Tag : filme

blanchettin the mood for Cate Blanchett
filme simpa
11 years ago

in the mood for Cate Blanchett

astazi am vorbit mult despre Cate Blanchett cu cineva care a avut placerea si onoarea sa o cunoasca.
imi spunea ca e o femeie foarte practica si ca a fost foarte implicata in administrarea si managementul Teatrului National din Sydney (unde a fost director artistic pina in 2012) si ca ar merita genul de publicitate pe care o are Kevin Spacey cu teatrul Old Vic.

Spacey are insa avantajul ca are o companie de teatru, de fapt managementul ei inca un an, intr-un oras care e cunoscut pentru istoria lui in teatru si care e foarte accesibil turistilor , pe cind Blanchett locuieste in Australia si turistii nu ajung la fel de usor acolo. si nici actorii americani sau europeni pentru a juca in productii speciale.

vineri la Cannes, Blanchett a vorbit despre cum guvernul australian a ratat ocazia sa inteleaga semnificatia culturii in diplomatie si in relatiile internationale, tinind un speech foarte puternic in timpul conferintei de presa a filmului How To Train Your Dragon 2.

cum tot am povestit despre ea si despre sotul ei, Andrew Upton (regizor si dramaturg) m-am gindit sa pun aici citeva fotografii cu Blanchett.

1
5302
promenada terasaCare PE Care: razboiul filmelor de dragoste contra filmele de actiune
culturale
11 years ago

Care PE Care: razboiul filmelor de dragoste contra filmele de actiune

prima data cind am vazut terasa de la Promenada, m-am dus cu gindul la filmul Serendipity

(cind EA crede in intimplarile sortii si nu vrea sa-i LUI dea numarul de telefon, il scrie pe o carte pe care o lasa intr-un anticariat, iar numarul lui il pune pe o bacnota de 5 dolari. se intilnesc, in scena finala,  pe un patinoar linga un zgiriie nori si mie locul ala magic de intilnire mi se pare identic cu terasa Promenada, pentru ca e alaturi cea mai inalta cladire din Romania, pentru ca arata foarte occidental si pentru ca… acolo e un patinoar iarna )

tot terasa asta, dimineata pe la 10 cind e soare caldut seamana cu o piazza , o piatzeta italiana , un fel de Piata Navona care are aceeasi forma alungita si ma gindesc adesea la Vacanta la Roma cind sunt acolo.

locul ala e facut pentru a te indragosti sau pentru a-ti arata iubirea, asa ca… cred ca eu am dreptate cind spun ca la cinematograful de acolo trebuie sa ruleze filme de dragoste, povesti calde si frumoase despre oameni buni, povesti care sa te motiveze sa poti sa o iei de la capat in fiecare zi.

amicul Cristian Manafu crede, desigur, altceva. el spune ca locul minunat, cinematograful de acolo, de pe terasa, trebuie sa fie pentru filmele de actiune, pentru vijiieli de masini si scrisnete de roti, ma rog si ceva decoltee si picioare lungi (ca pina si James Bond avea nevoie de ceva iubire ca sa faca fatza provocarilor vietii:) )

asa ca The Double C se afla in razboi. eu militez pentru filmele de dragoste, de arta, filme pe care nu le poti vedea in orice cinematograf (pentru ca ACOLO nu e ORICE cinematograf) el vrea filme de actiune (cu cafteala, ca sa fiu ironica!:P )

incepem in curind competitia, o seara va alege el filmele care vor rula in cinematograful de PE Promenada, o alta seara aleg eu filmele.

ne luam la intrecere care reuseste sa adune mai multa lume la proiectiile lui.

desigur, dau din gene pentru ca as vrea sustinatori si daca vreti sa ma ajutati sa-l inving pe Manafu, lasati un comentariu si va spun ce strategie am:)

deviza mea in viata e ca fara dragoste nu se poate. de ce ar fi diferit in cinema? asa ca filmele mele trebuie sa cistige,

va multumesc pentru suport. ne vom distra foarte frumos si promit sa alegem impreuna cele mai frumoase filme.

 

P.S. asta iarna cind era patinoar la Promenada am stat o data pe terasa pina noaptea tirziu ca-n Serendipity 🙂

sundance 2014guest post: Am fost critic la Sundance London
filme simpa
11 years ago

guest post: Am fost critic la Sundance London

text de Claudia Ciolacu, cistigatoarea unui concurs organizat de Romtelecom si Sundance Channel, al carui jurat am fost

Festivalul de Film si Muzica Sundance este unul dintre cele mai importante festivaluri de film si poate cel mai mare festival de filme independente. Acesta are loc anual in Utah, S.U.A., dar mai trece si prin alte orase.

Pentru mine, Sundance era festivalul la care nu puteam sa ajung desi imi doream mult pentru ca il tot vedeam mentionat la finalul trailerelor multor filme bune.

Romtelecom si Sundance Channel mi-au indeplinit aceasta dorinta si m-au trimis la a treia editie a festivalului, ce a avut loc intre 25-27.04.2014, in Londra.

Pe lângă faptul că am avut șansa de a urmări în premieră mondială filme precum Obvious Child, They Came Together și Frank, am avut ocazia de a cunoaște oamenii datorită cărora festivalul Sundance London există.

John Cooper, directorul evenimentului, Patrick Connolly și Trevor Groth, directorii de programe, regizorul Ed Quintrell dar și Geraud Alazard, vicepreședintele departamentului de marketing al Sundance Channel au făcut tot posibilul pentru a ne înlesni accesul la programele festivalului și pentru a ne asigura o ședere plăcută.

Seria vizionarilor a inceput cu 3 scurtmetraje castigatoare ale concursurilor de scurtmetraje organizate de Sundance Institute in Spania, Belgia si Franta, apoi a continuat cu pelicula „Obvious Child” a tinerei regizorite Gillian Robespierre.

In „Obvious Child” Jenny Slate joaca rolul Donnei Stern, o tanara comediana din Brooklyn, care este parasita de iubit, isi pierde slujba si ramane insarcinata, toate in apropierea Valentine’s day.  Completat cu improvizatii extrem de istete din partea actorilor, scenariul foarte bine scris de Gillian si Karen Maine aduce pe marile ecrane o poveste de dragoste interesanta, precum si o serie de personaje extrem de hazlii.

