Tag : femei

old-couplebarbat despre femei

barbat despre femei

– am un prieten cu multi bani care a fost numai cu femei frumoase, dar proaste. adica frumusele, nu top model, dar prostutze

– de ce? are o strategie?

– cind ajunge acasa nu vrea sa auda problemele ei existentiale, vrea sa se simta bine.

– si tu? esti la fel?

– nu, sunt dispus sa aud si problemele ei existentiale, dar ca vreau sa simt ca ea e o femeie care  – cu toate problemele existentiale – e linistita pe dinauntru. asta ma ajuta cumva, subliminal, sa cred ca o sa fie o mama buna, ca viitorul meu copil o sa stea intr-un loc cald si bun.

***

o conversatie cu un domn cu care s-ar putea  sa fac un interviu/ un profil,  smth.

1893
cristina violentaviolenta domestica si indiferenta noastra

violenta domestica si indiferenta noastra

N-am luat niciodata bataie de la un iubit. Chiar si cind ne-am certat pe chestiuni care pareau importante, ne-am disputat ideile civilizat. Cu argumente si, culmea, fara urlete. Si sunt absolut convinsa ca daca barbatul cu care impart lucruri ar ridica mina la mine, as iesi pe usa in urmatoarea secunda fara sa stau pe ginduri. Oricit de mult ar durea despartirea. Pentru ca sunt la fel de sigura ca umilinta si neputinta in fata violentei familiale ar durea mai tare.

In fiecare dintre blocurile in care am stat de cind m-am mutat in Bucuresti, a fost o familie care se certa rau. O familie in care barbatul lovea femeia. Si nu va imaginati ca e vorba de familii needucate, care locuiesc la periferie. Linga garsoniera mea din Dorobanti, intr-un apartament cu 3 camere o familie de tineri casatoriti urlau in fiecare seara si erau la mai putin de un un an de la casnicie. Odata, cind ea plingea foarte tare, am sunat la usa lor. S-a facut liniste, nu mi-a raspuns nimeni, iar a doua zi ea a trecut pe linga mine stergind peretii, ascunzind o vinataie. I-am spus ca as putea vorbi cu cineva sa o ajute. Nici macar nu s-a uitat la mine, a coborit scarile in viteza. Sotul ei era politist.

Violenta nu apare doar in familiile needucate, sarace. Stiu ca e nevoie de curaj ca sa poti iesi dintr-un mariaj si ca e aproape eroism sa poti sa infrunti niste straini spunindu-le ca ai nevoie de ajutorul lor pentru ca acasa iei bataie.Dar la fel de bine stiu ca sunt o multime de prejudecati legate de procesul prin care poti iesi onorabil dintr-o situatie extrema ca aceasta. Informarea e punctul esential si tocmai de aceea sunt, cu drag, alaturi de Inna in campania Bring the sun in my life.

***
sedinta foto pentru aceasta campanie s-a facut intr-o zi de simbata, la Edward Aninaru in studio. (el e responsabil pentru cele mai multe dintre fotografiile INNEI) Andra Manea m-a machiat. Am fost prima “violentata” cu make-up si, impreuna cu Ioana Blaj, am iesit pe strada la metrou la Tineretului.

exista un film cu plimbarea noastra: nimeni nu ne-a acordat atentie, n-a tresarit ca aratam in halul acela, n-a schitat vreun zimbet intelegator sau de consolare.

si eu si ioana am stat (singure, nu eram una linga cealalta) multe minute in strada. iar trecatorii erau indiferenti.

in momentele acelea, care erau post participarea mea la campania Bring The Sun In My Life, mi-am dat seama ca femeile batute nu au sanse aproape deloc. mai intii sunt agresate in familie, mai apoi le agresam cu indiferenta noastra.
si de ce ar iesi o femeie din familia ei, chiar daca e batuta, daca i se pare ca nu gaseste nicaieri sprijin, ca ramine fara NIMIC?

bring the sun in my life este campania prin care INNA vrea sa atraga atentia asupra sanselor pe care societatea ti le ofera sa iesi din cosmarul violentei domestice. noul ei clip Endless, lansat de ziua internationala pentru eliminarea violentei impotriva femeilor, este locomodiva acestei campanii. si gratie popularitatii INNEI, milioane de oameni i se vor alatura cauzei pentru care militeaza.

daca stii din interior ce inseamna violenta domestica intra pe site-ul bringthesuninmylife.com si vei afla adaposturile la care poti merge, vei putea contacta un specialist care sa te ajute, totul sub anonimat.

