Tag : frica

shutterstock_feardespre eliminarea senzatiei de frica din creierul nostru

despre eliminarea senzatiei de frica din creierul nostru

in intrebarea “poate stiinta sa faca frica sa dispara?” nu e vorba de partea filosofica a lucrurilor; in sensul ca daca stii mai multe, poti sa intelegi mai mult si nu mai ti-e frica de multe.

e pur si simplu despre eliminarea senzatiei de frica din creierul nostru realizata pe cale medicala la fel ca eliminarea senzatiei de durere (pe care,de foarte multi ani, o amelioram sau o facem sa dispara cu medicamente ).

ei bine, exista un studiu facut de o doamna de la Universitatea din Bonn, Monika Eckstein, care isi propune sa demonstreze ca frica poate fi redusa sau eliminata pe cale medicala.

in cadrul acestui studiu unui numar de 62 de barbati le-a fost administrata oxitocina (un hormon pe care corpul in elimina in cantitati mari in momentele de “fericire” – e supranumit si hormonul dragostei pentru ca apare in timpul uneii relatii sexuale, in timpul indragostelii etc).

odata administrata oxitocina s-a observat ca centrii nervosi responsabili pentru anxietate nu mai functioneaza la capacitatea maxima.

Eckstein spune ca nu recomanda inca administrarea oxitocinei in context medical, dar spune ca studiul ei poate ajuta in tratarea multor boli.

o parte interesanta din studiul ei despre care puteti citi in Scientific American aici vorbeste despre crearea amintirilor pe care creierul le asociaza cu frica. amintiri care sunt provocate de stimuli aflati in amigdala.

dincolo de gindul meu “si cei care si-au scos amigdalele sunt mai curajosi?” (da, amigdala e o regiune din creier, nu se refera la formatiunile localizate in git, dar e o gluma:) ), mai e o observatie “ne nastem fara nicio frica. pe drum reactionam diferit la intimplari, ne prompteaza altii explicindu-ne ca sunt diverse pericole si… creierul nostru invata ce e frica formindu-si singur amprente ale memoriei pentru diferite situatii.”

sa cititi studiul ca sa intelegeti, inca o data si inca o data, ceea ce imi place sa rezum in “cele mai mari razboaie sunt in mintea noastra, nu in afara ei”

foto cover shutterstock

3340
fericitaFIFI & THE CITY: Schimbarea – de ce ne e frica?

FIFI & THE CITY: Schimbarea – de ce ne e frica?

text de Cristina Popa

Cea mai mare schimbare in viata mea am facut-o acum un an. Cineva m-a tras de maneca si m-a intrebat: Tu, unde esti tu in viata ta? Ok…grijile, problemele tuturor, te ocupi de toate. Dar tu, unde esti tu in viata ta? In ce rand…hmm, stateam cam in spate, mi-am dat seama. Eu in viata mea. Si am schimbat asta. De tot. M-am mutat in fata. In primul rand. Cu tupeu. M-am urcat chiar pe scena vietii. Cu egoism, ar spune unii. Cu dragoste pentru mine, as spune eu. A fost cea mai mare schimbare. Si nu, nu pentru ca imi propusesem ci pentru ca cineva mi-a aratat unde imi e locul.

Mi-am intrebat prietenii: “ Care e cea mai radicala schimbare pe care ai facut-o si cum ti-ai invins teama? Te-a ajutat cineva?”

Este sondajul cu cele mai emotionante raspunsuri pe care le-am primit pina acum aici pe blog.

Cea mai mare schimbare a fost sa las totul in urma la Cluj, un job si o relatie de patru ani care scartaia, si sa vin in Bucuresti desi nu aveam pe nimeni aici care sa ma sprijine. Mi-a fost greu dar am intalnit oameni minunati si am ajuns la concluzia ca am facut foarte bine. Nu apreciez oamenii care stau in zona de confort. Lasitatea are un pret enorm de mare pe care il platesti doar la finalul vietii. Atunci cand te uiti in urma si realizezi ca n-ai trait. Stii cum face vitelul care nu vrea sa paraseasca grajdul cand a crescut? Asa e si cu teama de schimbare. E alimentata de prostie.

