Category : personal

personalteatru
15 years ago

Draga Marius Manole…

Dupa cum stii te-am vzt in seara asta in Oscar si Tanti Roz. A fost un pic cam lunga piesa, dar…

In primele 10 minute imi venea sa ma urc pe scena si sa bag mina in parul tau, cu gestul ala timpit pe care-l fac adultii ca sa-si arate dragostea pentru copii: ciufulindu-le bretonul.

Mai tirziu, imi venea sa ma urc iara pe scena si sa-ti spun ca daca e nevoie te apar eu de fantome, te iau la mine acasa.

Si, si mai tirziu, cind stiam ca vine sfirsitul mi-am spus mie: “Las ca vin aplauzele si se termina totul. N-are cum sa moara ca o sa iesim noi la bere… si o sa ne distram …”
Ca acu’ vreo 2 ani cind interpretai cu Afrim intr-o circiuma rolurile voastre din Luna Verde…

Am plecat pe jos catre casa si-am oftat tare si des. M-am gindit ce as fi facut eu cu textul asta. In toate variantele din mintea mea, tu erai Oscar si Dna Pellea era Tanti Roz.

Aaa, si m-am mai gindit ca n-am mai scris de multa vreme de tine la revista. Mi-am promis ca o sa recuperez.

Da’, ma rog, vorbim la telefon pentru asta:))

*
Marius Manole joaca la Teatrul Bulandra rolul copilului Oscar in virsta de 10 ani, in piesa Oscar si Tanti Roz (dupa cartea omonima a lui Eric Emmanuel Schmitt pe care va rog din suflet sa o cititi, a aparut la Humanistas)

personal
15 years ago

Premiile Gopo 2010 – ce am votat.

ca in fiecare an, am prestat si acum pentru premiile Gopo cu votul meu. subiectiv desigur. ca toate voturile/verdictele cind e vorba de o forma de arta, oricare ar fi ea.

cum regulamentul imi permite sa fac publice alegerile mele, iata-le:

FILM – POLIŢIST, ADJECTIV

REGIZOR – CORNELIU PORUMBOIU
POLIŢIST, ADJECTIV

SCENARIU – CORNELIU PORUMBOIU
POLIŢIST, ADJECTIV

ACTOR PRINCIPAL – FLORIN PIERSIC JR.
-
CĂLĂTORIA LUI GRUBER

ACTRIŢĂ PRINCIPAL – HILDA PÉTER
-
KATALIN VARGA

ACTOR SECUNDAR – VLAD IVANOV
-
POLIŢIST, ADJECTIV

ACTRIŢĂ SECUNDAR – TANIA POPA
-
AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR

CEL MAI BUN DOCUMENTAR – Lumea vazuta de Ion B

TINARA SPERANTA – Diana Cavallioti

muzica, make-up, scenografie, montaj – Concertul
costume – Calatoria lui Gruber

miine e Gala de decernare a premiilor si vom afla cistigatorii Gopo 2010.

*

desigur, eu inca nu m-am hotarit cu ce ma imbrac:)

4
2019
personal
15 years ago

I love your smile

am lenevit toata ziua. am stat in pat si mi-am imaginat lucruri dintr-o lume perfecta.
apoi am mincat fistic. mai incolo piersici si, spre seara, pepene galben.

cam pe atunci mi s-a facut dor de Amelie Poulain. si-am revazut filmul.

dupa care Adriana mi-a trimis via facebook clipul asta.

a venit primavara:)

2
1766
oameni din "aluatul bun"personal
15 years ago

De ce-l votez pe Dragos Bucurenci la Dansez pentru tine

later edit: Ha! ce ma bucur ca a trecut mai departe. si ca au votat si prietenii mei. la cit de strins a fost rezultatul, orice vot a contat.

*
Ok, il votez pe Dragos Bucurenci la Dansez pentru tine, desi n-am votat niciodata pe nimeni si m-am uitat din 2 in 3 la emisiune pina la aceasta editie.

Iata de ce il votez pe Dragos Bucurenci.

1. Nu are legatura cu intilnirea magica de anul trecut de la ziua mea pe care i-o datorez 100%.
2. N-are legatura nici cu faptul ca de 4 ani incoace cind vine editia eco, tabu de aprilie, ne auzim (cel putin) la telefon ca sa imi mai dea vreo idée
3. N-are legatura nici cu faptul ca – e ciudata viata, stiu – am descoperit acum vreo 5 ani ca suntem un fel de rude prin alianta (unchiul meu e nashul lui)

Il votez pentru ceva mult mai delicat si mai nuantat.

