Tag : experiment

intreaba un medicCrezi ca Internetul e doctorul tau? Gandeste-te de doua ori –

Crezi ca Internetul e doctorul tau? Gandeste-te de doua ori –

 

Zilele trecute, cand studentii la medicina au dat examenul de Rezidentiat, a aparut un viral despre un jurnalist de la VICE care „da” si el examenul cu ajutorul informatiilor gasite pe internet.

Totul era parte dintr-un experiment realizat in colaborare cu Reteaua de Sanatate Regia Maria, un experiment care isi doreste sa atraga atentia asupra obiceiului romanilor de autodiagnosticare via internet.

Chiar si eu am dat share la anuntul experimentului si m-am vazut fata in fata cu comentarii despre cum „imi cunosc cel mai bine corpul si daca mi-l ascult, o sa stiu cand am probleme”…

Pentru mine important nu e ca nu stii ca ai probleme, ca asta simti – uneori te si doare – ci ca n-ai cum sa stii, fara multa scoala, cum sa rezolvi problema de sanatate. Cam ca la matematica, daca vreti… stim toti cu adunarea, la ecuatii diferentiale intervin insa ceva complicatii daca nu stii matematica pe bune.

Dar, revenind la experimentul Vice, iata care au fost datele problemei.

Mihai Popescu, senior editor la VICE, absolvent de Jurnalism, cu un curs de prim ajutor la activ – facut chiar la VICE -, cu ceva pasiuni pentru Biologie din scoala ( a dat chiar Bacalaureatul la Biologie) si o tentativa ingropata in fasa de a da la medicina („mi-a zis taica-miu ca nu ma intretine cat sa termin Medicina”).

Candidatul perfect. Cu scoala, deci cu posibilitatea de a filtra si analiza informatiile pe care le-a gasit la o cautare pe internet. Ba chiar si cu un sentiment ca la scoala era bun la materie conexa cu ceea ce are in fata, deci ar putea intelege.

Rezultatul – 18% din raspunsuri rezolvate. Cu tot accesul din lume – referate, forumuri de conversatii, acces la carti de specialitate care au versiuni in online.

Mihai a dat examenul in aceeasi durata de timp ca oricare alt sudent la medicina (4 ore), iar raspunsurile au fost evaluate cu grila standard.

36 de raspunsuri din 200. “Eram convins ca o sa fac corect 25%-30%. Chiar gasisem informatiile necesare pe Google, de pe un site de referate, dar pur si simplu nu am fost in stare sa le procesez. M-am dezamagit singur cand am vazut că am nimerit doar 18%”, spune Mihai post experiment.

A existat vreo intrebare la care era sigur sigur ca a raspuns bine si, de fapt, a fost pe aratura?

”Da, era una de bun simt, pe care eram sigur ca am dat-o bine chiar si fara ajutor de pe Internet, dar mi-am luat teapa. Era legata de simptomele femeilor gravide. Pe langa greturi si schimbari hormonale, am incercuit si ceva in plus, ceva gen ameteli.”

Care a fost morala acestui experiment?

Oricat de bun simt ni se par noua informatiile pe care le gasim in online despre cauzele simptomelor noastre, adevarul e de multe ori de departe de realitate.

Si cum spune domnul doctor Ulmeanu cu care Mihai a discutat post experiment, problema nu este ca iti cauti pe net posibilele cauze ci ca nu ajungi apoi in proximitatea unui medic pentru tratament.

In Romania, automedicamentatia este un fel de sport national.

Sigur ca mai e mult pana va disparea sertarul farmacie din casele noastre, sertar din care luam medicamente dupa cum am invatat noi din mosi si stramosi pentru atunci cand ne doare ceva.

Dar primul pas ar fi sa constientizam gravitatea faptelor si … sa intrebam un medic

Iata filmul experimentului lui Mihai Popescu, uitati-va si luati aminte la statisticile care-l insotesc. Sigur sunteti parte din ele:)

P.S. sunt printre putinii romani care nu a luat antibiotice in ultimii multi multi ani si care nu are un sertar cu medicamente.

240

Experiment amuzant cu cărți false la metrou

Text de Raluca Antuca

Într-o lume în care suntem prea absorbiți de problemele noastre pentru a acorda atenție celor din jur, un comediant își propune să ne aducă un zâmbet pe buze cu un mic experiment!

Scott Rogowsky a creat niște coperți false pentru cărțile pe care se prefăcea că le citește în metrou. Unele șocante și altele de-a dreptul amuzante, aceste coperți atrag imediat atenția celor din jur. Ei pufnesc în râs, fac ochii mari și se miră cum un om poate să citească “Mein Kampf! pentru copii” și “1.000 de locuri pe care trebuie să le vezi înainte să fii executat de ISIS”.

Dar mai bine vă las să vă uitați la video pentru a vedea și celelalte titluri!

funny-fake-book-covers-nyc-subway-prank-scott-rogowsky-1 funny-fake-book-covers-nyc-subway-prank-scott-rogowsky-1 funny-fake-book-covers-nyc-subway-prank-scott-rogowsky-2 funny-fake-book-covers-nyc-subway-prank-scott-rogowsky-3 funny-fake-book-covers-nyc-subway-prank-scott-rogowsky-6 funny-fake-book-covers-nyc-subway-prank-scott-rogowsky-8 funny-fake-book-covers-nyc-subway-prank-scott-rogowsky-10 funny-fake-book-covers-nyc-subway-prank-scott-rogowsky-17

1447
proof-mothers-daughters-look-alike-photo-experiment-daily-mail-6FOTO- Dovada că fiecare femeie se transformă în mama ei

FOTO- Dovada că fiecare femeie se transformă în mama ei

Text de Raluca Antuca

Țin minte cum toată lumea se întreba, când eram mică, cu cine semăn. Cu mama sau cu tata? La vremea aceea, îmi doream tare mult să spună că semăn cel mai bine cu mama, pentru că o vedeam ca un ideal de frumusețe și voiam să fiu la fel. Timpul a trecut și îmi dau seama că, deși am trăsături de la ambii părinți, chipul îmi seamănă mai mult cu cel al mamei.

DailyMail a făcut un experiement în care a fotografiat mame și fiicele lor, după care a folosit puțină magie într-un program de editare pentru a uni jumătate din chipurile fiecăreia. Rezultatul este incredibil, pentru că femeile sunt foarte asemănătoare, ba chiar poți să vezi cum s-a așternut timpul peste chipul mamei, prin comparație.

