Category : personal

Mile Carpenisan

imi pare ingrozitor de rau ca a murit Mile Carpenisan. era un om f f misto.

nu stiu ce sa scriu aici, dar stiu ca trebuie scris, pentru ca trebuie sa ramina peste tot ca era un om foarte frumos, cu un mega suflet si un super caracter, un om din aluatul bun, cum scriam acum citeva luni

later edit: ana onisei a facut un interviu cu sorin bogdan, fost coleg de front si de stiri cu mile, si ii multu pt asta. vorbeam aseara la masa cu ea si ii spuneam ca, daca e sa nu mai fie, oamenii ar trebui sa si-l aduca aminte la cel mai inalt nivel. aici interviul

cu citeva luni in urma a scris pe blogul lui ca vrea sa fie om de zapada. sper ca doamne doamne i-a implinit dorinta.

“Vreau sa fiu om de zapada
…sa nu fiu deloc complicat. Sa ma poata face si desface oricine din trei bulgari rostogoliti. Sa am curul mare pieptul potrivit si capul ca o bila. Sa ma multumesc cu o oala pe post de palarie, un morcov sa-mi fie nas si doua bucatele de carbune ce odata au fost jeratec sa imi stea pe post de ochi. As vrea sa fiu un om de zapada. As vrea sa se bucure toti copiii in jurul meu, sa starnesc zambetele bunicilor lor si parintilor ce odata au fost copii. As vrea sa fiu un om de zapada pentru ca traiesc intr-o tara plina de ura fata de orice mai putin fata de oamenii de zapada. Nu mai vreau sa fiu din carne si oase pentru ca alea se strica cu timpul. Mai mult sunt atacate mereu si urate gratuit pentru ca asa e cica “firesc” in tara asta cenusie. E tara in care e bine sa fiu om de zapada. Atunci cu siguranta voi vedea multe zambete si sunt convins ca nu ma va deranja nimeni. Pai ce nu aveti dovada? Cine s-a preocupat vreodata serios sa curete zapada? Nimeni. Asa ca eu voi putea sa raman linistit si sa nu provoc griji prin simpla’mi existenta pana la primavara. Cine s-ar ingrijora pentru un biet om de zapada? …. iar apoi cand vine primavara as vrea sa ma topesc si sa devin apa. Sa se scalde toti copiii in ea si sa se bucure sa se balaceasca si bunicii si da si parintii ce odata au fost si ei copii….

Mile Carpenisan

1261

globul de sticla -uneori ti-e mai bine cind esti egoist

De cite ori plec in tara pentru un proiect ori articol ma apuca disperarea si, cind ma intorc acasa, stau ore in sir covrig in pat.

***

Vineri, 19 martie, intr-un sat de linga Tulcea

Un copil de 7 ani plinge ca nu l-a lasat frate-su sa-si ia ceva de la magazin.
– hai Adi urca pe bicicleta, o sa obosesti pina acasa, zice fratele care e cu 2 ani mai mare.
Cel mic bodoganeste ceva neinteligibil si continua sa mearga hotarit in fata bicicletei.

Adi e in clasa I-a intr-un sat in care mai sunt doar 27 de copii. Cu el in clasa, la invatatul alfabetului, mai sunt inca 6 pusti.
Pe ulita pe care merg, din 22 de case doar 6 mai sunt locuite, restul sunt ruine sau au lacate mari la porti. Proprietarii sunt la munca in Spania.

Adi merge mai departe in fata bicicletei. Are un fes rosu cu mot albastru si o geaca pe care, cu siguranta, au imbracat-o altii inaintea lui. Merge pe ulita aia pe care, pina la ei, de o ora n-a mai trecut niciun picior de om.

E atit de multa liniste incit, desi sunt la 200 de metri de mine, vintul le aduce vorbele si stiu ce-si spun.

Cind ajunge in dreptul meu se uita cu mare curiozitate, iar eu ma simt o aratare. Imi zimbeste, uita repede de supararea lui si spune vesel:
– Sarumina. Cautati pe cineva?
– Cimitirul, vreau sa ajung la cimitir.
– Pai e dincolo de sosea, la intersectie. Mai mergeti.
Imi arata apoi scoala lui, imi spune ca in clasa sta si cu cei dintr-a II-a, ca frate-su e intr-a IV-a, in timp ce eu ma gindesc ca, in salbaticia asta, el n-a vazut niciodata un calculator, nu s- a jucat niciodata cu cine stie ce traznaie electronica; probabil ca n-a descoperit nici jumatate din dulciurile destinate virstei lui si ca n-a gustat nici macar 20 dintre ele.
Mi-e frica sa-l intreb daca a iesit vreodata din satul asta, daca a fost la oras- oricare oras ar fi fost ala – ca sa vada si el altceva din lume.

