Tag : poveste

dan-sullivan-unveils-his-new-alice-in-wonderland-footwear-collection-36__700Pantofii inspirați de povestea lui Alice în Wonderland

Pantofii inspirați de povestea lui Alice în Wonderland

 

Text de Raluca Antuca

Am văzut atât de multe minunății inspirate de povestea lui Alice in Wonderland, încât îmi place să cred că, peste câțiva ani, se va înființa un muzeu dedicat acestui concept. S-au organizat destul de multe expoziții, dar cum ar fi dacă ar exista un loc unde ar fi expuse toate lucrările de artă care aduc un omagiu acestor personaje?

Pantofii din imaginile de mai jos m-au determinat să zic acest lucru, pentru că sunt absolut superbi. Dacă nu ați mai auzit de Irregular Choice, să știți că este vorba de o companie care produce încălțăminte foarte “fun and expressive”, așa cum o numesc ei pe site. Ei au realizat acești pantofi ca un omagiu poveștii lui Alice, care i-a inspirat atunci când erau mici.

Designul este senzational, pentru că redă personajele întocmai, folosind multe culori vibrante și detalii complexe, care amintesc de haosul din poveste. Alice in Wonderland nu este prezentă numai pe modelul materialul din care sunt făcuți pantofii sau balerinii, ci și pe tocul care îi ia forma corpului.

Vă invit să vă uitați prin imagini și să-mi spuneți care sunt preferații voștri. Eu nu am reușit încă să mă decid, căci m-am îndrăgostit de toate perechile! 🙂

[gallery columns="2" size="large" ids="43324,43325,43323,43326,43327,43330,43331,43333,43332,43328,43322,43329"]
2528
Terrace paddies in North VietnamConcursul de fotografie National Geographic a dat startul la înscrieri!

Concursul de fotografie National Geographic a dat startul la înscrieri!

Text de Raluca Antuca

Ai spune că luna ianuarie dă startul unor noi proiecte, evenimente și relații. Începi noi prietenii, pui punct altora dăunătoare. Te hotărăști să renunți la un job care nu te mulțumește și să cauți acea motivație care să te facă fericit.

Ianuarie este în strânsă legătură cu anul nou, deci se explică această dorință de a o lua de la capăt în anumite privințe. Doar că perioada unor începturi concrete este în septembrie- octombrie. Copiii încep școala, iar multe proiecte revin într-o nouă formulă. După trei luni de concediu și relaxare, lucrurile revin la normal, iar ideile noi revin în forță.

Chiar în această perioadă se fac înscrieri pentru concursul anual de fotografie National Geographic. Pentru ediția din acest an, s-au înscris câțiva fotografi talentați cu niște imagini minunate. Dunele de nisip din Namibia, vulcanul Calbuco, dar și credincioșii din Delhi sunt surprinși în cadrele realizate impecabil.

Concursul acceptă fotografii în cele trei categorii- oameni, locuri și natură. Premiul cel mare constă în 10.000 de dolari, o excursie și un seminar de fotografie. Lăsând toate acestea la o parte, îmi place cum fiecare fotografie are o poveste în spate și încearcă să fie originală prin perspectivă, unghi și viziune.

Mai multe detalii și regulamentul aici!

