Tag : filme

fin 2 H F_ 50X70 ROMANAda’ tu stii cine e Huck Finn?

da’ tu stii cine e Huck Finn?

pe bune, stii? adica poti spune – fara google – in 2 propozitii cine era si ce facea domnul Huckleberry Finn?

cu maxima sinceritate va spun ca eu n-as mai putea da detalii exacte despre domnu’ Finn asta, desi in copilarie am citit cartea. bine, n-as fi nici ca zuzele astea din campania de promovare (foarte smart si foarte amuzanta).

sunt niste fete care spun un text scris, e o gluma, da? dar e o gluma care – daca suntem onesti – pune in fata ceva ce am putea recunoaste “am cam uitat dintre aventurile lui Huckleberry Finn”.

pentru noi si pentru copiii nostri (care avem, care nu, sa ne bucuram noi de intimplare pur si simplu) e din 27 septembrie filmul Huck Finn.

plus ca filmul a fost filmat o mare parte la noi , la Sulina, asa ca avem un motiv in plus sa ne mindrim.

zic sa ne vedem in cinematografe sa ne distram ca-n copilarie.

*

S!mpa este mindru ca este promotorul acestui film.

2358
Love-BuildingLove building – povesti de dragoste de vazut

Love building – povesti de dragoste de vazut

v-am auzit (si pe voi, cei pe care nu-i stiu, dar va citesc comentariile, dar si pe prietenii mei) de nenumarate ori protestind ca filmele romanesti nu sunt pentru public.

ca nu avem comedii, ca nu avem filme de dragoste, ca nu avem… in general.

ei bine de week end-ul asta avem pe ecrane un film f f simpatic cu 14 povesti de dragoste puse cap la cap, povesti credibile cu tineri care arata foarte bine, povesti in care te recunosti.

e genul de film pe care sa-l vezi intr-o duminica dupa amiaza la mall, cu iubita/iubitul alaturi si sa rizi cu subinteles la situatiile in care -ti recunosti prietenii (nu nu nu, niciodata nu te recunosti pe tine.)

e un film facut cu dragoste despre dragoste si spun asta pentru ca se intimpla sa stiu jumatate din distributie, dar si pe fetele care au scris scenariul, plus pe tinara si simpatica regizoare Iulia Rugina.

e un film care o sa va arate ca se poate face cinema onest, cu bun simt si cu umor, cu replici fine si cu bani putini, dar cu multa multa prietenie.

***

daca aveti incredere in gusturile mele, luati-va prietenii si duceti-va la filmul Love Building. sau faceti o iesire ca intre fete, sigur dupa film va opriti in prima cafenea si incep marturisirile personale inspirate de situatiile din film.

pentru mine Love Builing e un Love Actually romanesc si mai tineresc… si daca v-au bucurat povestile de acolo, sigur o sa zimbiti la incercarile prin care trec Dragos Bucur, Dorian Boguta si Alexandru Papadopol (care face un rol minunat, f f f diferit de orice l-ati vazut) ca sa impace 14 cupluri cu probleme in dragoste.

*

Love—real love— is invariably the story of two troubled people who understand and accept each other’s troubles, but choose to face them together.

citatul asta, care e dintr-o scrisoare despre care cititi aici, se potriveste perfect cu filmul Love Building. e un film care nu-ti mai spune ca iubirea e perfecta, cu oameni fara niciun defect, ci ca iubirea e cind inveti cum sa traiesti alaturi de defectele celuilalt.

 

 

2713
teaser-poster-saved-for-webNymphomaniac se intoarce

Nymphomaniac se intoarce

mi se pare geniala campania de teasing pe care o face Lars Von Trier pentru noul lui film Nymphomaniac.

a inceput de citeva luni bune, primul pas a fost o fotografie cu un threesome

apoi a scos citeva teasere video pe personaje, cit sa dea mici indicii despre cum sunt ele construite. cite unul pe luna, cel mai recent , aparut pe 30 august e cu Uma Thurman care isi surprinde sotul cu personajul principal – nimfomaniaca. e la chapter 3 🙂

Nymphomaniac – appetizer 1 (chapter 1)

Nymphomaniac – appetizer 2 (chapter 2)

Nymphomaniac – appetizer 3 (chapter 3)

 

a mai aparut o fotografie cu toata distributia si indicii despre ce fac fiecare dintre actori (nu e axat pe personaj de data asta)

 

si desigur a aparut un teaser de la poster cu sloganul “forget about love”

minunata campanie. mi-nu-na-ta.

in romania filmul ajunge la inceputul anului viitor, premiera mondiala are loc insa in decembrie.

1800
La vie d'AdeleRegizorul premiat cu Palme d’Or vine în România

Regizorul premiat cu Palme d’Or vine în România

ieri spuneam ca mi-e dor sa vad filme, dupa mult teatru servit la Undercloud, astazi mi-am facut planuri pt sfirsit de octombrie:)

Cel mai titrat regizor al anului 2013, Abdellatif Kechiche, premiat cu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes de un juriu din care a făcut parte și Cristian Mungiu, vine pentru prima dată la București, ca invitat special al Les Films de Cannes à Bucarest.

Regizorul va susține o lecție de regie pentru studenții de la școlile de cinema, va sta de vorbă cu spectatorii în cadrul unor sesiuni de întrebări și răspunsuri, dupa proiecțiile filmelor sale, își va prezenta în avanpremieră în România cel mai recent film al său, va avea o conferință de presă și întâlniri cu presa de specialitate.

Cea de-a patra ediții a Les Films de Cannes à Bucarest va avea loc între 25 – 31 octombrie, la Cinema Studio și Cinema Elvira Popescu. Vor fi proiectate peste 50 de filme, printre ele, în premieră, și cele mai atractive și premiate titluri din selecția oficială a Festivalului de la Cannes – filme care în luna mai au provocat polemici printre criticii de pe Croazetă și au făcut deliciul cinefililor

1821
anonimul camping ecran 2013regizorul Istvan Szabo – despre copilarie, imigrare si cind nu mai intelegi limba celor din jur

regizorul Istvan Szabo – despre copilarie, imigrare si cind nu mai intelegi limba celor din jur

o poveste cadou de la  regizorul Istvan Szabo pentru audienta de la masterclass-ul pe care l-a tinut ieri in cadrul festivalului International de film Independent Anonimul…

Imi amintesc ca eram invitat la Cannes cu unul dintre filmele mele si intr-o zi cineva m-a sunat si mi-a zis ca Tony Curtis vrea sa se vada cu mine a doua zi, la ora 5. Am stabilit intilnirea pentru terasa de la Carlton. Am ajuns acolo, l-am vazut pe Tony Curtis, singur, cu o cafea in fata. M-am dus la el , am zis ca sunt Szabo…

“Ooo, Szabo!”, a exclamat si m-a imbratisat, apoi m-a sarutat pe ambii obraji.