Nu-i tace gura, povesteste ca scoala e intre brazi, ca frate-su o sa trebuiasca sa mearga la scoala din alt sat. Se gindeste sa mearga cu mine la cimitir sa-mi arate locul, ca sa mai vorbeasca si el cu cineva.

– E departe, trebuie sa ajungem acasa, spune cel mare in timp ce se suie pe bicicleta. Sarumina.

Adi pleaca cu frate-su si, dupa citiva pasi, se intoarce: “Sarumina”

Ii zimbesc ii mai spun o data “la revedere “ si ma gindesc ca la cit e de istet si de indraznet, daca s-ar fi nascut intr-un alt loc, ar fi avut o viata mult mai frumoasa.

***
Citeodata imi doresc sa nu vad lucrurile astea, sa nu simt tristetea unui copil care e mai sus decit locul in care s-a nascut si sa nu anticipez cit de mult o sa sufere in anii care vor urma.

Imi doresc sa ramin acasa, in globul meu de sticla, unde – daca nu stiu si nu simt tristetile astea – mi-e mai bine. Stiu ca e egoism, dar uneori ti-e mai bine cind esti egoist.

*
De Pasti string jucarii si dulciuri pentru copiii din sat. Sunt 27 cu totii. Va bagati?

make me smile

dragalasii de pearl & the puppets. love them! si n-am abonament la compania aia de telefonie, da?

943

Mile Carpenisan are nevoie de ajutor

aflu via net ca Mile Carpenisan e in coma la spital, in timisoara, si are nevoie de singe a2 pozitiv.
daca puteti sa-l ajutati, va rog frumos sa o faceti.

e un om tare frumos si are nevoie de tot sprijinul nostru si de toate gindurile noastre bune.
daca sunteti in timisoara va rog mult mult sa donati singe.

acum citeva luni scriam cu mare bucurie despre mile
si zic cum zicea el atunci “sa ne ajute Dumnezeu sa ne vedem cu totii sanatosi peste ani si sa ridem de momentele grele de acum”

1837

prietenie

am gasit la tudor chirila pe blog ceva absolut minunat.
am citit asta si lacrimile au luat-o singurele, pe obraji, la vale

Putin inainte de moartea sa, pictorul Luchian era foarte bolnav. Boala sa grava era insotita de un tremur al mainilor. Luchian a luptat din rasputeri sa picteze pana la sfarsitul zilelor sale, efort care s-a sfarsit cu procese intentate de dealerii de arta care nu-i mai recunosteau tusele tremurande si il acuzau ca-si pune semnatura pe falsuri ca sa castige mai mult. Intr-una din diminetile acelor ultime zile, Arghezi l-a sunat pe Luchian care plangea. Arghezi a intrebat de ce. Luchian i-a spus ca doar cu o seara inainte George Enescu a venit la el in timp ce zacea in pat si, fara sa aprinda lumina, fara sa spuna vreun cuvant, a scos vioara si i-a cantat lui timp de doua ore, fara oprire.

1639

doamna mihaela tonitza iordache a murit :(

era o Doamna.
am intilnit-o de citeva ori; o data in ziua care ramine pentru mine Ziua mea cu Stefan Iordache, despre care am scris la momentul in care domnul Iordache a murit.

il iubea mult pe domnul Iordache si era ceva minunat intre ei. aveau un singur regret: ca n-au facut copii la tinerete. si, poate tocmai de asta, si-a pus tot sufletul in Teatrul Tandarica pe care l-a condus.

n-as vrea sa ramina in mintea mea doar Doamna Tonitza Iordache.
a facut lucruri cu adevarat minunate in teatru (a tradus texte minunate), la facultate (unde a fost profesoara) si la Tandarica.
cum n-as vrea sa ramin in minte cu ceea ce a scris pe coroana de la inmormintarea dlui Iordache “Asteapta-ma”.

colegii mei din presa s-au grabit atunci sa speculeze senzationalul si sa spuna ca e vorba de anuntarea unei sinucideri. cei care stiau ca dna Tonitza Iordache era bolnava au inteles multe din mesajul acela. si-am apreciat ca i-au respectat intimitatea.

in mod straniu, cind ma gindesc la dinsa imi aduc aminte de cea mai buna salata de rosii cu ardei gras si brinza pe care am mincat-o vreodata. si chemarea “copii, haideti odata la masa ca se lasa seara!”. e o amintire de acum 10 ani, din curtea lor de la gruiu.

si asta e amintirea pe care vreau sa o pastrez.

