Doua dintre cele mai cunoscute statui ale lumii au fost reimaginate ca barbati obisnuiti in contact cu bunuri casnice intr-o campanie Samsung.
Statuile au fost montante in centrul Londrei.
E vorba de David, celebra statuie a lui Michelangelo care – in noua versiune – are pantaloni scurti si un tricou pe umar, si de Ganditorul lui Rodin care se uita cu maxima atentie la o masina de spalat rufe. Cele doua statui par integrate intr-o activitate casnica de la sfarsitul saptamanii.
Ideea campaniei a venit dintr-un sondaj care arata ca 75% dintre barbati nu stiu sa foloseasca aparatura casnica pe care o au acasa.
Campania se numeste ‘Modern Masterpieces’ si e si o trimitere la cat de rezistente sunt aceste aparate casnice de la Samsung.
Pentru realizarea statuilor 5 designeri au muncit timp de 2 luni dupa schite facute dupa statuile originale ca sa fie respectate toate detaliile pe care Michelangelor si Rodin le-au pus in munca lor. Evident exista si o componenta online a campaniei si una cu bannere outdoor, dincolo de statuile care se gasesc in centru Londrei.
Zilele acestea m-am uitat cu mai multa atentie la ce actiuni de promovare/ publicitate a avut Donald Trump in ultimele luni.
Am citit in The NewYorker un interviu cu domnul care a scris cartea “The art of the deal”. Ma rog a fost ghostwriter, adica a scris-o in locul autorului de pe coperta aka Donald Trump.
Cartea se voia a fi o biografie a lui Trump (in 1987 se intampla asta), dar pentru ca la interviuri jurnalistul Tony Schwartz descoperea doar minciuni peste minciuni s-a gandit – ca sa nu piarda contractul generos – sa reaseze subiectul din perspectiva omului de afaceri Trump si a negocierilor lui zilnice.
Zilele trecute cand Schwartz a povestit toata istoria a reiesit ca si la negocieri Trump mintea in serie si isi insela partenerii de afaceri, dar ceea ce mi-a ramas mie in minte si mi-a dat o imagine a caracterului lui Trump si o cheie sa ma uit la mijloacele prin care si-a facut campania a fost povestea intalnirii celor doi – Schwartz si Trump.
Tony Schwartz scrisese un articol in care il facuse varza pe Trump, dar pentru ca era un cover story, Trump si l-a pus pe perete in birou si i-a dat un mesaj sa-l felicite. Pentru Trump era mult mai importanta publicitatea, faptul ca i se spunea numele si i se publica fotografia decat remarcile negative din text. (aici puteti gasi articolul despre cum a fost scrisa cartea care l-a transformat in mit pe Donald Trump)
Si, din perspectiva asta, uitati-va ce relaxare a avut sa-si bata singur joc de el in campania lui electorala pentru a ajunge la cat mai multa lume…
Asocieri cu personajele lui Disney
desenele realizate de artistul pop Saint Hoax care il infatiseaza pe Trump intr-o serie de personaje negative din povestile Disney – Regina de Pica din Alice in Tara minunilor, Ursula din Mica sirena, Maleficent din Frumoasa din Padurea Adormita – au fost numite The Antagonist.
in cartea Martin Lindstrom _ Brand Washed (trucuri prin care companiile ne manipuleaza mintile si ne conving sa cumparam), Lindstrom explica cum asocierile cu personaje Disney au efect asupra consumatorilor in orice campanie comerciala sau nu si cum aceste asocieri aduc un grand de simpatie asupra brandului pentru ca e un racord la copilarie, la amintirile dintr-o perioada fara griji si este si o trimitere la ideea de familie.
M.G. Anthony, un celebru artist american care creeaza carti de colorat pentru adulti, l-a pus pe Trump in ipostaze de super eroi, in relatie cu personaje iconice din filme – John Travolta in ‘Saturday Night Fever’ – si-a scos cartea de 112 pagini anul trecut, inainte de Craciun, la fix pentru un cadou amuzant pe care sa-l faci prietenilor. Faci misto de ei, dar transmiti, fara sa vrei, si alte mesaje 🙂
Caricaturi cu trimiteri la suprarealism pentru publicul mai educat caruia i-ai putea fura macar un zambet
un artist brazilian, Butcher Billy, recunoscut pentru pasiunea lui de a reinterpreta situatiile contemporane in stilul lui Rene Magritte a creat o serie de imagini sub numele Trump X Magritte.
