De saptamana viitoare (7 si 8 februarie) la Teatru Mic din Bucuresti in Sala Atelier se joaca Viata si moartea lui Richard al II-lea, dupa William Shakespeare.
Am vazut o reprezentatie in perioada repetitiilor cu pubic, asa ca pun aici cateva observatii care sper sa va ajute sa luati decizia sa mergeti la spectacol.
Pe Radu Iacoban (regizorul acestui spectacol) il stiti din productii de teatru independent care – multe dintre ele – sunt sold out la fiecare reprezentatie. Face regie, scrie unele texte pe care le interpreteaza apoi cu colegii sai de generatie. Are in „palmares” super hit-ul Carpathian Garden, un spectacol lucrat si creat impreuna cu Tudor Istodor care a luat multe premii, dar mai are (ca regizor) O interventie – pentru care Ana Ularu a fost premiata pentru cea mai buna actrita la gala UNITER, sau minunatia In parc pe care o vedeti la Godot, un spectacol scris si regizat de Iacoban. Sau After Hours – care s-a jucat la TNB in sala9g, pentru proiecte independente.
Stie si simte limbajul care i-ar putea tine pe tineri intr-o sala de spectacol si daca n-ati vazut pana acum niciun spectacol inspirat dupa un text de Shakespeare, aceasta ar putea fi o optiune buna pentru „debutul” vostru.
Textul lui Shakespeare e adus in zilele noastre ca sa ajute spectatorul: personajele au fost simplificate in prezentare (e o secventa in care intelegi super simplu – vizual – arborele genealogic al personajelor – atat de complicat de urmarit de obicei la o prima intalnire cu o scriere a lui Shakespeare), fiecare actor joaca mai multe personaje (si spectatorii percep frumos ca indiferent de rege, fiecare are sustinatorii si tradatorii sai, cu caracteristici comune in caracter si personalitate). Raman personaje singulare (interpretate de actor unic) cei doi regi, Richard II (Ionut Visan) si Henry al IV-lea (Tudor Istodor) care-l va inlocui (si inlatura) la domnie.
O singura mentiune mai fac: intr-o distributie de tineri (pe toti i-ati vazut in filme, seriale si multe spectacole de teatru independent) isi gaseste locul Cristi Iacob care trece prin trei personaje cu o relaxare si o emotie aparte.
Se schimba pe scena de la un personaj la altul, il vezi, stii ca nu-si face mare lucru la nivelul recuzitei – transformarii ajutate (niste ochelari si parul asezat altfel) si totusi e de la personaj la personaj cu totul altul. E acolo o intamplare ca la magicieni – vezi rezultatul, dar nu stii sa „pui mana” pe ce face: Are alt mers? Alta postura a corpului?
Il simti diferit si personajele lui au energie si emotie diferita. Cristi Iacob a fost preferatul meu in reprezentatia pe care am vazut-o.
Viata si moartea lui Richard al II-lea se joaca la Teatru Mic, intr-o sala cu 80 de locuri, deci o sa fie nebunie cu biletele, sa va luati din timp.
Spectacolul pastreaza esenta povestii lui Shakespeare: tradarea si loialitatea puse in raport cu tara sau/si cu familia, setea de putere si utilizarea excesiva a acesteia. Si, asezata in zilele noastre, mai remarcam inca o data ca „toate’s vechi si noua toate”. Da, seamana cu ceea ce traim.
In distributie sunt: Ionut Visan, Tudor Aaron Istodor, Cristi Iacob, Vlad Logigan, Gabriela Iacob, Alexandru Voicu, Cezar Grumazescu, Lucian Iftime, Andrei Seusan.
O remarca speciala pentru scenografia si costume, sunt minunate solutiile pe care le-au gasit sa transmita mesaje care sa ajute personajele si sa ramana intr-o zona minimalista. (Scenografie si video design: Tudor Prodan)
*
Nu scriu despre teatru din perspectiva unui critic, nu am aceasta competenta. Scriu din perspectiva un spectator care a vazut mult teatru si caruia i-ar placea sa vedeti spectacolele care l-au bucurat.