domnul Putin a interzis recent, prin lege, folosirea unor cuvinte care i se pareau urite. e foarte posibil ca in RO sa ne intoarcem curind la a interzice tiparirea unor autori pentru ca autoritatilor li se par nepotriviti.
ma bucur ca editura Polirom reactioneaza ferm la balivernele dlui premier si mi-ar placea foarte tare ca domnia sa sa-si ceara scuze.
stiu ca n-o s-o faca pentru ca deja se simte un mic Dumnezeu care poate face orice vrea, oricind vrea.
Reactia Editurii Polirom la atacurile premierului Romaniei
Recentele atacuri ale premierului Romaniei indreptate impotriva unor intelectuali de frunte ai tarii nu pot decit sa consterneze si sa ne ingrijoreze in acelasi timp.
Calomniile, acuzatiile inchipuite, etichetarile rudimentare amintind de vremuri pe care le credeam apuse, propaganda de partid cu pretentie de judecati de valoare, toate acestea (si nu numai) au reinceput sa infesteze viata noastra culturala si sa-i aduca serioase prejudicii.
Sub conducerea lui Horia-Roman Patapievici, echipa Institutului Cultural Roman a obtinut rezultate deosebite si evidente in ce priveste promovarea culturii scrise in lume. In doar citiva ani, ICR devenise principala institutie culturala a tarii, cu o recunoastere internationala de necontestat. Urmarile asa-zisei reorganizari sunt cunoscute, fiind lesne de evaluat fie si prin reducerea drastica a numarului de traduceri ale operelor autorilor romani publicate in strainatate.
Revoltatoare sunt si jignirile aduse unuia dintre intelectualii de frunte ai tarii, profesorul Mircea Mihaies, autor si colaborator de prestigiu al editurii noastre. Opera lui este astazi larg recunoscuta atit in Romania, cit si in strainatate. A-l califica drept anti-roman, nazist, fascist batrin etc. constituie nu doar o lipsa de bun-simt, ci o deviere de la un discurs rational, un derapaj greu de imaginat la un politician responsabil.
Solicitam – impreuna cu toti cei care si-au manifestat indignarea fata de astfel de practici – ca premierul Romaniei sa renunte la calomnieri ce nu ii fac cinste. Solicitam ca preocuparile sale sa aiba in vedere starea grava in care se afla cultura nationala ca urmare a subfinantarii, si nu rafuielile politice personale sau de partid. Cultura scrisa a fost desfigurata vreme de prea multe decenii de indicatii, cenzura, etichetari ideologice si procese de intentii ca sa mai dorim sa ne intoarcem la acel trecut.
Polirom reactioneaza la acuzatiile ICR
ma bucur foarte mult ca Editura Polirom a decis sa ia o pozitie publica in raport cu comunicatul ICR privind activitatea scriitorului Filip Florian. ieri cind citeam pe site-urile de stiri polemica dintre Andrei Marga si Filip Florian, cuvintele urite pe care domnul Marga le spunea/scria despre Filip Florian eram extrem de necajita ca jurnalistii nu dadeau context.
Filip Florian e unul dintre cei mai apreciati scriitori romani peste hotare. E tradus in multe tari de edituri prestigioase, iar el – ca om, caracter – este de un mare bun simt si o mare sensibilitate. Am avut placerea sa-l cunosc (fiind o mare fana a cartilor lui, am scris de multe ori despre el, articolele le puteti gasi aici ) si chiar sa-l intervievez si pot sa spun ca este un om de o finete remarcabila.
Faptul ca domnul Marga isi permite sa scrie asa despre un asemenea om il pun pe seama lipsei de informatii, dincolo de lipsa de decenta. Poate ca nu i-a citit cartile (desi e foarte cunoscut si ar fi fost la lecturi obligatorii). Poate ca a fost ocupat cu altceva in loc cu lecturile.