Fotografiile vorbesc de la sine și ne fac să ne gândim puțin la mamele noastre, pe care ar trebui să le sunăm mai des, dacă mai avem șansa de a face acest lucru. :)

proof-mothers-daughters-look-alike-photo-experiment-daily-mail-1 proof-mothers-daughters-look-alike-photo-experiment-daily-mail-2 proof-mothers-daughters-look-alike-photo-experiment-daily-mail-3 proof-mothers-daughters-look-alike-photo-experiment-daily-mail-4 proof-mothers-daughters-look-alike-photo-experiment-daily-mail-5 proof-mothers-daughters-look-alike-photo-experiment-daily-mail-6 proof-mothers-daughters-look-alike-photo-experiment-daily-mail-7 proof-mothers-daughters-look-alike-photo-experiment-daily-mail-8 proof-mothers-daughters-look-alike-photo-experiment-daily-mail-9 proof-mothers-daughters-look-alike-photo-experiment-daily-mail-10

949

Povestea unui GoPro care ajunge în spațiu

Text de Raluca Antuca

Știți acele întâmplări reale, atât de geniale, încât ai crede că sunt produse de mintea omului și transpuse în scenariul unui film? Cam așa este și povestioara pe care o veți citi mai jos. Incredibilă și minunată în același timp.

În iunie 2013, un grup de cinci prieteni din Arizona au vrut să facă un experiment și au trimis în spațiu un GoPro și un smartphone printr-un balon meteorologic. Aceștia erau studenți și au construit acest device, au calculat traiectoria, au verificat traseul și au lansat balonul la câțiva kilometri distanță de orașul lor. Ei au plănuit să urmărească progresul balonului, folosindu-se de GPS-ul atașat smartphone-ului.

Doar că au pierdut contactul destul de repede și timp de câteva luni s-au întrebat daca vor mai recupera balonul vreodată. Chiar când și-au pierdut orice speranță, au fost contactați de un alpinist din Arizona, care a găsit o cutie ciudată cu numele lor pe ea. Astfel, echipa a reușit să vadă rezultatele experimentului după aproape doi ani.

Imaginile sunt geniale, iar video-ul ne arată cum se vede Marele Canion din stratosferă.

weatherballoon2 weatherballoon3 weatherballoon4 weatherballoon5 weatherballoon6

988
loreal-mexico-final-hed-2015Before & After cu L’Oréal si McCann

Before & After cu L’Oréal si McCann

Text de Raluca Antuca

O sală de cinematograf, 100 de femei și o poveste de dragoste imposibilă, transpusă în film. După 162 de minute (cam mult, ce-i drept), femeile sunt devastate și ies triste din sală. Doar că nu arată ca fantoma creepy din The Ring, cu ochii umflați și machiaj scurs, datorită unui mic secret!

Înainte de film, acestea au fost machiate de profesioniștii L’Oréal, care au aplicat mascara waterproof și le-au făcut fotografii de tipul before & after. Acesta a fost un experiment realizat de L’Oréal și agenția de publicitate McCann Mexico pentru a promova acest tip de mascara și a demonstra calitatea produsului. E interesant cum nu au afișat numele filmului, deși este clar că e vorba de Titanic. Cel mai probabil a fost vorba de o dispută a drepturilor de afișare, dar e amuzant cum au stereotipizat filmul și l-au inclus în categoria filmelor lacrimogene.

737
11040034_10101482577864260_341987811_nVIDEO- Micii maestrii ai pianului

VIDEO- Micii maestrii ai pianului

Text de Raluca Antuca

Un dirijor. O piesă muzicală clasică. 15 copii care nu au mai cântat niciodată la pian. Cinci săptămâni de repetiții. Vă prezint “Mini maeștrii”.

Cea mai mare companie de asigurări din Suedia, Folksam, a invitat mai mulți copii, cu vârstele cuprinse între doi și cinci ani, la un experiment muzical condus de celebrul dirijor și compozitor, Jan Risberg. Timp de cinci săptămâni, acesta a folosit într-un mod constructiv energia copiilor și le-a dat lecții de pian. Pentru ca aceștia să învețe notele unei piese muzicale din secolul al XIX- lea, compusă de pianistul francez Erik Satie, dirijorul a folosit tehnici creative, cum ar fi chei colorate, cutiuțe muzicale și asociații de cuvinte simple și cunoscute de ei, cum ar fi “clătite”.

Experiența a fost distractivă pentru cei mici, care s-au jucat și au învățat în același timp. Proiectul este foarte inspirat și bine gândit, pentru că susține ideea comform căreia orice copil poate face lucruri minunate, daca i se acordă o șansă și o educație bună, mai ales dacă este ajutat. Fiecare parte a proiectului, de la primele tentative până la executarea piesei pe scenă, a fost filmată și interpretată. Le puteți vedea aici, pe site-ul celor de la Folksam.

903
Cristina Bazavan_140226_eucerin_62300-1200experiment: cum spunem cind nu vorbim

experiment: cum spunem cind nu vorbim

Imi place sa ma uit la ce spun oamenii cind nu vorbesc. Expresiile chipurilor lor fac uneori mai mult de o mie de cuvinte si parte din raspunsul la intrebarea “cum naiba faci de iti spun oamenii atit de repede povestile vietilor lor?” sta fix in aceasta atentie pe care o acord expripresiilor chipurilor oamenilor.

De multe ori intr-un interviu nici macar nu pun intrebari, continui propozitiile pe care ei le lasa in aer cit sa-I ajut sa mearga mai departe, dar chipul meu le arata in fiecare secunda ca sunt atenta la ei, ca sunt empatica si ca inteleg nuantele intimplarilor pe care mi le destainuie.

Expresivitatea chipului e una dintre cele mai mari bogatii pe care le purtam cu noi pentru ca e rezultatul a tot ceea ce am fost in viata pina la acel moment.

Iubesc oamenii care au relaxarea sa-si arate emotiile pe fatza. Despre asta va povestesc insa in curind cind va spun si de ce m-am lasat fotografiata de Alex Galmeanu cu “garda jos”, in timp ce vorbeam fara cuvinte.

907

Experiment (VIDEO) – acelasi cintec, 7 coregrafii diferite

daca sunteti pasionati de dans, dar nu numai, iata un experiment simpatic sper.

pentru acelasi cintec (Apologize – One Republic ) am selectat 7 coregrafii speciale din zone foarte diferite. un experiment despre puterea exprimarii prin gesturi si despre creativitatea in spatii restrinse.

practic toti au lucrat in acelasi “spatiu” – acelasi cintec – dar rezultatele sunt foarte foarte diferite.