Filmul vazut in a doua seara la Sundance a fost „They came together”, in care vesnic tanarul Paul Rudd si adorabila Amy Poehler fac echipa cu regizorul si scenaristul David Wain, pentru a crea un rom-com ce include cliseele tuturor comediilor romantice. Inceputul Woody Allen-esc, umorul lui Bill Hader si personajele episodice complet ridicole va vor captiva instant.

Ultimul film vazut de mine, in cea de-a treia si ultima zi la Sundance a fost „Frank”.

Acest film este greu de criticat pentru cineva ce nu a crescut la televizor cu Frank Sidebottom, un personaj caracterizat de masca uriasa din fibra de sticla, creat de Chris Sievey, multe dintre referintele la cariera muzicala a lui Sievey trecand neobservate de catre mine.

In „Frank” il urmarim pe Jon, un tanar muzician ce nu reuseste sa produca decat melodii banale,  in incercarea sa de a se alatura unei trupe excentrice conduse de enigmaticul Frank. Prestatiile actorilor in frunte cu Michael Fassbender si Maggie Gyllenhaall sunt bune, iar tweet-urile personajului lui Domhnall Gleeson sunt folosite ca dispozitiv narativ intr-un mod antrenant.

In concluzie, Sundance Festival London 2014 a fost extraordinar si nu ramane decat sa speram ca nu va dura o vesnicie pana cand festivalul va ajunge si in Romania.

 

0
2141
retro-tvvine concurenta pt House of Cards, Microsoft trece la productie de filme :)
filme simpa
11 years ago

vine concurenta pt House of Cards, Microsoft trece la productie de filme :)

Dupa Netflix (house of cards) a venit Yahoo care a zis ca incepe si el productia de filme. Acum apare si Microsoft in cadru anuntind ca achizitia de acum aproape doi ani a unei doamne de la CBS, Nancy Tellem, incepe sa dea roade intrucit citeva seriale se afla in faza de productie.

primul proiect anuntat se numeste Humans si e povestea unor roboti humanoizi care fac tot felul de joburi pe care intr-o alta viata, alta lume, le faceau oamenii.

Orlando Nicoara zicea chiar astazi pe blog-ul lui ceva ce a spus saptamina trecuta intr-o conferinta si anume ‘companiile de media ar trebui sa se transforme in companii de tehnologie”.

uite ca in sens invers e evident ca functioneaza mai usor. poate ca sunt mai multi bani si mai multe resurse, pentru ca e absolut evident ca Microsoft nu are nici cea mai mica experienta in productia de filme.

Doamna Tellem e cea care a facut parte din echipele care au dezvoltat seriale precum Friends si ER, iar acum vrea sa faca si un reality show in perioada Campionatului Mondial de Fotbal, ajutata de sotul ei care e un foarte important agent de sport.

Microsoft care tineste barbatii pina in 35 de ani, adica utilizatorii de X Box, a anuntat si o colaborare cu Spielberg prin casa lui de productie Halo Tv.

traim vremuri istorice in industria filmului si industria media. si un calcul simplu arata ca daca fiecare dintre companiile de tehnologie se va indrepta catre film, primul pas pe care-l vor face va fi sa se joace cu publicul deja cistigat – cei pasionati de gamming, deci barbati.

si vom avea deci tot mai multe filme la limita dintre joc si cinema, de actiune, orientate catre un public masculin.

sunt foarte curioasa cine va face prima miscare ca sa cistige si piata pt femei

e un articol mare in bloomberg pe tema asta.

 

1
2507
rsz_01_toni_servillo_la_grande_bellezza_foto_di_gianni_fioritoDe ce nu-mi place La Grande Bellezza
filme simpa
11 years ago

De ce nu-mi place La Grande Bellezza

eu sunt fan foarte mare al lui Fellini. atit de mare incit intr-un an o vacanta intreaga la Roma mi-am dedicat-o ca sa merg pe urmele lui Fellini; am putut sa vizitez casa in care a locuit (gratie unui amic care scrisese biografia lui), am fost in restaurantul lui preferat, am mincat la micul dejun in cafeneaua in care se ducea in fiecare dimineata (chelnerii mi-au aratat in spate, la bucatarie, citeva dintre desenele lui facute pe servetele de hirtie) si chiar m-am intilnit cu un scenarist care a lucrat la unul dintre filmele lui.

ii stiu toate filmele, am citit tot  ce am intilnit despre el (si am cautat multicel, asa ca am citit destule) si am facut interviuri cu romani care i-au fost aproape. doamna Virginia Zeani e un exemplu.

***

Filmul La Grande Bellezza mi se pare o insulta din partea lui Paolo Sorrentino (regizorul) fata de toti cei care iubesc filmele lui Fellini. pentru ca a copiat secvente din filmele lui, a facut trimiteri clare la filmele lui si s-a bazat pe faptul ca lumea habar n-are, au trecut niste ani deci suntem bine si voiosi.

Ba chiar, pentru ca si la nivel international oamenii spun ca e prea mult Fellini acolo, PR-ii internationali incearca sa rezolve “cazul” cu niste declaratii care sunt la limita. Ca de exemplu, ceea ce e mai jos.

Uitati-va cum e formulata “acuzatia” – o maiestrie PRistica in limbaj pentru ca face referire la ea, dar o da foarte foarte cotit si diplomatic si uitati-va la ce raspunde distinsul “autor”.

(Faptul ca a cistigat oscarul pentru fim strain nu-mi arata decit ca americanii sunt , dupa cum stiam, niste inculti. scuze)

 

Altă întrebare a vizat referințele la filmele unor cineaşti celebri. “Pare că La Grande Bellezza face nişte conexiuni cu creaţiile altor regizori, fără însă a merge atât de departe şi de a-i cita în mod explicit”, i s-a spus lui Paolo Sorrentino.

“În opinia mea, La Grande Bellezza nu este un film care implică citarea cuiva, în sensul strict al cuvântului. Dar este un film îndatorat în întregime marelui cinematograf italian al lui Scola, Fellini, Ferreri, Monicelli etc.”, a spus regizorul.

1
6552
snowpiercertrei secvente cu Vlad Ivanov – sau de ce trebuie sa vedeti Snowpiercer
filme simpa
11 years ago

trei secvente cu Vlad Ivanov – sau de ce trebuie sa vedeti Snowpiercer

15 martie. gala de inchidere Dakino 2014, proiectie in avanpremiera Snowpiercer

*

la intrarea in Cinema Pro, dincolo de usile care permit accesul in cinematograf, linga o masa rotunda ca de bar Irina Margareta Nistor isi aseza hirtiile in care avea detaliile prezentarii ceremoniei de inchidere Dakino a carei gazda era. linga ea, Vlad Ivanov, intr-o camasa bleu si in jeans, intimpina pe fiecare dintre invitati.

le zimbea, le stringea mina, unii mai norocosi erau si pupati (me, included:) ) , mai spunea o gluma cu vocea lui joasa si calda, care capata niste inflexiuni magnetice si dure pe ecran. era ca o gazda perfecta care-si intimpina musafirii acasa.

