Tag : pictura

erica 2Erica – o tinara care merge pe drumul ei, neasfaltat :)

Erica – o tinara care merge pe drumul ei, neasfaltat :)

stiti povestile acelea cu oamenii care lasa tot ce au construit in viata ca sa-si urmeze visul?

oamenii care au plecat la inceput  la drum pe o carare unde era lumina aprinsa mai bine, dar si-au dat seama ca nu acolo isi gasesc linistea si fericirea? oameni care au renuntat la super cariere ca sa faca lucruri care pentru altii nu sunt la fel de importante, dar care pentru ei sunt de un milion de ori mai valoroase? pentru ca-i reprezinta pe ei, sunt parte din sufletul lor.

stiu ca stiti povesti din acestea, si ca – in secret sau nu – visati si voi sa vi se intimple ceva similar.

***

iata o asemenea intimplare. Erica Ioja era anul trecut o corporatista care muncea multe ore pe zi si avea performante foarte bune in domeniul ei. doar ca toata viata si-a dorit sa studieze arta si sa “mestesugareasca” prin pictura emotiile pe care le simtea.

a renuntat la job, a dat la o noua facultate – istoria artei – si-acum isi duce visul pas cu pas pina unde va putea ea de departe.

zilele trecute a vindut primele obiecte pe care le-a mestesugit.

iata altele . daca vreti sa cumparati ceva si sa o ajutati sa-si duca visul mai departe (pentru ca fiecare achizitie inseamna o validare si un semn ca e pe drumul cel bun chiar daca nu e la fel de asfaltat ca precedentul drum pe care l-a parcurs) o puteti contacta aici

 

1608
Theodor_Aman_-_Feast_with_Gipsy_Musicianssa intelegi arta cu celelalte simturi

sa intelegi arta cu celelalte simturi

MNAR are un proiect minunat de experimentare a artei contemporane folosind alte simturi decit vazul.

auzul, gustul, simtul tactil, olfactiv.

ce fac prin acest proiect destinat adolescentilor care au 13 – 19 ani?

aduc artisti din zone conexe care au cite un happening cu trimitere la perioada, povestea lucrarii care este tema. banuiesc ca vor merge pe bucatarie, pe parfumuri; nu ma prind cum vor face la simtul tactil – poate merg pe tesaturi, pe moda…

cert este ca simbata au prima intilnire de acest fel

Prima intalnire de sambata, 18 ianuarie 2014, ora 15:00, il are ca invitat pe Bogdan Mihai Simion, cobzar si masterand al Universitatii din Bucuresti, Facultatea de Litere. Prin intermediul muzicii de cobza si al povestilor sale, Bogdan ne va introduce in atmosfera petrecerilor din spatiul romanesc de la inceputul secolului al XIX-lea, inspirat de tabloul Petrecere cu lautrari (1884) de Theodor Aman, expus in Galeria de Arta Romaneasca Moderna.

Participarea la aceste evenimente se face doar pe baza de inscriere, in limita locurilor disponibile, prin e-mail la [email protected] sau prin telefon la 021.314.81.19.
Pret: 10 lei/intalnire (include biletul de acces in muzeu si taxa de participare la eveniment).

1724
barbara hangan1Barbara Hangan – efectul devastator al aripii de fluture

Barbara Hangan – efectul devastator al aripii de fluture

text de Sorana Savu

Cu 25 de lucrari pretioase, desprinse parca dintr-un alt univers, atemporal si fermecator, Barbara Hangan (www.barbarahangan.ro) a revenit la Bucuresti, instalandu-le confortabil la Carol Parc Hotel pentru toata luna noiembrie.

Sunt creaturi gratioase si inteligente, care isi dezvaluie trairile intense in fata privitorilor cu un amestec de sinceritate si pudoare care nu are cum sa nu te cucereasca.

“The Butterfly Effect” e o colectie foarte personala, construita cu grija, in care Barbara si-a inclus si cei doi pusti – pe Luca si pe Toma – transformandu-i in personaje de poveste, pentru totdeauna.