1728

iar a venit Mos Craciun la mine:)

cum ninge, cum vine Mos Craciun in vizita la mine.

mama lui Tibisor Mereu surprinzator mi-a facut niste mega botosei cu numele meu pe ei. pe dreptul il cheama Cris, pe stingul Tina. (Multzuuuuuuu)
ii port acum in picioare si ma fac sa zimbesc tare.

(exista unii oameni care pur si simplu te incarca cu energie pozitiva, asa e Tibisor. iar astazi am descoperit ca si Andrew e minunat. dupa o vizita de o ora la ei, sunt ca si cum as fi stat o zi la spa: relaxata si zimbitoare. magic energy)

si pentru ca va trebui sa vina primavara, chiar daca Mos Craciun e prietenul meu, am primit asta. sa-mi inveseleasca casa.

1249

inainte de week end: eu, carti, sex

Am avut o saptamina intre iad si rai; vizite la spital si conversatii cu Mike Sager.
intre aceste extreme s-au aflat multe alte lucruri:

*

i-am raspuns lui Daniel Mitre la citeva intrebari pentru un interviu, ocazie cu care mi-am reamintit teoria mea cu “incest media”, adica ceea ce facem noi, romanii, pe net or cu netul.

-Jurnalismul online are o valoare mai mare decat celelalte forme de mass-media (presa scrisă,tv, etc)?

N-are inca valoarea pe care o merita. Cred ca in acest moment jurnalismul on line e la nivelul de incest media. Adica luam de la altii si prelucram putin (ne dam cu parerea cel mai ades, ca e cel mai ieftin) si generam mutanti invirtindu-ne intre aceleasi informatii.
E prea putin content nou, exclusiv on line. Content realizat prin mijloacele clasice ale jurnalismului: interviu, mers pe teren, ancheta, reportaj etc. Dar incestul asta pe content s-a petrecut si in presa scrisa la inceputul anilor 90 cind revistele romanesti decupau fotografii din publicatiile straine, le scanau si, cu un text adaptat usor, aparea un articol „nou nout”. Cu timpul au iesit din presa scrisa si copii frumosi, nu doar mutanti. Prietenii mei mai destepti in ale netului mi-au explicat ca e inca o chestiune de costuri; isi permit prea putini sa investeasca in content. Cei care o fac cel mai bine acum sunt cei care sunt publisheri si in mediul clasic (tv/radio sau print) pentru ca au deja resursele financiare si jurnalistice.

*
Am participat la lansarea cartii Frumosul sex al barbatilor (Florence Ehnuel, editura IBU Publishing) unde, pentru ca n-am avut prea mult timp sa-mi pregatesc un speech, mi-am reamintit de o lunga conversatie cu un prieten pe tema “ce gindim despre sex, femei vs barbati”

Si noi ne gindim la sex la fel de mult cit se gindesc barbatii. Doar ca nu ne lasa educatia sau cultura poporului din care cu onor ne tragem sa recunoastem in public asta.
E confortabil pentru mine ca se publica in Romania o carte care vorbeste despre sexul barbatilor (ca parte a corpului, nu gen) intr-o forma literara rafinata si voluptoasa, incluzind intre cuvinte, expresii pe care mama le-ar considera licentioase.
Si ma bucur ca se intimpla asta pentru ca, intr-un fel, noi – femeile secolului asta-, care incercam sa fim SUPER WOMAN, le-am constrins inconstient masculinitatea barbatilor nostri. Ne-am imbracat cu hainele lor, am preluat din activitatile lor, am aratat ca putem trai si fara ei. Iar ei au invatat sa se ascunda. (cum spunea colega mea Ioana, astazi nu mai vedem videoclipuri cu barbati in slip ca in anii 80 pentru ca ei nu se mai expun asa, de teama ironiilor noastre)
Asa ca e cazul sa vorbim despre sexul lor cu atentie si gratie, ca sa reparam ce am “stricat” :).

