asta e o casa din New York. nu e din reviste, am fost acolo, fotografiile sunt facute cu telefonul.
in tavan e un geam urias prin care vezi terasa de la Empire State Bulding
in casa asta am petrecut ultima zi a anului trecut, n-as putea sa locuiesc in ea anul asta?:) sau intr-una similara din Bucuresti, nu m-as supara.
imi faceam curat in telefon si-am dat peste fotografiile acestea, asa ca m-am gindit sa vi le arat.
romanii se streseaza sa adune obiecte noi in casa, cit mai multe, cit mai mari. loftul asta care era cit 2 apartamente – o hala, treceai dintr-o “camera” in alta – avea doua colturi cu canapele si fotolii, un loc cu masa si scaune, o baie si o bucatarie. toate mobilier f f f vechi
l-am vazut intr-un anunt de concurs al revistei Harper’s Bazaar. nu credeam ca e romanesc. apoi am vazut ca acel concurs e in parteneriat cu ID Sarrieri, deci costumul era creat in Romania.
am intrebat-o pe Noemi daca exista la vinzare la The Place (nu era pe site-ul ID Sarrieri) si ea mi-a raspuns “ma interesez”. peste 2 saptamini a venit un mesaj pe mail de la ea in care imi spunea ca doamnele minunate de la ID Sarrieri, Veronica Turza si Gabi Lapadat s-au gindit sa mi-l faca cadou.
multumesc multumesc multumesc
apoi a venit frumos ambalat…
intr-o cutie…
invelit in hirtie ca de matase…
este superb finistat, este dintr-un material minunat, nu doar ca arata demential; e un bleumarin navy… o bucurie
singurul motiv pentru care acum nu urmeaza o fotografie cu mine in costum de baie este gindul ca respectiva fotografie – cu o duduie in costum de baie fotografiata in casa, pt ca n-am ajuns inca la piscina – ar fi nepotrivita cu eleganta costumului si rafinamentul lui. (ar fi pentru alte site-uri. oricum n-am nici mileuri, nici soba de teracota acasa ca-n pozele cu duduile de pe site-urile funny)
asa ca iata o fotografie din catalogul ID Sarrieri
de miine ma duc la piscina, la 7 dimineata. si nu, nu va aparea un filmulet “Cristina’s life”
Vero si Gabi, va multumesc din suflet si sper sa va pot bucura si eu pe voi macar la fel de mult cit imensa bucurie pe care mi-ati facut-o cu acest cadou.
Si multumesc Noemi. stiu sigur ca ai si tu o contributie la asta, dar eu acum iti multumesc pentru ca existi aici printre noi. pur si simplu.
cei mai multi oameni fac fotografii ca sa tina minte locurile frumoase in care au fost, ea studiaza proportiile locului, unde sunt aplasate elementele din decor si le memoreaza.
stie locuri dupa o creanga care arata cumva. sau dupa o floare. sau un copac care era asezat intr-o proportie perfecta cu ce era in jur.
uneori isi noteaza peisajul, nu face schita, noteaza in cuvinte care era raportul elementelor, cum arata copacul… dupa o vreme imaginile astea se vor “matura” in mintea ei si se vor transforma in desene pentru portelanuri.
***
ii plac dantelele, uneori florile trec in dantele si dantelele se preling in flori. tot pe portelan. si le picteaza manual, ore in sir.
***
Ana Wagner a terminat de decorat obiectul creat in proiectul Collaborazioni Peroni. Acum vopselurile puse in desene sunt la “copt”. Ca si in viata, culoarea de pe portelan devine mai intensa cind e “coapta”, cind a trecut prin focuri.
Vineri seara, la invitatia Peroni, unii dintre cei mai eleganti si mai rafinati oameni din Bucuresti vor participa la o cina unde obiectul creat de Ana – o suprapunere de obiecte, pe jumatate vaza de flori, pe jumatate sursa de lumina – va fi obiectul central al mesei.