Sursele de inspiratie ne sunt familiare – de la un parfum al lui Guerlain, la un vers eminescian, de la o poveste pentru copii la un cantec de care n-am uitat. Toate se distileaza si se metamorfozeaza in imagini captivante, capturate in rame delicate si readuse la viata din dezolarea targurilor de vechituri ardelenesti.

Expozitia ei e un minunat inceput de weekend – boem, cu aer istoric si decadent, dar si meditativ si incarcat de emotie.

Nu va spun mai multe – decat ca in luna noiembrie gasiti tablourile pe Aleea Suter 22-24, iar din decembrie, in ambianta eleganta si englezeasca a showroomului Bentley Bucuresti, din Soseaua Pipera 1/x. Pentru cine se gandeste deja la “Downton Abbey”cand vede tablourile…

Mergeti, experimentati, alegeti…

 

 *
Sorana Savu este Senior Partner Premium Communication
1879
black-white-foto-lucian-muntean-16Amintiri furate in Black & White

Amintiri furate in Black & White

cei care scriu sau creeaza ceva traiesc din “amintiri furate”. uneori sunt aminirile tale si le folosesti ca sa  exprimi ceva, dar de foarte multe ori sunt amintiri pe care fie le-ai facut alaturi de cineva, fie apartin integral altcuiva.

pentru ca fapta povestita e o amintire si e (doar) o proiectie personala a unei actiuni. (mai multi oameni prezenti la aceasi actiune, povesti diferite de la fata locului)

Cristian Samfira are un proiect care se numeste chiar asa Aminitiri Furate prin care arata in alb negru trupuri de femei; cu mister, cu poveste, cu structura in corp din jocuri de suprafete, cu ceva serios si putin trist. hai, poate, sobru.

Proiectul lui e parte din expozitia Black & White unde mai expun alti tineri plasticieni si va recomand sa mergeti sa o vedeti, e la galeria FOUR in calea Dorobanti 172 (linga Mario Platza).

S-ar putea sa va ginditi la amintirile pe care le-ati furat altora ca sa le transformati in trepte pentru experientele voastre viitoare. si, daca sunteti onesti, o sa recunoastesti ca faceti asta si fara sa fiti altfel de creatori decit ai propriei vieti.

Ieri citeam ceva care suna cam asa “the past is the future”, in prezentarea unei alte pictorite (Barbara Hangan) si mi s-a parut frumos ca m-am intilnit astazi cu picturile lui Cristian Samfira.

*

da, e acelasi Cristian Samfira pe care-l stiti ca designer vestimentar. dupa ce ii veti vedea picturile o sa intelegeti de ce in hainele pe care le creeaza se joaca atit de frumos cu volumele: chiar iubeste trupurile femeilor si stie ca fiecare are o alta “forma”.

 

1996
Edouard_Manet_022O poveste despre Degas, Manet si despre respect

O poveste despre Degas, Manet si despre respect

credeati ca doar noi dam foc tablourilor celebre?

iata o poveste cu Degas si familia pictorului Edouard Manet, intimplata la putin timp dupa moartea lui. pictura despre care se vorbeste e cea care e in fotografia de mai sus.

 

O pictura celebra a lui Manet infatisa Executia lui Maximilian, replica la fel de importanta ca si cea cu care se mindreste muzeul din Mannheim. Fratele doamnei Manet considerase aceasta pinza inferioara, fiindca era mai putin “migalita”. Ocupind prea mult loc pe perete, aceasta replica la Maximilian a fost scoasa din rama, facuta sul si azvirlita intr-o debara, sub o mobila.

Intr-o buna zi, fratele doamnei Manet si-a zis ca poate “scoate” ceva si pe aceasta pinza socotita nevandabila. De exemplu sergentul care isi incarca pusca, prezentat singur ar putea trece drept un subiect de gen. Sergentul a fost deci decupat si vindut.