Am inceput sa povestim lucruri marunte, nimicuri. Dupa o ora s-a uitat la ceas si a zis “Szabo, am o intilnire in curind si trebuie sa plec. Hai sa ne vedem miine la ora 17, tot aici pe terasa, sa vorbim”.

Am plecat si ma gindeam “Doamne, dar ce vrea Tony Curtis de la mine?! Vrea sa faca un film pe care sa-l regizez eu sau vrea joace in vreun film de-al meu?! Si nu stie cum sa ma abordeze?!”

A doua zi, la ora 5, am fost inapoi pe terasa. M-a vazut Curtis, m-a sarutat pe amindoi obrajii si am inceput sa vorbim. Din nou mici conversatii si dupa 40 de minute, Curtis s-a uitat la ceas si a zis:

“Am o intilnire, dar as vrea sa ne vedem din nou si miine. La 5? Aici pe terasa?”

Si dintr-o data am inteles despre ce e vorba. Curtis era dintr-o familie de imigranti maghiari si in copilarie locuise in Brooklyn pe o strada in care de la bacan pina la frizer toti erau imigranti unguri. Tatal lui era croitor, iar pe usa lui la intrare scria SZABO pentru ca asa se spune “croitor” in limba noastra. Mi-am dat seama ca in intilnirile acestea el incerca sa recupereze o parte din copilarie. Se uitase pe lista de invitati, vazuse pe cineva care se numea Szabo – nu-l interesase cine era, daca era producator, daca vindea filme, daca era costumier sau regizor-, el voia sa-si aduca aminte de copilarie.

Si la a treia intilnire am auzit una dintre cele mai frumoase povesti despre imigranti si viata lor.

La putin timp dupa ce se stabilise in America, cind era mic, Tony Curtis a vazut vis a vis de blocul lui citiva copii care se jucau fussball. A incercat sa le explice ca vrea sa se joace cu ei si, pentru ca nu stia limba, nu l-au inteles. L-au gonit si s-a dus acasa plingind.

 Dupa ce i-a aflat povestea, mama lui i-a spus:

“Bob – caci asta e de fapt numele lui -, pe partea cealalta a strazii nu mai e Ungaria.”

Morala: Trebuie sa fiti foarte atenti, in special in business pentru ca munciti, munciti, munciti si dintr-o data, ajunsi acasa, constatati ca de partea cealalta a drumului nu mai e tara voastra. E o alta tara in care se vorbeste alta limba.

***

august 2013, Anonimul, Sfantu Gheorghe

despre culisele sosirii lui Istvan Szabo, regizorul de Oscar care a primit un premiu pt intreaga activitate la Anonimul, am scris aici. miine dimineata, un altfel de portret al regizorului care a impresionat teribil audienta din Sfintu Gheorghe.

1937
before the midnightBefore the Midnight – sau cum se fac faptele bune

Before the Midnight – sau cum se fac faptele bune

Sunt o fana a seriilor Before sunset/ sunrise si m-am bucurat cind am auzit ca anul acesta, la Berlin, a fost premiera unui nou film din serie Before the Midnight. e un film produs si scris de July Deply si Ethan Hawke.

jumatate din femeile din Ro asteapta filmul asta, dintre ele citeva sute o sa-l vada in avans, miine 26 iunie, nu doar pentru ca sunt fane ci pentru ca au un suflet mare si vor sa faca o fapta buna.

***

in avanpremiera exceptionala, cu participarea lui Ethan Hawke si a regizorului  Richard Linklater, puteti vedea acest film in cadrul unei campanii de stringere de fonduri pentru asociatia OvidiuRom, care e patronata de Leslie Hawke, pentru programul Fiecare copil in gradinita, dedicat celor care vin din familii defavorizate.

biletele la aceasta avanpremiera exceptionala, urmata de un Q&A cu eroii care au iesit de pe ecran in sala, costa 150 de ron si permit si accesul la un cocktail inaintea filmului. cu acesti bani, asociatia OvidiuRo intretine la gradinita un copil timp de o luna.

puteti cumpara si un alt bilet care va permite accesul la o petrecere VIP, cu tema Nostalgia, bilet care costa 300 de euro si care asigura intretinerea unui copil la gradinita pentru un an.

***

m-am interesat mai sunt 52 de bilete de 150 de ron pentru proiectia de miine. stiu sigur ca va placea filmul asta, cum stiu sigur ca veti dori sa faceti o fapta buna.

nu v-ar placea sa stiti ca, in timp ce voi va bucurati de o poveste de pe ecranul cinematografului, unui copil i se deschide o noua poarta catre lume – caci fara educatie copiii din familiile defavorizate se adincesc si mai tare in necazuri.

ne vedem miine la Palatul Copiilor la film. puteti cumpara bilete de aici.

1613
mat damonprima imagine cu Mat Damon in Teorema Zero

prima imagine cu Mat Damon in Teorema Zero

a fost facuta publica prima imagine cu simpaticul Mat Damon din filmul realizat chiar in romania de Terry Gilliam, Teorema zero.

la vremea filmarii, Gilliam a facut ceva teasing pe facebook explicind ca va fi o transformare in look pentru Damon, dar n-a dat prea multe detalii.

in film Damon joaca un personaj care se numeste The Management si-l are coleg pe Christoph Waltz care e un cercetator care vrea sa descopere intelesul vietii folosindu-se de o teorema matematica. 🙂

1704

trailer Snowpiercer – filmul in care Vlad Ivanov e coleg cu Tilda Swinton

a aparut trailerul filmului Snowpiercer cu domn Vlad Ivanov in el, tovaras cu Tilda Swinton in tot filmul. am scris despre participarea lui Vlad la acest film aici

e una dintre cele mai mari productii cinematografice ale acestui an, are foarte mari sanse de nominalizare la Oscar si e foarte posibil sa tina data premierei pina mai aproape de sezonul nominalizarilor pentru o campanie eficienta la premii.

iata trailerul. e si Vlad Ivanov acolo, sa vedem daca-l descoperiti.

1802
tiffTIFF la 12 ani

TIFF la 12 ani

ieri m-a intrebat la radio Vlad Petreanu cum e TIFF -ul la editia 12 profitind de faptul ca am participat la 10 editii din cele 12 din istorie si m-am dus cu raspunsul in chestiuni tehnice legate de numarul filmelor, al locatiilor, invitatii etc.

dar tocmai ce mi-am dat seama ca TIFF la editia 12 se evalueaza altfel:

– ajungi la 11 jumatate noaptea la hotel dupa 10 ore de mers cu trenul, iti zici numele, receptionera se uita la tine si spune “sunteti de la TIFF, ati mai locuit aici, nu? nu mai trebuie sa completati nimic, iata cheia, odihna placuta”

– intri in lift dimineata ca sa te indrepti catre micul dejun. ai un tricou ciufulit – pentru ca festivalul e relaxat si nu deranjeaza pe nimeni ca nici parul, nici tricoul nu sunt intinse la perfectie. in lift un domn si mai ciufulit decit tine te intreaba intr-o engleza britanica, desi nu te-a vazut niciodata in viata lui: “ce filme sa vad si eu astazi?”

