Pentru ca Tabu are numar special Facebook, timp de o luna, povestesc intimplari mai putin stiute despre cite o persoana pe care am cunoscut-o via Facebook, Blog or Twitter. Un fel de The other side of “VIP” Internet.
astazi: Cristi Sutu
“Cum poate un om asa misto ca tine sa scrie la o sectie, intr-un domeniu atit de nashpa?”
Asta a fost una dintre primele intrebari pe care i le-am pus lui Cristi Sutu.
Ii citeam blogul si ma bucuram foarte tare de fotografiile pe care le posta. Cum ma bucuram si de observatiile fine despre oameni. Era acolo o tandrete speciala, uneori si amaraciune, dar si un fel linistit si asezat de a vedea ce e in jur.
Stiam ca e coleg cu mine – mi s-a explicat ca e chiar sef la Cotidianul – dar habar nu aveam daca ne-am intersectat pe holuri.
Pina intr-o zi in care a postat o fotografie cu luna plina, surprinsa de la el de pe balcon. Am furat-o de pe blogul lui si-am pus-o la mine. Dupa care am intrat in vorba si, stiu singur ca in doar citeva minute, l-am intrebat:
“cum poate un om asa misto ca tine sa scrie despre niste oameni asa de uriti ca politicienii?”
Peste vreo luna mi-a devenit si mai drag. Avea doua bilete la nu stiu ce concert si a anuntat ca le lasa sub o bancuta in Muzeul Satului si cine ajunge primul le obtine.
Mi s-a parut super frumos gestul, cu o nota de ludic, dar si o mare generozitate, si m-am gindit ca va trebui si el rasplatit cu ceva.
Peste citeva zile si-a dorit sa mearga la un alt concert, asa ca i-am dat eu doua bilete.
L-am intilnit pentru prima data cind a venit sa ia biletele. Redactia Cotidianul nu mai era in acelasi corp de cladire cu noi, asa ca nu mai existau sanse sa ne lovim pe holuri. Stiu sigur ca si atunci l-am intrebat …
“cum poate un om asa misto ca tine…?”
N-am vorbit de foarte multe ori si nu pot sa zic ca-l cunosc f bine, dar mi-e tare tare drag pentru ca-l simt din fotografiile lui. Am vazut sudul Italiei prin ochii lui si o multime de alte lucruri/evenimente politice surprinse cu tandrete si amuzament de aparatul lui. Daca nu ma insel, am vazut si aparatul ala. Nu e unul foarte spectaculos, dar fotografiile care ies din el au viata.
A doua oara l-am intilnit din intimplare, intr-o cafenea. Aveam fiecare intilniri de business acolo si ne-am conversat putin. Si-atunci as fi vrut sa-l intreb ce dracu cauta sa scrie despre politica si politicieni, dar a inceput sa-mi povesteasca despre cum – cu foarte putini oameni (4 sau 5) – a facut 4 pagini de ziar de politica, mai tari ca informatii decit oricare alt ziar. Si-i luceau ochii, si era foarte mindru si bucuros.
Asa m-am prins ca trebuie sa fie si oameni ca el care sa scrie despre politici, cu pasiune. Poate iesim dracului la liman odata.
*
Miine descriu un alt VIP Internet.
