Tag : edi enache

instagram bazavance am invatat dupa o saptamina pe instagram
personal
11 years ago

ce am invatat dupa o saptamina pe instagram

am cont pe instagram de vreun an, poate si mai mult, dar n-am postat niciodata fotografii pina saptamina aceasta pentru ca… ma enerveaza foarte tare ca toate fotografiile trebuie sa fie patrate.

duminica trecuta, Edi Enache s-a uitat urit la mine cind am spus ca am 500 de followers acolo, veniti probabil pentru ca stiu ce scriu eu in general (pe instagram nu aveam nici macar fotografie de profil), si mi-am dat seama ca trebuie sa fac ceva… adica sa incep sa pun in contul acela fotografii din cind in cind.

ce am invatat dupa o saptamina de Instagram?

cele mai multe inimioare le-am obtinutcu fotografii personale, daca se poate cu mine in cadru, de unde am tras concluzia ca e o aplicatie care creste ego foarte mult. si reduce – mai mult decit facebook/twitter – spatiul intim.

cele mai multe fotografii ale celor pe care-i urmaresc sunt suprasaturate sau supraexpuse si au un noise fin. da, stiu ca sunt template-uri de prelucrari foto, dar ce ne arata aceasta tendinta supra – saturare/expunere?

ochiul pustilor utilizatori de instagram s-a obisnuit cu “frumosul” supra, asta recunosc ei in culorile din spatiul public drept frumos si de aici o multime de schimbari in viitor: in fashion, in fotografia de moda, in layoutul de reviste, in film sau publicitate.

chiar si dupa o saptamina cu 9 postari si inca aproape 100 de followers, in continuare nu-mi place instagramul. dar stiu dupa doar citeva zile acolo ca e dintre aplicatiile care au schimbat si vor schimba incredibil de mult mintea tinerilor.

***
daca va intrebati de ce mi-am facut un cont fara sa-l folosesc, ei bine…

una dintre regulile pe care le tot povestesc in seminarii newmedia este despre a detine cu numele tau toate domeniile din toate aplicatiile posibile.

s-ar putea sa se trezeasca cineva sa ia contul cu numele tau, sa posteze lucruri nu foarte placute si… sa-ti ceara ceva bani ca sa ti-l dea (daca esti persoana publica. daca nu esti, e suficient de stresant ca cineva scrie in dreptul numelui tau orice, nu mai e nevoie sa vrea si bani de la tine)

P.S. inainte de a incepe sa postez mi-am facut o mini strategie editoriala. am cautat partea din activitatea mea care se potriveste cu formatul si utilizatorii de instagram, am vorbit cu Alex Negrea despre aplicatiile care mi-ar fi cel mai utile, am citit despre cei mai de succes utilizatori si… am cautat un diferentiator de restul oamenilor care posteaza pe instagram. nu stiu daca voi “sta” foarte mult in aceasta aplicatie, dar ce incerc sa spun e ca nu postez la nimereala.

1
3309
criniCea mai frumoasa zi la FITS: Inaltarea
culturale
12 years ago

Cea mai frumoasa zi la FITS: Inaltarea

ati fost vreodata in fata unui lucru atit de frumos incit sa va copleseasa, sa aveti un nod in git si sa va dea lacrimile?

(daca nu vi s-a intimplat asta inca, va doresc din tot sufletul sa o traiti)

ieri am trait emotia asta atit de intens incit, dupa lacrimile instantanee, pluteam pe strada.

s-a intimplat la un concert gospel al unei trupe britanice, un spectacol care a avut loc in Biserica Romano Catolica din Piata Mare din Sibiu.

***

nu era in programul meu din ziua de ieri concertul, dar Edi Enache (care reprezinta in festival unul dintre partenerii online, Urban.ro) mi-a zis sa mergem la acest spectacol. am ajuns cu doar citeva secunde inainte de inceperea concertului si eram , cam ca pe toata durata festivalului de pina acum, intr-o fuga interioara de maraton.

si-au inceput oamenii aia – 9 vocalisti plus un pianist – sa cinte pe limba lor, iar pe dinauntrul meu s-a facut liniste.

in biserica mirosea a crini, acustica era incredibila si sufletul mi-era in git, ba cred ca iesea putin prin lacrimile din colturile ochilor.

de dimineata am aflat ca astazi e Inaltarea. noi am trait ieri cu maxima intensitate senzatia inaltzarii.

*

(n-am mai trait o emotie de o asemenea intensitate la un concert de la Insula lui Alexander Balanescu , tot aici in FITS acum multi ani. imi aduceam aseara aminte cum dupa acel spectacol m-am dus in camera de hotel sa stau cuminte pentru ca orice altceva as fi facut nu mai conta)

**

Spectacolul de gospel e in fiecare seara pina duminica inclusiv intr-o alta biserica din Sibiu. Simbata de la ora 18.00 e din nou in minunatia de biserica Romano Catolica din Piata Mare. daca ajungeti in Sibiu, fie si pentru 15 min treceti pe la acest concert; are un efect incredibil de purificare. (si spun eu asta, care nu-s deloc o persoana religioasa)

***

credeam ca cele mai impresionante momente (pentru mine) din acest festival vor fi vineri si simbata la spectacolele de dans ale israelienilor, dar lectia de ieri a fost foarte frumoasa: emotia vine cind te astepti mai putin, trebuie doar sa gasesti secundele ca sa te linistesti pe dinauntru.

in fotografie sunt crinii care erau linga noi la concert. foto Edi Enache.