-la micul dejun, te intreaba oameni pe care-i vezi doar in festival o data pe an,  daca vii dupa o zi grea si zimbesc intelegatori. tu ripostezi si zici “arat asa de rau?”, iar ei raspund rizind si mai tare “esti asezata in cel mai retras loc din sala. semn ca nu vrei sa vorbesti cu nimeni” si se ofera sa-ti aduca ei cafeaua.

– iti suni prietenii care sunt veniti in festival si-i intrebi ce filme vad a doua zi. ai vazut atit de multe filme cu ei in anii precedenti, incit stii sigur ca ceea ce vor alege ei din cele 190 de filme aflate in program, ai fi ales si tu. doar ca tu n-ai avut timp sa deschizi inca programul.

– primesti daruri amuzante. ca trusa de urgenta de la HBO – in caz de nevoie (de la trusa de cusut cu papiote de mai multe culori pina la balsam pentru buze, cu escala pe la bezi adezive cu pasament steril, aspirine si prezervative. bine fie, si agenda cu pagini dictando)

– te intilnesti cu prieteni pe care-i vezi o data pe an, la cluj, in festival, si va updatati vietile intr-o ora: ca si cum ati transfera din computer pe hard disk amintirile de la ultima intilnire.

– cauti cea mai linistita terasa si-o transformi in birou. nu conteaza ca muncesti aproape ca acasa, in pauze te opresti in cinematograf.

– desigur, vezi filme. multe.

1602
gatsby redford mulliganGreat Gatsby, Cinema Paradiso si Jonathan Franzen

Great Gatsby, Cinema Paradiso si Jonathan Franzen

citeodata ma simt ca-n filmul Cinema Paradiso, mai ales cind la Cinema Pro sunt filmele care-mi plac.

una dintre ferestrele mele da in curtea interioara a blocului exact fata in fata cu peretele care sprijina ecranul cel mare al cinematografului. il privesc putin de sus si, pentru ca, atunci cind se face cald, in cinematograf sunt deschise niste geamuri/aerisiri etc aud sonorul filmului. asa ca ma simt ca pustiul din Cinema Paradiso.

de vineri e Fast & Furious nr 6 si e multa galagie. pot sa va spun ca filmul are muuuulte masini si urmariri, ba chiar explozii cu duiumul, desi nu l-am vazut si nici nu o sa-l vad pentru ca nu ma intereseaza.

magia pentru mine e, cum ziceam, la filmele care mi-au placut.

recunosc secventele dupa sonor si ma bucur din nou de momentele care m-au emotionat sau m-au facut sa zimbesc.

***

saptamina care se incheie a fost minunata. am avut mult The Great Gatsby.

dupa muzica stiam cind e momentul in care apare Di Caprio si se prezinta Jay Gatsby, iar in spatele lui explodau artificiile de la petrecere. era zimbetul garantat din 3 in 3 ore si gindul la ce trimitere funny & smart a facut Lurhmann la James Bond.

mai tirziu recunosteam secventa accidentului& tensiunea de dupa si stiam ca o sa vina curind si impuscatura (aproape) finala.

imi pare rau ca nu puteti trai genul asta de voyeurism sonor pentru filmele care v-au placut; e o senzatie – cel putin pt mine – voluptoasa.

***

am multi prieteni care au vazut filmul lui Buz Lurhmann si mai putini carora le-a placut. pe unii dintre ei am reusit sa-i “mut” din tabara celor cu NU, in cea cu DA dupa ce le-am explicat cit de inovator e Lurhmann in ceea ce inseamna a aduce in limbaj actual o poveste din anii 30 care la vremea ei n-a avut mare succes. (cartea s-a vindut in 20.000 de exemplare , iar Fitzgerald a murit cu ideea ce e un ratat, mult mai tirziu romanul a intrat in curicula scolara americana si a devenit cu adevarat celebru).

daca va uitati astazi, cu obisnuintele de consum si cu ritmul interior al acestor vremuri, la productia din 1974 cu Robert Redford o sa vedeti ca filmul e plictisitor, treneaza pe alocuri, iar Mia Farrow este dusa intr-o zona isterico-mofturoaso-pisicoaso, desi Fitzgerald o descrie cu totul altfel pe Daisy.

Era genul de glas pe care-l urmaresti sesizindu-i cel mai mic crescendo si descrescendo, de parca fiecare replica ar fi o partitura muzicala ce nu va mai fi interpretata niciodata. (…) insa in glasul ei se simtea atita emotie, incit barbatii care tineau la ea cu greu l-ar fi putut uita: un glas cintat, care te subjuga, un “asculta-ma” rostit in soapta, care te incredinta ca mai adineauri a avut parte de niste intimplari asa de nostime si de interesante si ca, in scurt timp, urmeaza sa se petreaca altele la fel de nostime si interesante.  Fitzgerald, in carte.

si daca ati vazut -o pe Carey Mulligan stiti ca exact aici s-a dus cu interpretarea. De fapt, daca (re)cititi  cartea veti vedea ca Lurhman o urmeaza cu strictete si tot ceea ce face in film e sa se foloseasca de geniul lui vizual (si muzical) ca sa puna povestea intr-un limbaj (ritm, structura, viteza de montaj) al vremurilor noastre.

cam cu aceeasi tehnica, mult mai perfectionata, pe care a folosit-o si la Moulin Rouge si la Romeo & Juliet.

despre atentia lui pentru structuri si detalii, despre pasiunea lui pentru documentare si pentru a intelege cit mai mult inainte de a “traduce” totul intr-un limbaj actual, un mic fragment dintr-un interviu din Interview magazine 🙂

When I was very young, I grew up in a totally isolated place, in a very small town. I always win the bet with anyone who says, “I lived in a small town”—I grew up in a town with 11 houses, and that was the big part of town. We lived on the outskirts. But the thing is, my dad ran a cinema for a short time and I went to a tiny little Catholic school. There were only three rooms in the school and there were nuns, and I would go up to the library and there would be a bookshelf with about 10 books on it.

One of them was called The Merchant of Veniceby William Shakespeare, and I opened it and went, “I will never be able to understand that as long as I live.” And a nun named Sister DeChantl said something like, “Oh, he’s one of the greatest writers of all time!” I sort of struggled with Shakespeare for a bit, but when eventually I ran away to the city, there was a guy called Neil Armfield [the Australian film and theater director], who is one of our living treasures. He did a production of Twelfth Night.