Cum adica schimbare? La ce te referi? Ca eu nu am curaj nici sa ma tund :))

O schimbare radicala inseamna o schimbare care iti reseteaza ceva legat de tine, de modul de viata, de cum gândești, de cum te comporti. Uneori spunem ca: o sa imi schimb radical gândirea! De ce, cine ti-a impus? Cine te ajuta? De ce o faci? Pai e simplu: gândești big, esti big , devii big. In comportament, in felul cum Iubești, cum spui buna dimineata, cum iti lasi copilul la scoala si cum ceri restul la pachetul de țigări de la vanzatorul care se face ca a uitat. Daca devii mai îngăduitor cu tine , ti-ai schimbat radical gândirea fata de ceilalți. Altfel te înțeleg, te privesc, te agreează in cercul lor sau pur si simplu iti spun: stii, imi place cum gândești. Te-ai schimbat mult, radical as spune. Si vine întrebarea: Cine te-a ajutat? Eu. Eu pentru ca de astăzi am vrut sa fiu doar eu si nu acel pentru ceilalți. Cea mai radicala schimbare a mea? A fost cand am vrut sa trăiesc din nou. După infarct. Sa mănânc pentru ca imi place mâncarea si nu ca trebuie sa mănânc. Sa ma trezesc dimineata devreme sa vad soarele rasarind si nu sa ma trezesc ca trebuie sa ma scol. Pe scurt : sa fiu eu! De cine am avut nevoie ? De o clipa de eternitate . Ca sa vad cat de scurta e viata…

Moartea tatalui meu m-a determinat sa merg la terapeut, iar asta mi-a schimbat viata. Evenimentul respectiv m-a determinat sa merg. Pentru ca nu mai putea nimeni sa imi explice coerent de ce…

Mai mult raspunsuri foarte emotionante puteti citi la Fifi pe blog.

*

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

 

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

1779
test de sarcinaFifi &The City: cea mai mare teama cind afli ca esti gravida

Fifi &The City: cea mai mare teama cind afli ca esti gravida

Text de Cristina Popa

In viata cind nu ai o pereche, un apartinator ca sa zic asa, răsar din partea anturajului niste intrebari clasice. Sunt patru si vin ca un tavalug.

1.     Cand o sa ai si tu pe cineva?

2.     Aaa, in sfarsit! Cand te casatoresti?

3.      Mah, da mai copilariti mult, nu faci si tu un copil?

4.     Vaii, da ce copil reusit! Un fratior, o surioara?

Cam asta e setul de patru intrebari clasice pe care le auzim toti si le urâm toţi.

Cea mai nepotrivita e aia cu copilul. Pur si simplu as vrea sa va ganditi si sa nu mai puneti aceasta intrebare. Daca se poate niciodata. Sunt femei care nu pot face copii si care nu vor sa spuna ca au pierdut sarcini sau nu pot concepe. Sau pur si simplu nu vor sa faca un copil si n-au datoria sa stea sa explice asta.

Cand am aflat ca sunt insarcinata a fost bucuria cea mai mare din lume. Aveam 35 de ani. Cam tarziu, a comentat gura lumii. Acum la rece va spun: multe lucruri le-am facut tarziu in viata, dar n-am regrete din cauza asta.

Nu am avut probleme medicale, doar ca am vrut sa fac acest copil cind am simtit eu, nu cind a vrut publicul telespectator.  Am sperat la gemeni sau la un baiat. Avea sa il cheme Vlad. Am facut o fata MINUNATĂ. O cheama Maria.

N-am avut cine stie ce frici in sarcina. Gravida neinfricata imi spunea ginecologul. Eram sigura ca voi livra tarii un copil viabil, sanatos.  Mi-a fost frica de nasterea naturala si am ales sa nasc prin cezarianacuanestezietotala. Nu imi pare rau nicio secunda de alegerea pe care am făcut-o.

De ce le e frică femeilor când află că aşteaptă un copil? Iata raspunsurile prietenelor mele.

Nu m-am temut de nimic, caci am realizat in timp si secvential ca eu diva nu voi mai putea fi aceeasi, iar el, copilul era musai sa aiba o sexy mama !!! Nu m-am gandit la nimic rau, m-am bucurat de fiecare pas facut, de fiecare cm din talie prins luna de luna la cingatoare, de multele ciocolati devorate si de momente de dragoste …asa ca pentru o gravida !!! M-am temut , totusi, ca voi pierde din splendoarea suprema a iubirii, ca dragostea va avea variabile si interpretari, că EL …ma va privi altfel si ma va dori …mai putin !!!! La inceput …m-a iubit ..putin spre deloc !!! A lasat mult loc pentru frustrari ..si angoase !!! Apoi, ca din nimic, ne-am regasit, ne-am dorit, ne-am….faurit un nou univers de dorinte !!!