Are insa consilieri care sigur stiu cine e Filip Florian si care e activitatea lui. Ma intreb insa daca-i (mai) asculta in momentele sale de furie (caci numai intr-o furie vecina cu nebunia ai putea scrie ceea ce a scris domnia sa)
mai jos comunicatul Polirom
***
Protest public al Editurii Polirom la adresa dreptului la replica semnat de Biroul de Presa al ICR, publicat in revista Observator cultural
In urma dreptului la replica semnat de Biroul de Presa al ICR, nr. 3301 din 19.03.2013, publicat in aceeasi zi pe site-ul revistei Observator cultural si preluat de alte institutii de presa, Editura Polirom face urmatoarele precizari:
1. Consideram ca, prin tonul reactiei de presa, prin vehementa afirmatiilor, se aduce atingere libertatii de exprimare a scriitorului in spatiul public, una egala cu a oricarui alt cetatean roman. Ingrijorarea noastra e cu atit mai mare cu cit nu este vorba despre primul material semnat de Biroul de Presa al ICR din care se degaja aceasta atitudine.
2. Ne-am asteptat si ne asteptam in continuare ca limbajul folosit in spatiul public, cu atit mai mult in cel cultural, sa se mentina la un anumit nivel de decenta. Avind in vedere acest aspect, consideram ca persiflarea, agresivitatea, minimalizarea operei unui scriitor important devin stupefiante in context, nefiind nicidecum demne de comunicarea culturala, mai cu seama cind vorbim despre o institutie publica importanta precum ICR.
3. Fara a intra intr-o discutie care tine mai degraba de competenta criticii literare, consideram ca o informare prealabila cu privire la receptarea operei unui scriitor, in tara si strainatate, e obligatorie inainte de a se face orice observatie in acest sens. Indiferent insa de calitatea acestei receptari, care in cazul scriitorului Filip Florian este exceptionala, credem ca nu este firesc ca o asemenea discutie sa fie introdusa in spatiul public de o institutie precum ICR, al carei rol ar trebui sa fie promovarea culturii romane in ansamblu, si nu denigrarea unora dintre reprezentantii ei.
Avind in vedere toate aceste aspecte, Editura Polirom protesteaza public fata de modul in care Institutul Cultural Roman intelege, in ultima vreme, sa dialogheze cu scriitorii romani. Si ne exprimam totodata speranta ca acest semnal va fi receptat in sensul lui real, al unei firesti ingrijorari.
Editura Polirom
Iasi, 20.03.2013
e oficial: e ceva f f f gresit in mintea domnului Andrei Marga
in urma cu citeva minute, adica la 18.01 , ICR a trimis urmatorul mail, semnat de Andrei Marga
din nou se razboieste pe banii si timpul angajatilor ICR si e ceva fundamental gresit in mintea sa, de la orgoliu pina la… scriere care e obraznic agresiva, ceea ce pentru un director al unui institut care tine de MAE, de diplomatie, NU e permis.
e o mare uimire cum toata lumea protesteaza la ce face dl Marga si dinsul isi vede de treaba nestingherit.
***
Supărarea pe cei care răspund
Andrei Marga
Andrei Pleșu atacă continuu fără a se informa, iar dacă îndrăznești să îi răspunzi ești deja „în derapaj”. Îmi pare rău că trebuie să revin la dânsul și o fac, mărturisesc, cu reținere și doar obligat de noile sale minciuni sistematizate cu privire la Institutul Cultural Român actual și la modesta mea persoană.
Nu am avut în ultimii zece ani vreo discuție, necum dezbatere, cu Andrei Pleșu sau cu cei care mă invocă, pentru a se putea pronunța avizat asupra a ceea ce gândesc. Informarea prealabilă discutării unui subiect nu-i obsedează. Vehemența, știm bine, nu este, însă, argument.
Dacă s-ar informa cu acuratețe, Andrei Pleșu ar constata că nu a fost invitatul ICR la Salon du Livre (22-25 martie 2013), ci invitatul editurii franceze la care ICR a plătit traducerea volumului său. El spune că instituția din partea căreia a beneficiat financiar este „în plin derapaj”, dar nu indică vreun fapt. Nici nu poate indica, căci nu există astfel de fapte. Este oare derapaj să aduci o nouă strategie în ICR, care să readucă instituția la misiunea pe care legea i-o încredințează? Este derapaj să sincronizezi înțelegerea culturii? Este derapaj să pui capăt scurgerii de bani publici în beneficiul abuziv al unor persoane? Este derapaj defeudalizarea instituției? Este derapaj să pui în joc programe noi pentru creatorii din varii domenii ale culturii? Este „răfuială politică” limpezirea unor fapte aflate la limita legii, conform obligațiilor legale? Este derapaj să înnoiești personalul din străinătate pentru o nouă imagine a țării? Este derapaj transparența completă, care se observă în tot ceea ce face ICR? Este derapaj să faci concursuri pe posturi, în locul numirilor preferențiale?