People were giving out drinks and it was like we were in a Club Med in the Caribbean. There was music and dancing and there was a flash of light, and an actor called Robert Grubb came on in a white suit and said, “If music be the food of love, play on!” The band struck up again and I don’t remember what happened, except I understood every single word of it, and the lights came up and I went, “What was that?” So someone did that for me with Shakespeare and I became a mad Shakespeare nut and quite a bit of an academic on it. I studied it very, very heavily at drama school, and I worked with the greats. But I wanted to do that for a cinematic audience. How would Shakespeare go about making a movie? That’s how Romeo + Juliet was born. I’m a mad research junky and I researched—I could probably research my whole life and not make the movies. Cut to Gatsby . . . In a way, it was sort of the same thing, because I remember reading the book and kind of not getting it. Then I saw the Redford film . . .

WELCH: Yes! I read it first and I didn’t get it either. Then I read it again later in life and it was like someone shined a golden light through the pages. All of a sudden you’re just awash with it. The second or third time I read it, the language just glowed.

LUHRMANN: That’s the genius of Fitzgerald. Every time you reread it, you see something new that you didn’t remember from before. And the guy wasn’t even 30 when he wrote it. Jonathan Franzen said that when he wanted to learn about writing, he tried to analyze Gatsby. I’m extemporizing, but he said something like that he just rolled over to “present” his belly and “let Fitzgerald stroke it.” He just realized that he’d never understand how it was done. And that’s the genius of the book. Franzen said, “You feel like you’re eating whipped cream, and yet you feel nourished”—you know, it’s so dense but it’s so light.

So what happens to me is that I’m on the Trans-Siberian Railway—this is after a Moulin Rouge debriefing—and I’m going to meet CM [Luhrmann’s wife, Catherine Martin] in Paris with my newborn darling Lily. I think the train is going to be amazing and romantic, but I get on and it’s a tin box and the air conditioning’s rattling and there’s this Russian babushka who gives me a rubber hose and says, “You shower end of car, now.” I go, “What am I going to do? This is crazy.”

So I had a couple bottles of Australian red wine and some recorded books with me on a little iPod with speakers. One of them was Gatsby, and I put it on. Honestly, it was six in the morning before I stopped listening, and I fell asleep drinking the wine. Couldn’t wait till the next night, listened, and at the end of that experience, it was like there were birch trees in Siberia flicking by and I went, “I’ve got to make this into a movie.” That was something like 10 years before I even got the rights.

 

 intregul interviu aici. m-am bucurat sa descopar ca si Lurhmann il iubeste pe Jonathan Franzen un scriitor pentru care acum multi ani am facut mult lobby ca sa fie tradus si in romaneste si despre care inca mai cred ca e unul dintre cei mai mari scriitori americani contemporani (sa cititi Corectii, daca n-ati facut-o deja. am scris despre Jonathan Franzen de foarte multe ori, dar daca nu stiti nimic despre el cititi despre acest gest de prietenie)

***

uneori imi doresc sa pot sa merg la cite un film care -mi place mult cu fiecare dintre spectatori si sa stau sa le povestesc mici lucruri despre cum e filmat, montat si ce e in spatele fiecarui cadru.

si mi-ar fi placut ca in aceasta ecranizare, Robert Redford sa fie Gatsby, iar Carey Mulligan sa fie Daisy.


2977
gatsby cupluriGreat Gatsby – cupluri

Great Gatsby – cupluri

joi cind am vazut prima oara ( o sa fie si o a doua oara curind) filmul The Great Gatsby, am avut un feeling despre trimiterile de dincolo de roman la cuplul Scott Fitzgerald & Zelda.

m-am intors la biografia celor doi (a vietii lor comune mai exact, nu biografii separate) si…

In 1934 Zelda are o aventura cu un pilot francez, Eduard Jozan. Scott era intr-o criza existentiala (avea prinse pe perete 120 de refuzuri de la edituri care nu voiau sa-i publice scrierile) si tot contextul se transforma in marea criza a lui Fitzgerald. surprinzator pentru prieteni, situatia este depasita de cei doi intr-un mod complice, dar e impartasita in cercul lor de prieteni in versiuni tot mai dramatice. Zelda ii povesteste primei sotii a lui Hemingway, Hadley, cum pilotul s-a sinucis si cum Scott l-a privit rece inainte de a muri.

mai tirziu, Scott spune intr-o scrisoare “voi scrie un roman care va fi mai bun decit toate romanele scrise vreodata in America si care va deveni astfel al doilea cel mai bun roman par excellence din toata lumea”

***

am cercetat zilele astea ce s-a scris despre Catherine Martin – sotia lui Baz Lurhmann – care e cea care face scenografiile si costumele pentru filmele lui. mi se parea (inca mi se mai pare) foarte tare ca Lurhmann lucreaza cu nevasta lui cot la cot si eram curioasa sa vad cam cit din ce face ea e parte din mintea lui.

raspunsul: mult. foarte mult.

majoritatea declaratiilor pe care le-am citit sunt despre directiile pe care le-a dat Baz si cum a cautat ea solutiile in costume sau decoruri ca sa aduca limbajul lui sau starea pe care si-o dorea pe ecran.

se cunosc de pe vremea facultatii si dupa cum pare, Lurhmann a cam “modificat-o”:

What I find in my life is the more I stand on my high horse and say things like, “I will never use brown,” (when I was at NIDA I said, “I will never do a design that uses brown,” because I was reacting to all that 60s and 70s sepia scenery) — and, of course, what do I go and do? I go and do a movie, Australia, and everything’s fucking brown. There’s not one thing that isn’t brown, right? Or when I was at NIDA I said, “I’ll always be doing Ibsen and Strindberg and intellectual things and I’m a minimalist,” — you know, all the sets I did at college were all a floor and one piece of furniture on the stage.

de aici.

si replica mea preferata care nu ma face decit sa-l iubesc si mai tare pe Lurhmann: That’s a very interesting discussion because one of the things that I’ve been known to have quoted my husband on — and I really agree with him — is that taste is the enemy of art.

sunt un cuplu destept, nu comunica (da interviuri) impreuna decit foarte foarte rar. am cautat unul dintre aceste interviuri ca sa-i vad in relatie directa unul cu celalalt. e misto relatia dintre ei, iar ea isi asuma relaxata ca e dominata intelectual de el.
ce mi-a placut cel mai mult din interviu e momentul in care Baz asociaza noul limbaj cu bucataria si spune despr un Chef ca ar face ceva intr-un colt de lume, iar altii ar face altceva in alt colt de lume. simti ca are in minte un fel de mincare pentru ca inghite in sec de pofta:), ceea ce arata ca e o lume f f bogata prin capsorul lui.

am sa ma intorc sa mai scriu despre Great Gatsby, mai exact despre limbajul lui Lurhmann 🙂 filmul e in cinematografe din acest week end

1629
loznitzaINTERVIU: Serghei Loznitsa – “Sa accepti imprevizibilul”

INTERVIU: Serghei Loznitsa – “Sa accepti imprevizibilul”

In ceata (In the Fog) filmul ucrainianului Serghei Loznitsa a fost una dintre revelatiile de anul trecut de la Cannes. Este povestea unui barbat care in timpul celui de-al doilea razboi mondial se afla fata in fata cu multe dintre laturile tradarii.