“ai emotii?”, am intrebat in timpul schimbului de imbratisari de bun venit.

a zis usor “putine”, dar zimbetul lui incurcat arata ca era ceva mai mult decit putine. a continuat sa intimpine invitatii si pe unii dintre ei sa-i conduca in sala ca sa le arate exact locurile care le erau rezervate.

*

o ora mai tirziu pe ecranul mare din Cinema Pro era chipul lui Ivanov intr-o secventa in relatie directa cu personajul principal, frumuselul Chris Evans. erau pe viata si pe moarte, el era ala raul (foarte raul, cu ceva minute inainte aratase ca e foarte crud si insensibil). se impuscau de la distanta prin niste geamuri si, in ciuda actiunii si a ratiunii, spectatorii tineau cu ala raul, cu Ivanov.

si mai tirziu, cind lupta a devenit si mai crincena si cind era o bataie corp la corp din aia ca si cum ar fi fost Jackie Chan in cadru, de linga mine cineva a intrebat “da’ cind a invatat Ivanov sa bata asta de bine si de tare?!”. si desigur tinea cu ala raul.

aproape de final, cind ala raul a venit ca de niciunde, spectatorii au aplaudat:)

in Snowpiercer, Ivanov e cumplit de rau, de rece. e demonic, pare nebun. are alta privire decit orice ati vazut pina acum la el; ma rog si putin alt chip si alta coafura:) si daca va imaginati ca e unul dintre personajele care apar si ele in film pe acolo, ei bine, nu. e ala raul care le face viata grea tot filmul personajelor pe care ar trebui sa le indragim.

*

la 20 de minute dupa ce se terminase proiectia, Vlad Ivanov era inca in holul Cinematografului Pro. il felicitau spectatorii cind paraseau sala, unii voiau si o fotografie, si el se aseza la cadru cu ei, cald si calm, cu zimbetul pe buze, cu privirea aia solara pe care nu i-a pus-o inca nimeni pe ecran. si cu o oarecare incurcare rusinare; inca n-a invatat sa primeasca laudele.

a fost printre ultimii spectatori care au iesit din cinematograf.

*

aseara la Cinema Pro la Gala de inchidere a festivalului de film Dakino 23 a fost prima proiectie in Romania a filmului Snowpiercer – o poveste despre apocalipsa care vine odata inghetarea Pamintului, in care Arca lui Noe e inlocuita cu un tren sofisticat care se invirte ca un perpetum mobile intr-o tara necunoscuta, un tren in care in vagoanele din fatza stau alesii, iar la coada, plebea care moare de foame. un film care e facut dupa structura unui joc pe calculator – la fiecare 10 minute se trece la un alt nivel al emotiei si tensiunii (chiar se deschid niste porti ca la jocurile pe computer) – si care vorbeste despre lupta pentru putere si supravietuire cind totul devine pe viata si pe moarte.

 

un film care ii are in distributie pe Chris Evans, John Hurt, Tilda Swinton, Ed Harris, Octavia Spencer si pe romanul Vlad Ivanov.

mai e o singura proiectie in romania a acestui film, astazi de la ora 17 la Hollywood Multiplex si va rog tare tare tare sa mergeti sa il vedeti. si nu e vorba doar de mindria de a vedea un mare actor roman care joaca de la egal la egal (in unele cazuri ii si casapeste) cu mari actori cistigatori de Oscar, cu super legende ca John HURT.

e vorba despre o realitate  pe care o pune in fata noastra filmul si pe care, dincolo de metafora in care e ambalata, o simtim din ce in ce mai puternic.

desi stiam subiectul, si chiar o parte din desfasurarea actiunii, citeva minute bune dupa terminarea filmului, am fost cu inima in git.

 

P.S. Miruna Berescu si Irina Margareta Nistor, va foarte foarte foarte multumesc ca perseverati sa luptati ca romanii sa vada filme bune. va iubesc pentru dragostea voastra pentru filme de care beneficiez si eu si alte mii de spectatori la Dakino, Anonimul sau Festivalul de psihanaliza si film.

0
2170
filme simpa
11 years ago

cistigatorii 2014 si Jared Leto – cel mai frumos discurs de la Oscar (VIDEO)

daca n-ati vazut ceremonia Oscarurilor, astea sunt premiile cele mai importante

Best Picture 12 Years a Slave
Best Actor in a Leading Role Matthew McConaughey (Dallas Buyers Club)
Best Actress in a Leading Role Cate Blanchett (Blue Jasmine)
Best Actor in a Supporting Role Jared Leto (Dallas Buyers Club)
Best Actress in a Supporting Role Lupita Nyong’o (12 Years a Slave)
Best Directing Gravity (Alfonso Cuarón)
Best Original Screenplay Her (Spike Jonze)

si daca vreti sa incepeti ziua si saptamina frumos, ascultati discursul de 3 min al lui Jared Leto.

0
1552
16146Idioti – o tara de idioti careia i se da un film despre sex si se oglindeste in el
filme simpa
11 years ago

Idioti – o tara de idioti careia i se da un film despre sex si se oglindeste in el

cu tot respectul, sunt multi IDIOTI in tara asta. in functii de conducere, printre si pe linga noi.

un exemplu edificator si absolut inocent e filmul Nymphomaniac si reactiile pe care le genereaza;

CNC i-a dat episodului 2 calificativ XXX, adica n-are voie in cinematografe, banuiesc pentru secventele BDSM si pentru aluziile la partide de sex mai elaborate, ca sa ma exprim eufemistic.

o interdictie care face o reclama imensa filmului si care, odata ce vor raspunde contestatiei distribuitorului, vor ajuta la vinzarile biletelor si la un mic profit pentru Independenta Film care are curajul (si nebunia) sa aduca in tara filme care n-au nici cel mai mic gind de succes la boxoffice.

internetul explodeaza “cum adica a dat voie la un episod si la celalalt nu?”, fara sa ia in calcul ca tehnic e alt film. alta poveste, alte secvente de sex.

ba chiar sunt indemnuri la iesit in strada pentru proteste. abia astept sa va vad aici la universitate, la minus 15 grade, protestind pentru libertatea de vizionare in cinematografe a unui film care exploreaza viata sexuala a unei dudui.