Il stiu pe Dragos de 5 ani, l-am vazut in multe contexte ca sa stiu ca este mega perfectionist, freak control, cu o teama teribila de a nu fi ridicol.

Stiu ca are un stilist care se ocupa de hainele lui tocmai pt a fi mereu intr-un brief atent stabilit, intr-o imagine pe care sa stie ca o controleaza.

Stiu ca-si pregateste cu atentie orice aparitie publica.

Stiu ca a facut cursuri de dezoltare personala (are si licenta pentru a preda niste cursuri din astea sofisticate) pentru a sti cum sa comunice mai bine cu ceilalti. Dar si asta e o forma de control.

Mai stiu ca are si o dorinta foarte mare de expunere si ca o controleaza si pe asta foarte atent (mai bine acum, mai cu scapari acum citiva ani, dar si asta e un semn al perfectionismului lui)

Asa ca, participarea lui la emisiunea Dansez pentru tine mi se pare o bariera aproape imposibila pe care si-a impus sa o treaca: sa se lase in voia sortii si sa riste sa greseasca in ochii a milioane de oameni.
Pentru unul ca el, e un adevarat cosmar numai gindul ca ar putea gresi. Singur, fara spectatori.
Va dati seama ce presiune e in capul lui cind stie ca are milioane de ochi care-l privesc?!

Il votez pentru ca stiu ca daca trece de duelul asta, o sa depaseasca un pic de bariera aceasta a autocotrolului obsedant. O sa invete sa se relaxeze pe ringul de dans si o sa inceapa sa se distreze cu ceea ce face.

Si e o victorie mare. Pe care, uneori, o doresc si pentru mine.

Daca va recunoasteti cumva in povestea asta, ati putea trimite si voi un sms cu textul “Dragos” la 1276.

P.S. Nu, Dragos nu stie ca am scris asta. Descopera si el, ca toata lumea, direct pe blog textul. Mi-l si imaginez un pic panicat “vaaaai, scrie cineva despre cum sunt eu de fapt?!”
Haidi bafta!

5
2402
personal
15 years ago

just my perfect day

Astazi a fost ziua mea libera dupa 20 de zile de munca non stop, inclusiv week endurile (cind veti vedea Tabu de aprilie veti intelege de ce:) )

Initial am vrut sa ma duc la mare si sa stau pe o plaja pustie sa nu aud si sa nu vad pe nimeni.
Mi-a zis un prieten ca va ploua, m-am incruntat la el crezind ca glumeste, dar ma bucur ca am ramas in Bucuresti.

asa a aratat ziua mea libera

ora 10. coafor. rasfat:)

Ora 11.30 prin ploaie, aiurea pe strazi.

Pe Lipscani, un domn rupe cozonaci dintr-o punga si-i arunca pe o tabla patrata.
-Buna dimineata, ii spun uitindu-ma curioasa la cozonaci.
– Buna dimineata, imi raspunde el si continua dupa ce vede privirea mea mirata “Expira astazi.” Si-apoi se uita in sus.
Citiva porumbei zboara spre noi si domnul imi zice.
“Pleaca, te rog. Sa nu se sperie.”

Arunca in graba si ultimele bucati de cozonac, apoi se indeparteaza. In citeva clipe, zeci de porumbei stau pe tabla patrata de aluminiu.

0ra 13.00 supa fierbinte si liniste deplina, la adapost de ploaie.

0ra 14.30 cafea peppermint si praji cu fructe de padure.

Ora 17.00 cartile lui Cristian Tudor Popescu in cautarea unui fragment despre cum cind moare cineva drag crezi ca lumea se prabuseste, dar de fapt a doua zi soarele straluceste la fel si nici macar apa din lacul din fata casei nu se zbirceste un pic. Nu l-am gasit inca, dar mai am doua carti (din 5 ) de parcurs.

Ora 19.00 Jocul Ielelor la Teatru National

Am mai vazut piesa, dar mi-era dor de Vlad Ivanov si cum s-a nimerit sa joace astazi, in singura mea zi libera dupa multa vreme, mi-am zis ca trebuie sa ma duc.