sigur ca exista si manifestari artistice in care Trump este ridiculizat, dar vi se pare ca omului asta ii pasa?! el isi dorea doar publicitate.
iata alte exemple cu trimitere la arta pop si la vedetele culturii reality tv ( a doua fotografie cu o trimitere la Kardashian)
Echipa adversa a incercat un PR Stunt, foarte simpatic de altfel, ingradindu-i cu sarma electrica steaua de pe Hollywood Walk of Fame. (ca sa aveti o imagine corecta despre cum obtii o asemenea stea e bine sa stiti ca dupa o oarecare notorietate, o asociatie trebuie sa plateasca in numele tau 15.000 de dolari care fundatia Walk Of Fame si apoi esti luat in calcul pentru a intra in nemurire pe bulevardu celebru. Singura consolare pentru genul de aparitii ca a lui Trump este ca banii fundatiei sunt folositi pentru sprijinirea actorilor, producatorilor si oamenilor din industria filmului care, ajunsi la batrinete, duc o viata grea)
dar in filosofia de viata a lui Trump, chiar si acest PR Stunt tot publicitate pentru el a fost… in fata miilor de turisti care trec zilnic pe acel bulevard.
au mai aparut pe piata lumanari cu chipul candidatilor adversi
In goana dupa audienta, o domnisoara bloggerita de beauty a facut un testimonial cum sa te machiezi ca sa arati ca Trump. Cine credeti ca a avut de castigat din asta?
Acestea sunt doar cateva dintre declinarile de promovare mass market pe care le-am gasit la o prima cautare, dar sunt sigura ca sunt mult mai multe si ca au fost sustinute de o multime de actiuni cu mesaje politice.
P. S. Sunt dintre cei care spera ca Trump sa nu castige aceste alegeri, pentru ca mi se pare a fi tampitelul paranoic care poate distruge lumea zambind.
HER e un film al lui Spike Jonze despre un scriitor care se indragosteste de vocea operatorului de sistem din telefon, un fel de Siri de la iPhone.
scenariul este unul foarte foarte inteligent si exploateaza multe dintre nevoile generatiei 20-30, foloseste simboluri si reinterpreteaza lucruri in background – cind sa influenteze spectatorul, fara sa stie de la ce i se trage atractia.
si are marea calitate – rara, de exemplu, la scenariile romanesti – ca replicile sa spuna mai mult decit ceea ce se rosteste prin cuvinte, iar impactul asupra spectatorilor e pe mai multe layere/nivele.
*
evident ca si campania de promovare a filmului e una foarte desteapta care ii atinge pe spectatorii din target, din nou fara sa stie de la ce li se trage.
mai intii a fost parteneriatul cu Apple si raspunsurile pe care Siri le da celor care o intreaba despre filmul HER. in doua etape, ambele mentionate pe cele mai importante site-uri de tehnologie, de trend-uri si pe blogurile influente la nivel global.
aici primul pas cu raspunsuri cu tenta negativa ca sa genereze controversa, aici cel de-al doilea cu mai impaciuitoarea SIRI.
mai nou, pe unul dintre cele mai influente site-uri la nivel global pentru ceea ce tehnic e denumit “the new optimism” (un trend pe care-l exploateaza si filmul din plin), brain picking, au aparut scrierile unui filosof britanic (raposat in 1973) despre care nu s-a mai scris de foarte multa vreme, desi domnul propovaduieste valorile pe care le cauta acum generatia 20-30 – increderea in sine, inteleciunea, fericirea.
toate bune si frumoase si in identitatea site-ului, doar ca filosoful in cauza Allan Watts e personaj in HER, e ilustrarea sentimentului ca Samantha (inteligenta artificiala de care se indragostete eroul principal) si-a putea gasi un echivalent in lumea ei pe care sa-l iubeasca. Watts e si el o forma de inteligenta artificiala, intrucit toata creatia lui a fost atasata, in film, unui robot.
si uite cum publicul tinta al filmului il descopera pe Watts exact in perioada de promovare pentru HER.
“ce ciudat, ce bizar si ce coincidenta” ar zice un personaj de roman daca nu ar fi una dintre cele mai destepte si mai subtile campanii de promovare.
probabil asta va fi cheia pentru campaniile de promovare ale viitorului pentru ca generatiile care vin acum accepta din ce in ce mai putina publicitate/promovare “in your face”: promovarea prin content.