Cristi Petrescu (30 si putin ani) – unul dintre cei mai corecti si mai onesti oameni pe care-i stiu. cu o poveste demna de un roman: a plecat la munca in Italia cu un contract care s-a dovedit a fi o pacaleala, a dormit intr-o fabrica dezafectata, a muncit pe unde a apucat – in special santiere -, si-a cistigat respectul angajatorului incit l-au lasat sa doarma in atelierul unde lucra, a facut ceva bani si s-a intors acasa. a luat-o de la zero in tara, iar acum se afla in spatele productiei unora dintre cele mai spectaculoase sedinte foto din romania. si in spatele manufacturarii unor obiecte de design minunate. (ideile sunt ale Sanzianei Pop, el le transforma in realitate, aici tot magazinasul lor, dar zilele astea mai posteaza o serie de obiecte; ei sunt cei care mi-au decorat si mie casa:) )
iata si unul dintre obiectele mele preferate: masa pe care poti sa scrii cu creta pentru ca se comporta ca o tabla.
*
Mircea Dinescu, pe terasa restaurantului sau – Lacrimi si sfinti, pe la 3 dupa amiaza. Era cu Masa, sotia sa – una dintre cele mai bune traducatoare de rusa din Ro – si cu trei domni carora le explica ce mincaruri ii pregatea mama in copilarie.
**
Dan Santimbreanu – Head of corporate communications Siemens Ro. si el cu o poveste despre ambitie si perseverenta. a inceput ca promotor al unei mici firme care producea ambalaje, a lucrat pentru doua dintre cele mai importante companii de PR din Ro, apoi a devenit seful de comunicare Siemens. intre toate astea a avut o problema de sanatate cind a descoperit solidaritatea umana – oameni pe care nu-i stia au contribuit cu bani pentru o operatie delicata. astazi, pe linga job, are un blog unde ii ajuta pe pacienti, care au nevoi legate de neurochirurgie, sa ajunga la medici importanti.
da, Dan e ruda cu scriitorul Mircea Santimbreanu, e nepotul dumnealui.
*
Cornel Ilie – il stiti ca lider al trupei Vunk; eu il stiu ca un om cu foarte mult bun simt, gata oricind sa te ajute la nevoie (uneori simte ca ai nevoie de o vorba buna si iti lasa un mesaj, pur si simplu. mi s-a intimplat mie acum citiva ani si a fost una dintre cele mai frumoase lectii despre “a da aripi cuiva cind ii e greu”). e implicat in viata sociala si, ceea ce e posibil sa nu stiti, e un foarte bun scriitor de proza.
“mai ai emotii?’, l-am intrebat inainte de a se sui pe scena la un eveniment Siemens unde erau premiati tineri care au creat filmulete cu solutii de sustenabilitate pentru orasele lor.
“sigur. dar sunt utile. emotiile astea te ajuta sa sapi adinc in tine si sa nu spui banalitati”
“si inainte de concerte?”
“da.”
am in plan sa scriu un story – profil al lui Cornel, sa-l vedeti dintr-o alta perspectiva:)
pe principiul cei care se aseamana se aduca, Dan si Cornel s-au imprietenit si au lucrat impreuna pentru proiectul Orasul 2020, initiat de Siemens.
*
Nicolas – baiatul Martei Usurelu si al lui Cristi Manafu. la vizionarea Ice Age 4. ocazie cu care am aflat ca din Cars ii place Fulger, iar din Madagascar zebra (ma iertati, am uitat cum o cheama). a fost pe aproape sa ne imprietenim, ne-ar mai fi trebuit o jumatate de ora pentru asta, dar a inceput filmul.
*
Aisha – fetita minunata a lui Arhi. a mai crescut de la ultima noastra intilnire. in timpul filmului (tot la Ice Age 4), cind veveritza se prabusea in hau, striga “cadeeeee”. s-a uitat la prima jumatate de ora a filmului fara sa respire si a fost un barometru perfect pentru toate “burtile” filmului: cum era o perioada in care povestea trena, cum incepea sa se frasuiasca in scaun.