Vlad a fost minunat (mi-am adus aminte ca n-am votat inca pt Gopo, ceea ce voi face in seara asta), mi-am reamintit ce femeie frumoasa e Ilinca Goia si cit de actual e textul lui Camil Petrescu.

Altfel, in sala amuzament. Domnul din stinga mea a dat sms-uri non stop, batrinii din dreapta mea se credeau personaje in piesa si comentau “Asa, f bine. Spune-i ca stii ca te inseala”.

P. S. Da, stiu. N-am venit la vizionarea “Eu cind vreau sa fluier, fluier”. Am vrut sa-mi petrec ziua libera departe de toti si toate, pe limba mea.

0
1261
personal
15 years ago

eveniment- Capriciile lui Goya la MNAR

Faimoasele gravuri ale lui Francisco de Goya, Capriciile, ajung la Bucuresti pentru 2 luni.
Am vazut expozitia la Roma, e minunata. Nu trebuie sa o ratati.

Mai jos detaliile din comunicatul de presa.

Muzeul National de Arta al Romaniei, Ambasada Regatului Spaniei in Romania si Institutul Cervantes din Bucuresti va invita joi, 25 martie 2010, orele 18.00 la vernisajul expozitiei Fatete ale constiintei. Capriciile lui Goya.

Expozitia prezinta cele 80 de gravuri din celebra serie a Capriciilor, realizata de Francisco de Goya in perioada 1797-1799. De un mare impact vizual, aceste gravuri suscita interesul nu numai datorita valorii artistice, dar si datorita mesajului moral si titlurilor incitante – cel mai cunoscut fiind Somnul ratiunii naste monstri.

Capriciile lui Goya sunt in fapt o acida satira sociala. Primele 36 de imagini ating teme precum dragostea, casatoriile de convenienta, prostitutia, lacomia s.a. Gravurile de la 37 la 42 contin scene in care personajele principale sunt magarii, ca efigii ale imposturii in diverse domenii ale vietii publice si private. In ultimele 38 de planse, Capriciile dezvaluie o lume supranaturala, populata de spirite, vrajitori, calugari si creaturi monstruoase.

Continutul critic al Capriciilor a provocat nemultumirea Inchizitiei, fapt care a blocat raspandirea gravurilor. Plansele au fost retrase rapid din vanzare, iar Goya a daruit regelui placile gravate precum si exemplarele nevandute, salvandu-se astfel intreaga serie.

Expozitia ramane deschisa pana pe 30 mai 2010 si este insotita de manifestari conexe.

0
1262
personal
15 years ago

zero degrees – akram khan

cind gindurile nu vor sa plece din cap, le dai afara punind altceva in loc.

in seara asta eu pun “zero degrees” by akram khan, un show despre ce fac sufletele cind se afla pe drumul dinspre viata spre moarte.

in octombrie akram khan monteaza din nou la londra. gindul ca o sa ma duc sa-l vad, ma face sa zimbesc. putin.

1
1502
oameni din "aluatul bun"personal
15 years ago

Mile Carpenisan

imi pare ingrozitor de rau ca a murit Mile Carpenisan. era un om f f misto.

nu stiu ce sa scriu aici, dar stiu ca trebuie scris, pentru ca trebuie sa ramina peste tot ca era un om foarte frumos, cu un mega suflet si un super caracter, un om din aluatul bun, cum scriam acum citeva luni

later edit: ana onisei a facut un interviu cu sorin bogdan, fost coleg de front si de stiri cu mile, si ii multu pt asta. vorbeam aseara la masa cu ea si ii spuneam ca, daca e sa nu mai fie, oamenii ar trebui sa si-l aduca aminte la cel mai inalt nivel. aici interviul

cu citeva luni in urma a scris pe blogul lui ca vrea sa fie om de zapada. sper ca doamne doamne i-a implinit dorinta.