3285
hatedivortezi?

divortezi?

“gindeste-te, daca esti astazi in locul meu, ce faci: divortezi?”

mai devreme m-a sunat o colega de liceu – n-am mai vorbit cu ea de 15 ani – si, dupa ce mi-a povestit putin din ce i se intimpla m-a intrebat: gindeste-te, daca esti astazi in locul meu, ce faci: divortezi?

*

m-a socat; de ce sa ma intrebe pe mine, pe care nici macar nu o stie bine, nu o mai stie din copilarie, cum sa gaseasca o rezolvare la of-ul ei.

mi-a zis ca vrea sa stie parerea mea, ca eu sunt diferita, am curaj si am facut multe lucruri… si-am inceput putin furioasa sa-i povestesc ca…

… de cind am plecat de la revista, nu exista deplasare cu jurnalisti la care sa nu fie cineva care sa ma intrebe daca sa se faca freelancer, sa-si dea demisia de la locul sau de munca.

… ca primesc mailuri de la oameni pe care nu-i cunosc, n-am vorbit niciodata cu ei, intrebindu-ma ce sa le spuna iubitelor/iubitilor lor in tot felul de situatii.

si ca nu raspund niciodata nimanui, nici cind as avea o idee cit de mica. pentru ca in dreptul meu pot decide, in dreptul altora nu mai stiu.

***
joi la Internetics cineva ne-a intrebat de cit timp am avea nevoie, cu experienta si uneltele de acum, sa ne construim brandurile personale daca am lua-o de la zero, iar eu am raspuns ca exact tot atitia ani de munca – aproape 16 – pentru ca, chiar daca as crea un brand in citeva luni, n-as putea sa-l sustin cu valori din spate daca nu as avea experienta pe care mi-am facut-o in anii astia; fiecare victorie in promovarea radio 21 sau europa fm, fiecare interviu, fiecare emisiune la radio, fiecare text la revista, fiecare emotie la intilnirea cu un OM MARE… au facut ceva cu si din mine care ma defineste.
si-au dat ceva in jur, in perceptia publicului.

e la fel si in viata personala; fiecare intilnire, fiecare iubire/despartire ma defineste pe mine, nu pe altcineva. ceea ce cred eu ca e bun pentru mine, nu stiu daca e bun pt altcineva. cum nu stiu daca altcineva ar putea trai relaxat cu felul meu de a fi.

*

“stii, mie mi se pare ca tu esti un fel de kamikaze, n-ai nicio teama sa o iei de la inceput”, mi-a zis colega de liceu incercind sa ma convinga sa raspund afirmativ la intrebarea despre viata ei aflata la rascruce.

da, n-am nicio problema sa o iau de la inceput, dar fac asta pentru ca nu vreau sa ma plafonez/plictisesc; vreau sa-mi antrenez creierul invatind si experimentind lucruri noi. si pentru ca imi plac inceputurile de toate felurile. e o adrenalina minunata acolo, cum e si confirmarea ca pot – eu singura – sa fac si altceva. iar asta dezvolta increderea in sine (mine) pentru cind ratez.

dar nu stiu daca altii sunt ca mine si nici nu ma intereseaza foarte mult, pentru ca eu traiesc in dreptul meu.

***

eu nu cred ca mi-as pune niciodata intrebarea colegei mele, pentru ca asa kamikaze cum sunt, cred in casatoria care dureaza o vesnicie, si ca trebuie sa respectam juramintul ala pe care-l facem in biserica “de a fi alaturi si la bine si la rau, de a iubi pina cind moartea ne va desparti”

cum nu ma simt (inca) in stare sa respect asta in totalitate, nu m-am casatorit.

***
nu ma mai intrebati ce as face daca as fi in locul vostru – la job sau in cine stie ce situatie de viata. multumesc.

2399
taxilogotandrete conjugala

tandrete conjugala

la intersectia strazilor Tomas Masaryk cu Jean Louis Calderon, in blocul de deasupra barului Newton, locuieste un taximetrist.

isi parcheaza masina pe Masaryk, aproape de spitalul de ortopedie.

dimineata, sotia sa – imbracata intr-un capod galben, 50 si un pic de ani – iese cu o cirpa de praf si o galetusa si-i curata masina.

am vazut-o in citeva dimineti, mereu cu gesturi tandre si calde, curatind geamurile laterale sau oglinzile, uitindu-se inauntru in masina sa vada daca totul e in regula.

pe domnul taximetrist nu l-am vazut niciodata. mi-am imaginat insa, ca in tot acest timp, el se pregateste pentru cursa din ziua respectiva. si ca, asa cum ii pregateste pachetelul de mincare, sotia ii pregateste si masina pentru lucru. cum poate ea.

o forma de tandrete conjugala.

