Cum sarbatoriti cind ajungeti pe virful muntelui, dupa un efort de 2 luni?, a intrebat cineva la conferinta de presa cu alpinistul Horia Colibasanu, in urma cu citeva zile la sediul principalului lui sponsor, Koyos.ro
– Atunci? In niciun fel. Din cauza altitudinii, ai un usor endem cerebral – capul te stringe, miscarile si gindurile sunt foarte lente-, e frig si tot ce-ti doresti e sa pui steagul pe virf, sa inregistrezi mesajele si sa o iei cit mai repede inapoi catre tabara de baza. A doua zi, dupa ce ai dormit, in tabara, dimineata, sarbatoresti cu ceilalti alpinisti rememorindu-ti succesul; unii sunt din echipa ta, altii incearca in ziua aceea sa urce. Pentru sarbatoarea aia, de a doua zi dimineata, muncesti ani.
Cind l-am ascultat pe Horia Colibasanu descriindu-si fericirea – atingerea virfului Makalu (Himalaya)- m-am gindit ca in sport, ca si in viata, fericirea in stare pura nu o gindesti, doar o traiesti.
Te prinzi ca ceea ce ai trait e ceva special si-i dai numele de fericire, cind rememorezi intimplarea.
Si noi, ca fraierii, tot ce ne dorim e sa fim fericiti. De cite ori n-om fi fost noi fericiti – in cea mai pura forma – si n-am avut timp sa rememoram ca sa etichetam intimplarea?!
Pure Hapiness – pictura de Natalie Holland