Tag : intilniri nepretuite

soleIntilniri nepretuite, part 3 – chimia

Intilniri nepretuite, part 3 – chimia

Cu unii oameni ai chimie. Pur si simplu, de la primele momente ale unei intilniri stii ca ai lucruri in comun cu ei.
Pentru ca asa mi-e meseria, sunt antrenata sa ma uit daca omul e sincer cind vorbeste cu mine, sa tin minte unde e zona lui de confort, ce-i place. Ma ajuta mult in interviuri sa stiu toate astea si, de obicei cind fac un interviu sunt atit de concentrate la aceste detalii incit mi se pare ca sunt in mintea celui din fata mea.

Uneori chiar si sunt, pentru ca anticipez raspunsurile, dar asta vine de la documentarea foarte buna:)

Dar dincolo de acest antrenament de a urmari reactiile cuiva cu unii oameni am super chimie. Stiu ca gindesc la fel ca mine, ca impartim aceleasi valori desi uneori n-am vorbit prea mult si prea profund cu ei.

*

Ioana Mucenic si Dana Nae Popa, simpaticele care au creat agentia Pastel intra la aceasta categorie a oamenilor cu care am super chimie.

Le-am cunoscut pentru ca o fosta angajata a lor, Anamaria Neagu, stiindu-ma si pe mine credea ca o sa ne placem. N-am lucrat impreuna pe proiecte pentru ca avem obiecte diferite de activitate, dar ne-am imprietenit de la prima intilnire.

Acum un an la Van Gogh cafe mi-au povestit vietile lor profesionale, cum au plecat – doua studente cu 200 de euro si un laptop – cu un vis mare si-au ajuns sa lucreze cu L’Oreal, Avon, Nestle, Petrom si multi multi altii. Eu ma uitam la ele, la entuziasmul lor, la dorinta de a face lucrurile mereu diferit de ceilalti si mereu mai bine… si ma vedeam pe mine la virsta lor.

Peste citeva luni am fost in agentia lor sa le vorbesc colegilor lor despre ce ma motiveaza pe mine, despre cum nu cred in inspiratie, ci in perseverenta si in exercitiu si despre cit de frica imi e cind vorbecs in public

Au un sistem foarte inteligent de a-si motiva angajatii, cu intilniri creative saptaminale la care au invitati; cu o ierarhie pe orizonatala – sunt organizati pe grupuri si culori , pe partenetiate in echipa, nu intr-o ierarhie vertical cu sef si sub sefi.

Zilele trecute ne-am reintilnit, dupa aproape 1 an. Era ca si cum nu ne vazusem de citeva saptamini.

A fost una din intilnirile alea magice cind, plecind de la lucruri foarte profesionale, ajungi la chestiuni personale pe care le povestesti cu relaxare ca si cum ai vorbi cu familia. Au povestit si ele, am povestit si eu (si pentru cine ma stie, e clar ca a fost multa magie acolo pentru ca eu vorbesc foarte rar despre “ce-i acasa”)

Eram in restaurantul Sole – cu vedere de-asupra Bucurestiului (aveam intilnirea la momentul propice sa vedem crepusculul, cind soarele e super rosiatic si se duce sa-i lumineze si pe altii) – si ma uitam la ele amindoua cum stateau in fata mea si povesteau lucruri.

Ioana cu un debit verbal alert, Dana calma si impaciuitoare. Se completau atit de bine si, chiar si in conversatia aceea privata, pareau ca doua parti ale aceluiasi intreg.

Cind am plecat de la restaurant ma gindeam ca succesul lor – au creat una dintre agentiile importante si relevante din Romania, au 30 de ani si mai mult de 20 de angajati, au cistigat premii si sunt invitate la conferinte internationale sa –si spuna viziunea despre domeniul marketingului experiential – vine din calitatea caracterului lor. Din sistemul lor solid de valori. Din etica pe care o au. Si din atentia la detalii.

Si mi-a fost foarte foarte drag de ele.

Si m-am gindit pentru prima data, sa fac cumva sa-i aduc la un loc macar o data pe luna pe oamenii cu care am “chimie”, cei pe care-i simt din prima si ne placem de la primele secunde ale unei intilniri.

Pentru ca sunt sigura ca, desi nu se stiu intre ei, oamenii astia se vor imprieteni repede. Si-am putea ajuta, impreuna, sa facem o oaza mai mare de liniste, de lucruri bune si correct facute, o oaza cu etica si principii.

Inca ma mai gindesc la o solutie pentru asta.

*

sunt locuri in Bucuresti care au magia lor: desing-ul, privelistea, ambianta. Sole e unul dintre  ele; la etajul 15 deasupra Bucurestiului, foarte occidental si cu un meniu foarte elegant si savuros. Sole e unul dintre locurile pe care trebuie sa le incercati macar o data in viata; si nu, nu are preturi stiintifico fantastice.

in plus, Sole e unul din locurile in care, daca platesti cu un MasterCard premium, primesti un discount frumos si ai cu siguranta o experienta calda si frumoasa, nepretuita. Lista intreaga de locatii din proiectul MasterCard Elite o puteti gasi aici.