2898
bereeu, in patria berii

eu, in patria berii

saptamina trecuta, timp de 2 zile am fost in patria berii (belgia); ma rog si a ciocolatei, dar am degustat din plin din …prima categorie.

ca sa ma mai scot putin, nu mi-am consumat tot timpul cu paharul de bere in fatza. o parte importanta a celei de-a doua zi am ascultat cercetatori din toata lumea (in nutritie si medicina) care mi-au explicat beneficiile berii.

da, stiu, acum toti barbatii striga “ura!!” si, eventual, isi trimit nevestele sa se informeze cu cele de mai jos, ca sa aiba scuze pentru iesitul cu baietii.

inainte de vestile bune aflate de la domni care predau la Cambridge sau alte facultati sofisticate, o veste nashpa: de la bere faceti burta! e demonstrat stiintific. (si practic)

pentru ca este produsa din grine de tot felul, berea este la fel de sanatoasa ca vinul (ba chiar mai sanatoasa in unele cazuri)

consumul moderat de bere (1 pahar pe zi pentru doamne, 2 pahare pe zi pentru domni) preintimpina bolile cardiace, are aceeasi valoare ca o aspirina.

(bine acum nu calculati ca daca beti 4 pahare de bere ati luat 2 aspirine, pentru ca daca beti mai mult, nu mai e “medicament” e daunator pentru sanatate. si da, faceti burta mare!)

berea contine silicon. nu din ala de-si pun duduile pe unde isi doresc sa iasa in evidenta, ci din cel din tabelul lui Mendeleev (adica siliciu, dupa cum m-a corectat Oana). siliconul siliciu ajuta la intretinerea cartilagiilor si, pentru virsta a III-a, este foarte util in tratarea osteoporozei. un pahar de bere (pt doamne), doua pahare de bere (pt domni) fac viata mai usoara in asemenea cazuri.

consumul moderat de bere poate influenta reducerea colesterolului, obezitatii, dar si a riscului pentru boli precum Parkinson, dementza.

berea fara alcool stimuleaza lactatia in cazul femeilor care tocmai au nascut. aceeasi bere fara alcool este un hidratant foarte puternic si este folosita in cazul sportivilor care se deshidrateaza (alergatorii la maraton, cei care participa la competitii de box sau de culturism etc)
*
cu o alimentatie sanatoasa si un consum moderat de bere NU TE INGRASI!
asta a fost vestea cea mai socanta pentru mine. si pentru ca era spusa de o doamna italianca specialista recunoscuta la nivel mondial in nutritie (Dr. Iacoviello), cred foarte tare in asta.

inca un lucru smart invatat: e mult mai eficient pentru sanatate sa bei un pahar de bere in fiecare zi, timp de 5 zile din saptamina, decit sa bei aceeasi cantitate intr-o singura zi.

consumul moderat inseamna un pahar de alcool/ zi pentru femei; 2 pahare de alcool/zi pt barbati. 5 zile/ saptamina.

ce am aflat despre cum se prepara berea si care-s cele mai rafinate soiuri de bere din lume, in episodul urmator.
tot atunci unde sa va duceti in Bruxelles ca sa degustati cele mai tari sortimente de bere din lume:)

*

am fost in Bruxelles la invitatia Asociatiei Berarii Romaniei la forumul Beer & Health: From myths to science.

P.S. hai sa va dau speranta si cu “burta”.

Is beer consumption responsible for the beer belly? – Prof. Astrup

Among laymen beer consumption is considered to be responsible for causing a belly, one of the essential components of metabolic syndrome. However, there is no scientific evidence to support that moderate beer consumption produces abdominal fatness. The well established risk factors for “beer belly” are male gender, age, smoking, physical inactivity, mental stress, impaired sleep, high intake of trans fat, and the use of certain drugs.

