti alta data asa ceva, va rog:)

foto Diana Iurkiewicz

1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?

cind eram olimpic la Matematica. banuiesc ca au fost mindri si cind  mi-au auzit prima  emisiune la radio sau mi-au citit primul articol de prin vreun ziar. Dupa aia s-au obisnuit.

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?

parintii. dar unele lucruri nu se mai pot repara. ni le asumam ca astea sunt.

3. La ce eşti cel mai bun, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?

sa ascult si sa simt dincolo de vorbe sau de gesturi.

4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi?

disciplina si incapatinarea.

5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?

depinde pt citi bani. daca e vorba de  milioane de euro, mi-as gasi scuze pentru orice:)

6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tai?

corectitudinea.

7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?

la Oscar pe covorul rosu, mi s-a parut pt o clipa (aranjata si cu rochie lunga si scumpa) ca as putea fi o Cenusareasa. apoi m-am trezit la realitate, aveam mult de munca si ma astepta George Zafiu sa-i transmit la radio lucruri.

8. Care e cel mai prost om pe care-l cunoşti?

eu.

9. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?

unghia care zgiriie pe o tabla/geam.

10. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat/a?

botezul nepotului meu. i-am fost nasa si imi aduc aminte ca cititul Crez-ului din Biblie mi s-a parut cel mai greu lucru din viata mea. dupa multe bilbieli pe prima propozitie, mi-am incordat diafragma, am bagat vocea de radio si-am citit ca o stire. n-am gasit alta solutie ca sa ma salvez.

11. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?

cind am parasit.

12. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat?

in fata oamenilor pe care-i iubesc pentru talentul lor.  si in fata celor care ma lauda. nu stiu sa primesc asta.

13. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?

cind n-am mai iubit.

14. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta?

as vrea sa ma intorc pe la 27 de ani, la un moment in care n-am avut suficient curaj. poate acum as avea.

(nu stiu ce era la 15 si 16, nu apar la Andra, deci… am scapat)

17. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti?

ce n-am iertat pina acum: minciuna. nu am de unde sa stiu ce nu voi ierta, pentru ca Iubirea te face sa accepti multe.

18. Ce calitate a jumătăţii tale de viata iţi este cea mai dragă?

increderea.

19. Care a fost jucăria ta preferată in copilărie?

jucariile de plus. erau rare si greu de obtinut. chiar si in facultate mai achizitionam, ca sa compensez ce n-am avut. dupa o vreme mi-a trecut.

20. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?

in primul rind pe mine (de ce sa-i incarc si pe altii cu problemele mele?!) si, daca nu ma pot descurca singura, am 2-3 prieteni pe care ma sprijin cu nadejde.

21. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi?

pe oamenii pe care-i iubesc.

22. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult?

cum functioneaza creierul si cum il putem “exploata” mai mult.

23. Cine/ce-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?

o vacanta pe o insula pustie, intr-un loc in care sa fie atit de liniste incit sa vrei sa vorbesti prin semne ca sa nu-i strici armonia.

24. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles?

in nevoia mea de perfectionism, care uneori poate parea o atitudine extrema – cind ii imping pe cei din jurul meu sa-si depaseasca limitele. incerc sa ma domolesc, dar instinctul e, de multe ori, mai puternic.

25. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?

”Cu placere”. l-am constientizat cind am inceput sa invat limbajul mimico gestual. in limba surdo mutilor “multumesc” se spune ducind degetul aratator si cel mijlociu de la mina dreapta la barbie. dar “cu placere” e “spus” desenind o inima in dreptul inimii. asa mi-am dat seama ca e mai important sa faci cu placere ceea ce faci, decit sa astepti multumiri pt asta.

26. Unde te simţi cel mai în siguranţă?

in mintea mea.

27. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a făcut vreodată?

nu le tin minte pt ca ma sperie. nu stiu sa “dealuiesc” cu complimentele, fac fata cu mult mai usor la vorbele rele pentru ca de astea am invatat sa ma apar.

28. Care e persoana care te face să râzi, să te simţi relaxat?

prietenii mei.

29. Pentru ce te rogi cel mai des?

pentru intelepciunea de a alege intre bine si rau si pentru puterea de a duce pina la capat ceea ce e bine, oricit de greu ar fi.

30. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?

profesorul meu de matematica din scoala generala. mi-a ordonat mintea si m-a invatat ca daca  nu ai datele corecte ale unei probleme sau nu te folosesti de toate datele pe care le ai, nu ajungi la concluzia buna. e o lectie care, translatata in viata, mi-e calauza.

31. Care a fost primul tău vis împlinit?

sa vad Oscarurile la ele acasa. al doilea a fost sa vad festivalul de film de Cannes la el acasa. intre ele sunt o multime de intilniri incredibile cu niste oameni minunati. un alt vis mare care mi se indeplineste e sa-l vad pe Kevin Spacey jucind teatru. anul asta pe 31 august il vad in Richard al III-lea.

32. În ce an al vieţii tale ai simţit ca te-ai schimbat cel mai mult?

2000.

33. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?

telefonul mobil. e monstrul care-mi ghideaza viata.

as vrea ca leapsa sa mearga la Andreea si Ina ( sunt colegele mele si nu ma pot injura public ca trebuie sa raspunda la atit de multe intrebari) si la….plectrude (pentru ca -mi place foarte mult mintea ei)

1841
droopy-i-m-happySa ne facem viata mai frumoasa…

Sa ne facem viata mai frumoasa…

Astazi pe dupa amiaza ma apucase supararea mare.
Ma enervasem pentru ca oamenii se tem sa intre intr-un joc care le-ar aduce bucurie; li se pare mai confortabil sa nu faca niciun gest decit sa ia ceva de-a gata, sa duca mai departe si sa se bucure de fericirea destinatarului.

*

Ne vaitam in fiecare zi ca viata noastra e nashpa, ca uite ce greu o ducem si ca avem din ce in ce mai putine bucurii.
Unii spun ca e blazare, ca e suferinta, ca e saracie. Ok, poate ca nu suntem cei mai bogati oameni din lume, poate ca nu ne putem permite – financiar – tot ce ne-am dori, dar cred din inima ca nu banii sunt problema.

Dar daca ne-am uita atent la reactiile noastre ne-am prinde ca suntem nefericiti pentru ca suntem mult prea incrincenati, mult prea inchistati in propriul sine. Vrem sa ne protejam de orice: sa nu luam plasa, sa nu fim ridicoli, sa nu care cumva sa se prinda cineva ca nu suntem perfecti, sa nu…

Viata m-a invatat ca cele mai mari bucurii vin din gesturi simple; au rareori legatura cu banii; sunt mai mult despre a darui decit despre a primi (pentru ca atunci cind dai, bucuria se intoarce inzecit), iar una dintre cele mai frumoase bucurii e cind faci un dar anonim: de dragul bucuriei celuilalt.

*
Imi pare rau , stiu ca o sa supar pe multa lume spunind asta dar, inainte de a mai zice alta data “ce viata nashpa am” hai sa ne intrebam “dar cam ce am facut eu pt mine si pt cei din jur ca sa-mi fie mai bine?”
Si sa ne raspundem raspunde sincer. Numai noua. Dar sa tinem spatele drept ca sa putem sa primim raspunsul cum trebuie.

15578
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!