(apropo, ca sa nu aveti un soc emotional cind in sfirsit veti fi vazut filmul… e o parodie, o ironie si o satira la adresa tuturor asteptarilor voastre la tema:) )

punctul culminant vine, de unde credeti?, de la Senat unde presedintele comisiei de cultura – domnul Georgica Severin – ia atitudine fata de cenzura operei “unui creator de film de valoare mondială”. nu stiu cine i-a scris comunicatul de presa prin care domnul Georgica a vrut sa se afirme dar a ajuns pina la Flaubert si Geo Bogza. si pun pariu pe ce vreti ca n-a vazut filmul. (comunicatul e integral mai jos). pe bune domnule Georgica, alta treaba nu aveti decit sa va bagati in seama pe subiectul asta?!

are Lars Von Trier un film care parodiaza comportamentele societatii avind in prim plan personaje cu dizabilitati mentale. filmul se numeste IDIOTII. e perfect pentru subiectul asta. (Nymphomaniac face chiar niste trimiteri la THE IDIOTS si e realizat in aceeasi cheie)

cum e ironic si frumos sa privesti cum se oglindeste publicul/ o tara intreaga intr-un film (despre sex) si ce se vede despre el/ea (public si tara) cu ocazia asta.

***

(poti afla aici care au fost sursele de inspiratie pentru campania de promovare a filmului Nymphomaniac)

 

 

COMUNICAT DE PRESĂ – MIERCURI, 29 IANUARIE 2014

Preşedintele Comisiei pentru cultură şi media a Senatului ia poziţie faţă de interzicerea difuzării în cinematografe a filmului „Nymphomaniac Vol. II”

Preşedintele Comisiei pentru cultură şi media a Senatului, dl. senator Georgică Severin, a luat cunoştinţă cu surprindere şi îngrijorare de hotărârea comisiei de rating a Centrului Naţional al Cinematografiei, de încadrare a filmului „Nymphomaniac Vol. II” al regizorului danez Lars von Trier la categoria „Interzis minorilor sub 18 ani şi interzis proiecţiei cu public”, ceea ce implică interdicţia proiecţiei filmului respectiv în cinematografe.

Surprinderea este generată, mai întâi, de faptul că prima parte a filmului, „Nymphomaniac Vol. I”, care rulează deja în cinematografe, a primit autorizarea de difuzare din partea aceleiaşi comisii, iar, apoi, de informaţia potrivit căreia România este singura ţară europeană care a luat această gravă decizie, de a interzice proiecţia cu public a filmului. În fapt, „Nymphomaniac Vol. II” a fost clasificat în categoria „filme nerecomandate tinerilor sub 15 ani” în Danemarca, „filme nerecomandate tinerilor sub 16 ani” în Elveţia, Estonia, Franţa, Germania şi Olanda şi „filme interzise minorilor” în Cehia.

Îngrijorarea provine din tentativa unei comisii legal constituite de a cenzura opera unui creator de film de valoare mondială, recunoscută prin nominalizările la Oscar şi la Globurile de aur şi prin numeroase premii la festivaluri internaţionale de film. Decizia comisiei C.N.C. nu poate să nu ne aducă aminte de alte astfel de tentative, făcute în numele moralei publice şi a unei false pudori, care au avut ca subiect opere ale unor creatori de artă de valoare mondială, precum Gustave Flaubert, sau ale unor mari scriitori români, precum Geo Bogza. A aplica artei secolului XXI astfel de tipare este un evident regres.

Preşedintele Comisiei pentru cultură şi media a Senatului face apel, pe această cale, la conducerea Centrului Naţional al Cinematografiei şi la comisia de rating să reanalizeze o decizie care ar situa România în afara spaţiului cultural european şi să permită iubitorilor români ai celei de-a 7 arte să vadă pe ecranele cinematografelor mari actori, precum Charlotte Gainsbourg, Willem Dafoe, Uma Thurman sau Stellan Skarsgård, care dau substanţă viziunii artistice a unui mare regizor.
.

0
2894
Her-Movie-siri-operating-system-ftrdoua lucruri f destepte din campania de promovare a filmul HER
filme simpa
11 years ago

doua lucruri f destepte din campania de promovare a filmul HER

HER e un film al lui Spike Jonze despre un scriitor care se indragosteste de vocea operatorului de sistem din telefon, un fel de Siri de la iPhone.

scenariul este unul foarte foarte inteligent si exploateaza multe dintre nevoile generatiei 20-30, foloseste simboluri si reinterpreteaza lucruri in background – cind sa influenteze spectatorul, fara sa stie de la ce i se trage atractia.

si are marea calitate – rara, de exemplu, la scenariile romanesti – ca replicile sa spuna mai mult decit ceea ce se rosteste prin cuvinte, iar impactul asupra spectatorilor e pe mai multe layere/nivele.

*

evident ca si campania de promovare a filmului e una foarte desteapta care ii atinge pe spectatorii din target, din nou fara sa stie de la ce li se trage.

mai intii a fost parteneriatul cu Apple si raspunsurile pe care Siri le da celor care o intreaba despre filmul HER. in doua etape, ambele mentionate pe cele mai importante site-uri de tehnologie, de trend-uri si pe blogurile influente la nivel global.

aici primul pas cu raspunsuri cu tenta negativa ca sa genereze controversa, aici cel de-al doilea cu mai impaciuitoarea  SIRI.

mai nou, pe unul dintre cele mai influente site-uri la nivel global pentru ceea ce tehnic e denumit “the new optimism” (un trend pe care-l exploateaza si filmul din plin), brain picking, au aparut scrierile unui filosof britanic (raposat in 1973) despre care nu s-a mai scris de foarte multa vreme, desi domnul propovaduieste valorile pe care le cauta acum generatia 20-30 – increderea in sine, inteleciunea, fericirea.

toate bune si frumoase si in identitatea site-ului, doar ca filosoful in cauza Allan Watts e personaj in HER, e ilustrarea sentimentului ca Samantha (inteligenta artificiala de care se indragostete eroul principal) si-a putea gasi un echivalent in lumea ei pe care sa-l iubeasca. Watts e si el o forma de inteligenta artificiala, intrucit toata creatia lui a fost atasata, in film, unui robot.

si uite cum publicul tinta al filmului il descopera  pe Watts exact in perioada de promovare pentru HER.

