Cind aveam 3 ani, comunistii i-au luat toata averea bunicului meu. De la bona si caleasca, am ajuns la opinci. Primii pantofi mi i-am cumparat mult mai tirziu, din banii pe care i-am strins recitind Crezul la Biserica sau in fata prietenilor parintilor.
*
Astazi stiu poezii incit pot sa recit 3 saptamini non stop.
*
In anii de inceput ai festivalului visam ca dau interviuri in engleza si ca nu stiu sa raspund la intrebarile jurnalistilor. Astazi cind ajung undeva in lume si mi se spune ca trebuie sa dau un interviu intreb “Cite minute? O ora, o jumatate de ora?” apoi incep sa vorbesc.
*
Aseara am plecat de la teatru si, pentru ca il trimisesem pe sofer cu treaba, am luat un taxi. N-aveam badge, era intuneric, n-am vorbit nimic in taxi. Inainte sa ma dau jos in fata casei, am scos bani sa platesc cursa si taximetristul mi-a zis:
“Domnul Chiriac, dar se poate? Cum sa va iau dvs bani, noua acum in festival ne e cel mai bine si facem bani mai multi decit oricind.”
Eu credeam ca nici nu stie cine sunt si nici n-a vrut sa-mi ia bani. Asta e cea mai frumoasa recunoastere.
Constantin Chiriac, 1 iunie, 2010
*
in seara asta, am vorbit 2 ore cu Constantin Chiriac, directorul Festivalul International de Teatru de la Sibiu. Super povesti, super nume mentionate si intimplari de genul “am creat bursa de spectacole de la Moscova”/ “am selectat trupele pentru expozitia mondiala de la Shanghai”/ “am fost consilier pentru programele culturale ale aniversarii de 300 de ani de la crearea Sankt Petersburgului”
cea mai frumoasa si mai emotionanta dintre povesti este cea a discursului rostit in fata Congresului SUA, in cadrul unui proiect la care au fost invitati manageri de proiecte culturale din toata lumea. O veti gasi insa in tabu☺
***
o intimplare la care Constantin Chiriac a fost martor in tinerete. Protagonisti un preot maramuresean si Nichita Stanescu.
La vizita poetului in Maramures, la o biserica veche, preotul i-a spus
– Marele nostru poet Mihai Eminescu a spus “De la Nistru pin’ la Tisa/ Tot romanul plinsu-mi-s-a”. Dvs ce aveti de spus?
Nichita s-a uitat la preot si intr-o secunda a raspuns:
– De la Tisa pina la Nistru/ Am trait un veac sinistru.