[caption id="attachment_39147" align="aligncenter" width="721"]Born in 1991 with significant disabilities in all four limbs, Ahmed Kelly was left at a Baghdad orphanage where he spent the majority of the first seven years of his life. He was adopted by an Australian woman, Moira Kelly, and now lives and in Melbourne. Ahmed finished forth in the London 2012 Paralympic Games for 50m Breaststroke, and is in great shape to win a medal in twelve months when the Paralympics start in Rio, Brazil. Picture: Alex Coppel. Born in 1991 with significant disabilities in all four limbs, Ahmed Kelly was left at a Baghdad orphanage where he spent the majority of the first seven years of his life. He was adopted by an Australian woman, Moira Kelly, and now lives and in Melbourne.
Ahmed finished forth in the London 2012 Paralympic Games for 50m Breaststroke, and is in great shape to win a medal in twelve months when the Paralympics start in Rio, Brazil. Picture: Alex Coppel.[/caption] [caption id="attachment_39148" align="aligncenter" width="721"]This aerial shot was taken from a small plane over Namib desert, Namibia This aerial shot was taken from a small plane over Namib desert, Namibia[/caption] [caption id="attachment_39149" align="aligncenter" width="721"]A small group of emperor penguins gathered near the sea ice edge. Ross Sea, Antarctica. A small group of emperor penguins gathered near the sea ice edge. Ross Sea, Antarctica.[/caption] [caption id="attachment_39150" align="aligncenter" width="721"]I was in Delhi for work and went out exploring in the early morning to the Jama Masjid mosque.  One guy was sweeping as another came along behind him laying out the prayer rugs.  Soon after, this one man came in and started to pray, lined up in the one ray of sunlight. I was in Delhi for work and went out exploring in the early morning to the Jama Masjid mosque. One guy was sweeping as another came along behind him laying out the prayer rugs. Soon after, this one man came in and started to pray, lined up in the one ray of sunlight.[/caption] [caption id="attachment_39151" align="aligncenter" width="721"]A little girl plays in the monument to the victims of the attack of 11M in Atocha train station in Madrid A little girl plays in the monument to the victims of the attack of 11M in Atocha train station in Madrid[/caption] [caption id="attachment_39152" align="aligncenter" width="721"]Nepal is a special place to me for a number of reasons and I was fortunate enough to go back to see the Himalayas on a trek that offers amazing views of Mount Dhaulagiri and Mount Annapurna. The mountain landscape continued to blow my mind!  After a strenuous and exhausting 6 hour trek to Kopra Ridge, I took this photo of Mount Dhaulagiri at sunset. In the foreground, a local Nepalese man is helping usher his mules up the ridge to a nearby eco-lodge that was in the middle of construction. Nepal is a special place to me for a number of reasons and I was fortunate enough to go back to see the Himalayas on a trek that offers amazing views of Mount Dhaulagiri and Mount Annapurna. The mountain landscape continued to blow my mind!
After a strenuous and exhausting 6 hour trek to Kopra Ridge, I took this photo of Mount Dhaulagiri at sunset. In the foreground, a local Nepalese man is helping usher his mules up the ridge to a nearby eco-lodge that was in the middle of construction.[/caption] [caption id="attachment_39153" align="aligncenter" width="721"]Flamingos are going to fly Flamingos are going to fly[/caption] [caption id="attachment_39154" align="aligncenter" width="721"]Calbuco Volcano is located in the lakes region south of Santiago, Chile's capital city and is one of the 10 most dangerous volcanoes in the country. After more than 40 years of inactivity, the day April 23 the volcano erupts, spewing more than 200 million tons of ash and causing the evacuation of more than 2,000 people. In the picture is seen one of the most violent moments of the eruption, which occurred in the early hours of April 24. Calbuco Volcano is located in the lakes region south of Santiago, Chile’s capital city and is one of the 10 most dangerous volcanoes in the country.
After more than 40 years of inactivity, the day April 23 the volcano erupts, spewing more than 200 million tons of ash and causing the evacuation of more than 2,000 people.
In the picture is seen one of the most violent moments of the eruption, which occurred in the early hours of April 24.[/caption] [caption id="attachment_39155" align="aligncenter" width="721"]Andrea Grove, a fire performer based in Omaha, Nebraska, practices her hula-hoop routine before her performance at the Lantern Festival on Saturday, August 29, 2015. She travels to events around the Midwest with a group called IncenDance. I met Andrea by chance. She and her group were tucked away behind a stage preparing for their show. After getting to know them a bit, I asked if I could photograph their practice and stayed with them until dark. Andrea Grove, a fire performer based in Omaha, Nebraska, practices her hula-hoop routine before her performance at the Lantern Festival on Saturday, August 29, 2015. She travels to events around the Midwest with a group called IncenDance.
I met Andrea by chance. She and her group were tucked away behind a stage preparing for their show. After getting to know them a bit, I asked if I could photograph their practice and stayed with them until dark.[/caption] [caption id="attachment_39156" align="aligncenter" width="721"]After the sunset we saw that fog was forming and hoped that it would not fade away till morning so we set our alarm clock 3 hours before sunrise. Then we drove for two hours to the location and along the road we could see through the trees that the bog was fully covered in fog. We quickly set up our octocopter drone and flew over the trees, the opening view was breathtakingly beautiful - sunrays, fog, shadows, pools. After the sunset we saw that fog was forming and hoped that it would not fade away till morning so we set our alarm clock 3 hours before sunrise. Then we drove for two hours to the location and along the road we could see through the trees that the bog was fully covered in fog. We quickly set up our octocopter drone and flew over the trees, the opening view was breathtakingly beautiful – sunrays, fog, shadows, pools.[/caption] [caption id="attachment_39157" align="aligncenter" width="721"]A young Daasanach fisherman guts and cleans a fish on the Eastern shore of Lake Turkana near the boarder of Ethiopia and Kenya. The Daasanach are Kenya's second smallest tribe with between 60,000-80,000 members. They are traditionally nomadic, roaming between the two countries although with continued drought over the last 20 years about 30% have looked to the lake for food and income in fishing. A young Daasanach fisherman guts and cleans a fish on the Eastern shore of Lake Turkana near the boarder of Ethiopia and Kenya. The Daasanach are Kenya’s second smallest tribe with between 60,000-80,000 members. They are traditionally nomadic, roaming between the two countries although with continued drought over the last 20 years about 30% have looked to the lake for food and income in fishing.[/caption]
2402
1Povestea unei batrane care se confrunta cu tehnologia

