la sibiu, la festivalul de teatru, o tinara simpatica mi-a spus dupa ce am facut cunostinta “a, dar te stiu de pe twitter”.
o alta bloggerita a scris la ea acasa (blog) ca am fost la sibiu si sunt tot bloggerita.
la zilele usilor deschise au venit tineri care ma stiu de pe facebook sau twitter.
deja ma simt f cool si in pas cu vremurile.
really.
…mergeti la Club Zebrano de la ora 23.00. la Fir’mituri, piesa la care am realizat in urma cu ceva ani ca Vlad Ivanov e un super mare actor. anul trecut, am scris despre Vlad in Tabu si m-am intors , desigur, si la piesa asta.
Un bărbat întrerupe cearta a trei femei cu o furie ascunsă în ochi: le spune că, în copilărie, tata l-a pierdut la cărţi, iar mama l-a recuperat după un an şi jumătate. Are vocea tremurândă şi a început să-i curgă nasul. Femeile bănuiesc că plânge. Se uită la una dintre ele, trupul îi e înclinat umil, doar ochii vibrează. Ridică vocea: „Să-mi bat joc şi de bucata de viaţă care mi-a rămas? Uite că sunt eu ciudăţenia dracului şi vreau să fiu fericit!“ Ultimele cuvinte sunt amestecate cu câţiva stropi de salivă.
(…)
Zilele astea, în Green Hours, se joacă din nou „Fir’mituri“, un spectacol mic care n-a fost niciodată în vizorul selecţionerilor UNITER sau al criticilor cu fiţe. O piesă mai puţin mediatizată decât cele în care joacă la Teatrul Naţional sau multipremiata „Elisaveta Bam“ de la Bulandra. Cu toate acestea, Vlad Ivanov continuă să-l joace pe Mihu cu aceeaşi bucurie ca la premieră. E un rol cald şi tandru, foarte diferit de tot ce a făcut între timp în filme şi îşi spune replicile cu aceeaşi disciplină, matematic-emoţionantă, cu ochii vibrând. Iar stropii de salivă apar la secundă în fraza „uite că sunt eu ciudăţenia dracului şi vreau să fiu fericit!“
m-am gindit ziele astea daca sa merg sau nu sa o revad. si mi-am dat seama ca ar fi o chestiune foarte egoista din partea mea; sa ocup un loc intr-un spatiu limitat in defavoarea celor care nu au avut niciodata ocazia sa o vada.
so, enjoy diseara si astept comentarii pe aici despre ea:)