Text de Raluca Antuca
Îi sunt recunoscătoare lui Walt Disney pentru minunatele povești cu care am crescut, pe care le-a transpus atât de bine în desene animate și filme. Personaje amuzante, prințese curajoase, melodii pe care și azi le fredonez, iar deznodământul pe care îl așteptam cu nerăbdare, deși știam mereu care va fi: binele învinge răul! Cu toții iubim basmele, pentru că, în mare parte, ne-au format, ne-au construit idealuri.
Dar ceea ce Disney a ținut ascuns de copiii care reprezentau o mare parte din publicul său este fața mai intunecată a acestor povești. În versiunile mai vechi, atmosfera este mult mai sumbră și încărcată cu imagini cumplite. Frații Grimm sunt cunoscuți în întreaga lume pentru basmele lor crude, cu întâmplări brutale și probe fizice dureroase.
Jacom și Wilhelm aveau un mare apetit pentru macabru și teroare. De altfel, e simplu de ecranizat un film de acțiune sau un thriller-horror din basmele lor, precum s-a întamplat în cazul lui Hansel și Gretel, devenit „Hansel & Gretel: Witch Hunters”, cu Jeremy Renner în rolul principal de ucigaș de vrăjitoare înarmat până-n dinți.
Am vizionat în weekend noua versiune “Cinderella” și am observant mici diferențe față de povestea initială. Am apreciat schimbarea, pentru că suprinderea unor secvențe mai explicite ar fi inspirat groază. În basmul initial, Cenușăreasa nu avea o zână bună care să îi transforme rochia zdrențuroasă în una de bal, dovleacul în caleașcă aurită și șoriceii în cai albi. Ea plantează un copac lângă mormântul mamei sale, unde se roagă în fiecare zi și într-un final găsește rochiile pentru cele trei baluri, nu unul singur cum a fost în film.
În versiunea fraților Grimm, atunci când prințul o caută pe cea care și-a pierdut pantoful, una dintre surorile Cenușăresei își taie unul din degete, iar cealaltă își retează călcâiul pentru a-i încăpea piciorul în micuțul pantof de sticlă. Mutilarea nu le ajută, deoarece prințul observă sângele de pe pantof. De asemenea, el îi întinde o cursă Cenușăresei și unge treptele cu smoală pentru ca aceasta să nu fugă. Păsările care au ajutat-o pe Cenușăreasa devin violente cu surorile vitrege și le atacă. Acestea sfârșesc cu ochii scoși, scenariu care îmi aduce aminte de filmele lui Hitchcock.
Cred că filmul se remarcă prin transpunerea unui basm traditional în epoca modernă. Vorbim aici de lumini, actorii tineri și candizi și de costume… minunatele costume!! Sandy Powell este cea care le-a creat, inspirându-se de la un pantof din secolul al XIX-lea, din muzeul Northampton. Rochia de bal, în diferite nuanțe de albastru, a fost greu de realizat și a durat cel mai mult. Sandy a folosit 270 de metri de material și mai bine de 10.000 de pietre Swarovski, dorind ca rochia să se asemene cu valurile mării. Culoarea seamănă foarte mult cu cea din animația din anii ’50, deși designerul spune că a combinat mai multe nuanțe, inclusiv verde și violet.