2662
TheWomenDe ce iubesc femeile

De ce iubesc femeile

De la începutul anului am participat la mai multe evenimente de sau despre business, la care invitatele erau femei. Nu știu dacă a fost întâmplător sau nu, dar așa s-au legat lucrurile și parca în jur aud tot mai des de asemenea întâlniri women only.

Nu sunt mare fan, a priori. Am făcut Liceul Pedagogic și Facultatea de Jurnalism și cunosc și metehnele majorității feminine. În plus, de regulă, mă deranjează să constat și cea mai mică diferență, și cea mai nevinovată segregare pe criteriul genului. O fi și asta o definiție a feminismului, poate.

Trebuie să recunosc, însă, după vreo cinci asemenea întâlniri petrecute numai în ultimele trei luni, că discuțiile femeilor sunt foarte diferite de cele ale bărbaților sau cele generale.

Subiectele sunt mai telurice – adică mai de-aici, de la noi de pe planetă. Nu vorbim economie globală, ci încercăm să aflăm unde am putea să găsim recepționista ideală, un furnizor de textile serios, o echipă de construcții ca lumea sau cel mai bun coach.

Nu suntem obsedate de reducerea costurilor în companiile proprii, ci ne întrebăm cum am putea să ne păstrăm angajații la care ținem, cum să le ajutăm familiile și să le asigurăm cumva ratele la bancă. Nu urmărim încruntate cursul valutar, ci ne minunăm privind în urmă la soluțiile de ultim moment pe care le-am găsit, la creativitatea pe care ne-am redescoperit-o, la vreo pasiune de care uitasem și care ne-a ajutat să trecem peste clipele de depresie care ne-au atins, invariabil, în ultimii trei ani.

Nu ne lăsăm intimidate de amenințările macroeconomice, ci ne retragem în weekend în Centrul Vechi cel recucerit; în vreun parc în care se adună juniorii; cu vreo carte de business care n-o fi panaceu, dar în care tot sperăm să găsim o idee interesantă; la vreo expoziție de artă pe care în alți ani n-am fi avut timp s-o vedem; cu o cafea bună și un parfum de tei pe care le remarcăm cu nesaț.

Urmărim lucrurile mici, rezolvăm problemele de azi și de mâine, deschidem tot mai rar televizorul ca să nu ne contamineze pesimismul general și ținem în continuare capul sus și zâmbetul pe buze. Ne dezbărăm, încetul cu încetul, până și de milenarul obicei al bârfei, aplaudând, în schimb, o idee bună, o carieră remodelată deștept, un sfat prietenesc primit de la o necunoscută cu care ai schimbat doar o carte de vizită.

La toate întâlnirile despre care vorbeam, cred că am cunoscut sau urmărit 100-200 de femei, tinere, dinamice, mediu urban, mediu de business, educație superioară, venituri medii și peste, știți voi… Eșantion reprezentativ? Poate da, poate nu. Dar reprezentativ, pentru mine, și plin de inspirație, într-o perioadă în care amărăciune și blazare găsești pe toate gardurile. D’aia iubesc femeile…

*

Sorana Savu este Senior Partner Premium Communication si sunt onorata ca a acceptat invitatia de a fi special guest star pe S!MPA. cb

1387

cochetarie si demnitate, part 2 – Dna Gigi

Cind intra in coafor, intotdeauna adusa de sotul sau, Cornel Roshu, intreaba:

“La ce ora sunt gata?”
Dupa ce stie toate detaliile, stabileste cind vine sotul sa o ia.

Se aseaza apoi pe canapeaua roz in contrast cu salonul Igiena in care e si isi scoate portofelul.
“Cit ma costa?”

Plateste intotdeauna inainte, inclusiv bacsis-ul. E un ritual pe care-l are de mai bine de 30 de ani – si asteapta apoi sa fie facuta frumoasa.

Are 70 de ani si la 20 a fost diagnosticata cu o boala care-i atrofiaza muschii. Asta n-a impiedicat-o sa ramina cocheta, sa se casatoreasca si sa duca o viata frumoasa.
A fost contabila, s-a casatorit cu un artist (domnul Roshu e pictor si a lucrat la Radio) si vine dintr-o familie foarte instarita.

Pe la 1930 tatal doamnei Gigi era proprietarul primelor magazine de pe Stefan cel mare.