Povestea unei batrane care se confrunta cu tehnologia

Text de Raluca Antuca

Dorothy este o bătrânică care locuiește într-un azil și care încearcă din răsputeri să trimită un mesaj pe telefon fetei sale. Butoanele micuțe și multe o încurcă, iar operațiunea de a scrie un mesaj folosind un telefon tip „cărămidă” i se pare foarte complicată. Primește puțin ajutor din partea unei… dar mai multe nu vă spun!

Această poveste este surprinsă într-un scurtmetraj de doi producători de film din Noua Zeelandă, Brett O’Gorman și Mick Andrews, care a câștigat deja un premiu la un festival de film. Vizionați acest video care este emoționant și ne duce cu gândul la bunicii nostri și la dificultățile cu care se confruntă atunci când iau contact cu lumea modernă și noile tehnologii.

 

1916
gutuiun buchet de flori S!MPA – ce ati alege?

un buchet de flori S!MPA – ce ati alege?

astazi am muncit citeva ore bune sa gasesc cele mai simpa combinatii pentru a crea un buchet de flori care se va afla intr-un concept store floral, Flowercraft – la vinzare – incepind de zilele viitoare.

prietenii mei cind au auzit de provocare au zis “ok, o sa fie ceva cu multe frezii”, stiind o istorie personala cu aceste flori

ei bine, iata combinatiile la care m-am gindit:

frezii albe, lacramioare si… menta.

in limbajul florilor ar insemna  “prietenie care dureaza” (freziile), reintoarcerea fericirii (lacramioarele) si caldura sentimentelor (menta). e un buchet pe care l-as oferi (daca as fi barbat) femeii pe care din prietena o vreau iubita. sau pentru situatiile in care vrei sa reinvie iubirea intr-un cuplu in care e mai multa prietenie decit pasiune.

anemone roz, mirt si… oregano

adica “radiezi de fericire” (anemonele), mirt (iubire), bucurie (oregano) – genul de buchet pe care-l daruiesti cind iubirea e, ca sa fac un joc la tema, in floare.

 

am vrut ca fiecare buchet sa contina si o planta aromatica, de bucatarie daca vreti, pentru a fi mai “organic”/puternic mesajul. e ceva ce poate merge pina dinauntrul tau:)

acum trebuie sa ma hotarasc. nu cred ca ma lasa sa fac doua buchete si nu ma pot decide ce sa aleg.

voi ce ati alege in locul meu?

