Text de Raluca Antuca
De când deschidem ochii pentru prima dată, iar o mămică și un tătic se uită la noi de parcă suntem cel mai prețios lucru ever, ni se spune cum funcționează lumea. De ce pâinea este pâine și o mâncăm aproape la fiecare masă, de ce trebuie să purtăm haine mereu și cum funcționează societatea democratică (sau cum ar trebui măcar).
Știm din copilărie că băiețeii se îmbracă în albastru, iar fetițele în roz. Că bărbații sunt curajoși, aventurieri și trebuie să întrețină familia din munca sa, care de regulă, este fizică. Femeia are grijă de copii, de gospodărie și de soț. Adică ea spală, șterge și curăță. Se îngrijește de trup pentru iubitul soț, își piaptănă părul lung în fiecare dimineață și își curăță tenul cu cele mai prețioase licori.
Ei bine, acum suntem în anul 2015 si lucrurile nu mai stau ca în cărțile de povești. Există cupluri homosexuale, iar anumite diferențe de gen au dispărut, pentru că rolurile celor doi s-au intercalat. Rămân doar stereotipurile care îngrădesc cumva gândirea. Printre acestea se numără și cel care spune că femeile trebuie să aibă părul lung. Cele care nu se încadrează în acest tipar sunt privite ciudat și nu sunt acceptate în societate.
În această idee, fotografa Ella Sigga a creat un proiect fotografic în colaborare cu o asociație din Islanda care se numește Baldvin. Au fost realizate portretele a șapte femei care suferă de boala Alopecia Areata. Datorită acestei boli, ele au pierdut tot părul scalpului, fiind chele. Doar pentru că nu arată așa cum suntem obișnuiți, asta nu înseamnă că trebuie marginalizate sau ridiculizate. Îmi place foarte tare emoția transmisă prin fiecare fotografie, iar expresia facială este una atât de puternică, nicidecum să înspire milă sau tristețe.