Daruiesc cartea Frumosul sex al barbatilor semnatarului/semnatarei celei mai frumoase marturisiri pe tema “ce gindim despre sex, femei vs barbati”

Dezbaterea se incheie duminica seara, cind stabilim cine primeste cartea.

2210

sunt cea mai norocoasa fata din lume

really.

nu, n-am cistigat la loto si probabil ca nu o sa cistig vreodata desi, din cind in cind, ma mai apuca nebunia si-mi sun prietenii sa-mi spuna niste numere sa joc la 6 din 49 pe norocul lor:)

si dupa reperele clasice care stabilesc norocul omului probabil ca nu ma calific la statutul asta.

dar…. uite ce mi s-a intimplat astazi.

*
de dimineata, pe facebook, am gasit urmatorul mesaj

Mike Sager i love getting your posts when i look at my face book page every so often. i have no idea what they say, but visually your message and your picture make a welcome combination…. best
17 hours ago ·

si am explodat de fericire.

mike sager e un jurnalist minunat, unul dintre rarii oameni care pot transforma un text jurnalistic (reportaj l-ar numi batrinii din presa noastra) intr-o opera de arta. e domnul care a scris povestile care stau la baza filmelor Booggie Nights si Veronica Guerin. e un scriitor incredibil de talentat si de rafinat. are toate premiile pe care le poate lua un jurnalist, iar americanii care studiaza tehnicile de scris se inghesuie la cursurile la care e invitat special.

*
iata aici una din povestirile din Wounded Warriors aparuta in Esquire, USA, Wounded Batallion
*

pentru mine e in top 5 al oamenilor “care as vrea sa fiu cind o sa fiu mare”. i-am citit toate cartile, multe dintre articolele din reviste, ii urmaresc saptaminal cronica pe care o scrie intr-un ziar din san diego. dar,desigur, n-am vorbit niciodata cu el si nici nu speram sa se intimple vreodata asta. i-am dat add pe facebook intr-o seara cind, dupa ce mai citisem un pic din wounded warriors, m-am gindit sa-l googalesc din nou. mi-am zis ca o sa pot urmari mai usor ce si unde mai scrie.
atunci mi-a comentat ceva dragutz pe pagina, de welcome, am zburdat de fericire, dar mi-a fost rusine sa-i raspund. nu stiam ce i-as putea scrie.

asa ca in dimineata asta, mesajul lui mi s-a parut ca si cum as fi visat.
mi-a dat aripi brusc si am uitat de toate necazurile ultimelor zile.
mi-am facut, deci, curaj si i-am raspuns

Cristina Bazavan Mike, thank you. I promise I’ll write in English, from time to time, especially for you. You have no idea how happy I am you wrote me. I have carried a big smile this morning thanks to your comment. Not very long ago I had your Wounded Warriors next to my pillow, each night. I’m a huge fan of yours and it’s a little bit surreal that I’m talking to you. So, thank you.

Mike Sager How nice of u to be so kind. That makes MY morning. Do u have access to my other titles? I could send a care package of course…. best to radu if you see him.
What are you working on these days?

Cristina Bazavan I have ALL your books but I was re-reading Warriors because a friend of mine was writing about a Romanian soldier who died in Afganistan and I was her editor for this story. You have her in your list, Ana Onisei is her name.
Right now I’m writing a speech for a book I have to speak about this evening. I hate to speak in public. But the book is good (not mine, though:) )
Besides your books, I’m reading you column from San Diego newspaper, too:)

*
ziua a devenit muuult mai frumoasa, toate proiectele au prins viata, am gasit solutii la lucruri cu care ma luptam de citeva zile. si n-am mai simtit niciun pic de oboseala, m-am dus la lansarea de carte (frumosul sex al barbatilor) unde am vorbit despre sex, of cors. si m-am distrat nesperat de tare pentru genul asta de eveniment: lansare de carte.
*
pe drum catre casa, mergind lejer prin ploaie ca sa ma relaxez, mi-am dat seama inca o data ca sunt cea mai norocoasa fata din lume. mi se intimpla mie cumva sa-i cunosc pe toti oamenii aia dintr-un aluat magic pe care-i admir si ii iubesc. (am o lista lunga de asemenea exemple si locale, si internationale)
e absolut incredibil.

