Oana e calda, empatica, isi face treaba cu mult suflet si are o filosofie de viata care are la baza faptele bune si iubirea pentru cei din jur. E studenta si va fi un kinetoterapeut minunat – a vrut sa faca meseria asta ca sa-i ajute pe oamenii cu probleme.
Oana e terapeuta mea preferata de la Silhouette.
***
Ieri, in pauza mea de rasfat de la Silhouette, Oana mi-a facut dimineata frumoasa cind mi-a spus ca a vazut videoclipul Doi Somnambuli al baietilor de la VUNK (principala mea preocupare intru promovare in saptamina care se incheie) .
Ii placusera mult cateii, dar si baietii cum stau ei la inceput cuminti si “latra” la sfirsit. insa ce ii placuse cel mai mult era mesajul din fata cintecului. (“Dragostea e oarba, o spun oamenii./Dragostea e muta, ne-o arata animalele./Arata ca iubesti fara sa spui niciun cuvant”)
“chiar ar trebui sa invatam de la cinii despre iubire. Kiki – un pechinez de 10 ani – cind vin mama si cu tata acasa, se bucura si sare pe ei si da din coada. oricare dintre ei ar veni primul; nu conteaza, se bucura din nou la fel si pentru urmatorul. iar cind se cearta parintii mei, latra la ei. si-apoi se duce si se aseaza linga cel mai necajit. stie ea ca cel care e cel mai suparat are nevoie de consolare. nu e asta iubirea adevarata?!” , mi-a zis Oana.
apoi, ca fetele, am vorbit despre iubire si despre dragoste. iar eu, desigur, am ajuns la matematica iubirii:)
***
iubirea – ne-o demonstreaza animalele care nu si-au pervertit inca mintea prin ascunzisurile dialogului – e un act unilateral.
e vorba de instinct, atractie si sentimentele tale ghidate de niste proiectii personale.
iubirea e un drum cu sens unic, neconditionat de ce apare pe sensul celalalt.
daca ai noroc in viata si iubirea e bijectiva (ha!, adica cu sens dublu, vine si din partea cealalta) e dragoste. poate fi un cuplu, poate fi altceva.
iar cind intelegi si-ti asumi ca iubirea ta nu trebuie sa fie conditionata de nimic altceva (ca toate celelalte tin de ego , de dorinta de atentie, de dorinta de protectie) ai o libertate minunata: stii ca stai intr-un cuplu atit timp cit iubesti.
si pentru ca iubirea ta e un sens unic, realizezi usor ca n-au rost nici gelozia, nici nesigurantele “dar ma mai iubeste?”. iti evaluezi corect sentimentele si pleci daca nu-ti mai place cum arata drumul tau.
matematic vorbind, iubirea e o conditie necesara, dragostea e una necesara si suficienta:)
si, desi pare straniu, e o lectie pe care o inveti foarte usor de la animale.
***
asta e clipul VUNK, Doi Somnambuli. si nu, n-am avut nici cel mai mic aport la ideile din clip sau la mesajul lui. Cornel Ilie este creierul creativ. si nici n-am purtat aceasta conversatie si cu baietii; sunt unele cazuri in care prea multa matematica strica:))
in fotografie sunt Maverick si Benelli, vedete la Hollywood si in clipul Doi Somnambuli.
dupa citeva ore in compania unui golden retriever m-am indragostit profund… dar cum m-a lovit ratiunea repede incerc solutii creative. (m-a certat stapina catelului, e labrador retriever; il rog pe Sasha- catelul – sa ma ierte ca nu stiam de cine m-am indragostit)
sunt atit de multa vreme plecata incit nu pot creste un ciine (asta ca sa nu zic ca nu sunt foarte responsabila:) ), dar….
as putea ingriji in week end/ in timpul saptaminii (daca sunt in bucuresti) un golden retriever  (later edit: labrador retriever) cind stapinii sunt plecati.
deci daca aveti un golden retriever (labrador) si nu aveti unde sa-l lasati cind plecati in vacanta, dati un semn; poate avem noroc si voi – ca va ingrijesc bine ciinele-, si eu (daca sunt in bucuresti) ca-mi satisfac nevoia de joaca si dragoste pt un catel atit de simpatic si de iubitor, fie si part time.
din seria zara si maurice, astazi vi-l prezint pe mike.
a fost acum citeva saptamini la noi in redactie pentru un articol pe care-l cititi in revista.
cum n-am fost la sedinta foto din care am ilustrat acum splendoarea de motan, am innebunit-o pe matusa motanului, Nusha, ca doresc sa ma joc si eu cu el.
l-am pus chiar pe wish list de ziua mea.
*
sunt unele animale care au ceva uman in ele; dintre animalele pe care eu le stiu, fie si in fotografii, la categoria asta se incadreaza: catelul zero, ursuletzul knut si, acum, motanul mike.
genul acesta de “uman” din animale, un ceva pe care nu poti sa pui mina si sa zici “asta e”, imi aduce aminte de papagalul Alex dintr-un story NG.