*

Acum doua saptamini am fost uimita si induiosata ca o doamna de 70 de ani vine la coafor la fiecare 2 saptamini pentru ca se respecta si e cocheta.
In week end-ul acesta am inceput sa pun informatii in spatele gesturilor doamnei Gigi.
Asa am aflat ca bastonul despre care scriam aici, nu e doar de batrinete; il are de la 20 de ani de cind muschii picioarelor au inceput sa cedeze.

1312

femei puternice si independente

pentru ca saptamina asta am ajuns din intimplare sa ma intilnesc cu fetele de la miss romania universe, iar aseara – dupa ce m-am sustras obiectiv de la jurizarea finala, in direct la tvr – le-am revazut sustinind standard ca vor sa fie “femei puternice si independente”, ma bintuie un gind.

*
nici puterea si nici independenta nu sunt lucruri/stari/etape pe care sa le trimbitezi in gura mare. nu sunt ca timbrele, nu se lipesc de tine daca le scuipi.

sunt etape ale vietii care trebuie traite, invatate si asumate.

iar cele mai puternice & independente femei pe care le cunosc au o serenitate si sunt atit de impacate cu sine, incit nu fac niciun tam tam nici despre putere, nici despre independenta lor.
de fapt, cred ca asta e o mare parte din puterea lor.

*
ma rog, e un gind care-mi bintuie prin cap, dupa 2 ore de stat pe balcon cu marea linistita in fata.
buna dimineata

2699

relatii moderne – din nou despre sex:)

sa incheiem in glorie o saptamina in care am scris deja, de trei ori despre sex.

acum doua seri pe straduta mea, paralela cu dorobanti, in fata unei circiumi celebre in lumea iubitorilor de fotbal, o tinara de max 23 de ani plingea in hohote in fata unui domn care parea de aceeasi virsta cu ea.

suspine, de le auzeam de la coltz, criza mare, necaz deosebit. cind am ajuns in dreptul ei, fata ii spunea printre hohote si muci, baiatului:
” suntem impreuna de 5 ani si eu nu stiu nici macar cum arata?!”

baiatul statea sa fuga, avea o imagine de disperat- panicat si in atitudinea lui citeam “ce ma fac eu acum?”

fata a continuat: “eu asa nu mai pot. cit poti avea o relatie cu cineva pe care nu l-ai vazut niciodata?!”

m-am uitat lung si m-am simtit brusc batrina. generatia mea se iubeste in medie trei ani, vb lui Beigbeder, dar se vede, se cunoaste, se atinge, se miroase, ba chiar sfirseste si intre asternuturi.

fata a continuat sa plinga, am auzit-o din casa si m-am mai uitat o vreme la ea de pe balcon.
iubire pe net, iubire pe net, dar macar de fotografii sau webcam n-or fi auzit oamenii astia?

1869

am plins la…

Lena, la teatru, urmărind nemişcată spectacolul, atunci cînd îi plăcea, şi dregîndu-şi discret glasul în cîte un moment emoţionant sau apucînd repede batista, ca să-şi tamponeze, chipurile, fruntea; Lena, ascultînd muzică clasică, ceasuri întregi; Lena, întorcînd repede capul, la istorisirile atroce despre animale chinuite, ea, care… “pe mine să mă lăsaţi în pace cu cîinii şi pisicile voastre că nu mă interesează!”; Lena, ducîndu-se în zori să se plimbe singură pe malul mării, ea, care… “ce-i prostia asta cu natura sălbatică? mie îmi trebuie trotuare asfaltate!”. Ba, chiar, Lena, vorbind despre lucruri ultrarezonabile şi lăsînd să-i scape că, pe cînd “zapa”, în toiul insomniei, canalele televizorului, s-a oprit la… “e o telenovelă braziliană ceva mai decentă decît aiurelile alelalte”…

Pentru că, fireşte, atunci cînd eşti o femeie superinteligentă, nu ai voie să fii, nici măcar pentru prietenii apropiaţi, în primul rînd femeie. Iar cînd eşti un cronicar exigent, tăios şi – ce să mai vorbim? – al dracului, nu trebuie să-i laşi, nici măcar pe artiştii cu care stai din cînd în cînd la un pahar de vodcă şi foarte des la stacane de vorbă, nu trebuie să-i laşi, zic, să vadă că iubeşti teatrul cu pasiune, cu un fel de disperare alimentată deopotrivă de puţinele capodopere şi de nenumăratele prostii la care ei, artiştii, te cheamă tot timpul, fiindcă, deşi eşti un cronicar al dracului, ei, artiştii, simt cumva, nedefinit şi inexprimabil, cît de tare iubeşti teatrul şi cît de mult ţii la ei, chiar şi după ce te fac albie de porci în “scrisori deschise” şi în conclavuri închise. Şi pentru că, fireşte, o femeie superinteligentă nu are voie să arate că se îndoieşte, uneori, de sine şi de judecata ei şi că suferă dacă, într-un fel sau altul, a nedreptăţit pe cineva. O femeie superinteligentă trebuie să fie bărbată.