“Vreau sa fiu om de zapada
…sa nu fiu deloc complicat. Sa ma poata face si desface oricine din trei bulgari rostogoliti. Sa am curul mare pieptul potrivit si capul ca o bila. Sa ma multumesc cu o oala pe post de palarie, un morcov sa-mi fie nas si doua bucatele de carbune ce odata au fost jeratec sa imi stea pe post de ochi. As vrea sa fiu un om de zapada. As vrea sa se bucure toti copiii in jurul meu, sa starnesc zambetele bunicilor lor si parintilor ce odata au fost copii. As vrea sa fiu un om de zapada pentru ca traiesc intr-o tara plina de ura fata de orice mai putin fata de oamenii de zapada. Nu mai vreau sa fiu din carne si oase pentru ca alea se strica cu timpul. Mai mult sunt atacate mereu si urate gratuit pentru ca asa e cica “firesc” in tara asta cenusie. E tara in care e bine sa fiu om de zapada. Atunci cu siguranta voi vedea multe zambete si sunt convins ca nu ma va deranja nimeni. Pai ce nu aveti dovada? Cine s-a preocupat vreodata serios sa curete zapada? Nimeni. Asa ca eu voi putea sa raman linistit si sa nu provoc griji prin simpla’mi existenta pana la primavara. Cine s-ar ingrijora pentru un biet om de zapada? …. iar apoi cand vine primavara as vrea sa ma topesc si sa devin apa. Sa se scalde toti copiii in ea si sa se bucure sa se balaceasca si bunicii si da si parintii ce odata au fost si ei copii….

Mile Carpenisan

1
1644
personal
15 years ago

globul de sticla -uneori ti-e mai bine cind esti egoist

De cite ori plec in tara pentru un proiect ori articol ma apuca disperarea si, cind ma intorc acasa, stau ore in sir covrig in pat.

***

Vineri, 19 martie, intr-un sat de linga Tulcea

Un copil de 7 ani plinge ca nu l-a lasat frate-su sa-si ia ceva de la magazin.
– hai Adi urca pe bicicleta, o sa obosesti pina acasa, zice fratele care e cu 2 ani mai mare.
Cel mic bodoganeste ceva neinteligibil si continua sa mearga hotarit in fata bicicletei.

Adi e in clasa I-a intr-un sat in care mai sunt doar 27 de copii. Cu el in clasa, la invatatul alfabetului, mai sunt inca 6 pusti.
Pe ulita pe care merg, din 22 de case doar 6 mai sunt locuite, restul sunt ruine sau au lacate mari la porti. Proprietarii sunt la munca in Spania.

Adi merge mai departe in fata bicicletei. Are un fes rosu cu mot albastru si o geaca pe care, cu siguranta, au imbracat-o altii inaintea lui. Merge pe ulita aia pe care, pina la ei, de o ora n-a mai trecut niciun picior de om.

E atit de multa liniste incit, desi sunt la 200 de metri de mine, vintul le aduce vorbele si stiu ce-si spun.

Cind ajunge in dreptul meu se uita cu mare curiozitate, iar eu ma simt o aratare. Imi zimbeste, uita repede de supararea lui si spune vesel:
– Sarumina. Cautati pe cineva?
– Cimitirul, vreau sa ajung la cimitir.
– Pai e dincolo de sosea, la intersectie. Mai mergeti.
Imi arata apoi scoala lui, imi spune ca in clasa sta si cu cei dintr-a II-a, ca frate-su e intr-a IV-a, in timp ce eu ma gindesc ca, in salbaticia asta, el n-a vazut niciodata un calculator, nu s- a jucat niciodata cu cine stie ce traznaie electronica; probabil ca n-a descoperit nici jumatate din dulciurile destinate virstei lui si ca n-a gustat nici macar 20 dintre ele.
Mi-e frica sa-l intreb daca a iesit vreodata din satul asta, daca a fost la oras- oricare oras ar fi fost ala – ca sa vada si el altceva din lume.

Nu-i tace gura, povesteste ca scoala e intre brazi, ca frate-su o sa trebuiasca sa mearga la scoala din alt sat. Se gindeste sa mearga cu mine la cimitir sa-mi arate locul, ca sa mai vorbeasca si el cu cineva.

– E departe, trebuie sa ajungem acasa, spune cel mare in timp ce se suie pe bicicleta. Sarumina.

Adi pleaca cu frate-su si, dupa citiva pasi, se intoarce: “Sarumina”

Ii zimbesc ii mai spun o data “la revedere “ si ma gindesc ca la cit e de istet si de indraznet, daca s-ar fi nascut intr-un alt loc, ar fi avut o viata mult mai frumoasa.

***
Citeodata imi doresc sa nu vad lucrurile astea, sa nu simt tristetea unui copil care e mai sus decit locul in care s-a nascut si sa nu anticipez cit de mult o sa sufere in anii care vor urma.

