Daca au evidentieri si comportament bun, detinutelor li se acorda o permisie de 24 de ore la 5-6 luni. Cele care au familie (sot si copii) pot ajunge pina la 5 zile de permisie.
-Ce tare! am spus eu azi cind C imi explica regulamentul. Si ai plecat de aici pt 24 de ore?
– Da. Eu care sunt din …, nu ma pot duce pina acasa asa ca vin parintii, stau pe la rude si petrecem timpul impreuna. Dar daca n-ar fi important pentru ei, eu nu m-as duce.
– De ce? Nu e misto in libertate?
– Ba da, dar cind vezi orasul, mergi la Bucuresti sau pe aici si stii unde trebuie sa te intorci, nu-ti mai vine sa te duci. Uneori ai mei nu pot sa stea peste noapte si eu ramin la rude. Stau in camera copilului, cu calculator, internet. Trece timpul, dar… Intr-o noapte din asta am simtit ca imbatrinesc cu 10 ani. Am trait ceva atit de intens incit i-am inteles pe cei care au evadat cu citeva zile inainte de eliberare. Simti ca nu mai poti.
Daca as fi stiut ca pot disparea cu toata familia mea, nu m-as mai fi intors. Dar unde sa te duci, sa ai alt nume si alte amprente? Si-apoi au garantat oamenii astia pentru tine ca sa iesi pentru 24 de ore. Ies pe raspunderea directoarei.
*
Cel mai spectaculos moment de astazi din penitenciar. C. povestea paradoxul cu care-si traia libertatea provizorie cu atit de multa pasiune incit mi s-a zbirlit pielea.
atelierul de fotografie sustinut de cosmin bumbut la penitenciarul tirgsor se apropie de sfirsit. voi recupera in week endul acesta o parte din cele 3 zile de curs netranscrise inca in Jurnal.