 

1
1911
annieleibovitzaplLove & death
carti simpa
14 years ago

Love & death

Suna ca in filmele cu reteta sigura – love & death – dar nu e vorba despre asta. Uneori viata bate filmul.

*
Te gindesti ca moartea e grea de privit; pui in imaginile pe care le vezi toate temerile tale , dorinta de protectie a celor dragi si instinctul tau de aparare; ai vrea sa fii ca strutzul: daca nu vezi, poate ca nu exista.

Dar se intimpla ca o fotografie despre moarte sa fie una despre iubire; iubire vulcanica; profunda, carnala, grea de dus, dar si mai greu de povestit.

*
Mi-a dat ieri Edi Enache un album de fotografii semnate de Annie Leibovitz , A photographer’s life – 1990 -2005

Asa cum spune si titlul sunt fotografii din 15 ani de munca a lui Leibovitz, de la vedete hollywoodiene sau presedinti de state pina la viata ei privata – alaturi de scriitoarea Susan Sontag ( o iubire despre care n-au comentat niciodata in public).

Catre sfirsitul cartii sunt cadre de la moartea lui Susan. Imbracata pentru inmormintare cu o rochie aurie din matase plisata, la git cu o esarfa cumparata din italia, asezata pe o masa la morga.

Cadre trase cu lacomie, unul dupa altul, detalii ale miinilor, ale picioarelor; o insiruire de amanunte prin care simti ca fotograful nu poza in momentele alea, incerca sa-si intipareasca in minte (sau pe film) orice mica parte a unui trup pe care nu-l va mai vedea vreodata.
Si e asa de puternica insiruirea de fotografii, incit te uiti la ea si-ti spui: nu sunt despre moarte, sunt despre iubire.

Pe pagina urmatoare e un cadru alb negru, linistit, lasat sa respire in mult spatiu.
*

Asta e pentru voi, pare ca spune; asta e amintirea oficiala.

*

Susan si Annie au fost impreuna 15 ani si Leibovitz spune, inca din prefata, ca acest album e doliul ei.

Dar daca esti atent la fotografii si cronologia lor, intelegi ca Leibovitz n-a “ingropat-o” inca pe Susan. Pentru ca dupa imaginile cu inmormintarea – toate din 2005, apare o fotografie cu colectia de pietre de mare a lui Susan de pe terasa, o fotografie facuta in 1990, iar apoi sunt fotografii cu nasterea gemenilor (Annie a apelat la o mama surogat) din 2005.
Pe fetita nou nascuta o cheama Susan. Si stii ca, intr-un fel intim si plin de iubire, Sontag e inca acolo.

Si-ti cam vine sa plingi.

*
Multumesc frumos Edi pentru excursia printre sentimentele acestor doamne.

Am avut norocul sa o intilnesc pe Annie Leibovitz, puteti sa cititi despre asta aici si aici

0
1672
lindaTu ce/cum ai vrea sa fii?
moda
14 years ago

Tu ce/cum ai vrea sa fii?

Toata viata ne urmaresc transformarile.

Mai intii ne “transformam” pentru ca incepem sa crestem si corpul nostru micutz isi cauta forma finala. Cind devenim adulti, incepem alte transformari; unele la vedere, altele nu.

Uneori incercam sa ne slefuim pe dinauntru si incepem sa devenim constienti de milioanele de transformari care nu sunt la vedere; alteori ne folosim de tot ce ne-a dat moda, make-up-ul, ba chiar chirurgia plastica.

Suntem obsedati de transformari, de parca nu ne putem impaca pe noi cu noi.

Chiar si cind iubim incercam sa ne transformam – ca sa placem si mai mult celui/celei care e obiectul atentiei si dragostei noastre. Ba chiar incercam sa-i transformam si pe ei (iubitii/iubitele) in ceva ce noi credem ca le-ar fi mai bine cind, de fapt, e pentru ca ni se pare ca ne va fi mai bine noua.

*
W magazine are pentru editia de septembrie un pictorial despre transformari.
Top modele asa cum arata ele fara niciun make-up, dar si transformate in personaje fashion.

Cind te uiti la ele parca vine ispita la ureche si te intreaba “tu ce ai vrea sa fii? Sau…cum ai vrea sa fii?”

*
Astazi e ziua de nastere a unui tinar minunat, Edi Enache (despre care cred ca va ajunge un mare artist – fotograf/multimedia) si tot ce vreau sa-i urez e asa: Sa rezisti ispitei si sa nu te schimbi. La multi ani.

1
1872

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!