*** Oameni pe care i-am intilnit e un proiect in care notez zilnic informatii despre oamenii care-mi ies in cale.
saptamiana trecuta eram in atelierul Anei Wagner – la munca š – cind m-a surprins un detaliu.
o rugasem pe Ana sa-mi deseneze pe un capac de ceainic cam cum isi imagineaza ea ca va arata partea florala a decorarii unui obiect la care lucram impreuna (mai mult ea, desigur)
Ana a luat o pensula cam ca alea pe care le folosesc eu pentru gloss-ul de buze doar ca avea o coada mai lunga, si-a inceput cu o vopsea albastra sa faca urmatoarele operatiuni: punea un punct mic de culoare, apoi – in urmatoarea secunda, fara sa astepte sa se usuce sau altceva – rasucea pensula si, cu cantitatea de vopsea pe care o pastrase, facea o frunzulita care – ca intr-o magie – era transparenta pe partea de jos si plina in partea de sus.
din doua miscari de pensula. lente si atit de controlate de-mi tineam respiratia.( bine, cred ca nici ea nu respira pt ca ma bagasem in sufletul ei si nu mai avea loc de nimic.)
in 5 minute, care mi-au parut mult mai multe pentru ca eram foarte concentrata la miscarile ca de balet ale Anei, a rezultat acest desen
si stiind cam ce avem de lucru (mai mult ea, desigur), am intrebat uimita: cam cit o sa pictezi la obiectul nostru?
“mi-am rezervat 3 zile pentru portelan si inca una pentru structura de inox”, mi-a spus senina.
***
cind vezi un obiect de designer cu eticheta pe el, il evaluezi scurt si te gindesti daca e potrivit pentru nevoile tale, apoi ti-l permiti sau nu. dar rareori te gindesti ce munca de sisif e in spatele lui.
***
Ana creeaza (impreuna cu mine care ma dau cu presupusul mult… uneori pe linga, sunt sigura:) ) un obiect special care va fi centrul de atractie al unei cine Peroni de saptamina viitoare. un obiect care poate fi considerat vaza pentru flori, dar si sursa de lumina pentru masa si care e construit din … mai multe obiecte.
ma mai duc sa mai muncim (eu tinindu-mi respiratia cit deseneaza Ana, dar n-aveti idee cit de greu mi se pare) si mai revin cu foto si detalii.
iata schita obiectului nostru
cum a decurs prima mea intilnire cu Ana Wagner legata de acest proiect puteti citi aici
Collaborazioni este un proiect Peroni, la care mai participa designerul Adrian Oianu cu bloggerulĀ Alex Moise, plus chef Roberto dal Seno siĀ Cristina Mazilu.
ce au facut celelelat echipe si care e stadiul proiectelor lor ,Ā puteti afla aici
P.S. Noi o sa avem cea mai frumoasa si mai memorabila creatie, sunt sigura!
Din capul locului spun cÄ susČin creativitatea Či toate miČcÄrile artistice indiferent de zona sau de domeniul Ć®n care ele se manifestÄ. Apreciez talentul Či imaginaČia, mÄ bucur cĆ¢nd vÄd oameni care cred cu toatÄ tÄria Ć®n tot ceea ce fac Či sunt fascinat de cĆ¢t Či cum se implicÄ. Am preferat sÄ fac aceastÄ introducere ca nu cumva sÄ mÄ trezesc cÄ am fost prost Ć®nČeles sau sÄ fiu acuzat de rea-credinČÄ.
PuČine sunt evenimentele din BucureČti care sÄ nu aibÄ integrat Či un tĆ¢rg handmade, de mici sau mari dimensiuni Ć®n funcČie de spaČiu. Ćn plus existÄ o mulČime de tĆ¢rguri unde pasionaČii de handmade pot participa atĆ¢t Ć®n calitate de expozanČi cĆ¢t Či Ć®n cea de client. PĆ¢nÄ aici nimic rÄu.
Ce mÄ deranjeaza Ć®nsÄ foarte tare Či mi se pare important de spus este cÄ la aceste tĆ¢rguri sunt puČini cei care creeazÄ Ć®n adevÄratul sens al cuvĆ¢ntului Či vin cu lucruri originale, creaČie proprie, aČa cÄ simt nevoia sÄ fac cĆ¢teva precizÄri:
– nu se cheamÄ cÄ eČti artist handmade dacÄ te duci Ć®n Europa sau Dragonul RoČu sau Ć®n orice alt centru comercial Či cumperi tricouri pe care apoi tu le pictezi sau coČi strasuri pe ele (strasuri procurate tot din centrele comerciale amintite) sau cumperi pÄlÄrii (deci nu le-ai croit tu) Či pe care aplici floricele sau mai Čtiu eu ce “chestii”.
