Numele cafelei Lavazza nu e rezultatul unei cercetari de piata, ci o creatie organica – este numele de familie al unui domn care a avut ideea sa faca un blend de cafea din mai multe arome (primul blend de cafea din lume), care sa fie foarte potrivit pentru espresso, Luigi Lavazza in 1895. Businessul – care acum se intinde pe toate continentele si e condus de a patra generatie a familiei lui Luigi Lavazza – a avut primul “magazin” de desfacere intr-o cafenea din Torino care mai exista si acum si isi pastreaza o parte din mobilierul original.
Se intampla sa fi intalnit familia Lavazza inca din 2007, sa-i fi cunoscut (la nivelul unei conversatii jurnalist – manager) pe toti cei 4 descendenti ( 3 domni si o doamna) care duc acum mai departe mostenirea lui Luigi Lavazza (unul dintre nepotii manager se numeste chiar Luigi).
Preferata mea din familie este Francesca Lavazza, doamna care are in grija comunicarea, partea de CSR si implicarea in activitatile culturale, Lavazza fiind unul dintre marii mecena ai artei contemporane italiene, un sustinator al multor expozitii super spectaculoase.
De altfel, doamna Francesca Lavazza este de anul acesta in board-ul de consilieri al Fundatiei Guggenheim si am intrebat-o in urma cu o saptamana care sunt obiectivele domnisiei sale in aceasta noua misiune. “Fundatia Guggenheim nu mai are acum doar obiective de promovare a artei, ci si de stabilire a unor noi muzee in lume. Se lucreaza la un nou proiect in Abu dabi, altul in Helskinki. Iar pentru mine e important sa inteleg care este planul strategic de dezvoltare eficienta, dar sa si gasim noi cai de a promova artistii italieni. Am lucrat cu ei pentru doua mari expozitii de arta italiana si acesta e doar inceputul.”
Doamna Lavaza e un monument de bun simt. Si-ar fi un exemplu frumos pentru multe femei de afaceri de la noi. Eleganta fara sa aiba nimic ostentativ, tot timpul machiata super natural si discret, mereu cu o vorba buna pentru toata lumea si gata oricand sa-ti raspunda la orice intrebare chiar daca face referire la ceva care s-a intamplat cu 10 ani in urma. E un mare mister pentru mine cum reuseste sa faca fata si unui job cu impact global, si unei familii cu doi copii care sunt la scoala generala. Anul acesta i-am vazut si pe baietii dinsei, imbracati elegant dar fara sa fie cu ceva ostentativi, ca doi pusti de scoala de la un colegiu cu sute de ani vechime.
De altfel si fratele Francescai, dar si verisorii ei – aflati in functii de conducere ale companiei Lavazza (cu business in 90 de tari in lume si cu 40% din piata de espresso din Italia) – sunt foarte relaxati si populari, foarte modesti si fara nicio urma de aroganta a puterii pe care o au pe piata cafelei la nivel mondial. Sunt foarte curioasa cum era mama lor, dar si bunica Lavazza, sotia lui Luigi care a inventat brandul cu acelasi nume pentru ca se simte cat de bine sunt crescuti toti. E o afacere de familie, n-am nicio indoiala ca sunt foarte fermi si foarte duri in business (au peste 2500 de angajati in toata lumea, cu 4 puncte de productie in Italia si doua in afara italiei), dar se simte cumva spiritul de familie si faptul ca au fost crescuti intr-o familie traditionala italiana cu valori bine asezate.
Au lansat in 1991 un calendar – in traditia calendarilor corporatiste care incurajeaza arta – si de atunci au oferit un spatiu de exprimare si o expunere mondiala unora dintre cei mai mari artisti folotografi.
Dincolo de calendar ( care se afla in grija Francescai, de la concept pana la executie) au dezvoltat o colaborare cu Steve McCurry – domnul care a fotografiat-o pe fata afgana de pe coperta celebra National Geographic – pentru a-i fotografia pe oamenii de pe plantatiile de cafea de unde compania cumpara cafeapentru blendul sau celebru. De aici, dar si din parteneriatul cu un Italian cu suflet mare – care a promovat miscarea slow food in italia, incurajand micii producatori sa-si dezvolte afacerile intr-un mod ca mai eficient si mai coerent – au ajuns sa transforme calendarul Lavazza dintr-o expune glamouroasa intr-una mai orientate catre povestile unor oameni care muncesc zi de zi pe plantatiile de cafea.
(zilele viitoare voi povesti mai multe detalii din culisele calendarului Lavazza si evolutia lui de-a lngul timpului. Am avut privilegiul sa fiu la 5 dintre lansarile mondiale ale acestui calendar, asa ca am povesti frumoase).
Ce voiam sa spun cu aceste povesti este ca Lavazza, dincolo de un brand puternic de cafea, reprezinta o familie cu foarte mult bun simt si cu o educatie aparte.
Sa va mai dau un singur exemplu: la lansarea calendarului pentru 2017, la barul unde se pregateau cafele lucra si un pusti cu sindromul down. Nimeni nu a atras atentia cu ceva asupra lui, colegii lui il tratau ca pe oricare alt barista, el isi facea treaba cu mare drag.
Si e ceva de mega bun simt in gestul asta, din nou neostentativ, care inseamna de fapt cu adevarat integrare din credinta, nu pentru ca da bine pentru PR.
Aaaa, si inca o veste simpatica. De la inceputul anului Lavazza este partener al celor patru turnee de tennis de Grand Slem, iar Andre Agassi este imaginea lor pe sport. Cand am intrebat-o pe doamna Lavazza de ce l-au ales pe Agassi a spus “Cautam o voce puternica, un om apropiat tenisului dar care sa nu mai fie implicat direct acum in competitii. Am citit biografia lui Agassi, am vazut ca nu exista nicio zi fara cafea in ceea ce-l priveste, stiam si cat de implicat este in educatia copiilor saraci prin fundatia lui, asa ca a fost o potrivire perfecta”
Asta ca sa stiti ce cumparati cand alegeti o cafea:)
la
