Banuiesc ca multi dintre voi stiu serialul Homeland despre lupta CIA cu teroristii islamisti.
Stiu oameni care au scris la rindul lor scenarii de succes si care au fost fascinati de constructia episoadelor primelor trei serii Homeland – cind practic actiunea sta in 2 personaje, in conflictul (iubire amestecata cu ura si teama) intre agentul CIA – Claire Danes si un fost ofiter care a fost ostatic multi ani intr-o tabara a teroristilor.
Au fost fascinati de abilitatea scenaristilor de a gasi noi cai de a “rasuci” actiunea si de a capta atentia publicului, de a crea noi tensiuni care sa fie credibile in economia personajelor.
Dar cred ca sunt mai putini cei care sa fi vazut The Honourable Woman, povestea unei femei de afaceri care construieste business pe linia subtire a unei posibile rezolvari a conflicului dintre palestinieni si israelieni. O mini serie BBC cu 8 episoade, foarte bine realizata, cu o Maggie Gyllenhaal in ipostaza unei femei puternice si in control care=si dezvaluie cu fiecare nou episod o latura vulnerabila, si mai vulnerabila, pina la distrugerea puterii si onoarei sale.
Un super thriller politic, accesorizat cu spionaj si cu dezbracarea de imagini construite a unei femei puternice pentru a ajunge la esenta ei. Si, din nou, cu schimbari de directie in scenariu care va vor lasa cu gura cascata.
Britanicii, cu serialele pe care le-au realizat in ultimii ani, incep sa fie o concurenta serioasa pentru americani, pentru Netflix sau HBO. (Am mai scris despre o alta miniserie britanica, Black Mirror, aici, si am sa scriu curind despre The Missing – mini seria in care joaca si Anamaria Marinca)
*
In contextul ultimelor atentate, cu momente in care o lume intreaga s-a uitat la televizor urmarind simultan actiunile unor teroristi care pareau scoase dintr-un scenariu de film (un fel de Black Mirror – primul episod – pus fata in fata cu Homeland), realitatea pare ca depaseste cu mult imaginatia scenaristilor.
E o secventa in cea mai recenta serie Homeland (numarul 4) cind Carrie Mathison (personajul lui Claire Danes) ajunge la o manifestatie publica de omagiere a unui terorist. Se apropie de el in multime si vrea sa scoata arma sa-l omoare. Seful securitatii pakistaneze – care o place – vine si o opreste, aratindu-i ca in masina cu teroristul e unul dintre sefii CIA.
Zilele astea mai mult ca oricind m-am gindit ca viata bate filmul, ca scenaristii se joaca cu mintea noastra dupa niste scheme logice demonstrate ca au efect in structurile narative pe care le creeaza, tehnici care se rafineaza si se perfectioneaza pentru ca dorinta de audienta e tot mai mare. Apoi se formeazaa un cerc vicios pentru ca altii se inspira din creatiile scenaristilor si le transforma cu mijloacele lor intr-o realitate care ne doare; din care se vor inspira din nou scenaristii.
(nu, nu e intimplator ca in fotografia de promovare a noii serii Homeland Claire Danes seamana putin cu Scufita Rosie. E si asta o cale de a capta audienta pentru ca avem o imagine familiara a carei semnificatie a fost reinterpretata, dar e si o modalitate de a ne spune fara sa fi fost rostit sau scris vreun cuvint ca ea e victima, e vulnerabila si e intr-o padure de lupi rai)