***

Cea mai mare frică a mea a fost…

continuarea aici unde aflati cum una dintre prietenele lui FIFI a facut naveta cit era insarcinata si se temea sa nu nasca pe drum.

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

 

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

foto cover shutterstock

2150
supararece-ai face daca nu ti-ar fi frica?

ce-ai face daca nu ti-ar fi frica?

ce-ati face daca nu ti-ar fi frica? ceva mare, important, ceva care sa-ti schimbe fundamental viata. sau sa o schimbe pe a altuia…

…….. m-as mai indragosti. tu?

m-as casatori.

*

am purtat putin mai devreme aceasta conversatie cu un prieten si m-am gindit ca e un bun pretext ca sa aflu si de la voi ce ati face daca nu v-ar fi frica.

ceva mare, important, ceva care sa-ti schimbe fundamental viata. sau sa o schimbe pe a altuia… poate sa fie si ceva ceva nesemnificativ pentru ceilalti, sa fie important doar pentru tine

*

lasati-mi comentariile aici, anonime, semnati-va doar cu numele mic si virsta.

daca adun suficiente raspunsuri autentice, fac un ebook simpa

 

300x250ti-e frica?

ti-e frica?

la oameni, un raspuns la frica se intimpla in mai putin de 40 de milisecunde.

cind apare stimulul de frica,  o doza masiva de adrenalina iti face muschii sa se incordeze pentru a lupta cu ceea ce creierul considera pericol, bataile inimii cresc, transpiri ca sa nu te supraincalzesti, pupilele se dilata ca sa poti vedea in intuneric chiar daca esti in cea mai mare lumina.

in 40 de milisecunde ajungi un animal de prada care se lupta pentru supravietuire.

reactia asta poate veni de la orice iti provoaca frica: un gindac, un loc intunecat sau un hot care e pe cale sa te omoare.

in 40 de milisecunde, 5 parti din creierul tau intra in actiune

  • Talamusul –  decide unde sa trimita senzorii care sa primeasca informatia despre pericol ( urechi, gura, piele etc)
  • Sensorii cortexului – interpreteaza informatiile
  • Hippocampusul –  care pastreaza amintirile constiente –  proceseaza stimulii ca sa stabileasca un context pentru ei
  • Amigdala – decodifica emotiile, stabileste amenintarile, pastreaza fricile in memorie
  • Hipothalamusul – activeaza raspunsul animalic, pentru lupta de supravietuire.

si ti-a luat de 1000 de ori mai mult ca sa citesti toate astea despre frica.

***

in ciuda faptului ca fiecare dintre noi reactioneaza la frica in acelasi fel, neurostiinta inca nu a gasit un mod pentru a cuantifica frica.
uneori ceea ce ne aduce impreuna sunt tocmai lucrurile de care ne este tuturor frica. si, intr-un mod straniu, celor mai multor oameni le e frica de libertate, in sensul ei cel mai pur. definitia lui Noica, “neatirnarea de oameni si de lucruri”.

“Ti-e frica?” e tag line-ul primului film romanesc cu vampiri – Domnisoara Christina, inspirat de nuvela lui Mircea Eliade. Intra pe ecrane de Halloween.

***

mie mi-e frica de vorbitul in public, de suferinta (cind e in dreptul celor dragi si nu pot face nimic).

tie de ce ti-e frica?

1584
shutterstok lightlumina de pe drumurile pe care n-au fost altii

lumina de pe drumurile pe care n-au fost altii

intr-o inregistrare care a fost difuzata astazi la Smart FM, Cristina Stanciulescu cea care realizeaza Interviurile SMART, m-a intrebat daca nu mi-e frica sa merg pe drumurile pe care n-au mers altii, facind aluzie la faptul ca e parte din mine sa fac de cite ori este posibil lucrurile diferit de ceilalti.

in timp ce rostea intrebarea, mintea mea a asociat cuvintul “drumul”  nu in sensul metaforic, ci in cel direct si aveam in minte o autostrada sofisticata cu multe benzi pe care merge multa lume in viteza, dar si reversul – un drum pe munte, nici macar pietruit, ingust.

si mi-am dat seama ca, pe oricare dintre aceste drumuri, mi-ar fi frica daca ar fi intuneric si daca n-as stii ce se afla la capatul lui.