6 coregrafii – si un montaj genial din coregrafii care nu au nicio legatura la baza cu acest cintec, dar care prin montaj a dat nastere la o noua poveste.

asta e ideea: povestile pe care le spunem. si cum le spunem.

un experiment care dureaza 16 minute. insotiti-l de o cafea buna

735
Theodor_Aman_-_Feast_with_Gipsy_Musicianssa intelegi arta cu celelalte simturi

sa intelegi arta cu celelalte simturi

MNAR are un proiect minunat de experimentare a artei contemporane folosind alte simturi decit vazul.

auzul, gustul, simtul tactil, olfactiv.

ce fac prin acest proiect destinat adolescentilor care au 13 – 19 ani?

aduc artisti din zone conexe care au cite un happening cu trimitere la perioada, povestea lucrarii care este tema. banuiesc ca vor merge pe bucatarie, pe parfumuri; nu ma prind cum vor face la simtul tactil – poate merg pe tesaturi, pe moda…

cert este ca simbata au prima intilnire de acest fel

Prima intalnire de sambata, 18 ianuarie 2014, ora 15:00, il are ca invitat pe Bogdan Mihai Simion, cobzar si masterand al Universitatii din Bucuresti, Facultatea de Litere. Prin intermediul muzicii de cobza si al povestilor sale, Bogdan ne va introduce in atmosfera petrecerilor din spatiul romanesc de la inceputul secolului al XIX-lea, inspirat de tabloul Petrecere cu lautrari (1884) de Theodor Aman, expus in Galeria de Arta Romaneasca Moderna.

Participarea la aceste evenimente se face doar pe baza de inscriere, in limita locurilor disponibile, prin e-mail la mona.timofte@art.museum.ro sau prin telefon la 021.314.81.19.
Pret: 10 lei/intalnire (include biletul de acces in muzeu si taxa de participare la eveniment).

781
ambilight philips meetingCONCURS: cind experienta de a vedea un film implica putina magie.

CONCURS: cind experienta de a vedea un film implica putina magie.

in urma cu citeva zile am invitat citiva prieteni si mai multi cititori ai blogului la o vizionare speciala a filmului Roxanne.

n-a fost intr-un cinematograf, ci intr-un spatiu foarte cozy (la Infinitea, care era doar a noastra in seara aceea) si ne-am simtit ca acasa. intr-o casa transformata in cinematograf.

vizionarea s-a facut pe un televizor Philips  cu tehnologie Ambilight a carui diagonala era mai mare decit mine (165 cm). pentru cei care nu stiu ce inseamna sistemul Ambilight, eu obisnuiesc sa-l explic drept “iti iese filmul prin perete direct in casa”, asta pentru ca sistemul ambilight proiecteaza o lumina ambientala de pe laturile televizorului.

Ambilight utilizează LED-uri puternice plasate pe lateralele televizorului si latura superioara a acestuia si lumina din jurul ecranului este sincronizata in timp real cu ceea ce se intimpla pe ecran, adica se realizeaza o prelungire virtuala a ecranului.

noi am vazut filmul beneficiind si de un accesoriu special pentru luminile din camera – sistemul inteligent de iluminare Philips HUE care, printr-o aplicatie instalata pe tableta sau telefon, poate face un racord intre lumina de pe ecran cu cea din camera. asa ca in camera, pe linga tine, ai diverse nuante de lumina asemanatoare cu cele pe care le vezi in acelasi moment pe ecran.

senzatia spectatorului e, mai intii, una de magie (pt ti se umple casa de lumina asemanatoare cu cea din film, adica ti se pare ca esti in film), ochii ti se relaxeaza pentru nu mai este o diferenta asa de mare intre lumina de pe ecran si cea din jurul ei, iar rezolutia televizorului era atit de mare incit iti venea sa atingi personajele de pe ecran, aveai senzatia ca e real, e acolo, linga tine totul.

ne-am jucat putin cu invitatii si, din cind in cind, le-am oprit sistemul Ambilight si i-am lasat sa vada pt citeva minute in versiunea clasica, asa cum suntem obisnuiti acum sa vizionam un film, si auzeam replici “dar ce faci? de ce ai oprit? da -l inapoi!” :)

puteti vedea aici experienta Ambilight a invitatilor mei.

si va doresc din tot sufletul sa puteti incerca macar o data acest gen de experienta pentru ca e ca un drog, odata ce vezi asa un film intelegi ce inseamna confortul privirii si magia pe care o poate aduce lumina in timpul vizionarii unui film, asa ca nu mai vrei altceva.

(sigur ca televizorul pe care am vazut noi e unul foarte mare si foarte scump, dar exista televizoare Philips cu Ambilight care costa aproximativ 2000 de ron)

***
pentru invitatii mei, dar nu numai pentru ei, m-am gindit sa impart putin din atmosfera magica de acolo si sa facem un concurs cu un sistem inteligent de iluminat Philips Hue

ce trebuie sa faceti?

raspundeti la intrebarea “ce film au vazut invitatii mei pe televizorul Philips Ambilight?”

si daca va place filmuletul va rog sa-i dati share la voi pe wall in Facebook insotit de tag-urile #experimentulambilight @philipstvromania

aveti la dispozitie 10 zile pentru raspuns:) dupa care tragem la sorti si aflam cine se va bucura de lumina magica acasa.

fereastra blocatacasa mea fara ferestre

casa mea fara ferestre

saptamina trecuta si putin din saptamina care se incheie am trait fara ferestre. am scris despre prima parte a experimentului meu – despre partea in care am fost scoasa din sarite literalmente – aici.

acum alte citeva lucruri pe care nu le descoperi decit atunci cind traiesti intr-o casa fara ferestre.

***
(la mijlocul experimentului am plecat 2 zile din bucuresti si am recuperat putin din soarele care-mi lipsea, dar pentru ca-mi propusesem sa traiesc o saptamina intr-o casa fara ferestre, luni si marti am continuat experimentul, cu mintea limpede si simturile treze.

***
o casa fara ferestre, in care nu patrunde DELOC lumina naturala e ca o inchisoare. daca ferestrele sunt bine imbinate la colturile lor, nu intra nici zgomot de afara, asa ca traiesti ca intr-o puscarie.

m-am gindit mult la comparatia cu puscaria si asta a si fost calea prin care am putut sa continui experimentul cu inca doua zile, desi initial aveam creierul pus pe bigudiuri.

poti sa traiesti intr-o casa fara ferestre si fara lumina naturala, si fara plante, si fara aer, si fara zgomotul porumbeilor de vis a vis sau cel al picaturilor de ploaie, doar ca traiesti ca un puscarias si tot ceea ce trebuie sa faci e sa exerciti un control foarte bun asupra mintii tale.

sa-ti cobori ritmul interior si sa-ti asculti gindurile. (bine, sa stai tu cu mintea ta, fara nimic altceva, citeva ore pe zi, poate fi un exercitiu si mai complicat)

doar ca mintea nu poate influenta sanatatea corpului decit in foarte putine situatii si doar daca ii dam corpului alimentele si sursele sale de energie; printre ele, e si lumina naturala.