Imi doresc sa ramin acasa, in globul meu de sticla, unde – daca nu stiu si nu simt tristetile astea – mi-e mai bine. Stiu ca e egoism, dar uneori ti-e mai bine cind esti egoist.

*
De Pasti string jucarii si dulciuri pentru copiii din sat. Sunt 27 cu totii. Va bagati?

personal
15 years ago

make me smile

dragalasii de pearl & the puppets. love them! si n-am abonament la compania aia de telefonie, da?

0
1188
oameni din "aluatul bun"
15 years ago

Mile Carpenisan are nevoie de ajutor

aflu via net ca Mile Carpenisan e in coma la spital, in timisoara, si are nevoie de singe a2 pozitiv.
daca puteti sa-l ajutati, va rog frumos sa o faceti.

e un om tare frumos si are nevoie de tot sprijinul nostru si de toate gindurile noastre bune.
daca sunteti in timisoara va rog mult mult sa donati singe.

acum citeva luni scriam cu mare bucurie despre mile
si zic cum zicea el atunci “sa ne ajute Dumnezeu sa ne vedem cu totii sanatosi peste ani si sa ridem de momentele grele de acum”

6
2184
oameni din "aluatul bun"
15 years ago

prietenie

am gasit la tudor chirila pe blog ceva absolut minunat.
am citit asta si lacrimile au luat-o singurele, pe obraji, la vale

Putin inainte de moartea sa, pictorul Luchian era foarte bolnav. Boala sa grava era insotita de un tremur al mainilor. Luchian a luptat din rasputeri sa picteze pana la sfarsitul zilelor sale, efort care s-a sfarsit cu procese intentate de dealerii de arta care nu-i mai recunosteau tusele tremurande si il acuzau ca-si pune semnatura pe falsuri ca sa castige mai mult. Intr-una din diminetile acelor ultime zile, Arghezi l-a sunat pe Luchian care plangea. Arghezi a intrebat de ce. Luchian i-a spus ca doar cu o seara inainte George Enescu a venit la el in timp ce zacea in pat si, fara sa aprinda lumina, fara sa spuna vreun cuvant, a scos vioara si i-a cantat lui timp de doua ore, fara oprire.

3
2018
oameni din "aluatul bun"personalteatru
15 years ago

doamna mihaela tonitza iordache a murit :(

era o Doamna.
am intilnit-o de citeva ori; o data in ziua care ramine pentru mine Ziua mea cu Stefan Iordache, despre care am scris la momentul in care domnul Iordache a murit.

il iubea mult pe domnul Iordache si era ceva minunat intre ei. aveau un singur regret: ca n-au facut copii la tinerete. si, poate tocmai de asta, si-a pus tot sufletul in Teatrul Tandarica pe care l-a condus.

n-as vrea sa ramina in mintea mea doar Doamna Tonitza Iordache.
a facut lucruri cu adevarat minunate in teatru (a tradus texte minunate), la facultate (unde a fost profesoara) si la Tandarica.
cum n-as vrea sa ramin in minte cu ceea ce a scris pe coroana de la inmormintarea dlui Iordache “Asteapta-ma”.

colegii mei din presa s-au grabit atunci sa speculeze senzationalul si sa spuna ca e vorba de anuntarea unei sinucideri. cei care stiau ca dna Tonitza Iordache era bolnava au inteles multe din mesajul acela. si-am apreciat ca i-au respectat intimitatea.

in mod straniu, cind ma gindesc la dinsa imi aduc aminte de cea mai buna salata de rosii cu ardei gras si brinza pe care am mincat-o vreodata. si chemarea “copii, haideti odata la masa ca se lasa seara!”. e o amintire de acum 10 ani, din curtea lor de la gruiu.

si asta e amintirea pe care vreau sa o pastrez.

2
2141
oameni din "aluatul bun"personal
15 years ago

iar a venit Mos Craciun la mine:)

cum ninge, cum vine Mos Craciun in vizita la mine.

mama lui Tibisor Mereu surprinzator mi-a facut niste mega botosei cu numele meu pe ei. pe dreptul il cheama Cris, pe stingul Tina. (Multzuuuuuuu)
ii port acum in picioare si ma fac sa zimbesc tare.