Dacă s-ar informa cu acuratețe, Andrei Pleșu și cei care îl acompaniază ar constata că ICR nu „a contaminat organizarea Salonului”, căci aceasta aparține firmei franco-engleze.
Pot lungi lista întrebărilor de mai sus. Andrei Pleșu se lasă vizibil furat de cuvinte și zvonuri și nu mai găsește sub picioare realitatea. Când va avea paciența să verifice vorbele sale își va putea da seama cât de goale sunt. Deocamdată el se supără pe cei din jur pentru că nu-i împărtășesc fără să cârtească vorbele.
Se înțelege că fiecare dintre cei care sunt invitați – de către partea franceză, de ICR sau Ministerul Culturii – procedează cum dorește. Dorim ca fiecare să participe, dar respectăm decizia fiecăruia. Nu este, însă, demn ca o decizie sau alta pe care o iei să o pui în seama altuia.
Precizăm și pentru cei care au ales să nu răspundă invitației franceze că grupul celor peste o sută de autori prezenți la Salon du Livre – Nicolae Breban, Eugen Simion, Matei Vișniec, Eugen Uricariu, Nicolae Manolescu, Dan Berindei, Norman Manea, Marius Sala, Stelian Tănase, Mircea Dinescu, Ileana Mălăncioiu, Ioana Drăgan, Gabriela Adameșteanu, Dumitru Țepeneag, Ana Blandiana; Mircea Martin, Ion Mureșan, Paul Cernat, Virgil Tănase și mulți alții, împreună cu numeroase edituri din țară și din străinătate – reprezintă convingător cultura română. Nicio persoană nu poate confisca această cultură.
dl Andrei Marga despre dl Andrei Plesu “un frustrat in fata istoriei” :(
domnul Andrei Marga a trimis un comunicat de presa in urma cu 3 ore. simbata la prinz. ca sa ne spuna ca dinsul crede ca dl Andrei Plesu este “un frustrat in fata istoriei”.
simbata la prinz, biroul de presa al ICR trimite un comunicat de presa ca sa rezolve o problema de orgoliu a domnului Marga si n-as vrea sa-i intreb pe angajatii de acolo cam cit i-a presat sa publice creatia sa artistica. daca o analizam remarcam: frustrare, furie, un ego imens (aproape ca pare un mic Dumnezeu), aroganta. si dincolo de toate, intr-un limbaj care se vrea pretios – pendant – elegant, o mare aroganta si o incredibila, ma iertati, mitocanie.
textul este integral mai jos. l-am citit si am un singur gind: oare ce ia domnul Marga? as vrea sa ma feresc toata viata de ce ia dumnealui.
***
in lumea mea, mai putin pretioasa si mai putin dornica de afirmare or de recuperare a onoarei patate, cind cineva are o problema cu altcineva ii da un telefon, ies la o cafea si isi spun parerea.
***
De la: Biroul de Presă <[email protected]>
Data: 23 februarie 2013, 13:22
Subiect: Andrei Marga, Ochiul curtii
Către:
*
OCHIUL CURTII
Andrei Marga
23 februarie 2013L-am tratat mereu pe Andrei Plesu cu un amestec de colegialitate si condescendenta. Fiind impreuna in Guvernul Radu Vasile, l-am pus alaturi de cei pe care i-am tratat cu respect. Devenind intre timp, se pare, ochiul curtii, Andrei Plesu ma ataca, inauntrul unei ofensive mai largi impotriva a tot ceea ce este viu si promitator in tara, dupa aprilie 2012, cand a inceput schimbarea regimului din Romania. Crin Antonescu, Victor Ponta, Cristina Anghel, Ioan Ghise, Petre Roman sunt, de asemenea, tintele sale. Nu merita sa comentez sfatoseniile unui frustrat in fata istoriei. Cu toate acestea, fac cinci mentiuni.
In primul rand, nu exista nicio proba pentru sustinerile sale in ceea ce ma priveste. Eu nu am fost servitorul unei curti ce va sfarsi intr-o detestare generala. Eu nu am discutat niciodata despre modele in politica si nici nu am turnat vreodata pe cineva. Acum observ – cum, de altfel, banuiam – ca Andrei Plesu si invataceii sai nu par straini de dosariada menita sa-i compromita pe intelectuali, de la Adrian Marino incoace, precum si pe cei care mai pun in miscare lucrurile. Pe scurt, Andrei Plesu vorbeste fara probe, ceea ce, in conditii normale, ruineaza un moralist.