***
nu stiu daca v-ati gindit vreodata ca fiecare casa are sufletul ei, preluat din energia celor care o locuiesc. simti asta nu cind intri intr-o casa locuita, ci intr=una in care n-a mai stat nimeni de multa vreme: e rece chiar daca soarele intra prin ferestre, e fara viata.

o casa fara ferestre se usuca la propriu: e ca o floare pe care o tii inchisa intr-un dulap.

***
m-am gindit mult de ce m-au invitat cei de la gealan sa fac experimentul asta: nu mi-au zis sa recomand niciunul dintre produsele lor, nu mi-au dat nicio alta indicatie decit “traieste o saptamina intr-o casa fara ferestre”.

abia in partea a doua a experimentului, luni cind am inceput sa caut pe net cam ce fac ferestrele pentru o casa, mi-am dat seama de ce.

nu punem pret pe ferestre, nu le dam atentie multa; eu – desi ma bucur de lumina pe care mi-o livreaza in fiecare dimineata – le bag in seama la curatenie, cind spal geamurile. atit.

pina la acest experiment habar n-aveam ca exista ferestre care “respira” care au niste fante speciale prin care circula aerul, cum habar nu aveam ca prostiile de usi de la baie cu termopanie, pe care le vad prin multe case, fac rau casei: pentru ca nu circula aerul se face igrasie. e absolut ineficient sa ai termopan la baie.

(eu locuiesc intr-o casa veche, cu usi de lemn si geamuri mari)

cum habar nu aveam ca exista case care isi pastreaza singure temperatura – nu mai au nevoie de incalzire – pentru ca au un sistem special de usi si de ferestre.

ce vreau sa spun cu asta? ca la orice lucru in viata, abia dupa ce suntem privati de el incepem sa-l apreciem mai mult.

cred ca de asta m-au invitat cei de la gealan sa fac experimentul.

mi-a placut; am avut de lucrat mult cu nervii mei in zilele astea:)

***

intr-o campanie paralela mai mult bloggeri au fost invitati sa ne dea sfaturi – mie si lui Arhi, care a facut si el acelasi experiment – despre cum sa traim in aceasta saptamina in casa noastra fara ferestre.
fiecare dintre noi a ales un premiant. pentru mine cistigatorul a fost Nota de subsol pentru ca mi-a dat sfaturi care ma invatau sa vad partea buna a lucrurilor. multumesc.

1234
fereastra blocatanu mai am ferestre la casa

nu mai am ferestre la casa

nu mai am ferestre la casa, de luni.  adica am geamuri, doar ca ele sunt acoperite cu jaluzelele si draperiile. si vor ramine asa toata saptamina. iar asta imi face viata un iad, cind oricum nu era pe punctul de a fi vreun rai.

*

imi plac experimentele, mi se pare ca a te pune in situatii noi, iti arata alte cai despre pe unde poti merge – tu ca om, cu mintea si sufletul tau. de-a lungul timpului am facut o multime de experimente: am fost oarba pentru o zi, n-am vorbit mai multe zile, am incercat sa vad cum e sa traiesti intr-un scaun cu rotile.

asa ca atunci cind Gealan mi-a propus sa traiesc intr-o casa fara ferestre mi s-a parut un experiment care, inainte de toate, o sa-mi arate mie lucruri noi despre caracterul, temperamentul meu si-am zis foarte usor da.

ce n-am luat in calcul??

ca experimentul e intr-o saptamina in care am zeci de lucruri de facut pentru concertul VUNK, sunt speaker la Webstock ( intotdeauna vorbitul in public e un stres pentru mine; stiu ca nu credeti, dar e de la greu spre f greu), am in medie 3 intilniri pe zi si… din nu stiu care cauza nu pot sa dorm. adica de simbata noaptea, cind am dormit ca de obicei 4 ore, pina astazi cind scriu n-am reusit sa dorm mai mult de 2 ore pe noapte. (e o medie, au fost nopti in care n-am dormit deloc)

si, in aceste conditii, nu mai vad soarele acasa!!!

*

nu mi-am imaginat pina acum cit de important e soarele pentru mine.

ma gindisem ca o sa trisez la categoria “aer proaspat” pentru ca am aer conditionat care ia aer de afara. dar soarele?!  o, mamaaa.

sunt in faza in care, literalmente, de oboseala, stres si lipsa soarelui am nevoie de doua cuvinte spuse altfel ca sa ma incrunt si sa ma arat taioasa.

o casa fara ferestre inseamna pt mine ca trebuie sa stau tot timpul cu lumina aprinsa. cum ma deranjeaza lumina artificiala, am intins prin toata casa veioze cu intensitati de iluminare diferire – cam ca atunci cind mi-a explodat instalatia electrica dupa ce m-au inundat vecinii. una ramine deschisa si noaptea pentru ca altfel m-as lovi de mobile.

(abia acum am inteles cita lumina vine de la luna chiar si in noptile in care nu e luna plina)

sa nu ai habar cum e vremea afara decit daca te uiti pe site-uri? e foarte enervant pentru ca m-am intors de doua ori in casa zilele astea: o data sa-mi iau un pulovar, a doua oara (fix astazi) sa ma imbrac mai subtire.

ma enerveaza estetica locului pentru ca in dreptul ferestrei din camera in care stau cel mai mult timp, in mod normal stau niste flori simpatice. acum ele sunt scoase pe pervaz si nu le mai vad. e o draperie alba, care mascheaza locul. si-mi lipseste verdele de acolo.

cum imi lipseste, stiu, e un detaliu minor, dar imi lipseste tare , cum cade lumina pe la 4 dupa amiaza in casa mea, pe floarea de cafea.

fix ca in poza asta facuta acum citeva luni.

stiam ca lipsa soarelui duce la depresie, dar… e hardcore, credeti-ma.

cind o sa ma mai ordonez putin, si o sa ma mai linistesc, va spun si alte schimbari pe care le simt la mine. astea-s primele, organice, de suprafata. dar viata m-a invatat ca din experimentele astea iei lucruri mai profunde.

revin.