(exista unii oameni care pur si simplu te incarca cu energie pozitiva, asa e Tibisor. iar astazi am descoperit ca si Andrew e minunat. dupa o vizita de o ora la ei, sunt ca si cum as fi stat o zi la spa: relaxata si zimbitoare. magic energy)

si pentru ca va trebui sa vina primavara, chiar daca Mos Craciun e prietenul meu, am primit asta. sa-mi inveseleasca casa.

1
1579
carti simpapersonal
15 years ago

inainte de week end: eu, carti, sex

Am avut o saptamina intre iad si rai; vizite la spital si conversatii cu Mike Sager.
intre aceste extreme s-au aflat multe alte lucruri:

*

i-am raspuns lui Daniel Mitre la citeva intrebari pentru un interviu, ocazie cu care mi-am reamintit teoria mea cu “incest media”, adica ceea ce facem noi, romanii, pe net or cu netul.

-Jurnalismul online are o valoare mai mare decat celelalte forme de mass-media (presa scrisă,tv, etc)?

N-are inca valoarea pe care o merita. Cred ca in acest moment jurnalismul on line e la nivelul de incest media. Adica luam de la altii si prelucram putin (ne dam cu parerea cel mai ades, ca e cel mai ieftin) si generam mutanti invirtindu-ne intre aceleasi informatii.
E prea putin content nou, exclusiv on line. Content realizat prin mijloacele clasice ale jurnalismului: interviu, mers pe teren, ancheta, reportaj etc. Dar incestul asta pe content s-a petrecut si in presa scrisa la inceputul anilor 90 cind revistele romanesti decupau fotografii din publicatiile straine, le scanau si, cu un text adaptat usor, aparea un articol „nou nout”. Cu timpul au iesit din presa scrisa si copii frumosi, nu doar mutanti. Prietenii mei mai destepti in ale netului mi-au explicat ca e inca o chestiune de costuri; isi permit prea putini sa investeasca in content. Cei care o fac cel mai bine acum sunt cei care sunt publisheri si in mediul clasic (tv/radio sau print) pentru ca au deja resursele financiare si jurnalistice.

*
Am participat la lansarea cartii Frumosul sex al barbatilor (Florence Ehnuel, editura IBU Publishing) unde, pentru ca n-am avut prea mult timp sa-mi pregatesc un speech, mi-am reamintit de o lunga conversatie cu un prieten pe tema “ce gindim despre sex, femei vs barbati”

Si noi ne gindim la sex la fel de mult cit se gindesc barbatii. Doar ca nu ne lasa educatia sau cultura poporului din care cu onor ne tragem sa recunoastem in public asta.
E confortabil pentru mine ca se publica in Romania o carte care vorbeste despre sexul barbatilor (ca parte a corpului, nu gen) intr-o forma literara rafinata si voluptoasa, incluzind intre cuvinte, expresii pe care mama le-ar considera licentioase.
Si ma bucur ca se intimpla asta pentru ca, intr-un fel, noi – femeile secolului asta-, care incercam sa fim SUPER WOMAN, le-am constrins inconstient masculinitatea barbatilor nostri. Ne-am imbracat cu hainele lor, am preluat din activitatile lor, am aratat ca putem trai si fara ei. Iar ei au invatat sa se ascunda. (cum spunea colega mea Ioana, astazi nu mai vedem videoclipuri cu barbati in slip ca in anii 80 pentru ca ei nu se mai expun asa, de teama ironiilor noastre)
Asa ca e cazul sa vorbim despre sexul lor cu atentie si gratie, ca sa reparam ce am “stricat” :).

Daruiesc cartea Frumosul sex al barbatilor semnatarului/semnatarei celei mai frumoase marturisiri pe tema “ce gindim despre sex, femei vs barbati”

Dezbaterea se incheie duminica seara, cind stabilim cine primeste cartea.

4
2577
personal
15 years ago

sunt cea mai norocoasa fata din lume

really.

nu, n-am cistigat la loto si probabil ca nu o sa cistig vreodata desi, din cind in cind, ma mai apuca nebunia si-mi sun prietenii sa-mi spuna niste numere sa joc la 6 din 49 pe norocul lor:)

si dupa reperele clasice care stabilesc norocul omului probabil ca nu ma calific la statutul asta.

dar…. uite ce mi s-a intimplat astazi.