Dupa aceasta mutilare, ceea ce mai ramasese parea cu atit de greu de plasat cu cit pinza era crapata in dreptul soldatilor cu arma la ochi. Pinza a fost din nou azvirlita sub mobila, de unde fratele a scos-o inca o data ca sa mi-o propuna mie. Imi amintesc aerul de tristete al doamnei Manet cind a vazut ramasita aia intinsa pe jos:

– Ce pacat ca Edouard s-a canonit atita cu pinza asta. Cite lucruri frumoase ar fi putut sa picteze in timpul asta.

(…)

Cind i-am aratat lui Degas aceasta pinza pe care a recunoscut-o numaidecit ca fiind cea din care fusese scos sergentul proaspat achizitionat de el, a ramas uimit:

– Familia si iar familia. Sa te fereasca Dumnezeu de familie.

Apoi stapinindu-se, s- a asezat intre mine si tablou si, cu mina peste el ca o lucrare in posesie, mi-a spus:

– Asta ai sa mi-l vinzi mie. Si-ai sa te-ntorci la doamna Manet ca sa-i spui ca vreau sa-mi dea si picioarele sergentului care lipsesc din bucata mea si ceea ce lipseste dintr-a dumitale: grupul format de Maximilian si de generali. Spune-i ca am sa-i dau ceva….

M-am dus la doamna Manet. Fratele ei m-a ascultat. A dat din umeri.

– Mi s-a parut – a spus el – ca sergentul cistiga foarte mult fara picioarele acelea care-i atirnau ca o cirpa; ca si soldatii cu arma la ochi, care erau mult mai bine fara grupul generalilor si fara ceea ce mai raminea din capul lui Maximilian. Daca m-as fi gindit ca niste bucati de pinza mincata de igrasie au valoare, n-as fi aprins focul cu ele.

***

din memoriile unuia dintre cei mai mari negustori de tablouri, Ambroise Vollard – o poveste care spune, peste timp, despre respectul pe care ar trebui sa-l avem pentru creatia artistica de orice fel. si despre smerenia pe care ar trebui sa o cunoastem cind ne apuca gindul modificarii unei creatii.

am citit azi noapte “amintirile unui negustor de tablouri” – ambroise vollard si ma gindesc sa mai scriu  zilele astea citeva povesti din viata pictorilor din alte vremuri.

2121
miranda-6si daca lumea nu e cum o vezi tu?

si daca lumea nu e cum o vezi tu?

spunem adesea “am dreptate pentru ca am vazut cu ochii mei”, dar rareori ne gindim ca adevarul nostru nu seamana cu adevarul celorlalti nu pentru ca unii dintre noi ar minti, ci pentru ca ne uitam la acelasi lucru, dar vedem detalii diferite.

Jeremy Miranda este un artist american care picteaza “pe nivele”, ilustrind indirect raspunsul la intrebarea “si daca lumea nu e cum o vezi tu?”

mai multe lucrari ale lui jeremy puteti gasi pe site-ul lui

1325
poster vernisaj logoO expozitie de care sunt tare mandra

O expozitie de care sunt tare mandra

text de Noemi Revnic

Acum vreun an scriam tot pe blogul tau, draga Cristina, despre prietena mea Orly Yanay, care picteaza atat de frumos. Ei bine, la inceputul acestui an am avut o intalnire cu amicele Anca Mitu si Cristina Nicolaescu de la Readers Café si am pus la cale o expozitie cu lucrarile lui Orly.