(daca as putea as dormi afara, asa cum incerc sa scriu de pe terase ca sa nu pierd soarele minunat de inceput de toamna si mirosul special care e in aer… dar trece si experimentul asta curind)

si arhi face acelasi experiment. puteti citi aventurile lui pe intuneric, aici

2769
skinm-am intors la viata mea. plina de detalii la care nu pot renunta.

m-am intors la viata mea. plina de detalii la care nu pot renunta.

sa renunti la obiceiuri e un lucru tare greu.

tine de vointa, inainte de orice, iar vointa e un fenomen complicat.

creierul dicteaza ceva si undeva in corpul tau apare o noua voce- ca si cum ti-ar vorbi pielea, sau mina, sau talpile – care vrea cu totul altceva. si intervine razboiul.

razboaiele nu sunt cistigate intotdeauna de cei mai tari, uneori sunt cistigate de cei mai smecheri, alteori sunt cistigate de cei perseverenti.

***

cam asa mi s-a intimplat si mie in saptamina experimentului in care a trebuit sa renunt la inovatii care sa-mi faca viata mai usoara.

unele inovatii au fost mai puternice decit mine.

n-am avut nicio problema sa renunt pentru o saptamina la deliciul femeilor, inovatia care a adus zimbetul pe chipul multor purtatoare de decolteuri si-a mutat privirea barbatilor la baza tremii superioare a corpului: sutienul push up.

n-am avut nicio problema nu pentru ca peste noapte as fi devenit sora cu mama natura, ci pentru ca nu pun atit de mult pret pe profunzimea decolteului meu.

am avut insa super probleme in a renunta la… elasticul de par.

stiu, nici macar nu pare a fi o inovatie, dar stiti cum e sa fie vara, 100 de grade la umbra si tu sa aspiri la cosite de Ileana Cosinzeana, echivalentul neimprietenirii cu foarfeca?!

in primele zile am descoperit cele mai fanteziste utilizari ale agrafelor, in impletituri care pareau care mai de care mai frantzusesti, dar care aveau un singur scop: sa tina parul cit mai sus de umerii mei.

dupa ziua nr 3 un prieten binevoitor a spus ca nu pot sa renunt la o inovatie ca sa o inlocui cu alta, asa ca a trebuit sa renunt si la agrafe…

dar am rezistat mai putin de 24 de ore.

marea victorie –  stiu, doar in contextul asta e o mare victorie, dar pentru cine ma cunoaste chiar e o victorie – a fost ca abia astazi am imbracat prima pereche de jeans intr-o saptamina.

a fost ca si cum m-as fi reintors acasa: tricou, bascheti, jeans largi si… raiul din Delta, caci sunt la festivalul Anonimul… adica aproape perfectiune.

dincolo de situatiile amuzante, saptamina aceasta in care m-am privat singura de inovatii care fac femeilor viata mai usoara a fost un prilej de analiza; e la prima mina sa spui ca asa cum te-ai invatat cu ceva te poti dezvata. in teorie e si adevarat.

dar sunt mai multe nuante aici – care tin de confort, nu de lux; care tin de buna dispozitie pe care o ai cind faci lucrurile in felul tau (in incaltamintea ta comoda sau in jeans – asta e una dintre cele mai bune intimplari pentru femei: sa li se dea voie sa poarte pantaloni).

si viata e prea scurta ca sa nu te bucuri de lucrurile mici care-ti dau confort si te tin in lumea ta, asa cum ti-ai creat-o de-a lungul anilor.

 

***

am facut acest experiment la invitatia Nivea care tocmai a lansat primul lapte de corp sub dus. daca n-ati testat inca acest produs, va recomand din inima, mai ales celor asemeni mie care sunt consumatoare frecvente de lapte sau creme pentru corp, din necesitate pentru ca pielea nu le e suficient de hidratata.

pentru cele mai multe femei aplicarea unei lotiuni hidratante pentru corp e o treaba care necesita timp si in viteza diminetilor in care oricum te-ai trezit tirziu, inca 5 min in baie inseamna mult. smekeria cu laptele de corp sub dus de la Nivea este ca il aplici sub dus si apoi te clatesti cu apa, iar cind te imbraci e ca si cum ai fi folosit cea mai hranitoare crema, doar ca n-ai mai asteptat sa “intre in piele”.

peste un an sau doi genul acesta de produse vor fi precum elasticul meu de par… un detaliu atit de mic in obiceiurile zilnice incit pare fara importanta. pina cind esti constrins sa renunti la el.

gata, m-am intors la viata mea. plina de detalii la care nu pot renunta.

1121
skinexperiment, part 2: cum sa traiesti fara inovatiile care-ti fac viata mai usoara

experiment, part 2: cum sa traiesti fara inovatiile care-ti fac viata mai usoara

nu e deloc usor sa renunti la lucrurile inventate de-a lungul timpului tocmai ca sa-ti faca viata mai usoara.

timp de o saptamina ma straduiesc sa traiesc eliminind din viata mea citeva dintre inovatiile destinate salvarii timpului femeilor, dar si mentinerii unui confort psihic.

prima incercare a fost marti: sa renunt la geanta.

o jumatate de zi am rezistat si asta pentru ca am avut niste buzunare mari la pantaloni.

sunt intr-o saptamina in care am de lucrat la 2 proiecte complicate, in geanta mea se afla zilele astea: laptopul, doua agende mari, portofelul, ceva accesorii specifice: pixuri, chei, niste facturi, batiste, guma de mestecat, vitamine. am eliminat portfardul pentru ca in experiement am renuntat si la make-up, dar chiar si asa geanta cintareste 6 kg.

n-am putut pune astea in buzunare, dupa o jumatate de zi de carat in brate lucruri, am abandonat lupta.

am ramas insa fidela deciziei de a nu folosi niciun pic de make-up, doar o crema hidratanta cu factor de protectie pentru ca am o alergie la soare.

ocazie cu care mi-am mai dat inca o data seama ce mult inseamna descoperirea cremelor cu factor de protectie – daca n-ar fi existat probabil ca as fi umblat cu o umbrela tot timpul sau as fi avut pielea roshie ca de rac tot timpul.

care sunt efectele nepurtarii niciunui fel de make-up? in afara unui mic inconfort psihic – mi-ar fi placut sa nu mi se vada cearcanele atit de mult – un stres foarte mare pentru ca mi se usuca foarte foarte tare buzele.

e foarte cald afara, oricit de multa apa as bea, soarele isi face damblaua si buzele mele nu sunt deloc happy. daca mai stau citeva zile asa o sa incep sa le fac versuri ca la manele in care sa le pling de mila.

in acelasi experiment am renuntat la uleiurile si cremele de corp. beau apa in disperare ca sa compenzez hidratarea, dar tot ce am in minte e un experiment in care un prieten dermatolog m-a rugat sa las la soare un pantof din piele de care nu mai am nevoie. a stat 3 zile la soare si era super scorojit de parca ar fi fost tinut in cuptor. m-a rugat apoi sa -i iau perechea sa -i administrez zilnic crema si sa o expun la soare. pantoful si-a pastrat pielea elastica.

asta a fost lectia prin care am invatat ca e absolut esential sa iti ingrijesti pielea… de aici incolo au aparut multe alte detalii despre cum uleiurile parfumate hranesc pielea dar o si parfumeaza discret, genul ala de parfum care nu lasa dire in jur dar pe care-l simte exact cine trebuie si cind trebuie.

mai am patru zile din experiment. confortul meu psihic a disparut din prima zi, mai ales ca sunt si intr-o saptamina foarte foarte aglomerata, asa ca mirii in fiecare zi dupa micile lucruri care-mi fac viata mai usoara.

cineva mi-a sugerat sa renunt la masina de spalat…stiti ce inseamna asta intr-o saptamina in care imi fac bagajele pentru un festival de film?

puteti sa-mi propuneti lucruri / inovatii la care sa renunt ca parte din acest experiment.

luni ziceam ca puteti sa-mi faceti viata grea, astazi zic ca mi-as dori sa fiti blinzi.