La realizarea acestui film au participat si actorul Vlad Ivanov (unul dintre personajele cheie ale povestii) si directorul de imagine Oleg Mutu.

Serghei Loznitsa a fost in Bucuresti in acest week end si-am avut marea bucurie sa-l intilnesc intr-o atmosfera cocheta la Hotel Epoque (cred ca i-a placut mult sa locuiasca acolo pentru ca arata ca un colt de rai in mijlocul Bucurestiului) si sa vorbim despre alegerile lui in viata, dar si in filme.

 

 

Serghei LoznitsaIntotdeauna fac alegeri emotionale. Cind citesc o carte simt imediat daca vreau sa o transform intr-un scenariu. Habar n-am de ce. De multe ori nu stim de ce alegem ceva. Tu stii totul despre tine?

Nu, desigur.

Nici eu despre mine. Pot insa sa inteleg ca m-am simtit cumva apropiat de personajul principal din In the fog. Aceasta poveste descrie intr-un mod exemplar existenta umana de-a lungul vietii: relatiile cu ceilalti si posibilitatea de a supravietui ca om.

Pentru mine e o poveste despre ceea ce sunt oamenii – sau descoperim ca sunt – in situatii extreme care implica supravietuirea.

In situatii extreme intelegem cum e omul construit…In viata, cind nimic nu se intimpla, e posibil sa mai vedem ceva din ce e omul, dar nu intotdeauna.

Va simtiti apropiat de acest personaj?

Da, il inteleg.

Il placeti?

Nu e o situatie de imi place sau nu. Stiu ca e imaginatia mea acolo, e un personaj pe care eu l-am creat. Dar am cunoscut oameni ca el. Omul este un animal foarte complex; e greu sa-l sintetizezi in citeva cuvinte. Problema pe care o avem acum este ca trebuie sa spunem in scurt despre un obiect complex pentru ca oamenii nu au rabdare sa citeasca un text lung. Tu vrei sa stii de ce e personajul acesta asa cum e, iar eu nu vreau sa spun mai multe pentru ca am pierde “obiectul”. (ride) Pot insa sa spun: mergeti sa vedeti filmul.

Am vazut filmul anul trecut si inca imi mai aduc aminte lunga conversatie de pe drumul catre casa in care dezbateam daca acest personaj ar putea fi real.

In zilele noastre?

Da

(ride). Depinde de loc. Eu cred ca mai poti gasi genul acesta de oameni chiar daca conditiile in care traim astazi nu le ofera prea multe oportunitati. E la fel ca si cu personajele lui Faulkner. E un fel de exceptie si asta e pacat. Un mare pacat pentru ca toti suntem angrenati in acest amalgam tehnologic care merge in viteza.

Cum i-ati intilnit pe Oleg Mutu si Vlad Ivanov?

Am vazut filmul lui Mungiu (4 luni, trei saptamini si doua zile), mi-au placut si dupa asta ne-am intilnit.

Si i-ati sunat?

(speriat) O, nu. Nu sunt genul care sa sune. Le-am scris cite o scrisoare.

Scrisoare pe hirtie sau mail?

Mail. Am fost surprins ca mi-au raspuns “trimite scenariul”, l-am trimis, le-a placut si asa am facut cu ei My Joy. Apoi le-am aratat scenariul si de la In the fog si am lucrat din nou impreuna. Imi place sa lucrez cu oamenii cu care am avut deja o experienta. Cind vezi un film bun stii sigur ca in spate e o echipa buna pentru ca cinematografia e un proces tehnologic foarte foarte dificil. Cind vrei sa faci cinema in felul in care crezi tu ca se face cinema-ul trebuie sa gasesti oamenii cu care sa lucrezi. Am aceeasi sefa a departamentului make-up, aceeasi costumiera. Au un simt bun a aceea ce au de facut: una e din Polonia, cealalta din Ucraina. Sunt multe detalii de care trebuie sa tii cont cind faci o echipa. Cabina de make-up e ultimul loc cu care actorul intra in contact cu echipa inainte de filmare: e importanta starea cu care iese de acolo, energia pe care o are.

Si in ce limba vorbiti pe platou?

Rusa, engleza, franceza, poloneza. Depinde. (ride) Dar cel mai adesea ne intelegem printre cuvinte.

Veniti din partea tehnica, a stiintei, pentru ca ati studiat matematica si-ati ajuns la regie. De ce ati facut switch-ul?

Nu e o schimbare asa abrupta cum pare din afara. N-a fost o saritura pentru mine. Inainte de a decide ca vreau sa fac ceva diferit, aveam interes in aceasta directie – citeam carti, vedeam multe filme, eram plin de toate astea si simteam ca ar trebui sa creez ceva, doar ca nu stiam ce. Cind am terminat facultatea de matematica am decis ca mai vreau sa fac si alta facultate in alta directie, mai voiam sa fiu student. Era momentul in care cazuse imperiul sovietic, erau multe sperante ca lucrurile vor merge intr-o alta directie si, pentru ca sistemul fusese distrus, era o posibilitate ca, si chiar daca nu erai din zona cinematografica, sa poti sa faci ceva si in conditiile in care nu erai de acord cu ideile regimului.

Dar va placea matematica in copilarie? De ce ati ajuns sa faceti matematica?

Pentru ca parintii mei erau matematicieni si mi-a fost usor sa invat. Era ceva ce vedeam in familie si i-am urmat.

Dar stii cum e: intelegi lucruri dupa ce s-au intimplat.  Pot sa spun acum – desi pe vremea aceea nu vedeam asta (ride) – ca matematica e o foarte buna educatie pe care poti sa o translatezi apoi in viata, in felul in care analizezi. E un proces in doua directii: iti structureaza mintea, dar inveti si sa structurezi lumea din jurul tau.

Am studiat matematica, la universitate.

(ride) Haide, stii ca totul e structura. Muzica are structura, literatura are structura. Poezia are structura. Si filmul are o structura: ritm , conexiune, fiecare “cut” da un ritm.  E constructie. ca la poduri.

Matematica va ajuta mult in ceea ce faceti.

(in rusa): Dadada (ride)

Cu acest background stiintific, banuiesc ca aveti o buna intelegere a ceea a adus internetul in rutina zilnica a oamenilor. In ce fel credeti ca internetul va schimba modul in care e facut filmul?