“ce ciudat, ce bizar si ce coincidenta” ar zice un personaj de roman daca nu ar fi una dintre cele mai destepte si mai subtile campanii de promovare.

probabil asta va fi cheia pentru campaniile de promovare ale viitorului pentru ca generatiile care vin acum accepta din ce in ce mai putina publicitate/promovare “in your face”: promovarea prin content.

aici textul despre Watts din brainpicking

 

0
1748
1555655_711353558883809_829452663_ncit de stranie e mintea omului
culturale
11 years ago

cit de stranie e mintea omului

incerc de aproape o saptamina sa-mi aduc aminte cine cinta un cintec, cum il cheama si/sau cine l-a scris.

tot ce aveam in minte era amintirea existentei lui, cindva, in playlistul din Ipod care se chema “teatru” (il folosise Radu Afrim intr-o piesa) si o adiere de melodie, idee despre starea lui.

google nu functioneaza cu asemenea criterii de selectie.

in dimineata asta, citind un text care nu are nicio legatura cu cintecul (sau nu ma prind eu acum care ar fi legatura) s-a facut lumina.

am identificat cintecul din prima. titlu. apoi mi-a fost usor – google stie cu asta – sa identific versiunea pe care o aveam in Ipod.

si in timp ce ascultam cintecelul mi-am adus aminte si titlul unui film norvegian pe care as fi vrut sa-l recomand unor prieteni in vacanta; care, din nou, n-are nici cea mai mica legatura cu cintecul sau textul de la care s-a facut lumina.
I’m Dina, povestea unei copile care-si omoara mama dintr-un accident, tatal o inlatura emotional din viata lui, devine o salbatica si e imblinzita de un profesor (care-i devine si mentor) prin muzica.
ma rog, asta e prima parte a provestii pt ca mai incolo lucrurile se complica.

cum ambele reamintiri sunt frumoase, le las aici.

2
2138
martin-scorsesePR genial in echipa lui Martin Scorsese
filme simpa
11 years ago

PR genial in echipa lui Martin Scorsese

cu noul sau film Wolf of the Wall Street, Martin Scorsese a tulburat multe ape.

personajul principal e un domn care a facut inselaciuni mari si fraude uriase si nu e unul dintre cei mai iubiti in America, ba chiar nu e foarte iubit nici de fiica lui.

dupa un start sub asteptari la box office, Scorsese a mai primit o lovitura. fiica celui care a inspirat personajul principal i-a scris o scrisoare deschisa foarte foarte dura.

I hate to be the bearer of bad news, dear Kings of Hollywood, but you have been conned.

Let me introduce myself. My name is Christina McDowell, formerly Christina Prousalis. I am the daughter of Tom Prousalis, a man the Washington Postdescribed as “just some guy on trial for penny-stock fraud.” (I had to change my name after my father stole my identity and then threatened to steal it again, but I’ll get to that part later.) I was 18 and a freshman in college when my father and his attorneys forced me to attend his trial at New York City’s federal courthouse so that he “looked good” for the jury — the consummate family man.

And you, Jordan Belfort, Wall Street’s self-described Wolf: You remember my father, right?

(…)

You people are dangerous. Your film is a reckless attempt at continuing to pretend that these sorts of schemes are entertaining, even as the country is reeling from yet another round of Wall Street scandals. We want to get lost in what? These phony financiers’ fun sexcapades and coke binges? Come on, we know the truth. This kind of behavior brought America to its knees.

And yet you’re glorifying it — you who call yourselves liberals. You were honored for career excellence and for your cultural influence by the Kennedy Center, Marty. You drive a Honda hybrid, Leo. Did you think about the cultural message you’d be sending when you decided to make this film? You have successfully aligned yourself with an accomplished criminal, a guy who still hasn’t made full restitution to his victims, exacerbating our national obsession with wealth and status and glorifying greed and psychopathic behavior.

(intreaga scrisoare aici)

ce a facut echipa lui Scorsese?

la citeva zile distanta a publicat int-un ziar italian o scrisoare deschisa a lui Martin Scorsese catre fiica sa. aparent fara nicio legatura cu scrisoarea care i-a tulburat lansarea, insa pe aceeasi linie emotionala – familia – doar ca mesajul a fost dus catre pozitiv, departe de apele tulburi. si desigur cu trimitere, in orice articol aparut in presa, la wolf of the wall street.

un exemplu exceptional despre cum sa te joci cu emotiile publicului tau intr-o zona pozitiva folosindu-te de un context negativ.

practic, Scosese si-a prezentat publicului toate valorile sale, lucrurile in care crede in aceasta meserie, intr-un context foarte foarte emotional, intr-o scrisoare deschisa catre fiica sa, dar o scrisoare care vine dupa zeci de atacuri in presa generate de film si de reactiile rudelor celor care au inspirat filmul.

imi place sa cred ca exista si in Ro oameni de comunicare care sa poata gindi  un raspuns atit de inteligent, elegant si subtil. si ca exista si oameni care ar fi avut stomacul si nervii tari ca sa nu raspunda din prima certindu-se balcanic, ci sa gaseasca o solutie eleganta, rafinata de a explica de ce merg inainte, pe drumul lor.

I don’t mean to be despairing. I’m not writing these words in a spirit of defeat. On the contrary, I think the future is bright.

We always knew that the movies were a business, and that the art of cinema was made possible because it aligned with business conditions. None of us who started in the 60s and 70s had any illusions on that front. We knew that we would have to work hard to protect what we loved. We also knew that we might have to go through some rough periods. And I suppose we realized, on some level, that we might face a time when every inconvenient or unpredictable element in the moviemaking process would be minimized, maybe even eliminated. The most unpredictable element of all? Cinema. And the people who make it.

intreaga scrisoare aici

***

acum citeva zile, tocmai pentru ca filmul merge sub asteptari, in TIME era o stire care m-a facut sa zimbesc “cite injuraturi rosteste in film personajul lui DiCaprio.” era evident o stire doar de dragul de a gasi ceva nou de spus in presa, iar faptul ca o plasasera in TIME – desi nu e o informatie de calibrul acelei reviste – arata influenta, puterea, dar si disperarea echipei de comunicare a filmului lui Scosese

1
2439
Olimpia Melinte_2013_3_Credit Foto Adi BulboacaOlimpia Melinte Nominalizata la premiile Goya
filme simpa
11 years ago

Olimpia Melinte Nominalizata la premiile Goya

Olimpia Melinte, despre care scriam acum citeva saptamini ca joaca intr-unul dintre cele mai bune filme spaniole ale momentului – Canibal, a fost nominalizata la premiile Goya.
premiile care celebreaza cele mai bune productii spaniole de peste an.

rolul pe care-l face in filmul Canibal pentru care a fost nominalizata este unul foarte special si foarte greu; interpreteaza doua surori gemene care se intilnesc cu acelasi barbat in ani diferiti; iar look-ul ei este foarte schimbat de la un personaj la celalalt – e mai grasa, are o altfel de privire …

fiti happy pentru Olimpia… si tineti-i pumnii pentru ca pe 9 februarie ce ceremonia de premiere.