*
de dimineata, pe facebook, am gasit urmatorul mesaj

Mike Sager i love getting your posts when i look at my face book page every so often. i have no idea what they say, but visually your message and your picture make a welcome combination…. best
17 hours ago ·

si am explodat de fericire.

mike sager e un jurnalist minunat, unul dintre rarii oameni care pot transforma un text jurnalistic (reportaj l-ar numi batrinii din presa noastra) intr-o opera de arta. e domnul care a scris povestile care stau la baza filmelor Booggie Nights si Veronica Guerin. e un scriitor incredibil de talentat si de rafinat. are toate premiile pe care le poate lua un jurnalist, iar americanii care studiaza tehnicile de scris se inghesuie la cursurile la care e invitat special.

*
iata aici una din povestirile din Wounded Warriors aparuta in Esquire, USA, Wounded Batallion
*

pentru mine e in top 5 al oamenilor “care as vrea sa fiu cind o sa fiu mare”. i-am citit toate cartile, multe dintre articolele din reviste, ii urmaresc saptaminal cronica pe care o scrie intr-un ziar din san diego. dar,desigur, n-am vorbit niciodata cu el si nici nu speram sa se intimple vreodata asta. i-am dat add pe facebook intr-o seara cind, dupa ce mai citisem un pic din wounded warriors, m-am gindit sa-l googalesc din nou. mi-am zis ca o sa pot urmari mai usor ce si unde mai scrie.
atunci mi-a comentat ceva dragutz pe pagina, de welcome, am zburdat de fericire, dar mi-a fost rusine sa-i raspund. nu stiam ce i-as putea scrie.

asa ca in dimineata asta, mesajul lui mi s-a parut ca si cum as fi visat.
mi-a dat aripi brusc si am uitat de toate necazurile ultimelor zile.
mi-am facut, deci, curaj si i-am raspuns

Cristina Bazavan Mike, thank you. I promise I’ll write in English, from time to time, especially for you. You have no idea how happy I am you wrote me. I have carried a big smile this morning thanks to your comment. Not very long ago I had your Wounded Warriors next to my pillow, each night. I’m a huge fan of yours and it’s a little bit surreal that I’m talking to you. So, thank you.

Mike Sager How nice of u to be so kind. That makes MY morning. Do u have access to my other titles? I could send a care package of course…. best to radu if you see him.
What are you working on these days?

Cristina Bazavan I have ALL your books but I was re-reading Warriors because a friend of mine was writing about a Romanian soldier who died in Afganistan and I was her editor for this story. You have her in your list, Ana Onisei is her name.
Right now I’m writing a speech for a book I have to speak about this evening. I hate to speak in public. But the book is good (not mine, though:) )
Besides your books, I’m reading you column from San Diego newspaper, too:)

*
ziua a devenit muuult mai frumoasa, toate proiectele au prins viata, am gasit solutii la lucruri cu care ma luptam de citeva zile. si n-am mai simtit niciun pic de oboseala, m-am dus la lansarea de carte (frumosul sex al barbatilor) unde am vorbit despre sex, of cors. si m-am distrat nesperat de tare pentru genul asta de eveniment: lansare de carte.
*
pe drum catre casa, mergind lejer prin ploaie ca sa ma relaxez, mi-am dat seama inca o data ca sunt cea mai norocoasa fata din lume. mi se intimpla mie cumva sa-i cunosc pe toti oamenii aia dintr-un aluat magic pe care-i admir si ii iubesc. (am o lista lunga de asemenea exemple si locale, si internationale)
e absolut incredibil.

desigur am un zimbet cit toata fatza. sta acolo tâmp si nu vrea sa plece.
(si-mi vine sa pun acest post de blog intr-o sectiune necreata inca: “foarte foarte personal”)

personal
15 years ago

ce n-am scris despre Tudor Chirila in Tabu, martie 2010

in tabu martie 2010 e un articol despre cea mai recenta piesa in care joaca Tudor Chirila, O lume pe dos in regia doamnei Iarina Demian (care se reintoarce pe scena ca actrita cu aceasta piesa!)

mi-a placut intilnirea cu ei, mai ales ca pe doamna Demian nu o stiam personal si m-a fermecat cu totul. dar inainte de orice, mi-a placut ca si-au promovat piesa asta la nivel occidental; cu sesiune de interviuri intr-o zi pentru toti jurnalistii, intr-o sala de conferinte dintr-un hotel. exact ca pentru promovarea filmelor mari de afara.

e un fragment din conversatia noastra pe care nu l-am pus in revista din motive tehnice, desi mi-a placut f f mult.