– nu se poate sÄ cumperi rame foto de la Ikea pe care tu sÄ le ajustezi un pic sau le mai adaugi niČte elemente iar tu sÄ mi le vinzi de parcÄ ar fi capodopere
– dacÄ faci lanČiČoare, brÄČÄri, cercei din fimo nu se cheamÄ cÄ eČti artist. Altfel lumea ar fi plinÄ de artiČti.
– nu se cheamÄ cÄ eČti artist dacÄ vinzi tricouri, rochii sau mai Čtiu eu ce care conČin elemente de graficÄ pentru care tu nu deČii drepturile de copyright, deci nu sunt creaČia ta.
Lista este mult mai lungÄ dar Ć®n mare asta este ideea.
DacÄ adaugi la cele enumerate mai sus Či faptul cÄ la un moment dat ai senzaČia cÄ toatÄ lumea vinde acelaČi lucru mÄ Ć®ntreb unde mai regÄseČti elementul de originalitate dupÄ care aleargÄ toatÄ lumea.
Catalin Anchidin este Special Events Coordonator Parada Film, Corporate Relations Manager NexT FILM FESTIVAL
Oamenii care fac exact ceea ce le place se gÄsesc greu, cu atĆ¢t mai puČin oamenii care fac asta la tinereČe. Ioana Enache se numÄrÄ printre asemenea fericiČi, care Či-au gÄsit ocupaČia Ć®mbinĆ¢nd plÄcutul cu frumosul. Eu am gÄsit-o pe ea – unde altundeva decĆ¢t pe FaceBook ā pe cĆ¢nd admiram o pozÄ cu un colier superb din agate Či perle. Am descoperit ulterior cÄ ea Ć®l crease Či ne-am Ć®ntĆ¢lnit sÄ o cunosc Či sÄ-i vÄd toate colecČiile.
Ioana a terminat Facultatea de ArhitecturÄ, a cochetat cu pictura pe pĆ¢nzÄ Ć®n ulei, dar Ć®n cele din urmÄ s-a Ć®ndreptat cÄtre designul de bijuterie. Asta a Ć®nsemnat un nou set de cursuri, de data asta ale Čcolii de Bijuterie ContemporanÄ Assamblage, sub Ć®ndrumarea lui David Sandu.
Primele creaČii ā care rÄmĆ¢n, dacÄ mÄ Ć®ntrebaČi pe mine, cele mai spectaculoase ā au fost colierele Ć®n combinaČii de pietre semipreČioase Či perle de culturÄ, Či panglici, Či mici accesorii vintage. Ioana le-a numit Statement ā aČa Či sunt, un singur colier fiind bijuteria necesarÄ Či suficientÄ pentru a face spectacol dintr-o ČinutÄ de zi sau de searÄ, dupÄ cum aveČi nevoie sau chef.
ColecČia nouÄ a Ioanei se cheamÄ Daring Či aduce Ć®n lumina reflectoarelor coralul, un material glorios valorificat Ć®n perioada Art Nouveau/ Art Deco (aČi reČinut, probabil, din ce am mai povestit aici, cÄ asta e perioada mea favoritÄ). Coralul Ioanei e mai puČin lucrat, dar nu mai puČin versatil Či decorativ.
Ioana are cĆ¢te o poveste pentru fiecare colier ā dacÄ o Ć®ntĆ¢lniČi, Ć®n mediul real sau virtual, cÄutaČi sÄ descoperiČi Či poveČtile. Cine Čtie, poate veČi sfĆ¢rČi prin a le purta – Či ce poate sÄ vÄ vinÄ mai bine la gĆ¢t sau pe mĆ¢nÄ decĆ¢t o poveste?
*** Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premium Communication
in copilarie am rivnit la o casuta in copac, dar se pare ca nu am fost singura.
in Japonia exista un restaurant in copac: Naha Harbor Dinner, amplasat in Banyan Town shopping center din Okinawa.
in Ghent (belgia), artistul Benjamin Verdonck a construit o casuta intr-un copac, imitind arhitectura zonei; casa e amplasata in fata unui club de pensionari si imita arhitectura ei:)
si uita inca doua casute construite in padure de data asta
pe minunatul site de design al sanzianei, visuell.ro, am descoperit la categoria SHOP (obiecte pe care le face chiar ea) acest taburet minunat care costa 150 ron. e in mai multe variante de culori.
cind Sanziana mi-a decorat casa in care m-am mutat, a gasit o solutie f smart sa mai ascunda din multele carti pe care le detin: valize vechi pe care le-a vopsit si cu care a facut o structura ca un castel la marginea patului, sau asezate strategic in casa:)
astazi am descoperit un artist care face casute din valize vechi, artist despre care sunt absolut sigura Sanziana nu avea habar.
artistul se numeste Bo Christian Larsson si puteti vedea mai multe dintre creatiile sale pe acest site
casa mea nu vi-o arat:) dar Sanziana pregateste de luni o maaaaaaaaaaaaare si frumoasa surpriza pentru online.
cind eram mici, puteam face o jucarie din orice.
cind ne-am facut mari, am uitat sa ne mai jucam.
iata un artist extrem de creativ care stie sa priveasca obiectele din jurul lui cu umor si inocenta jocului copilului. care stie sa spuna o poveste din/cu orice
Cand eram mica, eram innebunita dupa podoabe. Zilnic ma infiintam in fata oglinzii ovale din dormitorul mamei, ma urcam pe taburetul de langa masa de toaleta plina cu farduri, parfumuri si bijoux si ma incolaceam in siraguri de margele. Cerceii cu clipsuri erau preferatii mei iar zornaitul bratarilor le atragea pe cele patru pisici care se strangeau vesele in jurul meu. Se pare ca pasiunea pentru accesorii nu m-a parasit de atunci.
De fiecare data cand imi cumpar ceva nou, asociez bijuteria respectiva cu un moment important din viata mea sau cu o zi in care ma simt foarte bine.
La inceputul acestei saptamani, Maria Filipescu si-a lansat o noua colectie de bijuterii care pot fi achizitionate, ati ghicit, de pe molecule-f . Nu stiu cum face, dar Maria reuseste de fiecare data sa creeze cate o piesa extrem de sexy, pe care as purta-o cu o piesa vestimentara simpla, ca sa o scoata cat mai mult in evidenta.
Aici este o piesa cu ciucuri fantastica, preferata mea.
***
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harperās Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
cel mai important lucru pe care l-am invatat in 6 ani de lucru la revista glossy a fost importanta accesoriilor.
stiu ca suna ca din carti, dar cind intelegi cit de mult poti schimba o tinuta doar dintr-un colier, sau o pereche de manusi sau o curea or cine stie ce cercei, iti dai seama ce inseamna o garderoba inteligenta.
***
noi , romanii trecuti de 30 de ani, avem sechelele comunismului: venim dupa o perioada in care iti cumparai ceva nou numai dupa ce se rupea/deteriora obiectul anterior (iar deteriorarea nu mai suporta reparatii), asa ca multa vreme dupa Revolutie, am cumparat compulsiv.
n-avem cultura construirii unei garderobe care sa reziste in timp, desi e foarte actuala. sunt prea putin cei care isi cumpara un obiect vestimentar care sa se incadreze in puzzle-ul hainelor de acasa. cum sunt si mai putini cei care stiu sa se foloseasca de accesorii ca sa transforme o rochie de acum 10 ani, intr-una actuala – cu aer vintage.
de asta, va rog tare sa mergeti astazi la tirgul de bijuterii Autor si sa stati de vorba prieteneste cu creatorii de bijuterii. E o ocazie rara de a putea vorbi fata in fata cu cei care va pot vinde niste trucuri geniale despre ultilizarea creativa a accesoriilor.
astazi e ultima zi a tirgului AUTOR, mergeti la Sala Dalles.