0
1823
OnteachingJournalism1Talkshop – ce sa cititi, vedeti, ascultati in vacanta de Sarbatori
diverse
11 years ago

Talkshop – ce sa cititi, vedeti, ascultati in vacanta de Sarbatori

M-a intrebat Ioana Voicu Mauvert pentru revista simpatica de la Promenada, Talkshop, ce muzici/carti/ filme/ spectacole sa aveti alaturi de Sarbatori, dar si cum decorez acasa de Craciun, care-s amintirile mele cele mai dragi din Sarbatorile trecute si … ce i-as spune lui Mos Craciun daca l-as intilni  (asta a fost intrebarea mea preferata:) )

Cum vine vacanta de o saptamina las aici recomandarile pe care le-am facut pentru cititorii Talkshop, poate va inspira. restul raspunsurilor, personale, sunt in fotografiile din layoutul revistei, la un click distanta pe fiecare foto.

Sa faceti sa va fie bine de Sarbatori.

*

Care e, în opinia ta, cel mai frumos film pe tema Crăciunului?

Pentru mine, si nu vorbesc aici cu expertiza cinematografica, e doar un racord personal: Miracolul de pe strada 34.  Acum citiva ani, in apropierea Craciunului, m-am dus la coltul strazii Chelsea cu 34, in New York, ca sa celebrez bucuria mea pentru filmul asta. Ca in film, mi-am pus si o dorinta, stiu sigur ca mi se va indeplini:)

*

Alcătuieşte-ne, te rog, o listă cu piesele clasice care nu ar trebui să lipsească dintr-un playlist tematic de Crăciun.

Pot sa trisez la intrebarea asta? Te rog:) De fiecare Craciun sunt asa de multe difuzari ale cintecelor clasice si te lovesti peste tot de ele incit eu in masina sau acasa nu mai ascult colinde. (Anul trecut piesa mea de rezistenta a fost “Fiecare” de la VUNK si nu stiam ca o sa lucrez cu ei anul asta:) ). Sa trisam putin zic, cu 3+1 piese care suna ca de Craciun, dar sunt altfel.

Judy Garland – Have Yourself A Merry Little Christmas, John Lennon – Happy Xmas, Michael Buble – Home

 Si bonus track pentru orice zi din an, Lamb – Gabriel, despre ingerii de pe linga noi. Sau ingerii care am putea fi fiecare dintre noi.

*

Recomandă-ne câteva spectacole (dans, muzică, teatru) pe care ar trebui să le bifăm până de Crăciun.

Saraiman – Dan Badea si Razvan Mazilu – Stand Up Comedy si dans contemporan intr-un mix care ilustreaza cu umor si eleganta esenta noastra de romani.

Napasta – regia Radu Afrim (Teatrul National) sau cum Caragiale poate fi fashionable, profund, actual si foarte emotionant.

D’Ale – un spectacol dans in regia lui Gigi Caciuleanu cu reinterpretarea temelor din cele mai cunoscute piese ale lui Caragiale pe muzica electronica, rock alternativ sau Beethoven. In spectacolul asta e cel mai emotionant dans pe care l-am vazut vreodata pe Sonata lunii. Si eroul e… Cetateanul Turmentat.

*

 Există vreo carte pe care am putea să o citim, pentru a intra în atmosfera magică a Sărbătorilor de Iarnă?

Momo – Michael Ende. Nu e despre Craciun, ci despre o fetita care are o magie a ei: stie sa asculte, iar oamenii spunindu-i problemele isi gasesc singuri raspunsurile in tacerea ei. E un basm si pentru copii, dar mai ales pentru adulti si vorbeste despre ceea ce cred eu ca inseamna esenta Sarbatorilor din fiecare zi: sa fii atent la cei din jur, sa ai ginduri si vorbe bune, sa iubesti.

1
2931
The_Invisible_Woman_posterThe invisible woman- VREAU SA VAD FILMUL ASTA
filme simpa
11 years ago

The invisible woman- VREAU SA VAD FILMUL ASTA

abia astept filmul asta. pentru toate lecturile mele din Dickens, pentru Ralph Fiennes (care e si regizor), pentru Felicity Jones si pt minunata Kristin Scott Thomas.
si pentru poveste care e reala.

pe la mijlocul vietii, Dickens a intilnit o tinara de care s-a indragostit si care a fost alaturi de el pina la moarte. tinara care a fost marele lui secret, o parte importanta din dialogurile lui Fint cu Estella din Marile Sperante sunt inspirate din dialogurile lui cu tinara lui iubire secreta.

ma rog, secreta pina la momentul la care tinara – dupa ce Dickens a murit – n-a mai avut puterea sa-si controleze ego-ul si a scris o carte despre relatia lor. care e acum transformata in film de Ralph Fiennes.

care seamana cu Dickens din viata reala (si cel din film, pe care-l si intruchipeaza) pentru ca e mai coerent si puternic pe scena si in film, decit in viata lui privata.

e un film pe asa de multe layere ale timpului si realitatilor incit o sa fie o delicatesa pentru spectatori.

2
2132
Faye Dunaway by TerryDespre coincidente fericite si alte intamplari frumoase
culturale
11 years ago

Despre coincidente fericite si alte intamplari frumoase

Text de Noemi Revnic

Imi programasem sa scriu astazi despre ce avem de facut in acest weekend in Bucuresti. Imi respect programul, dar as vrea sa incep cu o coincidenta tare placuta, din seria materialelor care apar simultan in doua sau mai multe publicatii, fara ca redactorii respectivi sa se cunoasca sau sa vorbeasca intre ei.

Subiectul este Terry O’Neill, celebrul fotograf, un material despre acesta in paginile editiei de noiembrie-decembrie Harper’s BAZAAR, semnat de fotograful Alex Galmeanu. Si acelasi Terry O’Neill in varianta online AnOther Magazine. Am ales sa ilustrez acest moment cu o fotografie a lui Faye Dunaway, surprinsa de Terry O’Neill. Cei doi au fost casatoriti in perioada 1983-1987.