***

la invitatia Nivea fac parte dintr-un experiment in care renunt la inovatii care fac viata femeilor mai usoara, tocmai ca sa evidentieze importanta lor in viata noastra, experiment care adauga o alta invovatie revolutionara pe lista: PRIMUL Lapte de Corp care se foloseste sub dus – mai usor, mai rapid, mai placut .

981
skinexperiment: cum sa traiesti fara inovatiile care-ti fac viata mai usoara.

experiment: cum sa traiesti fara inovatiile care-ti fac viata mai usoara.

cred ca omul e ca mercurul, se intinde cu usurinta oriunde gaseste un loc liber care sa-i dea confort, dar daca-i pui bariere, daca-l asezi intr-un spatiu inchis, are nevoie de sprijinul multimii ca sa razbata.

din aceasta cauza, de fiecare data cind apare o inovatie o integram usor in viata noastra si peste o vreme ni se pare ca nu am putea trai fara ea.

ne intrebam cu totii “cum ne fixam intilniri cind nu erau telefoanele mobile? si mai ales, cum anuntam ca intirziam la intilniri?”

in linia inovatiilor pentru femei, viata noastra a fost usurata de o multime de lucruri pe care astazi le consideram ca parte din ceea ce suntem si n-am putea trai fara ele.

doua dintre inventiile fara de care nu-mi imaginez viata sunt pantalonii si masina de spalat. ba chiar am tupeul de a spune ca nu-mi imaginez viata fara o masina de spalat performanta care sa spele cu programe separate si care sa faca treaba buna cu hainele mele scumpisoare cind nu sunt eu acasa.

cu pantalonii e o alta distractie; ca freelancer, intr-o zi am o multime de intilniri, cu categorii diferite de public, lucrez cu multi barbati care mi-as dori sa fie mai atenti la ce vorbesc decit la fustele pe care le port. am mai mult de 10 perechi de jeans, iar la categoria “alti pantaloni” refuz sa fac o numaratoare:)

nu e rasfat, are legatura cu cit de alergate suntem noi femeile, cu cite lucruri trebuie sa facem in fiecare zi si, din reflex, cautam inovatiile care sa ne salveze timp si sa ne dea un confort. din categoria asta, pentru mine mai e mascara; desi nu ma machiez aproape deloc – mascara si anti cearcanul ma salveaza de fiecare data.

***

de astazi, la invitatia Nivea fac parte dintr-un experiment in care renunt la inovatii care fac viata femeilor mai usoara, tocmai ca sa evidentieze importanta lor in viata noastra, experiment care adauga o alta invovatie revolutionara pe lista: PRIMUL Lapte de Corp care se foloseste sub dus – mai usor, mai rapid, mai placut .

(sunteti liberi sa-mi propuneti lucruri la care sa renunt, ca sa va distrati de povestirile mele)

l-am testat si noul lapte de corp Nivea care se foloseste sub dus zilele trecute si mi se pare funny si practic, mai ales ca singurul produs cosmetic de care eu nu ma pot desparti – la propriu nu ma pot desparti, e ca apa pentru mine –  e laptele/ uleiul de corp, iar el imi rezolva doua probleme dintr-o lovitura.

sa ne distram deci: la ce inovatii care fac viata mai usoara pentru femei vreti sa renunt?

aveti ocazia sa mi faceti viata foarte foarte grea :)

da, stiu, primul pe lista va fi uleiul de corp (am 12 flacoane/cutii diferite, le-am scos si le-am pus separat intr-un cosulet ca sa nu le mai folosesc).

deja sunt trista, dar ma gindesc sa scriu curind un text despre piele… si de ce in locul parfumurilor puternice prefer uleiurile de corp care miros discret, dar sunt… ametitoare:)

(cumva trebuie sa ma motivez ca zilele astea nu ma mai rasfat cu uleiurile mele preferate)

audi A3fratii frumuselului meu sunt la Mall Baneasa

fratii frumuselului meu sunt la Mall Baneasa

miercuri am fost la deschiderea Dakino unde am vazut o superbitate de film, A Late Quartet, dar i-am vazut si pe fratii frumuselului Audi cu care particip la proiectul “Pe scaunul din stinga”, un experiement realizat impreuna Porsche Inter Auto Romania  in care spun povesti despre oameni si locuri din perspectiva soferului.

 

daca vreti sa va uitati indeaproape la Audi A3 Sportback si nu va intilniti cu mine pe drumuri sau prin parcari, mergeti la Mall Baneasa unde inca o saptamina, pina pe 15 aprilie, Porsche Inter Auto Romania – cel mai mare distribuitor din tara al marcilor Skoda, Volkswagen, SEAT, Audi, Porsche, Bentley si Lamborghini – ii expune pentru public pe fratiorii frumuselului meu.

era in timpul saptaminii, seara, dar tot erau punctul de atractie al Mall-ului, asa ca daca treceti pe acolo, bucurati-va de masini, sunt foarte frumoase si sunt sigura ca toti cei care sunt acolo va vor da explicatii despre dotarile frumuselului, dar si ale fratilor lui.

Rugati-i sa va arate sistemul multimedia de la Audi A3 Sportback, sa va simtiti putin in viitor: poate fi hotspot integrat si te poti conecta la internet via Audi Connect, iar asta inseamna ca pe linga accesul la Google Maps , ai si Facebook sau Twitter:) stiu, politistii nu trebuie sa stie asta.

si neaparat, neaparat intrati in masina: consola centrala este orientata catre sofer si ai senzatia ca totul e facut ca sa te imbratiseze si asta iti da o stare de confort, de acasa.