Ce pot sa va spun este ca Orly si-a facut singura layout-ul afisului (a invatat photoshop de pe Google si youtube) si tot ea, constransa prieteneste de mine, a scris randurile de mai jos:

“Ideea mea a fost sa ma exprim cumva ca femeie, cu toate atributele unei femei (delicata ca un copil, iubareata, care iubeste culoarea, frumosul, sexul, uneori luxul intr-un sens bun) intr-o lume in care o femeie singura trebuie sa se comporte ca un soldat, unde slabiciunea si romantismul nu prea au loc daca vrei sa nu te arzi la aripioarele de fluturas pe care toate femeile si-ar dori sa le aiba…”Doruri si dorinte” ….cred ca s-ar potrivi cu ce am simtit de fiecare data cand am pictat cate ceva…dor de tata, dor de copilarie , dor de Paris, dorinta  de sex…de iubire, de frumos si de toate lucrurile care ne fac sa ne simtim bine.”

 

Expozitia de la Readers Café este vernisata incepand de astazi, de la ora 7 seara si pana in data de 7 aprilie. Va invit sa intrati in universul unei femei puternice si minunate, una dintre cele mai de nadejde prietene ale mele.

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1284
ohata-4picturi 3D

picturi 3D

in nebunia modei 3D – filme, televizoare etc – nici arta n-a iesit din linie. pictura, de exemplu.

e un artist japonez  Shintaro Ohata care a realizat primele picturi 3D. cum sunt astea? un fel de instalatii intre pictura si sculptura.

personajul e sculptat, cu o parte din decor, iar restul e in spate pictat pe o pinza.  mai multe din creatiile sale aici

 

 

 

 

 

 

expozitia lui Ohata mi-a adus aminte de David LaChapelle. am vazut acum 2 ani o expozitie a sa la Praga si am fost uimita sa constant ca inca din anii 90 el intuia tendinta 3D si o executa cum se pricepea la momentul acela: fotografiile lui erau prelucrate, colate pe cartoane in montaje 3d

 

(fotografiile sunt facute de mine, din expozitie, ma iertati pentru calitatea lor redusa)

 

 

 

 

 

3953
cn_image.size.pollock-painting-ruth-kligman-headerthe wife or mistress of a genius

the wife or mistress of a genius

e in Vanity fair un story despre o pictura controversata, Red, Black & Silver, al carui autor inca se mai discuta daca este sau nu Jackson Pollock.
pictura s-a aflat pina acum 2 ani in posesia amantei lui Pollock, Ruth Kligman (care amurit in 2010) si urmeaza sa fie scoasa la licitatie in septembrie.
cum ultimul Pollock licitat s-a vindut cu 140 milioane de dolari, e de inteles de ce acest tablou si controversa din spatele lui suscita mare interes.

mai jos e un fragment genial din articol, in care autoarea, Lesley M. M. Blume, incearca sa o caracterizeze pe Ruth fara sa numeasca direct ce fel de om se spunea ca este. e minunata tehnica doamnei Blume de a descrie ceva, prin fapte, nu prin vorbe, iar tot articolul reuseste o performanta rara: vorbeste despre evaluari de picturi, despre critici de arta, despre context in istoria artei, pe foarte multe pagini, dar are suspence si e minunat- accesibil- placut de citit.

intregul articol aici

inainte de a citi fragmentul de mai jos, va rog sa nu o condamnati pe Ruth pentru alegerile ei; nu stiu cite dintre femeile pe care le cunosc ar fi rezistat tentatiei de a fi nevasta unui geniu. sau amanta.

In 1956, Kligman was a 26-year-old art student, working at a minor Midtown Manhattan gallery. A voluptuous former Seventh Avenue model, she was said to strongly resemble screen sirens Elizabeth Taylor and Rita Hayworth. Pollock biographers Steven Naifeh and Gregory White Smith state in Jackson Pollock: An American Saga that Kligman, as a child, had fantasized about becoming a great artist—and, just as frequently, about being “the wife or mistress of a genius.” Artist Audrey Flack recalls that in early 1956 Kligman befriended her and asked her to explain the nuances of the New York art scene.

