de dimineata, pe stradutza mea care era linistita pina la aparitia unor picamere – aka 7 juma -, m-am intilnit cu doi tineri, el si ea, cred ca evanghelisti or smth.
nu stiu de ce m-au abordat tocmai pe mine:
buna dimineata.
neata
vrem sa va dam citeva pliante despre familie si importanta ei.
multumesc, ma grabesc.
le-am luat fara sa ma uit la ele si am dat sa trec mai departe. ei, tzushti, dupa mine
va rugam sa le cititi. noi condamnam foarte mult divortul pentru ca…
nu i-am mai putut urmari, eram wtf? ce treaba am io cu asta?
le-am raspuns:
stiti, eu nu cred nici in institutia casatoriei, asa ca…
el si ea s-au privit lung. mi-au spus: PACAT!
au facut o pirueta de 180 de grade si-au plecat.
si eu care credeam ca acum, pt ca e racoare, oamenii se simt mai bine.