mergem la festivaluri – noi astia care scriem – si beneficiem de o multime de avantaje: ne cazeaza gratis, ne dau bilete gratis la film, ne dau mese gratis sau la preturi minuscule.
noi ne uitam la filme/ piese de teatru/spectacole de dans/ concerte etc. si ieri. si azi. si miine.
astazi emitem judecati despre o piesa, miine despre un film, poimiine despre muzici.
undeva – nu stiu unde – incepem sa luam totul personal. daca noua nu ne place filmul, categoric e prost (doar am vazut zeci de filme si avem repere); daca noua nu ne place piesa, sigur actorii aia nu stiau meserie. (avem experienta, dobindita stind in scaun)
***
festivalurile de orice fel ar fi ele, pe linga mincare si cazare gratis, ar trebui sa organizeze in ultima zi lectii de smerenie.
pentru ca noi, astia care credem ca ni se cuvin toate, sa ne domolim ego-ul si sa mergem la urmatorul festival curati. ca si cum am fi pentru prima data intr-un asemenea loc. ca sa ne bucuram cu adevarat de tot ceea ce ni se intimpla.
***
TIFF, Cluj 2012.