*

Revenind la programul promis, in acest weekend avem filme:

In perioada 10-17 noiembrie 2013, Ministerul Culturii din Romania, impreuna cu Institutul Balassi – Instiutul Maghiar din Bucuresti, organizeaza a saptea editie a Saptamanii Filmului Maghiar care va avea loc la Muzeul National al Taranului Roman, Studioul Horia Bernea. Intrarea la proiectii va fi libera si filmele vor fi subtitrate in limba romana si in limba engleza.

Mai multe informatii gasiti aici

Iar pana pe 10 noiembrie avem Festivalul Filmului Francez la Elvira Popescu. Aici gasiti programul filmelor de neratat.

 Va doresc un weekend minunat, de film cu happy end!

Sursa foto Faye Dunaway

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

0
1616
Camille-claudel-1915Camille Claudel 1915 – una dintre cele mai frumoase lectii de actorie
filme simpa
11 years ago

Camille Claudel 1915 – una dintre cele mai frumoase lectii de actorie

update: filmul Camille Claudel 1915 intra pe ecranele din toata tara in 24 ianuarie.

ma intreb citeodata de ce un om isi doreste sa se faca actor: are legatura cu dorinta lui de expunere, cu ego-ul sau cu dorinta lui de a cobori adinc prin sine in locuri in care poate n-ar ajunge in propria viata.

daca e varianta a doua, intrebarea continua cu “de ce sa vrei sa te chinui in halul asta?”

*
am vazut astazi Camille Claudel 1915, filmul in care Juliette Binoche este Claudel, fosta amanta si muza a lui Rodin, acum in spitalul de nebuni in care a internat-o familia ei.

filmul se uita la Camille cea din spital, dupa ce a depasit crizele de paranoia, linistita, serena, un ajutor pentru maicute cind e vorba de ceilalti bolnavi majoritatea cu retard sever.

dar sunt tensiuni interioare care par ca sunt gata explodeze si le simti in trecerea ei de la ris la plins cind se uita la o caricatura de piesa de teatru pe care o pun in scena bolnavii. in primele secunde ride, amuzindu-se de pronuntiile defectuoase si de lipsa de memorie a “actorilor”, dar cind textul – exprimat in cuvinte simple ca sa le tina minte bolnavii – face racord cu o posibila casatorie, ea isi aduce aminte de Rodin si izbucneste in plins.

asta e una dintre cele 3 secvente in care Binoche arata ca e una dintre cele mai talentate actrite din lume. ca te lasa sa o vezi pina in adincul sufletului si ca are puterea sa scoata de acolo toata durerea, frustrarea, neputinta, disperarea pe care nici macar nu ti-ai imagina ca le poate duce un om.

mai e o secventa la inceputul filmului cind il roaga pe medicul din spital sa o lase sa plece acasa. e filmata la plan american si spune un monolog care te sfisiie pe dinauntru. nu se misca, doar ochii si muschii fetei arata durerea.
si mai face asta aproape de final cind cadrul devine mai strins, e doar pe chipul ei, si spune cam aceleasi lucruri in fata fratelui ei cerind din nou sa poata sa iasa din spital.

ca spectator te uiti, ai lacrimi in ochi, simti toata durerea si suferinta care trec pur si simplu prin ochii lui Binoche si, cind pleci din sala, te intrebi: cum poate sa faca asta? cit de mult se chinuie ca sa arate durerea asta intr-o forma atit de simpla si de sofisticata in acelasi timp? fara nicio nota in plus, fara nicio istericala.
e incredibila performanta actoriceasca.

desi filmul incepe cu Binoche goala, la propriu, pentru ca maicutele ii fac baie, in secventele astea de actorie maiastra e infinit mai expusa si mai vulnerabila si mai autentica.

*
pentru cei care nu stiu povestea iubirii dintre Camille Claudet si Auguste Rodin (am mai scris despre filmul care se ocupa de prima parte a acestei relatii si o are pe Isabelle Adjani in rolul principal) citeva detalii: Camille, si ea o sculptorita talentata si ambitioasa, a fost mai intii eleva si apoi amanta, prietena si confidenta lui Rodin. erau amindoi doua temperamente foarte puternice si foarte competitive, ea il provoca si nu ceda niciodata in disputele artistice.
relatia a sfirsit cind, dupa mai bine de 15 ani, si-a dat seama ca Rodin nu va renunta la sotia lui si nu se va casatori cu ea. cind relatia s-a incheiat Camille a facut o depresie si orgoliul ei a facut-o sa declare ca multe dintre ideile lui Rodin au fost de fapt ale ei si ca sculptorul vrea sa o omoare.

in viata reala, nu in versiunile romantate puse in filme, iubirea dintre Rodin si Claudel spune o poveste frumoasa si trista despre doua caractere creative puternice care n-au vrut sa cedeze niciun pic din orgoliu.

sunt multe dispute despre cine si cum avea dreptate, eu ma aflu in tabara lui Rodin, asta pentru simplu fapt ca mai tinara Camille cind a intrat in viata lui a facut-o ca muza, deci sursa de inspiratie, numai ca pe parcurs orgoliul ei creativ a fost mai mare. plus ca menirea unei femei e sa ocroteasca, sa creeze un cadru/cocoon protector pentru sotul/iubitul ei, dar dra Claudel- constienta de talentul ei- a vrut sa fie cel putin la fel de celebra ca amantul ei si cind nu i-a reusit asta, s-a suparat foarte tare. oricum ar fi fost, nici Rodin n-ar fi fost ceea ce este astazi, fara Camille, si nici ea n-ar fi fost ceea ce a fost.

pentru mine relatia lor e o lectie frumoasa despre cine si cum ar trebui sa cedeze intr-un cuplu de creativi, in negocierile zilnice.

daca va pasioneaza subiectul cautati-i scrisorile lui Camille. e acolo material didactic mult:)

***
filmul Camille Claudel 1915 poate fi vazut DOAR MIINE la Institutul Francez de la ora 20.00, in cadrul Festivalul Filmului Francez la Bucuresti. si va rog tare tare sa va duceti. e una dintre cele mai frumoase interpretari actoricesti pe care le-am vazut vreodata.

altfel, cind ma fac mare as vrea sa fiu Juliette Binoche. sa am curajul ei de a face lucrurile total, pina la capat.
si mai sper ca in viata asta sa am sansa, sa se intimple o minune, sa o intilnesc.
iar eu cred in minuni.