***
am un minunat interviu cu designerul care e onorat la aceasta editie Autor, Ana Wagner, dar pentru ca alerg pe strazile patriei in Siemens Race nu am apucat sa-l transcriu. promit sa va spun o poveste minunata despre cum se transforma portelanul in arta si cum se marcheteaza ca sa poata ajunge in casele cit mai multor oameni, zilele viitoare.
aceasta este o fotografie a intrarii de la celebrul Piccolo Teatro di Milano. celebru pentru ca a gazduit de-a lungul timpului creatii ale lui Peter Brook, Patrice Chereau, Eimuntas Nekrosius, Lev Dodin, Ingmar Bergman sau Robert Wilson. celebru pentru ca a montat intr-o forma creativa unele dintre cele mai cunoscute texte din lume.
zilele trecute cind am fost la Milano am trecut pe linga intrarea asta (nici nu e greu pentru ca e foarte central) si uitindu-ma la intrare (punind cap la cap cu ceea ce se intimpla atunci in Milano – Fuorisalone – tirgul de mobila si design), am realizat de ce noi suntem la 100 de ani distanta de italieni in arta creativa.
la intrarea din Piccolo Teatro scria: avem cafenea cu internet free, avem biblioteca cu arhivele teatrului italian din ultimii 100 de ani. era deci nu doar loc pentru a vedea spectacole, ci si pentru a studia radacinile spectacolelor, intr-o forma accesibila tinerilor.
in Milano, erau sute de instalatii de design, iar studentii la arte, design sau orice alta scoala care are la baza creativitatea traiau pentru citeva zile intr-o efervescenta plina de inspiratie. nivelul informational pentru ei era setat cu 100 de ani mai sus decit este setat pentru studentii nostri.
***
noi n-avem arhive pentru teatru, de exemplu, ca sa poata fi studiate de oricine, oricind, in timp ce bea o cafea.
n-avem librarii/biblioteci specializate cu texte, dvd-uri si CD-uri cu toate piesele de teatru facute de TVR, cu toata spectacolele montate vreodata la Opera, cu toate filmele facute in perioada comunista.
stiti cum arata magazinul atasat de Scala (din Milano, desigur)?! plin de suveniruri, dar si de DVD-uri cu cele mai rare inregistrari.
noi cultivam prea putin breslele si nu le creem cadrul de dezvoltare informationala. abia in ultimii ani au inceput sa apara tirguri de design (AUTOR care se desfasoara peste o saptamina -pentru designerii de bijuterii – e un exemplu) si-ar trebui incurajate aceste manifestari. pentru ca ele pot fi surse de inspiratie pentru alti designeri, pentru ca ele pot fi scoala pentru incepatori, pentru ca ar trebui sa incepem sa cultivam traditia creativa.
as vota si miine pe politicianul care ar sustine legea prin care sa se faca o arhiva publica in care sa fie inregistrarile tuturor spectacolelor (teatru, dans, opera) si tuturor filmelor facute vreodata in romania. o arhiva la care sa ai acces ca la biblioteca, via abonament. o arhiva care sa fie updata anual, prin lege teatrele, tvr-ul, opera, CND fiind obligate sa -si inregistreze spectacolele si sa le trimita.
sau… ce-ar fi sa facem noi demersurile sa existe o lege pentru crearea unei biblioteci publice cu spectacolele romanesti din toate timpurile?! (numai ca nu stiu cum, care e procedura)
Y&R Brazilia a avut ideea geniala de a promova noul sistem audio 3D de la LG cu o campanie in care reinterpreteaza afise celebre de filme, acum vazute “din spate”
nu stiu cum reactionati voi, dar eu ma tot uit la cele trei afise si zimbesc: e o idee simpla, dar ge-ni-a-la!
raspunsul la intrebare e… cu piciorul, dar trebuie sa cititi pina la capat ca sa intelegeti:)
***
v-ati gindit vreodata ca masinile seamana cu rochiile? sau pantofii? (domnilor, nu dati cu pietre, stiu ca nu e un limbaj cu care sunteti obisnuiti, dar…)
cind ne cumparam o masina o alegem pentru raportul dintre performantele ei tehnice si pretul sau, citeodata insa vedem o masina si e ceva – dincolo de ce intelegem in partea tehnica – in ea care ne face sa zicem: e pentru mine.
iar asta vine din design. din croiala.