alice georgescu in dilema despre magdalena boiangiu. textul integral

1788

Cum nu mi-am dezmintit latura de femeie… la Tiff

Clujul are multe second hand-uri simpa. Si un mall in care sunt branduri pe care nu le gasesti in bucuresti.

Pe asta cu mall-ul o stiam din auzite si-am zis ca tre sa le verificam. Am batut cu Ana 15 km in taxi catre mall polus, or so, altul oricum decit iulius (mall-ul cistigator).

(timp in care oamenii seriosi, precum gheorghe preda sau razvan penescu, vizionau filme dupa filme si ne sunau si pe noi sa ne recomande ce sa vedem)

Ne-am intors lebede in centru unde, in mai putin de 2 ore, am bifat SH-uri si outlet-uri multe si ne-am achizitionat cite o rochita. Asta inseamna pungi cu cumparaturi. Care nu se potriveau cu seara de gala Politist, adjectiv. Dar nici cu ecuatia drum hotel vs timp ramas pina la debutul filmului.
Ca sa nu ne facem total de ris, am impachetat rochitele mici, mici, mici, iar Ana le-a gazduit in poseta ei.

1307

terorism de cititoare vs Belle du jour (Monica Columbeanu, Sexy Braileanca, Simona Sensual)

Acum 2 ani Marea Britanie lua foc incercind sa afle cine se afla in spatele numelui Belle du jour, autoarea unui blog in care erau povestite aventuri de curtezana, prostituata de lux.
Blogul transformat in carte a ajuns si in librariile noastre, dar acum ne urmareste si scandalul blog versus personajul din spatele lui.

Numai ca, noi, in Romania, suntem ceva mai intelectuali.
Lucia T cea care sta in spatele blogului terorism de cititoare renunta dupa trei ani la blogul ei pentru ca nu face fata presiunilor care au aparut pentru ca nu-si declara identitatea.
un blog ca o revista de cultura, o bliblioteca on line updatata cu o frecventa care te facea sa te intrebi “dar cind are timp femeia asta sa citeasca atit de mult?” a fost inchis.

Pare ciudat, dar e real. ( eu tot mai sper ca urmeaza un truc publicitar si ne sunt dezlegate zimbetele)

Banuiesc ca autoarea nu e cineva cunoscut, pentru ca se vede treaba ca nu e foarte familiara cu presiunea pe care o pune opinia publica via mass media (internetul e deja un mijloc de comunicare in masa deci intra in categoria mass media).
Pune la suflet comentariile unora si altora de pe bloguri, o supara parerea lui alex leo serban in aceeasi masura in care o bucura cea a lui cartarescu. dar ei sunt foarte antrenati cu genul ast ade expunere.

No offence, LuciaT dar cred ca la faza asta ar trebui sa ceri sfaturi de la Monica Columbeanu, Simona Sensual si Sexy Braileanca.
Ele stiu cum sa treaca peste aiurelile scrise despre ele si sa mearga frumusel inainte.
(la fel s-a intimplat si cu doamna Belle du jour care a scris si cartea nr 2, si ea tradusa in Romania si nici acum nu se stie cine e…)

Altfel, sper ca o editura sa-i propuna repede Luciei un job de redactor pentru ca are super gust. Iar eu iti lansez de aici oferta sa scrii pentru frumoasa revista Tabu:)

4467

femeia din minastirea budista

era un hol ingust, in dreapta se vedea un fel de camera in care depozitasera multe fiare ruginite, in stinga un fel de sala care datea catre o curte unde printre copacei, se gasea templul lor.

verde inseamna viata, roshu dragoste, galben bogatie, a zis ghidul cu o engleza in colturi precum chineza lui nativa cind a aratat catre acoperisul cu bolte si dragoni. in orice templu o sa gasiti culorile astea care…..