Ooo, internetul ii face pe oameni nervosi. Una dintre probleme – nu cu toti, dar cu majoritatea – e ca oamenii cer tot timpul ceva nou: citesc primele rinduri si dupa aia nu mai e interesant pentru ei. mintea lor spune “ da-mi o alta informatie noua”. Si e foarte dificil – daca nu e vorba de poezie – sa descrii lumea in doar citeva cuvinte. Ceea ce traiesc ei pot sa o numesc “boala” si e cumva raspindita printre cei care folosesc lucruri precum facebook sau alte asemenea in care doar te uiti la ce s-a intimplat si cu cine, apoi treci mai departe. In timpul asta pierzi viata care e, de fapt, in detalii.

Dar credeti ca o sa schimbe felul in care vor fi facute filmele?

Pentru mine, nu. Pentru ca fac filme nu pentru ca vreau sa obtin discutii publice despre ele; le fac pentru ca vreau sa pun in fata spectatorilor niste stari, iar ce simt si inteleg ei din film nu mai e treaba mea.

Ce cititi? Fictiune sau nonfictiune?

Fictiune? Ce inseamna fictiune (ride)

Beletristica…

Dostoievski e fictiune? (ride) Cum putem separa ce e fictiune si ce nu? Vezi asta e lumea de astazi, incercam sa facem lucrurile sa para simple.

Bine, sa definesc altfel: nonfictiune ar putea insemna istorie, biografii…

Ok. Uite un exemplu. Aici, sus in camera, am o carte pe care aproape am terminat-o. Austerlitz. W.G. Sebald. E un scriitor german care traieste in Marea Britanie. Cartea asta e despre orice – de la istorie pina la prietenie. O recomand, stilul lui o sa-ti aduca aminte de Nabokov, Proust. (nota mea. in Romania cartea a aparut la editura Curtea Veche)

Mai citesc foarte des Scientific America, o revista in care oamenii de stiinta cu premii Nobel scriu intr-o forma simpla despre lucrurile dificile. E interesant pentru ca ei traiesc – nu stiu daca e chiar corect sa spun asa – in viitor. Ei stiu putin mai mult decit stim noi despre propriile persoane.

Cel mai important lucru este mentalitatea. Noi traim cu radacini vechi in situatii noi. Nu recunoastem acest situatii noi, dar oamenii de stiinta le recunosc pentru ca inteleg cum e lumea structurata, cum se construieste. Pentru cei mai multi oameni viata e ca si cum ai face pasi in fata, dar ochii ii tii in spate, iar stilul acesta de viata e debutul tragediilor.

E tragedia personala a fiecaruia: sa nu recunosti unde esti. Asta e cea mai importanta intrebare: “unde sunt”? Urmeaza: “ce fac?” si “sunt sigur persoana care eu cred ca sunt?”.  Pentru ca adevarata cunoastere a propriilor noastre fiinte apartine de fapt altora.

Oamenii care se uita la mine, de exemplu, de la distanta, cu detasare, stiu despre mine mai multe decit stiu eu…

Nu e confortabil sa stii asta.

Sigur ca nu e confortabil. Dar e o diferenta intre a sti lucrul asta si a nu-l sti. In general traim situatii care sunt in conflict cu precedentele intimplari traite si problema este ca incercam sa prezervam trecutul, uitind sa traim prezentul, sa urmam directia noii situatii. Cind incepi sa-ti tii trecutul ca la muzeu esti impotriva naturii. Oamenii din muzee sunt in cimitire; e ca si cum ti-ai trai viitorul din cimitir. Viata e intotdeauna neprevazut si trebuie sa inveti sa urmezi miscarea ei. Sa accepti imprevizibilul.

Bucuresti, mai 2013

In ceata – In the fog e in cinematografe din acest week end. Toata saptamina viitoare il puteti vedea la cinematograful Studio.

2932
dilememici rautati din lecturile acestui week end

mici rautati din lecturile acestui week end

cum m-am resimtit dupa o saptamina foarte aglomerata, mi-am petrecut mult timp citind week end-ul asta. oboseala mi-a jucat insa feste simpatice pentru ca unele texte le-am asociat cu mici rautati la adresa unora si altora:)

pentru cei care spera sa ajunga scriitori peste noapte  Never trust anyone who writes more than he or she reads. J Patrick Lewis, poet american.

pentru cei (mai ales cele) care scriu texte despre vastele lor experiente sexuale. Anyone who tells you their rules for a happy marriage doesn’t have one. Adam Gopnik, The New Yorker, comentind pentru BBC.

un fragment simpatic cu o sincronicitate minunata  – pe care vi-o explic alta data – e la finalul textului lui Gopnik:

Dogs teach us many things – but above all they teach us how frisky a state loyalty can be.

Dogs, after all – particularly spayed city dogs that have been denied their lusts – have loyalty as an overriding emotion. Ours will wait for hours for one of its family, and then patiently sit right alongside while there is work to be done.

Loyalty is what a dog provides. The ancient joke-name for a dog, Fido, is in truth the most perfect of all dog names – I am faithful. I am loyal. I remain.

Dogs are there to remind us that loyalty is a jumpy, fizzy emotion. Loyalty leaps up at the door and barks with joy at your return – and then immediately goes to sleep at your side. Simple fidelity is the youngest emotion we possess.

pentru cei care cu mare relaxare se simt mici dumnezei in ale criticii de film pe bloguri si dau cu peliculele de toti peretii:

If you pay attention to the movies they will tell you what people desire and fear. Movies are hardly ever about what they seem to be about. Look at a movie that a lot of people love, and you will find something profound, no matter how silly the film may be. Roger Ebert, de aici

pentru mine care, cu 2 mici exceptii, n-am muncit nimic astazi (dar noaptea e lunga:) )

The most useful advice I have ever received as a writer: ‘One, don’t wait for inspiration, just start the damn thing. Two, once you begin, keep on until the end.

tot Roger Ebert.

2260
DONALD SUTHERLANDDONALD SUTHERLAND – viata in fotografii

DONALD SUTHERLAND – viata in fotografii

revista Life publica o serie de fotografii foarte frumoase cu Donald Sutherland, actorul pe care-l stim din Cold Mountain (pt care a fost in RO), Mindrie si prejudecata, The Hunger Games .

sunt secvente din viata lui de dincolo de ecran, din tinerete chiar, pentru ca Sutherland are acum 77 de ani.

iata citeva cadre, restul le puteti gasi aici.

 

 

 

1784
girl-with-the-dragon-tattoo-poster-neil-kellerhouse-2afise de film reinterpretate

afise de film reinterpretate

pentru ca astazi a fost ziua filmelor pe s!mpa (asa s-a nimerit, n-a fost nimic planificat), ba chiar pt mine a fost si noaptea filmelor, sa continuam in aceeasi directie:

neil kellerhouse, un artist american  a reinterpretat citeva dintre afisele unor filme celebre.

melting – (co)topire – as numi eu ideea.

aici site-ul lui cu toate lucrarile.