In al doilea rand, Andrei Plesu a folosit, ca putini altii in aceasta tara, bani publici pentru o promovare personala chestionabila. Imi pare rau ca trebuie sa o spun, caci fiecare lupta pentru recunoastere. Poti avea insa o constiinta curata cata vreme tu nu ai promovat decat ca favorit al oricarui regim? Las raspunsul in seama fiecaruia.
In al treilea rand, Andrei Plesu se opinteste sa discute situatia Romaniei care, precum in orice tara europeana, depinde de politica. Andrei Plesu vrea imposibilul: sa ne convinga de faptul ca el nu face politica, atacand politica schimbarii unui regim. I-as spune direct ca greseste, caci nu se pot pacali la infinit oamenii cu un discurs pretins „apolitic”, intr-o situatie evident dependenta de politica. Aproape toate textele sale acre contin aceasta ipocrizie: inlocuirea discutiei politice propriu-zise cu consideratii laxe, moral-estetice, despre orice.
In al patrulea rand, Andrei Plesu, gratie unor imprejurari pe care nu le discut aici, intampina putine critici si alternative cunoscute de public la discursul sau. El este tratat cu complezenta pentru ca este mereu simpatic, cum isi doreste. In fapt, ce propune Andrei Plesu? Efectiv nimic. Avand respect pentru sarmul sau de cafenea, nu pot sa nu reiau o maxima: „toate florile sa infloreasca”. Adaug insa ca de aici nu rezulta ca toate fructele sunt bune.
In al cincilea rand, venind din provincie, nu stiam de organizarea in haita decat la lupi. Imi pare rau sa o regasesc la unii concetateni, care participa la incercari de sfasiere comandate. Nu mi-e teama. Sunt doar dezamagit.
Inchei cu o observatie in treacat, promitand sa revin, daca va fi cazul. In epoca libertatilor si a deschiderilor, Romania a fost impinsa, din pacate, in stagnare si saracie. Ea are nevoie, simplu spus, de o reconstructie, in care orice forta promitatoare este de salutat. Andrei Plesu se face ca nu vede toate acestea. El ramane ochiul vigilent al curtii.
————————————
Institutul Cultural Român
Direcția Comunicare
Aleea Alexandru nr. 38
sector 1, Bucureşti
tel. 031 7100 622
www.icr.ro
Sa mai blocam o strada!
Text de Catalin Anchidin
*
Am început cu Arthur Verona, am continuat cu Mătăsari și mă gândesc că dacă ne mai zbatem un pic se mai pot bloca și alte străzi.
E al doilea weekend în care mi-a plăcut, al naibii de mult, să mă pierd în mulțime. Prima oară a fost la Street Delivery, un eveniment intrat deja în agenda “consumatorului” de evenimente „urbane” din București.
Ajuns la cea de-a șaptea ediție, Street Delivery a arătat anul acesta ca un produs matur, mult mai bine închegat cu proiecte mult mai coerente și mult mai bine implementate.
Street Delivery a scos din casă mii de bucureșteni, chiar dacă nu toți cei prezenți păreau să înțeleagă “care e faza”.
Oricum, dacă treceai prin centru aveai senzația că Vama Veche s-a mutat pe Arthur Verona. Concerte mișto, oameni frumoși, atmosferă de vacanță- ce puteai să îți dorești mai mult într-un București canicular, prăfuit și agitat, decât să ieși “în stradă” să te bucuri alături de “ai tăi”, să protestezi alături de ei față de situația ICR sau față de proiectul Roșia Montană sau să susții cauze unele mai motivate decât altele.
Weekend-ul ăsta am ajuns pe Mătăsari. A fost cea de-a doua ediție a festivalului “Femei pe Mătăsari”, care mi-a adus aminte de primele ediții Street Delivery. Pe Mătăsari în schimb este fascinant să vezi cum tinerii se amestecă cu locuitorii din cartier, cum vecinii se uită de peste gard la ce se întâmplă pe strada lor, cum o stradă care deși este cunoscută pentru alte “calități” prinde dintr-o dată și o altfel de viață decât cea de noapte.