desigur am un zimbet cit toata fatza. sta acolo tâmp si nu vrea sa plece.
(si-mi vine sa pun acest post de blog intr-o sectiune necreata inca: “foarte foarte personal”)

ce n-am scris despre Tudor Chirila in Tabu, martie 2010

in tabu martie 2010 e un articol despre cea mai recenta piesa in care joaca Tudor Chirila, O lume pe dos in regia doamnei Iarina Demian (care se reintoarce pe scena ca actrita cu aceasta piesa!)

mi-a placut intilnirea cu ei, mai ales ca pe doamna Demian nu o stiam personal si m-a fermecat cu totul. dar inainte de orice, mi-a placut ca si-au promovat piesa asta la nivel occidental; cu sesiune de interviuri intr-o zi pentru toti jurnalistii, intr-o sala de conferinte dintr-un hotel. exact ca pentru promovarea filmelor mari de afara.

e un fragment din conversatia noastra pe care nu l-am pus in revista din motive tehnice, desi mi-a placut f f mult.

(am optat ca pentru revista sa fac o structura ca un text de piesa de teatru, cu dialoguri intre tudor si iarina, dialoguri cu garda jos despre cum si-au construit rolurile, despre cit de greu le-a fost sa ajunga la o anume stare, despre momentele dificile ale colaborarii lor etc.
monologul care nu se regaseste in revista e a lui tudor si imi era adresat mie, nu era o discutie cu doamna demian. se ridicase in picioare cind spunea ceea ce veti citi mai jos, era super patimas, ridicase tonul.)

totul a plecat de la remarca mea despre standardul profesional occidental la care avea loc intilnirea noastra si de la faptul ca, prin acest gen de intilnire, e o lupta cu sistemul.

*
monologul lui tudor chirila (pe voci diferite, in functie de intrebare/raspuns)

Bey nu ma lupt cu sistemul, mie mi se pare normal ca acum daca avem internet, ca tot se vorbeste atit de mult de internet, problemele sunt simple. Nu mai exista diferenta intre America si Romania decit de limba.
Avem toti acces la aceleasi instrumente?
Avem!
Avem acces la mai putini bani.
E adevarat, dar si in America exista chestia asta cu accesul la mai putini bani. Ca blair witch project a costat 23.000 de dolari.
Deci toti avem acces la aceleasi texte, la tot.
Hai sa zicem ca sunt inca diferente.
Intr-un studio ai acces la aceleasi scule, deci omul trebuie sa faca diferenta. De asta noi in tara asta ar trebui sa investim foarte mult in educatie, daca vrem sa ne salvam. Pentru ca noi toti o sa avem programe si bani sa ne cumparam calculatoare de la Steve Jobs, dar nu o sa avem niciodata oamenii pregatiti daca nu investim in educatia lor. Si aici e o problema de mentalitate.
La ce te raportezi?
Daca ma raportez la teatrul romanesc ar trebui sa inchid sandramaua de mult. Ca am facut spectacole f bune.
Dar oare raportat la londra si la ce se intimpla acolo, am facut eu spectacole destul de bune?
Si raspunsul probabil este nu.
Si decit sa stau cu explicatii si raspunsuri cu “de ce nu le-am facut pentru ca n-am avt bani”…
Pai…
… dar eu stiu, daca aveam banii de productia aia, daca stiam ce sa fac cu ei?!

*
sa cititi interviul din revista, dialogul mama fiu (iarina & tudor) e mi-nu-nat.
aici un alt monolog al lui tudor chirila despre piesa o lume pe dos

O lume pe dos se joaca la Teatrul de comedie.

1596

pe marginea prapastiei

virful de gama al unui produs e utilizat de cei mai rafinati dintre consumatori.

ti-ar placea sa ai cultura, background-ul, rafinamentul, pregatirea sa fii virful de gama in categoria ta? (in lumea in care te invirti/traiesti)

asta ar insemna sa fii la marginea superioara a categoriei de lux. dincolo de tine, n-ar mai exista un alt consumator mai rafinat/educat. ar fi “haul consumului”.
ai trai pe marginea prapastei.
iar acolo e periculos, poti sa cazi oricind, la orice adiere.

te-ai baga?

*

ma gindeam la asta astazi, in timpul prezentarii philips pentru o gama noua de sound design dintr-o serie numita obsessed by sound. daca ar mai fi trait domnul celibidache ar fi acceptat acum sa-si inregistreze concertele. ceea ce dinsul numea a treia dimensiune a sunetului pe care niciun aparat nu o poate prinde si reda, partea care duce la transcenderea sunetului si dorinta de a fi acolo, pe scena – din spectator, muzician – tocmai ce a fost creata.

sistemul se lanseaza in mai, dar am ascultat astazi inregistrari de concerte redate cu acest nou “aparat” si mi s-a zbirlit pielea. aveam impresia ca e linga mine muzicianul.

