Anul acesta TIFF ii acorda un premiu pentru intreaga activitate actritei Anna Szeles, una dintre marile frumuseti ale cinematografiei romane din anii 70-80. Frumusete si fizica, dar si actoriceasca.
Doamna Szeles a plecat din Romania si s-a mutat in Ungaria in vara lui 1989, fara sa banuiasca schimbarea regimului care urma sa vina in doar cateva luni. Pentru parintii nostri Anna Szeles era blonda superba care il cumintise pe Florin Piersic si care juca in filmele lui Liviu Ciulei.
Eu imi amintesc de cateva coperte ale revistei Cinema care se aflau prin podul casei, coperte cu doamna Szeles care arata ca o actrita venita de pe alte meleaguri, mai rafinata decat alte doamne de pe coperta, cu o alta constitutie a fetei, cu un frumos amestesc de inocenta si sexualitate.
Sigur ca nu stiam sa numesc aceste lucruri la vremea respectiva, doar ma uitam cu admiratie la fotografile cu domnia sa.
Ieri, am vazut-o la cativa pasi de mine, in lounge-ul TIFF si era aceeasi femeie incredibil de frumoasa, de fragila si sincera, cu mult umor rafinat si cu o stare asumata a vremurilor pe care le-a trait. Am simtit-o linistita si i-am multumit in gand lui Tudor Giurgiu si lui Mihai Chirilov ca s-au gandit sa o invite in festival si sa-i acorde un premiu pentru intreaga activitate.
La intervurile TIFF pe care le face de 10 ani minunatul Mihnea Maruta (unul dintre putinii jurnalisti care mai fac interviu astazi ca sa-l puna in lumina pe intervievat, nu sa se laude pe sine), doamna Szeles a povestit despre intalnirea cu Liviu Ciulei pentru castingul la Padurea Spanzuratilor.
Initial a dat probele cu unul dintre asistentii domnului Ciulei, iar actritele care au ramas pe “lista scurta” s-au intalnit cu regizorul. Ciulei a facut cunostinta cu fiecare dintre ele, a dat mana si s-a prezentat. “atunci, in strangerea aceea de mana si in privirea lui am stiut ca eu sunt cea aleasa.”
Ilona, rolul din Padurea Spanzuratilor alaturi de Victor Rebengiuc a ramas preferatul Annei Szeles. Cu el a fost la Cannes, in festival, si cei de la Buftea (studioul cinematografic de stat) au pregatit-o ca sa aiba o prezenta impecabila. I-au facut rochii de seara, tinute de zi, a fost imbracata pe banii statului din cap pana in picioare. Apoi i-au spus ca pentru asta, urmatoarele 3 filme le va face pe gratis. “Dar eu nu m-am simtit exploatata, m-am bucurat ca putem merge la Cannes.”
Doamna Szeles a mai povestit cum la Cannes (in 1964, se intampla intreaga poveste) a locuit in camera cu colega sa de distributie Gina Patrichi si ca, dupa ce au scapat de momentele de prezentare oficiale, cu multi fotografi, cu conferinte de presa, erau asa de bucuroase ca sunt la Cannes ca au inceput sa sara in pat in camera ca doua copile.
In 1964, Liviu Ciulei a castigat premiul pentru cel mai bun regizor la festivalul de film de la Cannes pentru Padurea Spanzuratilor; a fost de altfel unul dintre cele mai importante premii pe care le-a castigat filmul romanesc pana la generatia Mungiu- Puiu- Porumboiu. (domnul Ciulei si domnul Pintilie au fost un sprijin constant pentru cei din Noul Val al cinematografiei post revolutie)
Ce mi-a placut mie dincolo de aceste povesti minunate a fost personalitatea doamnei Szeles pe care o intuiai printre povestiri. Ne-a spus ca nu a acceptat sa se mute la Bucuresti si a ales sa fie actrita la Teatru Maghiar din Cluj chiar si cand era sotia lui Florin Piersic, pentru ca stia ca in capitala nu si-ar fi putut face meseria de actrita la acelasi nivel din cauza accentului sau.
Printre randuri, intuiai ca nu e o femeie care a fost impresionata sau dominata de personalitatea lui Florin Piersic, ca a avut grija sa-si vada de drumul ei profesional chiar si in timpul casatoriei, ca a ramas in relatii foarte bune cu tatal copilului ei (Daniel, fiul lor, povestea extrem de relaxat cum si dupa ce a plecat din tara a venit mereu la Cluj, vara in vacanta).
Si culmea, a spus ca nu s- a vazut deloc o femeie frumoasa cand era tanara. Ca acum – cand se uita pe fotografii – isi da seama ca era frumoasa, dar in anii 70-80 nu se gandea la asta…
(exista o carte, in maghiara, publicata la o editura din Cluj cu amintirile doamnei Szeles, sper sa fie tradusa si in romaneste)
Iata cateva fotografii cu doamna Anna Szeles de-a lungul timpului…
si o fotografie de ieri, din lounge-ul TIFF