După două weekend-uri de evenimente stradale urbane mă întreb pe ce stradă ieșim săptămâna viitoare?
***
Catalin Anchidin este Special Events Coordonator Parada Film, Corporate Relations Manager NexT FILM FESTIVAL
ce invat din ceea ce i se intimpla ICR-ului
Guvernul a dat o hotarire de urgenta prin care Institutul Cultural Roman trece de la Presedintie la Senat, intelectualii romani protesteaza pe unde pot in fata acestei decizii (conferinta de presa, mult online, ba si ceva street delivery), televiziunile nu arata deloc si tabara pro ICR si nici nu vorbesc despre rezultatele institutului, guvernul tace si face mai departe nedreptati din ura.
ce am invatat din aceste citeva zile de la hotarirea de urgenta a Guvernului?
ca puterea PSD-PNL e orbita de ura, ca e la fel ca Basescu cind il facea las pe Regele Mihai , mintind doar pentru ca voia sa iasa el in fata. (acum un an mi-a fost (din nou) rusine cu presedintele asta cu care ne-am pricopsit).
ca puterea PSD -PNL e la fel ca Roberta Anastase care se uita in ochii tai si minte senin “o nu, n-ati vazut bine. nu erau 82 de oameni erau 200, eu anunt ce numara responsabilul de sedinta” (in zilele alea nesimtirea domniei sale m-a lovit profund in valorile mele de baza)
ca-si pregateste si insceneaza scandaluri dupa cel mai corect tipar comunisto securistic. m-am intrebat de multe ori de ce a aparut acum citiva ani aiuristicul scandal ponei roz, care nu avea baza pentru un scandal dar care a fost umflat cu pompa. nimeni n-a mai spus de atunci incoace la televiziunea care a facut scandalul, ca artistul cu “poneiul roz” a fost contactat de o scenografa si a lucrat la un spectacol care a primit premiul Tony pentru scenografie. in america. dupa juriile lor.
zilele astea am inteles la ce a fost bun acel scandal: celor care au pareri pro ICR li se opun cei care stiu doar despre scandalul poneiul roz, iar lupta ideologica in spatiul public ajunge in citeva clipe la ura. pentru ca asta a fost mesajul transmis prin tv.
ca manipularea e la nivel de securitate a anilor ’80. nicio televiziune n-a chemat echipa ICR sa o intrebe despre rezultate, proiecte etc. tot asa cum marile televiziuni au trecut in viteza peste 13-15 iunie si comemorarea Pietei Universitatii, ca sa nu ne mai aducem aminte de Iliescu si multumirile catre minerii care i-au batut crunt pe cei care pareau ceva mai spalati si mai educati. pentru ca daca ne aducem aminte s-ar putea sa nu-i mai votam peste citeva luni.
ca daca ai pareri politice vehemente esti inlaturat cind se schimba puterea, oricit de profesionist ai fi. asa ca e mai bine sa fii o meduza, sa stai lipita de o planta in culoarea marii si sa nu te faci remarcata cu nimic. ca sa traiesti linistit pastrindu-ti locul de munca. (nu va suna si asta a comunism?)
ca n-o sa iasa nimeni in strada, ca la demisia dlui Arafat, pentru ca nu e o problema de viata si de moarte… desi pe termen lung e o chestiune care ne va afecta profund. iar pe lipsa de reactie a unor oameni mai obisnuiti cu cartile decit cu urletele, se bazeaza si guvernul dlui Ponta care probabil isi spune “lasa ca o sa le treaca repede”. plus ca pe cei care se opun acum nu-i poate cumpara nimeni cu 50 ron si o felie de pizza cum se intimpla asta iarna cu cei care veneau la universitate la 18.30 la timp pentru transmisiile de la tv.
ca societatea civila e sublima, dar lipseste cu desavirsire, iar noi ne-am intors in timp la inceputul anilor 2000, in timpul guvernarii Nastase. cei care acuzau reinstaurarea dictaturii sunt pe punctul de a o pune in practica, cu acordul tacit al societatii civile prea grijulie sa nu fie taxata ca basista daca isi exprima dezacordul macar si pe chestiuni punctuale.
