de fiecare data cind sunt intr-un juriu care da premii, imparte bugete sau burse, poate influenta intr-o directie sau alta viata unor oameni, absolut de fiecare data incep jurizarea cu inima strinsa si cu un gol in stomac.
apoi am in fata criteriile de evaluare, incep sa citesc proiectele, mintea se aseaza intr-o schema si… magie… apa se separa de ulei.
nu stiu cum se intimpla, dar chiar si cind sunt formulare standard pot simti energia oamenilor care au completat proiectul; e acolo in cele citeva cuvinte, doar ale lor.
si vezi imediat o idee cu adevarat buna, un om care gindeste structurat, un om care propune proiectul din credinta.
cum ii vezi si pe cei care vor banii pentru ca vor banii.
***
pe parcurs ce citesc ma apuca furia; inteleg ca majoritatea celor care aplica nu stiu sa gindeasca un proiect. vor mai mult sa ceara decit sa dea. nu se gindesc la cum va merge proiectul mai departe dupa ce finantarea se va termina. nu au spirit antreprenorial.
unii n-au spirit, pur si simplu.
si cind ai in fata 50 de proiecte, orice detaliu conteaza si face diferenta. de la greselile de gramatica la forma cu care te prezinti.
***
citeodata vad idei minunate care simt ca nu vor merge pentru ca oamenii nu stiu sa le duca mai departe ca un business. si-mi doresc foarte mult sa-i cunosc si sa le explic lucruri (desi stiu ca nu am cum sa fac asta), dar ma bucur ca sunt alte persoane antrenate care ii pot ajuta in pregatire.
stiu ca pare straniu, dar dintr-o simpla aplicatie pentru un grant sau o bursa poti afla daca semnatarul va fi sau nu un om de succes. pentru ca vezi cit de structurata e mintea lui, daca stie sa gindeasca pe termen mediu sau lung… daca stie sa gaseasca solutii ca sa evolueze.
in max 3 pagini , caracterul unui om.
***
astazi am petrecut mai mult de 8 ore jurizind proiectele din Idei pentru Tara lui Andrei.