***

P.S. pentru stabilirea adevarului istoric si pentru a nu-l supara pe “al meu”, frumuselul meu a fost pentru citeva clipe vedeta serii pentru ca mi-am intrebat prietenii care erau la film daca vor sa-i duc acasa:)

695
Bucureşti-15 martiePe scaunul din stinga – part 1, Emotiile

Pe scaunul din stinga – part 1, Emotiile

cind esti pe scaunul din stinga al unei masini lumea se vede altfel: esti mai atenta la detaliile din fata, la ce e in planul apropiat dar si in cadrul indepartat si nu mai poti sa chatuiesti cu picioarele incrucisate pe scaun, nepasindu-ti de nimic – ca atunci cind esti “copilot”.

cind esti pe scaunul din stinga al unui Audi A3 Sportback lumea e… in mult mai multe feluri.


***

de doua saptamini, un Audi A3 Sportback negru si frumusel foc face parte din viata mea. e parte dintr-un experiement realizat impreuna  Porsche Inter Auto Romania – cel mai mare distribuitor din tara al marcilor Skoda, Volkswagen, SEAT, Audi, Porsche, Bentley si Lamborghini – in care spun povesti despre oameni si locuri din perspectiva soferului. La fiecare doua luni privesc lumea prin geamul unei alte masini – vor urma Skoda si Beetle, masina despre care eu cred ca e cea mai simpatica din lume – o privesti si zimbesti.

primele doua saptamini au fost de imprietenire cu prima masina. Audi A3 Sportback. ma rog, ne-am iubit de la prima intilnire cind Florin Ionita – dealerul care imi prezenta facilitatile ei – m-a imprietenit cu sistemul audio din bord si-am fost la doi pasi sa fac relatarea zilnica la radio Europa FM intr-o varianta SF: telefonul meu era conectat prin bluetooth la sistemul audio al masinii, iar eu vorbeam cu Radu Constantinescu care era in studio si cum as fi vorbit cu un prieten de linga mine fara telefon, fara nimik:)

daca e sa fiu foarte sincera asta a fost de fapt al doilea moment de seductie definitiva pentru ca primul a fost cind am remarcat cum e facut scaunul masinii.

prietenii mei stiu ca am o atentie deosebita pentru designul scaunelor – de masina si nu numai. e foarte multa matematica si ergonomie in designul oricarui scaun in care te simti confortabil, iar confortul asta nu se obtine fara foarte mult cercetare. mie-mi plac detaliile care apar din ani de cercetare si care iti schimba fundamental viata – ca si cum ar fi fost inventat focul.

scaunul de la Audi A3 Sportback are o facilitate prin care care printr-un simplu click al unei manete iti poate extinde sezutul scaunului, castigi extra spatiu pentru perna pe care stai. asta iti da mai mult confort si iti poti corecta pozitia corpului.

detaliul asta mi-a placut la nebunie.

***

din interior, pe fereastra din stinga a unui Audi A3 Sportback  lumea are multe nuante; poti sa-i vezi pe cei relaxati care se uita la tine ca esti intr-o masina frumoasa si se bucura de experienta ta – te vad blonda si-ti fac semn zimbitori (dar cu zimbet din ala prietenesc, cald) sa treci; poti sa-i vezi pe cei care te judeca “de unde naiba are femeia asta o asemenea masina?!” – ii recunosti dupa gesturi la semafor si dupa cum se uita la tine in timp ce vorbesc cu tovarasii de calatorie; si poti sa-i mai vezi pe cei care iubesc masinile cu adevarat – li se lumineaza fata in parcare, linga tine, si te intreaba detalii tehnice.

cind le spun “dar, va rog, puteti sa intrati in ea sa o vedeti de aproape” fac ochii mari de copil care tocmai are acces la jucaria mult visata.

de fapt asta e marea mea bucurie in proiectul “Pe scaunul din stinga” – am acces la o masina minunata si chiar si in putine momente pot sa o impart cu prietenii mei.

cum s-a intimplat cu prietena mea , Elena Prodan, cu care am facut o excursie de week end de fete in afara Bucurestiului sau cum s-a intimplat cu Nicolai Tand care m-a invitat in bucataria lui sa ma invete sa gatesc rapid si gustos, iar eu l-am invitat sa descopere cit de simpatic e noul Audi A3 Sportback.

*

pentru mine, proiectul Pe scaunul din stinga nu e doar despre a testa o masina (pentru ca nu sunt specialist si nu am experienta necesara sa emit judecati despre dotarile tehnice); proiectul acesta e despre emotiile pe care ti le aduce intilnirea cu o masina care e facuta frumos, in care fiecare lucru are o poveste bine gindita.

povestile acestea vreau sa le spun si daca ii pot bucura pe citiva dintre aceia care fac ochii mari in parcare cind deschid usa masinii si-i invit sa se aseze pe scaun, voi fi fericita.

P.S. N-ati vrea sa-i punem un nume masinii? O mai am in grija pina la sfirsitul lui aprilie, apoi facem cunostinta cu o alta masina. (de fapt, ea ma are in grija pentru ca , de exemplu, cind dau in spate si am radioul deschis, volumul devine automat mai incet ca sa pot fi atenta la operatiunile pe care le am de facut. un alt detaliu care mi se pare minunat)

855
jurnalismreportaj genial: LSD IN THE COLD WAR

reportaj genial: LSD IN THE COLD WAR

e in new yorker un reportaj genial despre cum armata americana a facut, prin 1950, experimente cu LSD pe soldati ca sa vada cum se comporta in situatii de interogatorii extreme.

dincolo de subiect care atrage imediat atentia, va spun despre acest articol ca sa va uitati la cum este scris si sa faceti un exercitiu: incercati sa identificati cam cite surse a avut semnatarul  pentru articolul lui: sunt zeci, daca nu chiar peste 100.

iata citeva fragmente din text:

Dr. Van Murray Sim, the founder of Edgewood Arsenal’s program of clinical research on psychochemicals, was a man of deep contradictions. He was a Navy veteran, but he worked at the Army post as a civilian. For the doctors who worked with him, he was like Dr. Strangelove; he was a leader; he was the “Mengele of Edgewood”; he was a good old soul. Sim could be manipulative and vengeful, ethically shortsighted, incoherently rambling, rashly slipshod in his methods, but he was also fearless and ambitious and devoted to chemical-warfare research. He was gargantuan—his body exuded forcefulness, like an oversized rook on a chessboard—but he was willing to allow himself to be rendered helpless. In 1959, he was the first person to be given VX, a highly lethal nerve agent. As the drug began to take effect, Sim became irrational and started to thrash around. “I was having difficulty with vision, seeing—a distortion of vision, sweating, tremors, nausea, vomiting,” he later recalled. His face grew pale. He eventually stopped talking and descended into a world of his own imaginings.