 

 

The Girl with the dragon tattoo

 

The Girl with the dragon tattoo

 

the social network

2226
Vizual Gopo 2013nominalizarile la premiile Gopo – voi pe cine ati vota?

nominalizarile la premiile Gopo – voi pe cine ati vota?

ca in fiecare an, votez pentru premiile Gopo. astazi s-au anuntat nominalizarile, iata-le mai jos. mi-ar placea sa stiu pe cine ati vota voi.

lipsesc din nominalizari “Dupa Dealuri” la cererea regizorului si sectiunea Cea mai buna actrita in rol principal pentru ca juriul a decis ca nu a avut posibile candidate.

 

Nominalizările la toate categoriile Premiilor Gopo au fost stabilite de un juriu de preselecţie alcătuit din regizorul Marian Crișan, actrița Ana Ularu, producătoarea Velvet Moraru, directorul de imagineAlexandru Sterian, scenografa Viorica Petrovici și criticii de film Cristian Tudor Popescu, Cristi Luca, Alin Ludu Dumbravă, Cristi Mărculescu, Anca Grădinariu.

CEL MAI BUN FILM

DESPRE OAMENI SI MELCI (Romania-Franta, 2012)
Producator: Tudor Giurgiu, Oana Giurgiu (Libra Film, Agat Films)
Regia: Tudor Giurgiu

TOATA LUMEA DIN FAMILIA NOASTRA (Romania-Olanda, 2012)
Producator: Ada Solomon (HiFilm Productions, Circe Films, Abis Studio)
Regia: Radu Jude

UNDEVA LA PALILULA (Romania, 2012)
Producator: Tudor Giurgiu (Libra Film, Studioul Cinematografic al Ministerului Culturii, C-Story Production, Generic Audiovizual, Family Film, Abis Studio, Hai-Hui Entertainment)
Regia: Silviu Purcarete

VISUL LUI ADALBERT (Romania, 2012)
Producator: Gabriel Achim, Monica Lazurean-Gorgan (Green Film, 4Proof Film)
Regia: Gabriel Achim

CEL MAI BUN REGIZOR

GABRIEL ACHIM – VISUL LUI ADALBERT

RADU JUDE – TOATA LUMEA DIN FAMILIA NOASTRA

SILVIU PURCARETE – UNDEVA LA PALILULA

TUDOR GIURGIU – DESPRE OAMENI SI MELCI

CEL MAI BUN ACTOR INTR-UN ROL PRINCIPAL INTR-UN FILM DE LUNG METRAJ FICTIUNE

ADRIAN TITIENI pentru rolul TOCITU din filmul SI CAII SUNT VERZI PE PERETI

GABRIEL SPAHIUpentru rolul IULICA PLOSCARU din filmul VISUL LUI ADALBERT

SERBAN PAVLU pentru rolul TAVI din filmul TOATA LUMEA DIN FAMILIA NOASTRA

CEL MAI BUN ACTOR INTR-UN ROL SECUNDAR INTR-UN FILM DE LUNG METRAJ FICTIUNE

DORU ANA pentru rolul LEFARDAU din filmul VISUL LUI ADALBERT

GABRIEL SPAHIU pentru rolul AUREL din filmul TOATA LUMEA DIN FAMILIA NOASTRA

SORIN LEOVEANU pentru rolul GOGU din filmul UNDEVA LA PALILULA

TUDOR SMOLEANU pentru rolul BUZILA din filmul SI CAII SUNT VERZI PE PERETI

 

CEA MAI BUNA ACTRITA INTR-UN ROL SECUNDAR INTR-UN FILM DE LUNG METRAJ FICTIUNE

ALINA BERZUNTEANU pentru rolul CARMEN din filmul DESPRE OAMENI SI MELCI

MIHAELA SIRBUpentru rolul OTILIA din filmul TOATA LUMEA DIN FAMILIA NOASTRA

OZANA OANCEApentru rolul LIDIA SPATARU din filmul VISUL LUI ADALBERT

TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ pentru rolul ITA din filmul TOATA LUMEA DIN FAMILIA NOASTRA

 

CEL MAI BUN SCENARIU

DAN CHISU SI CAII SUNT VERZI PE PERETI

GABRIEL ACHIM, COSMIN MANOLACHE, VISUL LUI ADALBERT

IONUT TEIANU, DESPRE OAMENI SI MELCI

RADU JUDE, CORINA SABAU TOATA LUMEA DIN FAMILIA NOASTRA

 

CEA MAI BUNA IMAGINE

ADRIAN SILISTEANU , UNDEVA LA PALILULA

LIVIU MARGHIDAN, TATAL FANTOMA

OVIDIU GYARMATH , SI CAII SUNT VERZI PE PERETI

 

CEL MAI BUN MONTAJ

ANDREI IANCU , SI CAII SUNT VERZI PE PERETI

CATALIN CRISTUTIU , UNDEVA LA PALILULA

IOACHIM STROE , TATAL FANTOMA

NITA CHIVULESCU , DESPRE OAMENI SI MELCI

 

CEL MAI BUN SUNET

CRISTINEL SIRLI, CRISTIAN TARNOVETCHI, FLORIN TABACARU
DESPRE OAMENI SI MELCI

ECKEHART DUX, CRISTIAN TARNOVETCHI, ANSGAR FRERICH, DANIEL IRIBAREN
TATAL-FANTOMA

FLORIAN ARDELEAN, DRAGOS STANOMIR, CRISTINEL SIRLI, ALEXIS MARZIN
SI CAII SUNT VERZI PE PERETI

SIMONE GALAVAZI, DANA BUNESCU
TOATA LUMEA DIN FAMILIA NOASTRA

TUDOR PETRE, CRISTINEL SIRLI, CRISTIAN TARNOVETCHI, FLORIN TABACARU
UNDEVA LA PALILULA

 

CEA MAI BUNA MUZICA ORIGINALA

JOHANNES MALFATTI , TATAL FANTOMA

PAUL ILEA, SI CAII SUNT VERZI PE PERETI

VASILE SIRLI, UNDEVA LA PALILULA

VLAICU GOLCEA , DESPRE OAMENI SI MELCI

CELE MAI BUNE DECORURI

GABRIEL NECHITA , TATAL FANTOMA

HELMUT STURMER, DRAGOS BUHAGIAR , UNDEVA LA PALILULA

VALI IGHIGHEANU , VISUL LUI ADALBERT

 