nu l-am mai inteles mai departe.

in sala din stinga trei femei se uitau la ceva ce urma sa le fie prinzul, ceva ce ar fi putut fi cartofi daca nu erau cenusii, taiati in cuburi mari. femeile aveau haine fara culoare, erau trecute de 50 de ani, slabe, cu parul aproape ca fructul sau leguma din tava care statea pe o masa de ciment, turnata direct in podea.
tineau in mina cuburile alea groase cu curiozitate, dar si ceva greatza. mirosea urit, era mizerie, frig de la cimentul de pe jos si pe pereti, desi in curte soarele isi facea treaba de ora 11.00. erau 22 de grade.
nu m-am mai putut uita la ele, mi-era sila.

in fata, pe hol, era o batrina linga un suport de ciment, cam ca masa din sala, doar ca mai ingust. pe el o cutie care parea cu nisip, iar pe peretele de care era lipit suportul niste bucatele dreptunghiulare de hirtie, scrise in chinezeste.
m-am gindit ca femeia fumeaza, ca ala e locul unde se fumeaza in minastire.
am intrat dupa ghid intr-o sala intunecata.

“pe hirtiile astea dreptunghiulare e scrisa viata celui care a murit. sunt aduse impreuna cu o fotografie si timp de 49 de zile, de 7 ori 7, calugarii se roaga pentru sufletul lui. noi credem in reincarnare si…” , iar l-am pierdut pe ghid.
am iesit pe hol pe o usa laterala pentru ca nu puteam sa respir.

batrina era acum in fata mea. tot linga stilpul ala cu cutia in care nu era doar nisip, ci si betigase aromatizatoare.
s-a uitat la mine ridicind capul.

era f mica si f slaba. avea parul ca praful de cenusha si ochii laptosi. am crezut ca nu ma vede, ca e atit de batrina incit doar simte ca e cineva in preajma.
m-am mutat un pic, zimbind si dind din cap in semn de salut. mi-a urmat miscarea cu capul si m-a fixat cu privirea.

“in minastirea asta vin femeile de care nu mai intreaba nimeni si sunt ingrijite pina mor. dar noi avem cea mai mare rata de trai din lume, la noi femeile mor la 100 de ani, pe cind media in lume e la 75 de ani.”

batrina se sprijinea de stilp, n-avea nicio tigara in mina. mi-am zis ca se odihneste, pentru ca holul era lung si ea era prea in virsta ca sa-l parcurga dintr-o suflare.

“ aici femeile se trezesc la 4 dimineata, cind calugarii bat in tobe. de la 4 jumatate incep lectiile de initiere in budism, micul dejun e la 6, prinzul la 11 jumate, cina la 4. in minastirea asta lumea se culca devreme”

se uita la mine de sus pina jos, ii puteam vedea ochii cum se plimba fara sa-si miste capul sau corpul vreun pic. avea o privire calda si trista, dar nu era curiozitate in ochii ei, ci intelegere.

“cind mor femeile de aici, le ardem trupurile si tot ce au: de la masini pina la haine. punem toata cenusa intr-o urna si-o ducem la casa galbena de pe dealul de acolo.. oamenii mai avuti pot cere sa fie ingropati, dar pentru ca nu e loc de inmormintare pentru toti, dupa 7 ani le dezgropam cosciugele, le punem oasele intr-o urna si le ducem in casa galbena.”

nici nu mai stiu de cita vreme ne uitam una la alta. mie -mi treceau prin minte toate de ni le spusese ghidul despre chinezoaicele batrine, sarace si singure, iar ea dupa o vreme, cu ochii in ochii mei, a inceput sa-si miste usor buzele. am stiut ca se roaga.

grupul meu trecuse deja de alte 3 sali, nu-l mai auzeam pe ghid. vedeam doar ochii femeii. era asa aproape de mine incit o puteam mirosi, avea parfumul ala de pudra, de faina, mirosul batrinetii si ma gindeam cam citi ani ar putea sa aiba? 90? 100?

dupa o vreme, cu un gest brusc si-a luat mina de pe stilpul de ciment, a ridicat ceva de jos care era ca o galetusa dreptughiulara, mi-a zimbit cu multa caldura si intelegere, ca si cum i-ar fi zimbit unei fiice. si-a plecat. era trista si resemnata. si ingrozitor de singura.
am simitit ca purta cu ea foarte foarte multi ani grei.

mi-a venit sa pling si am luat-o pe scarile care duceau in curte. am stat la soare mult gindindu-ma ce viata relaxata am, cum m-am obisnuit cu confortul zilelor mele frumoase, cum n-am trait niciodata greul pe care-l duc oamenii astia, cum habar n-am ce inseamna singuratatea si saracia lor.

