saptamina trecuta am citit Toate bufnitele, cartea lui Filip Florian lansata anul trecut.
da fix domnul de a carui existenta n-a auzit dl Andrei Marga desi cartea sa “Degete mici” e tradusa in multe tari, la edituri mult mai prestigioase decit oricare dintre cartile directorului ICR.
e frumoasa cartea si are o finete a frazei care te face sa zimbesti pentru ca simti ca fiecare cuvint e ales cu grija, desi tonul e jucaus si ritmul alert. dar nu despre carte vreau sa scriu acum. pe coperta 4 e o declaratie a lui Filip Florian care ma urmareste.
Daca oamenii, toti oamenii, s-ar satura intr-o buna zi de povesti, cred ca sufletele s-ar usca, s-ar topi si lumea ar arata ca un pustiu. O asemenea nenorocire n-o sa se intimple insa prea curind, nici saptamina viitoare, nici la toamna, nici peste o mie de ani. Inaintea ei, cu siguranta, o sa se petreaca alte milioane si milioane de fapte, suvoiul vietii o sa curga mai departe, cu furtuni si indragostiri, cu boli si risete de copii, cu razboaie si prietenii, cu crize financiare si meri infloriti, cu alb, cu negru si cu infinite nuante de gri. Iar faptele, intotdeauna, vor fi urmate de povesti, de-o mare de povesti, fiindca fiecare fapta se vede cu ochi diferiti, in fel si chip. Sint povestile noastre, ale tuturor, fara de care am muri de sete, ne-am prapadi. La sfirsitul sfirsitului, zic eu, o sa existe un singur mare regret, ca nu-l vom mai putea povesti.
sa cititi cartea:)