(…)

By the time he met with Malitz in New York, the Army was interested primarily in LSD—known as EA 1729. Malitz agreed to test LSD and similar drugs on volunteers or “selected patients,” in order to determine how people would react during phony interrogations. He offered to use hypnosis to plant secrets in subjects’ minds. Then, he said, “one of the hallucinogens will be administered and an attempt made to see if the patient will reveal the information.”

Sim indicated that he would consider the offer. Three months later, he obtained permission to test psychochemicals at the arsenal itself. LSD’s effects were still little understood; as Sim acknowledged, it was possible to become “smothered by the preponderance of conflicting reports.”
(…)

Occasionally, the C.I.A. or senior military intelligence officers would send operatives to the arsenal to be given LSD and then questioned. Some of the tests were intended to see how soldiers would perform; some were designed to prepare them in the event that a Soviet operative secretly dosed them. In one experiment, intelligence specialists were blindfolded and placed in an isolation chamber. The men—some of whom had been told nothing about the drug’s effects—became tense and anxious, and quickly became unable to bear the isolation. When they emerged, they were subjected to hostile questioning. All agreed that the threat of return to isolation would constitute a very effective form of duress.

restul cititi aici, e un exemplu de jurnalism impecabil. si da, mi-ar placea sa faca si la noi cineva un asemenea reportaj care – atentie!- nu e facut intr-o saptamina, ci in luni de documentare, nu e scris intr-o zi, ci in saptamini. dar ce bijuterie este.

 

1071
detaliu dormitor2apartIKEA -final (foto & costuri)

apartIKEA -final (foto & costuri)

parte din proiectul apartIKEA – The Rented Apartament , am locuit o saptamina intr-o casa inchiriata pe care am redecorat-o de la IKEA intr-un buget de 2500 ron.

***

viata m-a invatat (stau de mai bine de 15 ani cu chirie) ca atunci cind inchiriezi o casa, rareori proprietarul vrea sa mute mobilierul pe care-l are in apartament, asa ca ori trebuie sa-l depozitezi, ori sa-l folosesti. de aceea, am dorit sa folosesc cit mai mult din mobilierul din dotare, sa nu investesc in mobila, ci in accesorii care sa schimbe casa si sa -i dea o poveste.

cred ca in felul acesta poti insufleti orice casa, intr-un buget accesibil; o poti face sa fie a ta, fara investitii majore.

iata apartIKEA in versiunea S!MPA :)

HOLUL

costul transformarii – 125 ron

detaliu camera:


costuri detaliate

BUCATARIE

cost transformare: 250 ron

detalii camera

costuri detaliate

DORMITOR

cost transformare: 392 ron

detalii camera

costuri detaliate

LIVING

cost transformare: 1615 RON

DETALII LIVING

(preturile detaliate pentru living le trimit la cerere intr-un mail, ca sa nu pun un tabel lung care ar fi greu de citit. toate produsele pot fi gasite si online, in catalogul IKEA)

sunt multe povesti de spus despre obiectele din aceste fotografii (lampile din dormitor sunt dintr-o consola si un abajur/ biblioteca a fost poreclita “uritica” pentru ca era moartea pasiunii/ lustra din living e din trei corpuri diferite etc etc etc), dar am sa o fac intr-un post separat.

acum vreau doar sa-i multumesc lui Catalin Georgescu pentru fotografii (asta cu sera, ultima, e wooowwww; din incadrare, aproape ca e mai frumos locul decit in realitate:) ), dar si tuturor prietenilor mei care m-au ajutat in acest proiect.

*

am sa scriu intr-un post separat si despre ce am invatat din acest proiect. da, poti sa schimbi o casa doar din accesorii si sa o faci sa fie acasa. ea devine insa “vie” in momentul in care e efectiv locuita. si te face sa zimbesti cind treci prin camere si unele obiecte iti aduc aminte de povesti legate de prietenii tai si de petrecerile pe care le-ati facut impreuna.

despre petrecerea de inaugurare a apartIKEA, intr-o postare viitoare cu multe multe fotografii.

****

fotografia asta mi se pare ca surprinde cel mai bine spiritul casei. si da, dormitorul a fost preferatul meu.


apartIKEA ziua 3-1apartIKEA ziua 3

apartIKEA ziua 3

s-a incheiat si ziua 3, cea de aranjare si cautare de solutii creative… si pot sa va anunt ca am terminat apartamentul de aranjat. sigur, m-a ajutat foarte mult faptul ca totul era in perfecta curatenie (ceea ce nu ti se intimpla intotdeauna cind te muti, cu chirie, intr-o casa noua). si m-a mai ajutat prezenta prietenilor.

strategia a fost: folosim mobilierul din casa si ii dam un suflu nou din accesorii. am cumparat – ca mobilier – doar 4 tabureti care vor fi multifunctionali – si masuta, si scaun.

taburetii astia au fost usor de montat, m-am prins din prima cum se fac:)

am mai montat o sera (nu vreau sa va arat inca foto cu ea:) ) si mi s-a parut si mai fain de asamblat pt ca era ca la lego, nu avea niciun surub. f ingenios construita si o sa vedeti vineri ce am facut cu ea.

*

acum doar 2 detalii din casa, fara sa va spun unde se afla aceste lucruri.

***

azi am primit ajutoare pe post de musafiri care au venit cu surubelnite, bormasini, cadouri tablouri, prajituri, zimbete si voie buna Anca TîncAlex ConuSanziana PopRoxana Paun (plus simpaticul Sebi, fiul ei care a invatat sa faca animalute din umbre pe pereti – pt ca avem o mica problema cu instalatia care va fi pe post de lustra si nu e lumina in living. inca), Cristian Petrescu

si pentru ca am ajuns la cadouri, sa mai povestesc ceva ce am uitat din ziua 1:

cind am ajuns in casa era Augustin Radu cel care a facut acelasi experiment  – #apartIKEA – saptamina trecuta. i-am adus o carte cadou, o carte despre un domn a carui viata are multe conexiuni cu viata lui.

mi-a promis ca va citi macar primele 40 de pagini, adica primul capitol, care e cel mai bun capitol de carte citit de mine anul trecut. (intre timp citesc noul Paul Auster si am alta parere despre care e “cel mai bun capitol”)

aceasta ultima foto, care e clara si frumoasa, e facuta de Catalin Georgescu

si ceva ce am uitat din ziua 2: am avut musafiri printre pungi si cutii pe prietena mea, Elena Prodan, dar a promis ca vine si cind e casa frumoasa:)

*

miine e zi de retusuri fine, de primit musafiri si de pregatit ziua de vineri cind avem… un fel de party. dar nu e party, e cu filme :)

1184
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!