zilele astea am invatat ca nu conteaza deloc ce rezultate ai in meseria ta, in romania – cind se schimba puterea – vine unul caruia i se pare ca l-ai jignit (pentru ca are un orgoliu prea mare ca sa accepte orice critica) si te da la o parte. ca traim in tara “ba pe a ma-tii.” ca suntem mintiti zilnic la televizor. ca traim ca pe vremea lui ceausescu, doar ca avem ceva mai multa mincare si apa calda (si iluzia ca spunem ce vrem; oricum ne-o furam tare dupa aia)
am scris cu o zi inainte de ordonanta de urgenta a guvernului despre cum raportarea oamenilor lui Ponta si Antonescu la ICR va fi criterul cu care-mi vor obtine votul (veneam de la TIFF; erau acolo, la invitatia ICR unii dintre cei mai grei oameni din industria cinematografului independent american). n-aveam niciun indiciu ca pregatesc o asemenea mirsavie, dar era pentru mine un barometru pe care stiu sa-l citesc in caz ca incepeau sa se miste acele lui.
acele s-au miscat si, in ziua in care a aparut ordonanta de urgenta (care urgenta? ce ceva ii deranja atit de tare?), le-am dat mesaje prietenilor mei aflati la burse in strainatate “sa nu va prind ca va mai intoarceti in tara”.
*
dar mi-ar placea foarte tare sa ne unim, sa iesim in strada si sa cerem renuntarea la aceasta ordonanta de urgenta. e vorba de un semnal ca “nu puteti face chiar tot ce vreti voi”, ca ne-am saturat de “ba pe a ma-tii”, ca vrem sa se construiasca nu sa se demoleze ceea ce functioneaza.
***
aici ce spun oameni mari de cultura (din alte tari) despre activitatea ICR .
aici ce spune Le Parisien despre cazul ICR, dupa o relatare AFP, preluata de mai multe jurnale franceze (cum spunea Cristian Crisbasan, “iata noul branding de tara”)
iar aici ce spun regizorii romani de film, cei care ne-au adus bucurii si premii internationale, despre decizia guvernului.
Later Edit: luni de la ora 19.00, in fata ICR este o miscare de protest impotriva deciziei guvernului Ponta. ar fi frumos sa fim cit mai multi acolo. detalii aici http://www.facebook.com/events/426851214012185/427235870640386/?notif_t=plan_mall_activity
cind am sa stiu ca noua putere e buna…
m-am gindit mult zilele astea: cind am sa am certitudinea ca noua putere e buna? cind am sa stiu ca USL nu e PSD-ul dlui Iliescu cu o palarie mai moderna?
USL a cistigat localele si, daca nu si-o ia in cap si joaca hora victoriei vreo 3 luni, va cistiga si parlamentarele, apoi prezidentialele vor fi mai accesibile.
in ultimii doi ani au fost nenumarate momente in care mi-a fost foarte rusine ca ma reprezinta un presedinte ca Dl Basescu. ca atunci cind l-a jignit pe Majestatea Sa, Regele Mihai, sau atunci cind se plimba singurel pe linga lac admirind ratele pentru ca niciun alt presedinte de stat european nu dialoga cu dinsul. sau ca ieri, cind a facut din nou o gafa grobiana dovedind incultura in fata Printului Charles, confundind Jubileul de Diamant cu o aniversare matrimoniala.
(nu va faceti iluzii ca Printul Charles n-a inteles ce spunea presedintele nostru – mariaj e cuvint international, numele tatalui sau era acolo in propozitia pe care n-a mai tradus-o translatorul oficial -, e insa un diplomat educat si rafinat , asa ca nu va comenta niciodata gafa celui care reprezinta Romania)
nu mai vorbesc de gafele incredibile si de nesimtirea/ tupeul subalternilor guvernamentali ai domnului Basescu.
