dada. chiar tu, cea/cel care citeste acum. care s-a ingrozit de stirile de la tv, a injurat autoritatile, a dat like-uri la petitii, a sharuit informatii despre situatia cailor.
tu , cel/cea care iti imaginezi ca pentru ca ai semnat intr-o petitie ti-ai facut datoria.
stii, e minunata reactia din online si faptul ca asa s-au mobilizat oameni care au iesit in strada, care au oprit caii din drumul lor spre abator, care au atras atentia opiniei publice sa faca presiuni asupra autoritatilor.
dar tu, cel care citesti acum, tot ceea ce ai facut (daca nu cumva ai iesit in strada sau te-ai dus cu convoiul de masini dupa cai -> si te felicit din inima pt asta), dar tu -dintre ceilalti- tot ce ai facut a fost “virtual”.
de aici incolo e rindul tau sa faci ceva.
doneaza o suma cit de mica in contul asociatiei VIER PFOTEN care se lupta pe viata si pe moarte, la propriu, pentru caii astia. caii au nevoie de medicamente si de ingrijire, de hrana.
nu te gindi ca nu ai bani. e simbata si probabil ca o sa iesi la o cafea sau la o plimbare cu prietenii sau familia.
n-ar fi frumos ca pentru caii aia sa renunti la una dintre cafele sau la inghetata si sa donezi banii?
daca as avea un copil, astazi l-as scoate in parc, i-as spune povestea cu calutzul Pegasus si-apoi i-as povesti despre cum poate si el ajuta un calutz. l-as intreba daca vrea sa renunte pentru dupa amiaza asta la sucul preferat sau la prajitura preferata, iar banii sa-i donam.
cred ca ar fi o frumoasa amintire despre care am mai povesti peste ani “cum am ajutat noi la salvarea unui calutz precum Pegasus”.
dar ar fi si un exemplu pentru cum nu trebuie sa asteptam mereu ajutorul de la ceilalti, ci sa ne implicam si noi. cu oricit de putin.