julie andrews
bianca jagger
brigitte bardot
liz taylor
natalie wood
jane fonda
lucille bal
lauren bacall
jacqueline bisset
katherine hepburn
bonus, pentru ca frumosul de alta data nu se poate fara ele…
audrey
grace
desigur am si un board pe pinterest cu celebritati vintage
la Christie’s sunt scoase la licitatie rochii si bijuterii care i-au apartinut lui Liz Taylor
***
mi-ar placea sa stiu in cite dintre pozele necunoscutilor de prin NY am aparut. e atit de aglomerat si pe toti ii apuca talentul fotografic incit toata lumea apare in fotografiile altora
rockfeller center – locul unde e cel mai inalt brad (nu l-am fotografiat ca ma enerva cumplit aglomeratia si tot ce-mi doream era sa plec cit mai rpd de acolo:) )
***
la show-ul de Craciun de la Radio City Hall – marea atractie turistica a sezonului – o reclama interesanta; un spider care proiecta numele sponsorului pe pereti, inainte de inceprea show-ului si la sfirsit cind spectatorii paraseau sala. (poate se inspira si cei din teatrele noastre)
pentru ca tot mi-am spus parerea la tv de dimine despre priveghiul MJ si am generat reactii de toate felurile, mai zic o tura, ca sa fim bine intelesi:)
nu putem spune noi – jurnalistii – lucruri de genul “dar nu ti se pare ca jurnalistii l-au exploatat, l-au prezentat cindva urit pentru ca acum sa-l laude?!”
adica vorbim la persoana a treia despre noi? pai nu noi am luat deciziile sa-l facem freak si sa-l prezentam pe coperti or la stiri cu fatza marcata de operatii estetice? ( stiu, era o ciudatenie cu o celebritate, facea rating/vindea); nu noi am fost cei care am dat cu totii stirea cu copilul aratat peste balustrada si am condamnat in termeni distantati de noi “oamenii s-au indignat bla bla”? (stiu era o imagine spectaculoasa, atragea atentia, facea rating/vindea, am ales bine)
nu tot noi am difuzat pe toate canalele – era un eveniment istoric, facea sens, era o stire , avea audienta/vindea – un priveghi cu cintec?
am o foarte foarte mare dilema.
intre priveghiul cu cintec al Florinei Stefaniei (Fanica), sotia lui Florin Salam difuzat de OTV si cel al lui Michael Jackson nu vad prea multe diferente. in esenta e un omagiu si intr-o parte si in cealalta, dincolo de muzica pe care a cintat-o fiecare, dincolo de etichetele de pe haine sau de expunerea internationala a numelui. si-atunci de ce ne-am oripilat cu totii ca OTV e priveghi tv, iar acum cind toata planeta a fost un priveghi tv, n-am mai protestat niciunul?
singurul raspuns pe care-l am e ca suntem ipocriti.
*
altfel, ca sa ma mai scot un pic ( Mr P a zis ca sunt in Xena Mood) spun ca mi-ar placea sa citesc 2 story-uri mari despre culisele acestor 2 saptamini.
unul despre viata familiei Jackson in cele 12 zile de la deces pina la inmormintare (avem drama, iubire, interese, intrigi, suspance cu avocati, mister etc etc)
si un altul despre cele 2 zile in care a fost produs contra cronometru show-ul memorial ( cu negocierea artistilor impreuna cu familia, cu cei care au scris speech-urile, cu constructia decorurilor , cu explicatiile reale de ce toate femeile care au fost strins conectate la MJ n-au ajuns la ceremonie – Diana Ross, Liz Taylor si mama surogat Debbie)
sper sa le gasesc in citeva lui in presa de afara.