***
pina joi nu m-am gindit niciodata ca o masina poate semana cu o rochie (sau, cum ziceam, o pereche de pantofi), dar am avut o intilnire simpa cu echipa de designeri care a creat noul Ford Kuga si, brusc, am vazut masinile dintr-o perspectiva noua.
spre disperarea barbatilor (mai ales a celor care fac jurnalism de calitate din a scrie despre masini)
o rochie pe care merita sa dai oricit de multi bani trebuie sa fie facuta pe tine. pe masurile tale, sa-ti vina perfect, sa fie fluida si sa urmareasca (fie si in miscare, abia sesizabil) linia corpului.
noul Kuga – de fapt multe dintre Ford-urile create dupa 2000 incoace – au la baza un concept care se numeste design kinetic, adica “energy in motion”, o preocupare speciala pentru dinamica liniilor fiecarei componente a masinii, iar ansamblu e croit astfel incit sa se muleze pe personalitatea celui care o cumpara.
*
a fost foarte interesant sa descopar ca noul Ford Kuga se adreseaza pentru 3 categorii foarte bine delimitate de public: James-ii europeni (sportivi, activi, 35- 45 de ani, antreprenor), Carrie-le americane (30- 40 ani, sigure pe ele, independente financiar, active social, party people) si Ken Cheung -ii asiatici (30-40 de ani, show off, manager).
cum Ford face acum designul la nivel global ( asta inseamna ca echipa europeana poate crea si pentru piata asiatica, si viceversa), a fost o provocare sa se rezolve problema “cum ii multumim pe toti cei trei (reprezentantii target-urilor) cu aceeasi masina?”
raspunsul e ca la moda si-a stat in designeri: s-au luat repere din stilul de viata al fiecarei categorii de public, de la incaltamintea cu care se simte comfortabil pina la sporturile pe care le practica si au facut moodboard-uri de culori, linii, preferinte de materiale si structuri pentru materiale si-apoi au fost accesorizate masinile in functie de aceste moodboard-uri.
de exemplu, din moodboard-ul lui Carrie a rezultat ca poarta haine de ski mulate, bicolore, asa ca de aici au aparut niste linii speciale in scaune care par ca o haina care te imbraca š
din moodboard-ul lui Ken Cheung a rezultat ca ii place sa fie remarcat, pentru el orice investitie e pentru ochii celorlalti, asa ca au aparut in optiunile pentru culorile caroseriei un roshu metalizat si un albastru electric.
***
cind iti cumperi masina nu te gindesti la nuantele acestea fine cu care esti convins sa iei decizia de cumparare, detalii care inconstient te fac sa spui ca respectiva masina iti este familiara, iti apartine.
(tot din categoria familiar, toate masinile Ford au aplasate butoanele care declanseaza comenzile speficice in acelasi loc chiar daca comenzile au avansat sau e vorba de un Ford Focus sau un Ford Kuga – pentru a fi foarte intuitiv la uitilizare si a te simti din prima acasa in masina)
***
dar ce ma fascineaza pe mine cel mai tare la masini sunt inovatiile care par ca sunt facute sa-ti aduca zimbetul pe buze.
anul trecut va povesteam despre iubitul meu Ford Focus care parca singurel si avea o camera in oglinda retrovizoare care vedea semnele de circulatie si te avertiza pe bord ce urmeaza sa intilnesti.
de data asta, Ford Kuga are un deliciu de inovatie creata de echipa din America, special pentru femei, dar adoptata pentru toate masinile Kuga: deschizi porbagajul cu piciorul:)
imaginati-va ca sunteti cu multe plase in brate, dupa o sesiune generoasa de cumparaturi, si ca vreti sa deschideti portbagajul ca sa le puneti la loc sigur (apropo, e imens portbagajul de la Kuga, as putea dormi acolo). nu aveti cum sa deschideti cu nicio mina, dar cu o miscare eleganta ca si cum ati da un sut cu virful pantofului sub masina portbagajul se deschide.