CELE MAI BUNE COSTUME

AUGUSTINA STANCIU , TOATA LUMEA DIN FAMILIA NOASTRA

DANA ISTRATE , DESPRE OAMENI SI MELCI

LIA MANTOC , UNDEVA LA PALILULA

CEL MAI BUN MACHIAJ SI CEA MAI BUNA COAFURA

DANA ROSEANU, MINELA POPA, IONEL POPA, DOINA POPA
UNDEVA LA PALILULA

CRISTINA ILIE, DOMNICA BODOGAN
VISUL LUI ADALBERT

GABRIELA CRETAN, ELENA TUDOR
TATAL FANTOMA

 

CEL MAI BUN FILM DE DEBUT

O LUNA IN THAILANDA
Regia: Paul Negoescu

UNDEVA LA PALILULA
Regia: Silviu Purcarete

VISUL LUI ADALBERT
Regia: Gabriel Achim

 

CEL MAI BUN FILM DOCUMENTAR

8 MARTIE (Romania, 2012)
Producator: Tudor Giurgiu (Libra Film)
Regia: Alexandru Belc

AICI… ADICA ACOLO (Romania, 2012)
Producator: Ada Solomon, Alexandru Solomon (Hi Film Productions)
Regia: Laura Capatana Juller

GONE WILD (Romania, 2012)
Producator: George Bucur, Ton Okkerse (Fundatia ARTA)
Regia: Dan Curean

TURN OFF THE LIGHTS (Romania, 2012)
Producator: Catalin Mitulescu, Daniel Mitulescu (Strada Film)
Regia: Ivana Mladenovic

UN GAND, UN VIS, DOYLE… SI-UN PIX (Romania, 2012)
Producator: Bogdan Ilie-Micu (Mototol Film)
Regia: Bogdan Ilie-Micu

 

CEL MAI BUN SCURTMETRAJ

BLU (Romania, 2012)
Producator: Radu Stancu (DeFilm)
Regia: Nicolae Constantin Tanase

CHEFU’ (Romania, 2011)
Producator: Monica Lazurean-Gorgan (4Proof Film)
Regia: Adrian Sitaru

DE AZI INAINTE (Romania, 2012)
Producator: Mihaela Stoian, Daniel Pirvulescu (Bell Film)
Regia: Dorian Boguta

PASTILA FERICIRII (Romania, 2012)
Producator: Sorin Botoseneanu (UNATC)
Regia: Cecilia Felmeri

TATAL MEU E CEL MAI TARE (Romania, 2012)
Producator: Andrei Boncea (MediaPro Pictures)
Regia: Radu Potcoava

 

PREMIUL „TANARA SPERANTA”

ADRIAN CRISTEA
pentru scenografia filmului
CHEFU’, in regia lui Adrian Sitaru

CATALIN JUGRAVU
pentru rolul Stefan din filmul
DE AZI INAINTE, in regia lui Dorian Boguta

NICOLAE CONSTANTIN TANASE
pentru regia filmului
BLU

RADU STEFAN FULGA
pentru imaginea filmului
GANDACUL, in regia lui Catalin Draghici

 

CEL MAI BUN FILM EUROPEAN (DINTRE CELE DISTRIBUITE IN ROMANIA IN 2012)

LE GAMIN AU VÉLO / BAIATUL CU BICICLETA (Belgia-Franta, 2011)
Regia: Jean-Pierre Dardenne, Luc Dardenne
Distribuitor: Independenta Film

LE HAVRE (Finlanda-Franta-Germania, 2011)
Regia: Aki Kaurismaki
Distribuitor: Independenta Film

HOLY MOTORS/ Motoare sfinte (Franta-Germania, 2012)
Regia: Leos Carax
Distribuitor: Independenta Film

TINKER TAILOR SOLDIER SPY / UN SPION CARE STIA PREA MULTE (Marea Britanie, 2011)
Regia: Tomas Alfredson
Distribuitor: Ro Image 2000

 

PREMIUL PENTRU FILMUL ROMANESC CU CEL MAI MARE SUCCES LA PUBLIC IN 2012

DESPRE OAMENI SI MELCI (cei mai multi spectatori – 63.778)
Producator: Libra Film, Agat Films
Distribuitor: Transilvania Film
Regia: Tudor Giurgiu

MINTE-MA FRUMOS (cele mai mari incasari – 956.036 lei)
Producator: MediaPro Pictures
Distribuitor: MediaPro Distribution
Regia: Iura Luncasu

2090
tortcinti prost. bine ca scrii.

cinti prost. bine ca scrii.

luni am primit un tort mare si frumos de la Romtelecom

 

 

au venit Charlie Chaplin si Marilyn Monroe la usa (pe bune, erau simpatici) si m-au anuntat ca Romtelecom are de acum incolo mai multe canale cu filme (unul cu scurt metraje care-mi suride mie – Shorts Tv) reunite sub numele Studiourile Romtelecom si o noua identitate vizuala .

 

 

de atunci m-am straduit sa marit cit mai mult din tort ca sa nu fiu tentata sa maninc eu prea mult din el.

mai devreme am fost la vecina mea de palier (70 si ceva de primaveri, simpatica tare); n-a fost zilele astea pe acasa si cum am auzit miscare hop si eu sa-i duc o felie generoasa de tort.

sun la usa, ii dau tortul, ride de mine ca nu mai maninc dulciuri, imi multumeste si, cind sa inchida usa, revine si-mi zice:

– la inceputul anului ai ascultat mult un cintec noaptea…

– aaa, da, scriam si cind scriu ma ajuta muzica. nu stiam ca a fost asa de tare si ca l-ati auzit.

– am insomnii, aud orice zgomot noaptea. nu cintecul era problema: tu. cinti prost.

i-am spus ca era un cintec simpatic si daca vrea i-l dau sa-l asculte. a inceput sa rida. m-am intors in casa, am deschis youtube, am pus cintecelul.

l-a ascultat si-a zis.

– mama, e bine ca tu scrii.

2199
waltzprinz de Oscar

prinz de Oscar

in fiecare an, inainte de ceremonia Oscarurilor, nominalizatii se intilnesc la un prinz informal, de imprietenire.

pentru Oscar 2013 , prinzul s-a intimplat ieri.

iata citeva fotografii.

am sa incep cu domnul Joaquin Phoenix pentru ca am si o veste buna atasata. doamna din fotografie e sora lui, ea l-a insotit la prinz, deci… mai avem o speranta.

 

 

continuam cu domnul Denzel Washington, pe acelasi criteriu important: domn pe care l-as lua acasa

pentru audienta feminina, inca doi domni cu priza la public (doresc sa spun ca lui Bradley Cooper ii sta mai bine tuns si sper ca look-ul asta e pentru un film, nu pentru ca asa i se pare lui ca e frumusel)

 

si-acum doua rochii dragutze

 

iar pentru sfirsit THE ACTOR, Dlul Waltz

 

ceremonia Oscarurilor are loc pe 24 februarie, mai avem timp sa ne distram si sa pariem pina atunci pe cistigatori.

1543

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!