“Ruth asked, Who are the best artists, who should I know, [and] in what order—one, two, and three?” Flack says. “I said, ‘Jackson Pollock, Bill de Kooning, and Franz Kline,’ and told her they all go to the Cedar Bar. She said, ‘I gotta meet Pollock.’ I took a piece of paper and drew a map. I told her, ‘This is where Pollock sits at the bar,’ and what he looked like. That night, she goes to the bar and meets him, all set for it. It was very, very pre-determined.” In her 1974 book, Love Affair: A Memoir of Jackson Pollock, Kligman would assert that her Cedar Bar meeting with Pollock had been coincidental, and that “he had meant so much to me for so long as a heroic figure.”

For Pollock, 1956 was a year of eclipse. To many in the art world, it appeared that the artist had passed the pinnacle of his career. The art critic Clement Greenberg—Pollock’s onetime champion—would later say that by this time “Jackson knew he’d lost the stuff” and was “never going to come back.” Pollock was drinking heavily and had fallen into an abyss of nonproductivity; he was in a “death trance,” according to another biographer friend, Jeffrey Potter.

Pollock’s marriage to Lee Krasner had dramatically unraveled. Krasner, enraged by her husband’s affair with Kligman, decamped to Europe that summer. Kligman promptly moved into the Pollock-Krasner home in the Springs, a hamlet in East Hampton—by some accounts, on the very day that Krasner boarded a transatlantic ocean liner. One source says that Kligman hung her clothes in Krasner’s closet and set up shop in her painting studio.

1988
crihana3un La multi ani special

un La multi ani special

astazi e ziua unuia dintre cei mai importanti caricaturisti din Romania: Florian Doru Crihana.

eu ma bucur sa o cunosc pe fiica domniei sale, asa ca impreuna cu ea, spun din acest colt de web, un La multi ani special.

*

m-am gindit sa-l celebram aratindu-va voua citeva dintre desenele sale, dar inainte de asta as vrea sa spun ca domnul Crihana are peste 80 de premii internationale pentru caricatura, a fost desemnat de trei ori Caricaturistul anului in Romania, este membru al Academiei Artisilor Plastici si, desi locuieste in Galati, a expus in multe orase ale lumii , alaturi de nume imense: Pablo Picasso, Salvador Dali, Gustave Dore sau Paul Weber.

***

desene din expozitia Venetia

desene pentru Scherper Magazine

puteti descoperi mai multe din lucrarile domnului Florian Doru Crihana pe blogul sau

***

la multi ani domnule Crihana, sa fiti fericit si sa ne bucurati pe noi in continuare cu creatiile dvs

1722
madalina1Acuarele… de poveste

Acuarele… de poveste

Am cunoscut-o pe Madalina Andronic pe FB – pentru mine formula asta inca suna destul de bizar, dar recunosc ca am argumente sa cred ca o vom folosi tot mai des de acum incolo. Acuarelele ei mi-au sarit in ochi literalmente, pe pagina uneiprietene care cauta cu  incapatanare piese care sa ne infrumuseteze casele si vietile aici.

Cum am invatat de la specialistii in social media ca n-ai facut nimic daca nu transferi relatiile/informatiile/experientele din online in offline, exact asta am facut in cazul Madalinei. Mi-am facut mai intai temele si am explorat paginile de web pe care apareau lucrarile ei, am aflat ca mana ei statea in spatele decorarii Sufrageriei McCann Erickson si, in cele din urma, am invitat-o si la noi in “sufragerie”. Noi insistam sa mai numim respectiva incapere meeting room, dar Cristina ne-a mai spus de cateva ori ca ar fi cazul sa reconsideram.

Madalina e foarte tanara si, daca te uiti la lucrarile ei, are sanse bune sa ramana tanara toata viata. Ilustratiile ei dau substanta vizuala povestilor, sau transforma peisaje citadine pitoresti in spatiu de poveste, sau pot sa-ti aprinda peretii cu imagini de vulpi languroase si pisici adormite.