1865
stadio#intilnirinepretuite, capitolul 2: prietenia

#intilnirinepretuite, capitolul 2: prietenia

cind sunt obosita, ma redresez, ma incarc, din intilnirile cu prietenii. e deja celebra dorinta mea la maxima oboseala “vreau si eu o imbratisare, atit.” pe care o rostesc cu un ton necajit ca si cum imbratisarea aia e mai importanta decit o gura de apa in Sahara.

si pentru mine, in momentele alea de oboseala, chiar este nepretuita.

*

vin dupa niste zile grele si complicate cu multe speech-uri si seminarii (partea care ma consuma cel mai mult in activitatea mea) , zile – ba chiar saptamini bune – cind n-am avut prea mult timp de vorbe cu prietenii mei.

nici macar vorbe in chat-urile private de pe FB sau pe mail-uri.

asa ca miercuri seara, dupa ultimul task in spatiu public in primavara asta (lansarea cartii Copilaria lui Isus despre care am scris aici), am iesit cu prietena mea Ana Maria Onisei la cina la Stadio.

nu mai vorbisem cu Ana, de ale noastre, de aproape doua luni si ma uitam la ea, cum statea in fata mea cu un pahar de vin alb alaturi (ma rog, si cu scrumiera, asta e) si cum povestea ce a facut in saptaminile astea. povestea cu patos, in timp ce-mi spunea care sunt problemele pe care le-a identificat, isi dadea si solutiile.

ea se uita la mine si, povestind, isi rezolva niste lucruri; eu ma uitam la ea si, ascultind, imi rezolvam niste lucruri.

in mod straniu, desi trecusem in lunile astea prin experiente diferite ne aflam la acelasi punct al drumului; cu aproape aceleasi senzatii fizice.

*

la Stadio, pentru ca era miercuri, era meci. iar din Atrium se auzeau din cind in cind urale sau oftaturi in cor, asa ca am intrebat-o pe chelnerita cine joaca. “Barcelona cu…(am uitat cine)”, ne-a zis ea si pe parcursul cinei a mai revenit cu informatiile despre scor, fara sa o mai fi intrebat noi:)

*

ii spusesem Anei ca ma duc in week end la Mangalia la herghelie si la o supa de midii la Cazemata lui Nicu, cum ea nu mergea, ne-am comandat supa de fructe de mare, iar ea mi-a adus pentru vremurile mele viitoare de liniste de pe malul marii o carte a unui rus. care avea pe coperta un cal.

imi zisese de carte inca de cind o citise, dar intimplarea a facut sa ne vedem abia inainte de anuntata mea plecare.

pe drumul catre casa m-am gindit ca si despre asta e prietenia: sa poti sa stai la masa, sa-l asculti pe celalalt si sa-ti gasesti drumul uitindu-te la drumul lui.

pentru ca a plouat si e frig, week end-ul la mangalia, la caluti si la supa de midii s-a aminat, asa ca saptamina asta am ramas cu supa de fructe de mare de la Stadio si cu cartea rusului cu calul pe coperta, pe care am inceput sa o citesc in aceasta dimineata, la un mic dejun cu fructe, ciocolata si picaturi de ploaie pe pervaz.

***

sunt locuri in Bucuresti care aduc cu ele o liniste a lucrurilor simple. Stadio e unul dintre aceste locuri, prin designul lui interior, prin felul in care arata meniul si cum sunt mincarurile. ba chiar si prin zimbetul chelneritelor care vorbesc intre ele prin microfoane ca si cum ar fi agenti secreti:)

Stadio e unul din locurile in care, daca platesti cu un MasterCard premium, primesti un discount frumos si ai cu siguranta o experienta calda si frumoasa, nepretuita. Lista intreaga de locatii din proiectul MasterCard Elite o puteti gasi aici.

2488
cafepediaintilniri nepretuite, part 1 – caracterul

intilniri nepretuite, part 1 – caracterul

“caracterul oamenilor nu se schimba, doar nevoile lor”

spun asta adesea si prietenii mei stiu ca e unul dintre reperele dupa care pastrez unii oameni aproape de mine – micile detalii din reactii, in conditii de stres in principal, in care poti identifica elementele caracterului unui om.

*
ieri m-am reintilnit dupa mai bine de 10 ani cu S. am fost colege de facultate, ea a preferat calea profesoratului si preda matematicile intr-un orasel din Ardeal. m-a gasit pe Facebook si, pentru ca venea pentru doua zile in Bucuresti, a insistat sa ne vedem.