*
ma urmareste privirea batrinei si caldura ei. ma enerveaza ca nu-mi aduc aminte cu ce era imbracata. si nimik altceva despre chipul ei. as fi vrut sa o pastrez in minte ca si cum i-as fi fct o fotografie. si-as fi vrut sa pot sa o descriu mai exact, ca sa o impart cu toata lumea.

ma enerveaza ca scriu asta de la computerul meu cit o carte, dintr-un avion British Airways de la business class, dintr-un fotoliu-pat, in timp ce ascult in casti muzica dintr-un playlist creat special pentru mine.
iar la 3 metri in fata mea sunt 4 persoane dintr-o dinastie al carei nume l-am uitat care au cumparat toate cele 14 locuri de la first class ca sa aiba intimitate pe drumul hong kong – londra.

*
ufffffffffff. peste o luna o sa uit o parte buna din detaliile intilnirii asteia, mult prea preocupata cu vedete, interviuri, coperte etc

2918

New York – ziua 4

Abia acum am inteles de ce SATC e mai presus de orice despre New York. Tot ceea ce apare in film, exista in realitate. Cu o singura exceptie, despre care va povestesc un pic mai incolo. Tot mai incolo si despre una dintre cele mai mari greseli din istoria serialelor de televiziune, pe care o gasiti in SATC.
La 7 seara, imbracate in haine elegante, ne-am pornit in turul cu limuzina prin New York la locatiile de filmare din serial.

Am plecat din fata de la Platza Hotel, de linga Central Park ( la o aruncatura de batz de unde locuiam noi) pe Fifth Avenue.
In fata la Platza s-a filmat secventa in care Carrie afla ca Big s-a logodit cu Natasha. Exact in locul in care stam noi erau amplasate camerele de filmare. In interior, in holul hotelului, au fost filmate doua secvente din doua episoade diferite (ma iertati am tinut minte doar una: cea in care Samantha il agata pe un mosulet care sta la masa cu Donald Trump)

Ni se spune si o poveste amuzanta din culise: cum peste week end nu se lucra la serial, iar hotelul era inchiriat pentru 10 zile consecutive, unul dintre camerameni a ales sa-si petreaca un week end romantic cu sotia in apartamentul matrimonial. Doar ca luni, acest apartament era obiectul uneia dintre secventele care urmau filmate, asa ca recuziterii au venit duminica sa mai aranjeze citeva lucruri. Asa au descoperit ca operatorul se descurca bine la capitolul … sex. Mergem mai departe pe Fifth Avenue (o strada cu magazine muzeu – gen Dior, Chanel, Cartier) si aflam ca intr-unul dintre magazine (care e de decoratiuni interioare) la parter, s-a filmat secventa in care cele patru fete sunt intr-un magazine de parfumuri, iar Carrie le povesteste despre intilnirea cu rusul Petrovski.
Si-aici vine o povestire amuzanta: Initial in scenariu erau mentionate branduri de parfumuri, dar in ceea ce s-a vzt in final pe ecran s-au auzit doar esente d parfum gen “paciuli” sau “levantzica”. Motivul? Producatorii au trebuit sa ceara acordul brandurilor respective pentru a le mentiona numele in film, iar casele producatoare de parfum s-au temut sa apara intr-o asociere care risca sa fie (si) sarcastica. Asta pentru ca in primul sezon cind a fost mentionata o geanta de firma intr-un context ironic, au scazut fulminant vinzarile brandului respectiv. Partea proasta e ca PR-ul companiei care si-a dat acordul ca geanta sa fie mentionata in film, si-a pierdut locul de munca. Si la 10 ani distanta de la incident nu si-a gasit inca un alt job in PR.
Putin mai sus pe Fifth Avenue e Public Library care apare in SATC – THE MOVIE drept locul in care trebuie sa aiba loc casatoria dintre Carrie si Mr Big ( ce se intimpla descoperiti singure la cinematograf (povestea locatiilor de filmare continua in curind)

2109

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!