(am optat ca pentru revista sa fac o structura ca un text de piesa de teatru, cu dialoguri intre tudor si iarina, dialoguri cu garda jos despre cum si-au construit rolurile, despre cit de greu le-a fost sa ajunga la o anume stare, despre momentele dificile ale colaborarii lor etc.
monologul care nu se regaseste in revista e a lui tudor si imi era adresat mie, nu era o discutie cu doamna demian. se ridicase in picioare cind spunea ceea ce veti citi mai jos, era super patimas, ridicase tonul.)

totul a plecat de la remarca mea despre standardul profesional occidental la care avea loc intilnirea noastra si de la faptul ca, prin acest gen de intilnire, e o lupta cu sistemul.

*
monologul lui tudor chirila (pe voci diferite, in functie de intrebare/raspuns)

Bey nu ma lupt cu sistemul, mie mi se pare normal ca acum daca avem internet, ca tot se vorbeste atit de mult de internet, problemele sunt simple. Nu mai exista diferenta intre America si Romania decit de limba.
Avem toti acces la aceleasi instrumente?
Avem!
Avem acces la mai putini bani.
E adevarat, dar si in America exista chestia asta cu accesul la mai putini bani. Ca blair witch project a costat 23.000 de dolari.
Deci toti avem acces la aceleasi texte, la tot.
Hai sa zicem ca sunt inca diferente.
Intr-un studio ai acces la aceleasi scule, deci omul trebuie sa faca diferenta. De asta noi in tara asta ar trebui sa investim foarte mult in educatie, daca vrem sa ne salvam. Pentru ca noi toti o sa avem programe si bani sa ne cumparam calculatoare de la Steve Jobs, dar nu o sa avem niciodata oamenii pregatiti daca nu investim in educatia lor. Si aici e o problema de mentalitate.
La ce te raportezi?
Daca ma raportez la teatrul romanesc ar trebui sa inchid sandramaua de mult. Ca am facut spectacole f bune.
Dar oare raportat la londra si la ce se intimpla acolo, am facut eu spectacole destul de bune?
Si raspunsul probabil este nu.
Si decit sa stau cu explicatii si raspunsuri cu “de ce nu le-am facut pentru ca n-am avt bani”…
Pai…
… dar eu stiu, daca aveam banii de productia aia, daca stiam ce sa fac cu ei?!

*
sa cititi interviul din revista, dialogul mama fiu (iarina & tudor) e mi-nu-nat.
aici un alt monolog al lui tudor chirila despre piesa o lume pe dos

O lume pe dos se joaca la Teatrul de comedie.

2
2005
personal
15 years ago

pe marginea prapastiei

virful de gama al unui produs e utilizat de cei mai rafinati dintre consumatori.

ti-ar placea sa ai cultura, background-ul, rafinamentul, pregatirea sa fii virful de gama in categoria ta? (in lumea in care te invirti/traiesti)

asta ar insemna sa fii la marginea superioara a categoriei de lux. dincolo de tine, n-ar mai exista un alt consumator mai rafinat/educat. ar fi “haul consumului”.
ai trai pe marginea prapastei.
iar acolo e periculos, poti sa cazi oricind, la orice adiere.

te-ai baga?

*

ma gindeam la asta astazi, in timpul prezentarii philips pentru o gama noua de sound design dintr-o serie numita obsessed by sound. daca ar mai fi trait domnul celibidache ar fi acceptat acum sa-si inregistreze concertele. ceea ce dinsul numea a treia dimensiune a sunetului pe care niciun aparat nu o poate prinde si reda, partea care duce la transcenderea sunetului si dorinta de a fi acolo, pe scena – din spectator, muzician – tocmai ce a fost creata.

sistemul se lanseaza in mai, dar am ascultat astazi inregistrari de concerte redate cu acest nou “aparat” si mi s-a zbirlit pielea. aveam impresia ca e linga mine muzicianul.

*
si n-am putut sa nu ma gindesc cit de vizionar era celibidache si cit de educat era muzical daca facea o asemenea distinctie in inregistrari. mi-am dorit sa fiu si eu “purists sounds” – rafinatii care vor cauta sistemul asta inventat de philips.

0
1249

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!