*
si n-am putut sa nu ma gindesc cit de vizionar era celibidache si cit de educat era muzical daca facea o asemenea distinctie in inregistrari. mi-am dorit sa fiu si eu “purists sounds” – rafinatii care vor cauta sistemul asta inventat de philips.

999

Nominalizari Premiile UNITER 2010

mai jos nominalizarile la premiile Uniter 2010.
cel mai tare ma bucur pentru Crina Semciuc si pentru Vlad Ivanov (care, btw, astazi a fost nominalizat si la Gopo si mi se pare f tare sa aiba nominalizari si pe teatru si pe film, la cele mai tari premii din tara. desigur, stiti ca sunt fan Vlad Ivanov:) )

Debut
Cristina Florea pentru rolul Tyler din spectacolul Nişte fete la Teatrul „George Ciprian”, Buzău
David Schwartz pentru regia spectacolul România, te pup! la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi
Crina Semciuc pentru rolul Lena din spectacolul Leonce şi Lena la Teatrul de Comedie, Bucureşti

Cel mai bun actor în rol secundar
József Bíró pentru rolul Cebutikin din spectacolul Trei surori la Teatrul de Nord – Secţia maghiară, Satu Mare
Vlad Ivanov pentru rolul Doctorul din spectacolul Un duel la Teatrul Naţional Bucureşti
Gelu Niţu pentru rolul Pavel Feodorovici Obolianinov din spectacolul Casa Zoikăi la Teatrul de Comedie, Bucureşti

Cea mai bună actriţă în rol secundar
Ana Ciontea pentru rolul Maria din spectacolul Un duel la Teatrul Naţional Bucureşti
Catrinel Dumitrescu pentru rolul Else din spectacolul Aniversarea la Teatrul „Nottara”, Bucureşti
Emilia Popescu pentru rolul Alla Vadimovna din spectacolul Casa Zoikăi la Teatrul de Comedie, Bucureşti

Cel mai bun actor în rol principal
Ionuţ Caras pentru rolul L. Gurevici din spectacolul Noaptea Walpurgiei sau Paşii Comandorului la Teatrul Naţional „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca
Mihai Constantin pentru rolul Clov din spectacolul Sfârşit de partidă la Teatrul Metropolis, Bucureşti
George Mihăiţă pentru rolul Alexandr Tarasovici Ametistov din spectacolul Casa Zoikăi la Teatrul de Comedie, Bucureşti

Cea mai bună actriţă în rol principal
Virginia Mirea pentru rolul Zoia Denisovna Pelţ din spectacolul Casa Zoikăi la Teatrul de Comedie, Bucureşti
Ofelia Popii pentru rolul Bess din spectacolul Breaking the Waves sau Viaţa binecuvântată a lui Bess la Teatrul Naţional „Radu Stanca”, Sibiu
Sanda Toma pentru rolul Kate Keller din spectacolul Toţi fiii mei la Teatrul Naţional Bucureşti

Cea mai bună regie
Alexandru Dabija pentru regia spectacolului Pyramus & Thisbe 4 you la Teatrul Odeon, Bucureşti
Victor Ioan Frunză pentru regia spectacolului Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi la Teatrul Maghiar „Csiky Gergely”, Timişoara
Vlad Massaci pentru regia spectacolului Aniversarea la Teatrul „Nottara”, Bucureşti

Cel mai bun spectacol
Aniversarea la Teatrul „Nottara”, Bucureşti
Breaking the Waves sau Viaţa binecuvântată a lui Bess la Teatrul Naţional „Radu Stanca”, Sibiu
Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi la Teatrul Maghiar „Csiky Gergely”, Timişoara

1656

eu cind vreau sa fluier, fluier – cartea

liternet publica de astazi cartea cu textul care a stat la baza filmului Eu cind vreau sa fluier, fluier.
mai intii a fost o piesa de teatru scrisa de andreea valean.

o puteti descarca de aici.

spun mereu ca lectura unui astfel de text, in paralel cu vizionarea filmului, e un exercitiu foarte bun pentru cei care isi doresc sa invete sa scrie.