*
imi doresc deci, foarte mult, sa se schimbe puterea. sa ne reprezinte cineva care sa nu ne faca de ris. sa nu parem maimute in slapi la plaja si nici unii care folosesc risul in combinatie cu rigiiala pentru pauzele in care n-au ce zice.
dar o sa stiu ca USL e o alegere buna cind nu vor schimba de dragul schimbarii. cind vor pastra la conducerea institutiilor care au performat pe oamenii pe care ei nu-i plac.
mi-am fixat un target: ICR si Horia Roman Patapievici. cu focus pe ICR NY, chiar si ICR Londra (care face niste lucruri minunate acum la Olimpiada).
oamenii astia au facut pentru imaginea Romaniei cit trei campanii ale Elenei Udrea cu frunze, flori, gradini.
cei de la ICR NY au promovat Romania prin cultura in toate marile ziare americane, dar nu in stilul romanesc “sa va dau o spaga ca sa scrieti ceva”.
au construit prin multa munca conexiuni pe termen lung intre presa culturala americana si oamenii care au avut ceva de spus in cultura romaneasca din ultimii ani: de la artisti plastici pina la muzicieni, de la autori de benzi desenate pina la regizori de teatru sau film.
iar legaturile astea vor continua sa functioneze daca sunt intretinute cu bune rezultate profesionale.
**
astept sa vad cit de nonpolitici vor fi cei din USL in fata rezultatelor adevarate in domeniul pe care eu il inteleg. asa am sa stiu daca noua putere e mai buna. asa isi vor cistiga votul meu pentru prezindentiale. cit va fi contat votul meu.
Carte despre Oleg Danovski
ma bucur sa va anunt ca luni, editura Curtea Veche impreuna cu Fundatia Culturala Camil Petrescu si revista Teatrul Azi lanseaza o carte despre Oleg Danovski.
cartea – Oleg Danovski, omul, artistul, legenda – semnata de Doina Jela recupereaza memoria celui care a pus bazele dansului modern in Romania si e o bucurie ca – in sfirsit – ramine ceva scris despre activitatea acestui foarte talentat balerin si coregraf. ceva scris care sa stea in biblioteci pentru elevi si studenti.
nu stiu inca multe detalii despre carte (am primit invitatia cind eram la Odeon la filmarile de la Pozitia Copilului – m-am si rusinat ca a venit o doamna catre mine cu invitatia – n-am citit inca nimik din carte), dar stiu despre autoare. doamna Doina Jela a scris cartea Drumul Damascului care l-a inspirat pe Lucian Pintilie sa faca filmul Dupa amiaza unui tortionar.
lansarea va avea loc la sediul ICR, luni pe 19 martie de la ora 18.00.
New York – ziua 2
Oprire la Starbucks in drum spre Fashion Institute of Technology.
Cum Institutul nu e foarte departe de noi (apropo, stam la doi pasi de Times Square) parcurgem distanta pe jos.
Pe drum intilnim un outdoor imens cu reclama filmului, asa ca fetele se pozeaza cu el.
Trecem pe linga Parson Institute ( o faimoasa scoala de design care are si sectie de fashion) si pe linga Madison Square Garden. E ziua in care elevii de colegiu au “serbarea de sfirsit de an”, asa ca in fata la Madison Square Garden sunt familii peste familii, tineri in robe, camere de filmat sau de fotografiat.
La Fashion Instutute of Technology vrem sa vedem Arbiters of style (Women at the Forefront of Fashion) o expo cu rochiile preferate ale celor mai faimoase femei din lumea modei ( de la muze ale designerilor pina la editori de moda de la cele mai mari reviste din lume.
Ajungem prea devreme (expo se deschide la 12) asa ca ne consumam timpul cu …shopping.
La doi pasi de noi e Macy’s.
Expozitia are citeva piese, dar absolut minunate. Printre ele prima creatie Diane von Furstenberg si una dintre primele rochii semnate de Rei Kawakubo pentru Comme de Garcons. Despre expozitie, in curind pe larg in revista.
Dupa amiaza e pentru shopping. Andrea si Vivi aleg Gap, Macy’s, H&M, Ramona se imprieteneste cu Macintosh, iar eu trec repede peste astea si ma opresc la Border’s. Plec cu citeva kg mai grea. In carti.
Seara fetele aleg Planet Hollywood, eu merg la o intilnire cu directoarea Institului Cultural Roman, Corina Suteu, si ajutoarele sale minunate, Cristi Neagoe si Stefania Ferchedau. Ii felicit pentru munca lor si le mai spun o data ca articolul de 6(!!!)pagini din The new york times despre filmul romanesc si Romania, mi se pare uan ditre cele mai mari realizari ale ultimilor ani. Ei sunt modesti si prefera sa vorbeasca mai mult despre ce nu le-a iesit inca. (in curind si despre ei in tabu)
Ziua 3 are in plan prima intilnire cu Sex &The City. FILMUL