Pentru ca m-am nascut inainte de Harry Potter, desenele ei imi amintesc de ilustratiile superbe ale cartilor de povesti rusesti pe care le citeam in copilarie, chiar inainte sa stiu sa citesc. Iar vestmintele craieselor ei aduna si reinterpreteaza motive populare romanesti vibrante inca inainte ca ele sa revina la moda printr-un pictorial in Vogue.

Dar vorbaria-i suficienta – daca vreti sa va binedispuneti cu culorile de poveste ale Madalinei, le gasiti aici . Si, in curand, doua dintre ele vor ajunge si la noi… in sufragerie.

*
Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premium Communication

4789
pictura OrlyTalentata doamna Orly

Talentata doamna Orly

Orly este una dintre cele mai bune prietene ale mele. Ne cunoastem din anul de gratie1995 si ne leaga intamplari care nu se uita usor.

Intr-o vreme in care hobby-urile nu erau ,,la moda’’ in Romania, Orly a inceput sa practice aikido, ajungand in doar doi ani la performante extraordinare.

Cu un job care numai la artele frumoase nu te duce cu gandul, Orly a mea s-a apucat sa picteze si ii iese de minune. Picturile sale sunt undeva in zona Pop Art si din cand in cand se distreaza si cu desene care se incadreaza perfect in camera unui copil.

Pentru ca Orly este foarte modesta si nu ii place deloc sa se laude, o voi face eu. In acest moment se poate lauda cu un desen pentru coperta unui album comandat de un rapper din Franta si cu comenzi pe care le primeste via facebook sau site-ul ei artistic.

In dormitorul meu troneaza deja doua dintre lucrarile ei, iar pe biroul meu, sprijinit de perete, este un desen-reproducere dupa o imagine celebra cu Marlene Dietrich.

Pentru 2012 mi-am propus sa o promovez pe Orly si fac asta in acest moment fara ca ea sa stie ( s-ar putea sa imi aplice o miscare de aikido cand o sa citeasca aceasta poveste )

Puteti sa ii admirati picturile pe acest link: http://www.artbreak.com/orlyyanay/works

Un weekend linistit si pe curand!

***
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

2898
download (1)doi romani in cea mai tare expo a toamnei

doi romani in cea mai tare expo a toamnei

anul trecut, cind am fost la expozitia Romanian Cultural Resolution de la Craiova, mi-a placut foarte mult un tablou care avea si o poveste extraordinara.

era adus de la Galati, din depozitul muzeului local, mai exact fusese descoperit intr-o pivnita a muzeului de curatorul Mihai Pop (care avea in grija toata sectiunea de pictura din expozitia de la Craiova).

fusese realizat in anii 70 si pentru ca parea atipic, l-au “ascuns”. a stat in beciul acela multi ani pina cind Mihai Pop cautind lucrari interzise in perioada comunista a ajuns la el…
iata-l.



Corneliu Brudaşcu
Singer
1970
oil on canvas, 130 x 96 cm
The Museum of Visual Arts Collection, Galaţi

m-am gindit inca de atunci ca ar fi o frumoasa poveste de film: ce s-a intimplat cu pictorul in acesti ani pina cind tabloul lui a ajuns sa fie expus?

autorul, pictorul Corneliu Brudascu, are astazi 74 de ani, locuieste in cluj si are o cota foarte buna pe piata.

va fi expus in aceasta toamna la Muzeul Ludwig din Budapesta cu o alta lucrare din anii ’70 intr-o expozitie despre Hiperrealismul in Europa de Est.



Corneliu Brudaşcu
Composition
1972
oil on canvas, 161 x 180 cm
courtesy the artist and Plan B Cluj / Berlin

expozitia se numeste EAST OF EDEN, Photorealism: Versions of Reality va fi vernisata pe 14 septembrie si va fi deschisa pina pe 15 ianuarie. daca ajungeti la Budapesta, vizitati-o, alaturi de lucrarea dlui Brudascu se mai afla o pictura de Ion Grigorescu. doi romani intr-una dintre cele mai importante expozitii ale acestei toamne din Europa.

1456

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!