*

diseara ma duc sa ma pup cu echipa filmului, proaspat premiata la Berlin:)

1940

cintecele mele de dragoste

iar a apucat-o pe sanzi sa fie diriginta cu noi; sa ne scoata la lectie cu o tema si sa nu ne lase sa spunem mai mult de o propozitie, frustrindu-ne ca nu putem sa aratam ce destepti si sensibili suntem.

de data asta ne-a pus sa spunem cintecelul de dragoste preferat.

si iar ma razbun si pun aici mai multe ca ea nu m-a lasat (la examenul ei am trecut Moj – Goya, un cintec pe care-l stiu pentru ca exista my special friend Dodi pe lumea asta)

uite niste cintecele din Ipod-ul meu (mi-ar placea sa-mi trimiteti un cintecel din playlistul vostru, sa-l postez aici:) )

seductie

“desire begins in the mind”

in seara asta Antena 1 difuzeaza Dangerous Beauty, un film care place tuturor femeilor.
pentru filmul asta m-am dus pina la venetia. am descoperit-o exact asa cum banuiam: o curtezana batrina care stie inca sa mai seduca.

*
acum citiva ani am avut un proiect pentru liternet.ro in care ma intilneam cu personajele pe care le-am placut de-a lungul timpului, intr-un text fictiune.

m-am intilnit si cu veronica franco, intr-un text care s-a numit Seductie.

l-am recitit din intimplare zilele trecute si-am zimbit. inca mai cred ce am scris acolo si ma bucur ca prin acest exercitiu am “facut” actiunea ambelor parti implicate. asa e mult mai tricky lectura:)
*
there is an alternative to marriage.
you’ll become a courtesan

de la min min 3.36 in secventa asta:)

si continuarea a transformarii ei

1132

filmele mele de dragoste – marul discordiei in redactie

Ne-am contrat 20 de minute in redactie, plecind de la filmele de dragoste preferate.
Adi avea de facut un top al celor mai misto filme de dragoste, fiecare avea alta preferinta, au inceput urletele ca arma de convingere ca “filmul meu e mai bun decit al tau”.
Asa ca bonus track, Sinziana ales de la fiecare dintre noi filmul de dragoste preferat.

Doresc sa va anunt pe aceasta cale ca Sinziana nu m-a lasat sa spun mai multe filme, asa ca le mentionez aici pe celelalte preferate.

Exceptindu-l pe Love Actually pe care mi l-a luat in seama in articolul ei.

Great expectations,
Science de reves,
In the mood for love & 2046 de la iubitul meu Wong kar Wai
The hand ( din trilogia Eros, tot al lui Wong kar wai, mi l-a amintit ana onisei)
Unfaithfull & Damage (de la alt iubit al meu, Adrian Lyne)
Time-ul lui Kim ki duk
Bent
La vita e bella
As good as it gets
You’ve got mail,
Closer
Across the Universe
Moulin Rouge

Si gata ca mai am si de muncit

1706

internship – asistent redactor sef tabu – rezultat

in urma cu o luna am anuntat ca doresc sa organizez un internship la Tabu. acest internship face parte dintr-un proiect mai mare care sper sa-mi permita sa-mi ating unul dintre obiectivele acestui an: sa construiesc ceva in industrie, sa-i ajut pe altii cum si eu am fost ajutata.

in prima faza am fost tare necajita pentru reactiile de pe blog si, pina in seara asta, nu am citit niciuna dintre aplicatii. in seara asta, am mai realizat inca o data ca sunt atit de multi oameni frumosi, incit merita sa te expui criticilor, ca sa-i intilnesti.

au fost 52 de aplicatii, unele dintre ele incredibil de emotionante prin sinceritatea lor (diana anghel te-am iubit tare pentru “de ce scriu? din egoism” – toti scriem cu acelasi motiv, dar putini au curajul de a recunoaste; mi-a placut teribil descrierea cinematografica a elenei tacu cu care si-a deschis scrisoarea “de ce vreau sa fiu jurnalist”: sa perseverezi sa scrii, ai super talent!; cum mi-a plct foarte mult de alma popan – si tu trebuie sa scrii, esti foarte calda si foarte fresh; iar steliana moraru m-a facut sa pling cu bunul ei simt si emotia din scrisoare)

va multumesc tuturor celor care ati aplicat, avind incredere in ceea ce v-as putea oferi ca experienta de munca in urmatoarele trei luni.

pentru primul internship am ales-o pe elena nicoleta mihaila, 20 de ani, studenta la facultatea de jurnalism, hyperion.

iata un fragment din scrisoarea ei pe tema “de ce vreau sa fiu jurnalist”

– Pentru că jurnalismul te educă. Te face să observi altfel lumea, să fii atent la detalii şi să observi mereu ceva inedit pe care să vrei să-l povesteşti şi altora după ce te-ai documentat riguros. Pentru că documentarea devine un stil de viaţă.