7
3895
ambilight philips meetingCONCURS: cind experienta de a vedea un film implica putina magie.
diverse
11 years ago

CONCURS: cind experienta de a vedea un film implica putina magie.

in urma cu citeva zile am invitat citiva prieteni si mai multi cititori ai blogului la o vizionare speciala a filmului Roxanne.

n-a fost intr-un cinematograf, ci intr-un spatiu foarte cozy (la Infinitea, care era doar a noastra in seara aceea) si ne-am simtit ca acasa. intr-o casa transformata in cinematograf.

vizionarea s-a facut pe un televizor Philips  cu tehnologie Ambilight a carui diagonala era mai mare decit mine (165 cm). pentru cei care nu stiu ce inseamna sistemul Ambilight, eu obisnuiesc sa-l explic drept “iti iese filmul prin perete direct in casa”, asta pentru ca sistemul ambilight proiecteaza o lumina ambientala de pe laturile televizorului.

Ambilight utilizează LED-uri puternice plasate pe lateralele televizorului si latura superioara a acestuia si lumina din jurul ecranului este sincronizata in timp real cu ceea ce se intimpla pe ecran, adica se realizeaza o prelungire virtuala a ecranului.

noi am vazut filmul beneficiind si de un accesoriu special pentru luminile din camera – sistemul inteligent de iluminare Philips HUE care, printr-o aplicatie instalata pe tableta sau telefon, poate face un racord intre lumina de pe ecran cu cea din camera. asa ca in camera, pe linga tine, ai diverse nuante de lumina asemanatoare cu cele pe care le vezi in acelasi moment pe ecran.

senzatia spectatorului e, mai intii, una de magie (pt ti se umple casa de lumina asemanatoare cu cea din film, adica ti se pare ca esti in film), ochii ti se relaxeaza pentru nu mai este o diferenta asa de mare intre lumina de pe ecran si cea din jurul ei, iar rezolutia televizorului era atit de mare incit iti venea sa atingi personajele de pe ecran, aveai senzatia ca e real, e acolo, linga tine totul.

ne-am jucat putin cu invitatii si, din cind in cind, le-am oprit sistemul Ambilight si i-am lasat sa vada pt citeva minute in versiunea clasica, asa cum suntem obisnuiti acum sa vizionam un film, si auzeam replici “dar ce faci? de ce ai oprit? da -l inapoi!” 🙂

puteti vedea aici experienta Ambilight a invitatilor mei.

si va doresc din tot sufletul sa puteti incerca macar o data acest gen de experienta pentru ca e ca un drog, odata ce vezi asa un film intelegi ce inseamna confortul privirii si magia pe care o poate aduce lumina in timpul vizionarii unui film, asa ca nu mai vrei altceva.

(sigur ca televizorul pe care am vazut noi e unul foarte mare si foarte scump, dar exista televizoare Philips cu Ambilight care costa aproximativ 2000 de ron)

***
pentru invitatii mei, dar nu numai pentru ei, m-am gindit sa impart putin din atmosfera magica de acolo si sa facem un concurs cu un sistem inteligent de iluminat Philips Hue

ce trebuie sa faceti?

raspundeti la intrebarea “ce film au vazut invitatii mei pe televizorul Philips Ambilight?”

si daca va place filmuletul va rog sa-i dati share la voi pe wall in Facebook insotit de tag-urile #experimentulambilight @philipstvromania

aveti la dispozitie 10 zile pentru raspuns:) dupa care tragem la sorti si aflam cine se va bucura de lumina magica acasa.

isabelle_adjani_camille_claudel“sa nu gindesti in suprafete, ci in adincimi”
filme simpa
11 years ago

“sa nu gindesti in suprafete, ci in adincimi”

e o secventa in filmul Camille Claudel (cu Isabelle Adjani pe post de muza a lui Auguste Rodin si Gerrad Depardieu pe post de Rodin ) in care sculptorul ajunge in atelierul tinerei care aspira la o cariera ca a lui si-i vede una dintre lucrari.

invirte sculptura pe suportul ei ca sa o vada din toate unghiurile, apoi cheama modelul barbat care e inca in atelier si-i intoarce gitul catre lateral pina ligamentele ii sunt gata sa pocneasca. “lasa-l, il doare”, zice Camille si Rodin riposteaza scurt “daca-ti pasa de model, nu-ti mai pasa de arta. trupul uman e o lume in miscare, e viata”. ii da drumul modelului si-o duce in atelierul lui.

e acolo una dintre femeile care-i pozeaza (ii face si curat) care se dezbraca in doua miscari si se suie pe niste bucati de lemn asimetrice pe care Rodin le aseaza pe o masa rotunda. apoi sculptorul ii dirijeaza corpul cu mina, promptindu-l  intr-o pozitie teribil de incomoda, cu un picior mai sus, unul mai jos, cu trupul adus in fatza, ghemuit intre picioare si o mina in prelungirea unui picior. muschii din spate prind forta si contur si, din profil, recunosti in trupul femeii formele din sculpturile lui Rodin.

Camille se uita la echilibristica modelului, ii ia bratul drept care se afla intins relaxat intre picioare si-l aseaza sprijinit in cot de piciorul drept, si pe stingul il curbeaza si mai mult pe linga picior. pozitia modelului e si mai incomoda, dar in instabilitatea aceea e multa fragilitate. si spatele modelului vibreaza.

Rodin nu spune nimic, dar peste citeva zile Camille gaseste in atelier o sculptura cu trupul femeii asezat in pozitia sugerata de ea. Si urmatoarea data cind vine in atelier, trimite modelul acasa, se dezbraca si se aseaza cu capul ca la esafod, dar cu spatele cambrat ca o floare.

Rodin sculpteaza asta, desi Camille nu isi inlaturase hainele mai mult de nivelul umerilor.

“sa nu gindesti in suprafete, ci in adincimi”, spune Rodin mai tirziu.

*

zilele astea am revazut filmul Camille Claudel (ca o pregatire pentru noul Camille Claudel care va sa vina, cu Juliette Binoche in rolul principal). mi-a luat vreo 3 zile sa-l vad cu totul, are 2 ore 40 si, cu mintea si temperamentul meu de astazi, l-as fi editat la jumatate, dar imi amintesc cit de mult m-a marcat la prima vizionare. in 1990, cred.

 

2
2280

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!