“du-ma intr-unul din locurile in care mergi tu des, undeva in mijlocul Bucurestiului, ca sa simt si eu viata de capitala”, mi-a zis si dintre multele locuri in care as fi putut sa o duc am ales Cafepedia (voia sa facem o excursie si la Carturesti).

in plus, Cafepedia e parte din programul MasterCard Elite in care posesorii de Mastercard beneficiaza nu doar de reduceri, ci si de experiente memorabile si m-am gindit ca e cum nu se poate mai potrivit.

*

a fost o seara calda ca intr-un decor de teatru, imi place mult in camera cu pian de la cafepedia si tot sper sa-mi fac curaj odata sa apas pe clapele pianului, am povestit despre vietile noastre – in lumi paralele-, despre dorintele indeplinite sau pierdute pe drum, despre visurile pe care le ducem cu noi si ne luptam sa le transformam in realitate.

la plecare, chelnerul a ris cu noi, ne-a multumit pentru ca ne-am petrecut seara la ei si S m-a intrebat
“il cunosti?”
“nu.”

n-am inteles ce era in spatele intrebarii decit cind am ajuns, dupa o plimbare linistita, la Universitate unde urma sa ne despartim. “semana cu sotul meu in tinerete. cind l-am auzit ce frumos vorbea mi-am dat seama ca sotul meu nu mi-a mai spus de foarte multi ani multumesc sau bravo sau felicitari pentru ceva.”

eram in dreptul ceasului de la Universitate, la fintini, si stiu ca m-am auzit replicind:

“imi pare rau. ai putea sa-l ajuti sa faca asta fiind tu mai darnica in a spune multumesc sau bravo sau felicitari pentru ceea ce face el. eu m-am obisnuit sa nu ma insotesc pe drum decit de cei care stiu sa si dea ceva inapoi din ceea ce primesc de la mine. sa ma valideze pentru munca si dragostea mea. stiu ca n-am nevoie de altfel de validare decit emotionala, ca pot misca muntii daca o am pe asta.”

“nu era asa la inceput. s-a pierdut ceva pe drum”, a zis ea trista

si pentru prima data am rostit vorbele “caracterul omului nu se schimba, doar nevoile lui” cu o conotatie pozitiva. stiind ca S va intelege ca undeva pe dinauntrul sotului ei se afla si partea de multumiri pe care ea o cauta.

cind am ajuns acasa m-am gindit ca intilnirea asta nu era doar pentru ea, ci si pentru mine, ca sa-mi fac curat in ginduri, oglindindu-ma in intimplarile altora.

*

am reinceput proiectul in care va arat o alta fata a locurilor care sunt in programul MasterCard Elite. de data aceasta voi vorbi despre intilniri nepretuite. nu era in plan sa incep cu aceasta poveste, dar… viata bate filmul si mi s-a parut o intimplare care merita povestita pentru ca se pot regasi multi in ea.

in proiectul Intilniri nepretuite by MasterCard Elite am sa va arat locuri frumoase din Bucuresti si din tara, unde posesorii de MasterCard premium pot beneficia de discounturi semnificative si am sa incerc sa fac citeva surprize … nepretuite.

1409
shutterstock_106052777de astazi pun la cale intilniri nepretuite

de astazi pun la cale intilniri nepretuite

nu pastrez in minte decit momentele de bucurie, intimplarile cu super emotii pozitive; nu stiu de ce, asa e setata mintea mea.

pot descrie in detaliu cum erau imbracati oamenii, ce au spus, ce gesturi au facut intr-un context pozitiv emotionant, dar e nevoie de foarte multe amanunte din partea cuiva ca sa-mi aduc aminte partial vreo intimplare cu context negativ.

si una dintre marile mele bucurii e sa creez pentru altii asemenea momente memorabile.

*

de astazi incep din nou experimentul MasterCard Elite, de data aceasta cu un nou concept: intilniri nepretuite. “partner in crime” e ca si anul trecut prietena mea, Noemi Revnic.

(poti citi aici ce experimente MasterCard Elite am facut in anii trecuti)

de data aceasta, oameni pe care eu ii admir vor avea parte de intimplari la care ei au visat sau pe care si le-au dorit. totul se va invirti ca si in anii trecuti in jurul locurilor care apar in catalogul, ajuns la numarul 5, cu locatii partenere ce ofera discounturi si experiente memorabile tuturor celor care sunt posesori de card MasterCard premium sau corporate.

catalogul s-a lansat joi, iar posesorii de MasterCard gasesc in el citeva surprize frumoase.

 *
pentru urmatoarele 2 luni, oameni frumosi vor avea parte de intilniri nepretuite pe care eu le voi intermedia. ei habar nu au ce li se va intimpla, dar voi veti afla povestile imediat cum se vor fi intimplat.

*

foto shutterstock, cuvint cheie “priceless”:)

1686

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!