ca sa intelegeti cit de simpatica e aceasta facilitate, imaginati-va 30 de jurnalisti din lumea intreaga care jucau fotbal cu un Kuga rizind cind se deschidea/inchidea portbagajul.
dincolo de asta, mai are alte multe facilitati foarte smart, cum ar fi ca oglinzile retrovizoare detecteaza lumina de la masinile din spate si reduc automat stralucirea luminii reflectate ca sa nu mai fi afectat de luminile din traficul de noapte.
iar parbrizul reflecta lumina pentru a nu incalzi masina in timpul verii.
inovatiile acestea care se refera la lucruri mici care-ti fac viata mai usoara sunt preferatele mele. imi imaginez mereu cum niste cercetatori au studiat mult comportamentul celor din publicul tinta, au gasit o nevoie care trebuie acoperita si au trimis celor care se ocupa de partea tehnica mici probleme de rezolvat, ca temele de la matematica din copilarie: cum deschide portbagajul o femeie care are bratele pline de cumparaturi?
***
lansarea noului Kuga s-a facut la Milano, in inima scolii de design italian, la fundatia Gianfranco Ferre, in zilele in care tot Milano aducea un omagiu designului si artei in cadrul Fiuori Salone (tirgul de mobila si de design). in peste 350 de locuri puteai vedea instalatii de design contemporan, mobilier al carui design asuce imbunatatiri vietii cotidiene, sau creatii care te puteau inspira in oricare alta munca plina de creativitate.
sa lansezi Kuga in acest context a fost un mesaj despre cit de multa atentie a fost acordat designului in cazul acestei masini. si da, eu care m-am plimbat cu ea, pot sa va spun ca e ca o rochie couture.
***
abia astept sa apara o reclama si cu noua facilitate pentru portbagaj ca aceasta cu parcarea. va fi f f f funny.
Am cunoscut-o pe Madalina Andronic pe FB ā pentru mine formula asta inca suna destulĀ de bizar, dar recunosc ca am argumente sa cred ca o vom folosi tot mai desĀ de acum incolo. Acuarelele ei mi-au sarit in ochi literalmente, pe pagina uneiprietene care cauta cu Ā incapatanare piese care sa ne infrumuseteze casele siĀ vietile aici.
Cum am invatat de la specialistii in social media ca n-ai facut nimic daca nuĀ transferi relatiile/informatiile/experientele din online in offline, exact asta amĀ facut in cazul Madalinei. Mi-am facut mai intai temele si am explorat paginileĀ de web pe care apareau lucrarile ei, am aflat ca mana ei statea in spateleĀ decorarii Sufrageriei McCann Erickson si, in cele din urma, am invitat-o si la noiĀ in āsufragerieā. Noi insistam sa mai numim respectiva incapere meeting room,Ā dar Cristina ne-a mai spus de cateva ori ca ar fi cazul sa reconsideram.
Madalina e foarte tanara si, daca te uiti la lucrarile ei, are sanse bune sa ramanaĀ tanara toata viata. Ilustratiile ei dau substanta vizuala povestilor, sau transformaĀ peisaje citadine pitoresti in spatiu de poveste, sau pot sa-ti aprinda peretii cuĀ imagini de vulpi languroase si pisici adormite.
Pentru ca m-am nascut inainte de Harry Potter, desenele ei imi amintescĀ de ilustratiile superbe ale cartilor de povesti rusesti pe care le citeam inĀ copilarie, chiar inainte sa stiu sa citesc. Iar vestmintele craieselor ei aduna siĀ reinterpreteaza motive populare romanesti vibrante inca inainte ca ele sa revinaĀ la moda printr-un pictorial in Vogue.
Dar vorbaria-i suficienta ā daca vreti sa va binedispuneti cu culorile de povesteĀ ale Madalinei, le gasiti aici . Si, in curand, douaĀ dintre ele vor ajunge si la noiā¦ in sufragerie.
*
Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premium Communication