– Pentru că îmi place să anunţ lumea în felul meu, câteodată subiectiv, dacă m-am ataşat prea mult de subiect, dar şi obiectiv cu speranţa că o să primesc un feedback pe măsură ca să pot şi eu la rândul meu să învăţ pentru data următoare.

– Pentru că oamenii au părerea greşită că viaţa este grea; de ce să nu existe mai multe persoane care să le deschidă ochii către o lume uimitoare, o lume mai simplă, dar frumoasă şi la fel de justă?

– Pentru că fiecare om în parte are ceva de spus dacă eşti deschis şi ai răbdare să asculţi, ca mai apoi să-i faci cunoscută povestea.

de luni, 15 februarie, elena vine in redactia tabu. noi vom fi pe ultima suta de metri cu numarul de martie, deci va intra direct in vulcan.
cind ne linistim, va avea teme pentru acasa (de citit sau de scris :) ), va merge la intilniri de business si va participa la sedintele de redactie.
saptaminal va va povesti aici ce i-a placut si ce nu din intimplarile pe care le-a trait in ultimele 7 zile.

in septembrie mai fac un internship, asa ca va astept atunci cu alte aplicatii.
multumesc tuturor celor care si-au facut timp sa-mi scrie pentru acest internship.

2681

cafea cu portocale, eu versus Starbucks

in urma unui articol pe care l-am scris pe blog acum mai bine de o luna, astazi a venit in vizita Starbucks la noi in redactie sa ma convinga ca au cafea buna.

Raluca, expertul Starbucks, mi-a dat satisfactie in primele 5 minute fiind de acord cu mine, ca majoritatea produselor pe care ei le servesc sunt mai degraba cocktailuri pe baza de cafea, nu cafea.

iar pt mine cafeaua insemna gust plin, amar, voluptos, pe alocuri greu, dar pur… fara zahar, fara lapte, fara alte mirodenii.

dupa care raluca a trecut la asalt.

am degustat doua cafele, una cultivata dintr-o zona cu citrice, Ethiopia Sidamo, cealalta dintr-o zona vulcanica (nu mai stiu cum se numea, dar era preferata ei si venise cu ce-i placea ei mai tare ca sa ma convinga ca are dreptate si cafeaua Starbucks e buna)

si-a inceput sa explice smekerii:
pt fiecare gen de cafea (in functie de zona in care a crescut, uleiul din boaba de cafea a colectat anume arome) se potriveste o prajitura. sau un fruct.

si-asa m-a lovit f f tare cu ethiopia sidamo servita linga o felie de portocala.
super vesela cafeaua, cu aroma intacta, cu gustul ei delicat pe papile, dar fresh indulcita de portocala.
di-vin.

cealalta cafea, pe care am degustat-o cu praji de cioco, era mai greutza, mai voluptoasa, cam ca un parfum de seara care sta mai mult pe tine.

am aflat si smekerii din cafenele starbucks, dar ma gindesc sa scriu o povestire cu o zi intr-o cafenea, daca ma lasa ei sa stau acolo si sa ma uit la toate cele…

*
la starbucks, boabele de cafea din acelasi pachet pot avea o soarta diferita in doar 60 de minute: unele pot ajunge sa fie o bautura calda, care sa inveseleasca oamenii, inainte de o zi de munca, altele pot sfirsi in cosul de gunoi, pentru ca le-a expirat timpul.

cei de la starbucks risnesc cafeaua si, pentru a-i exploata aroma si puterea la maximum, pulberea rezultata are un termen de viata de doar o ora. ce nu s-a consumat in prepararea bauturilor pe durata a 60 de min este aruncat.

iata tensiunea dintr-un bob de cafea:)

*
btw, tocmai ce mi-am mai fct o tura de cafea acasa -ethiopia sidamo bold-, pe care o savurez impreuna cu mandarine pregatindu-ma pt o seara f f lunga de scris.
asa ca domnul Costin (nu va cunosc dar am auzit ca sunteti expertul sef Starbucks), va rog sa o premiati pe Raluca. si-a fct f bine treaba.

3263
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!