***

toti avem drumuri pe care mergem prima data prin viata, chiar daca reprezinta carari batute inainte de altii: cind ne indragostim prima oara, cind mergem la scoala prima oara, sau la primul loc de munca, sau ne mutam intr-o casa cu iubitul/(a), cind ni se naste primul copil sau… lista e lunga.

ce e “prima data” pentru mine poate sa fie banal pentru altul, dar si pentru el exista, astazi, acum, o prima data de la ceva. un drum pe care n-a mai fost.

toti avem frica de a merge pe un drum necunoscut, mai ales cind el pare salbatic, intunecat si nici nu stim foarte bine unde duce.

doar ca daca stam si ne ascultam, daca ne preocupam sa ne luminam mintea, reusim sa facem lumina si pe carile pe care mergem.

frica dispare intotdeauna in prezenta LUMINII.

*

despre asta i-am vorbit Cristinei Stanciulescu, despre a te lupta cu frica de a merge pe carari noi, luminindu-ti mintea.

despre constientizarea faptului ca cele mai mari razboaie sunt in mintea noastra si nu in afara ei. si ca uneori cind noi nu putem face lumina, putem cere sprijinul prietenilor sau… oamenilor luminati. (si nu, n-are legatura cu religia ceea ce cred si scriu aic

daca te gindesti la asta cind ti se pare ca nu mai gasesti drumul apar din tine, sau de la cei din apropierea ta,  suficiente surse de energie ca sa se aprinda ceva lumina pe carare.

foto via shutterstock

1824
fericitaspinzuratoarea

spinzuratoarea

ne petrecem mult timp visind spre fericire. chiar si cind nu dormim, sau mai ales atunci.

unii dintre noi isi cauta fericirea in interiorul unui sistem (cu toate regulile devenite standarde de viata), altii cred ca ar fi fericiti tocmai daca n-ar face parte din niciun sistem. iar unii incearca sa impace calea de mijloc – subordonati sistemului si regulilor lui sperind ca o sa le incalce de cite ori vor dori.

in oricare dintre situatii, 3 litere fac diferenta actiunilor si a drumului pe care-l vom urma: E, I, T.  si nici macar nu formeaza singure un cuvint.

dar atunci cind dispar formeaza o balanta care masoara tristetea.

ati jucat vreodata spinzuratoarea?

later edit: asezate altfel literele eliminate pot forma un cuvint: “TIE”. poate e despre a da. celuilalt, in discurs direct, adica TIE.

 

3235
fricafight the fear

fight the fear

ne petrecem o multime de timp ca sa invatam sa ne invingem fricile.

 

frica de X lucru/om/fapta e, la inceput, in mintea noastra un obstacol greu de trecut. ne motivam (sau ne motiveaza altii), invatam (sau ne invata altii) si progresam zilnic cite putin in pregatirea pentru competitia in care trebuie sa ne confruntam (pentru ca, nu e cale de scapare, ne vom confrunta in cele din urma); ca un antrenament de sportiv. cu perseverenta.

 

cind ajungem fata in fata cu EA, ca intr-un ring, incepe lupta: da si ea, dam si noi.  ne lovim, ne ranim, dar daca suntem bine pregatiti (daca ne-am motivat si antrenat suficient) o invingem.

 

adrenalina pe care o emite corpul nostru la stress-ul de a ne fi aflat fata in fata cu frica, plus bucuria victoriei, dau un cocktail periculos.

unii oameni devin dependenti de senzatia asta. sunt dintre cei care-si duc corpul si mintea dincolo de ce credem noi ca e omenesc.

altii pierd lupta usor, le e greu sa tina in echilibru balanta pe care se afla si frica si curajul. si se intorc la antrenamente ca sa fie mai bine pregatiti la urmatoarea confruntare.

dar mai sunt si dintre cei care , dupa multe exercitii, cu o rigoare matematica uluitoare aseaza balanta intr-un echilibru perfect. dupa legi pe care nici nu stiu sa le explice au invatat sa puna in talerele balantei cantitati egale de efort, perseverenta, motivatie ca sa compenseze frica.

oamenii astia misca lumea.

***

citesc despre box, despre adrenalina performance-ului live (muzical, teatral, public speaking  etc), de aici aceste ginduri.

“fight the fear” suna mai bine in engleza decit in romana: sa invingi frica:)

2156

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!