text de Eliza Crihana
La cea de-a 57-a editie a Expozitiei Internationale de Arta de la Venetia, pavilionul Australiei prezinta o expozitie solo a lui Tracey Moffatt (1960, Brisbane).
Intitulat “Orizontul meu” (“My Horizont”) si avand-o pe Natalie King drept curator, expozitia prezinta doua serii de fotografii la scara larga si doua videoclipuri ale artistei, renumita pentru operele sale care combina realitatea cu fictiunea in creatii personale, atent studiate, adesea inspirate din imagini din filme, in special cele ale epocii clasice a Hollywood-ului, cinematograful suprarealist si neorealismul italian.
Prima serie fotografica, intitulata “Rememorarea corpului” (“Body Remembers”), cuprinde zece fotografii portret, in stilul sepia, de moda veche, in care o femeie (insusi Tracey Moffatt) viziteaza o casa veche inconjurata de ruine. Pozele descriu scene asemanatoare viselor care evoca imaginile misterioase ale lui Magritte si ale lui Buñuel si ne dau indoieli subtile, lasandu-ne sa ne intrebam daca aceasta este casa in care a trait candva femeia sau este doar o viziune a viitorului? Insa, artista nu ne da un raspuns, depinde de noi si de imaginatia noastră de a gasi unul, daca este cazul.
Comparativ cu primul, “Passage”, cel de-al doilea set de fotografii, este la fel de misterios, dar viu colorat. Moffatt descrie aici un grup de personaje – o mama, un copil, un politist si o figura subtire cu palarie, pe care o numeste “intermediarul” – care, la randul sau, interactioneaza unul cu celalalt in douasprezece scene inspirate intr-o oarecare masura de estetica filmului noir al anilor ’40.
Expozitia are, de asemenea, doua videoclipuri, fiecare cate doua minute.