*

in fotografia de sus e o floare de gutui care inseamna tentatie 🙂

heidi-chocoworld-18-feb-55o ciocolata cu poveste (a mea)

o ciocolata cu poveste (a mea)

ce faci cind ti se spune “poti sa faci o ciocolata a ta si numai a ta”?
te transformi imediat in copilul Charlie care merge la fabrica lui Wonka ca sa invete sa faca ciocolata.

ieri am fost la fabrica de ciocolata, in Heidi Chocoworld.

*

am invatat cum se face ciocolata – pe parcursul de la arborele de cacao pina la ambalajul final – si-am testat citeva combinatii de ingrediente care asortate cu lapte, cacao, ulei de cacao, lecitina au creat combinatia mea magica – ciocolata cu care sa pot spune ceva despre mine.

evident, primul lucru pe care l-am facut a fost sa gust toate ingredientele in stare pura, naturala – semintele de cacao, pastaia de vanilie, toate “accesoriile” gen piper, biscuite, nuca etc, asta pentru ca structura mea e cumva pe lucrurile foarte simple, basic si voiam sa simt din prima clipa cum e “temelia”.

asa am descoperit ca bobul de cacao e untos. si apoi am si vazut uleiul de cacao care am inteles ca e foarte hidratant si e utilizat si in industria cosmetica.

tot asa am descoperit ca la Heidi totul e cu produse naturale si ca, ceva foarte foarte simpatic, isi triaza furnizorii dupa calitate si … fapte bune. adica, la aceeasi calitate pentru produse va fi aleasa intotdeauna ca furnizor compania care are activitati sustinute de CSR, care e implicata concret si activ in viata comunitatii in care isi desfasoara activitatea.

pentru mine,  lucrurile pe care le fac sau le experimentez trebuie sa aiba o poveste, un mesaj si sa aduca o imbunatatire- a vietii, a confortului, a sanatatii. in plus, parte din felul meu de a fi este sa nu merg pe aceleasi carari ca toata lumea, oricit de tare m-ar durea talpile ca drumul ales de mine nu e asfaltat.

asa ca primele lucruri pe care l-am avut in minte cind a fost sa fac o ciocolata a MEA, care sa spuna ceva despre mine, au fost sa aleg ingrediente care care sa contribuie cu ceva bun in organism si care sa ofere o experienta altfel decit suntem obisnuiti cind ne gindim la ciocolata.

stiam ca visual pot experimenta mai frumos pe ciocolata alba, asa ca asta am ales din prima clipa ca “baza”.

am testat pe aceeasi tableta de ciocolata 3 tipuri de combinatii urmind sa fac un mic focus grup pe prietenii mei ca sa aleg versiunea finala.

1. piper rosu si fistic – visual se combina minunat roshul boabei de piper cu verdele din fructul fisticului, iar pe baza alb galbuie a ciocolatei rezulta o idee de primavara. dincolo de asta, piperul roshu e usor fructat (seamana cu fructele de padure confiate, dar e ceva mai aromat), iar fisticul e usor uleios asa ca rezultatul e o combinatie echilibrata pe papilele gustative.

ambele au antioxidanti si magneziul de la fistic contribuie la o reactie de relaxare in organism, asa ca asta ar fi ciocolata zen, a relaxarii.

2. sare neagra si chilli;
sarea neagra este ultizata foarte mult in medicina ayurvedica, este afrodisiaca si este recunoscuta pentru faptul ca regleaza nivelul zaharului in singe; chilli e si el afrodisiac, dar e in acelasi timp un bun reglementator al tensiunii arteriale, are usoare efecte asupra centrilor durerii – poate fi un anestezic usor, si e un bun agent de drenaj.

combinatia asta cu ciocolata alba e foarte surprizatoare la gust, si ai nevoie de ceva curaj ca sa experimentezi sarat, picat si dulce in acelasi timp.

am numit-o ciocolata inimii, nu doar pentru ca are efecte afrodisiace, ci si pentru ca usorul efect anestezic al chilli-ului vrea sa spuna ca, pentru rasfat, e mai bine mai putina gindire si mai multa atentie pe inima/ pe emotie/ pe sentiment. si pentru ca atunci cind e vorba de dragoste, e nevoie intotdeauna de curaj.

3. cea de-a treia combinatie e aproape clasica: ghimbir si portocala.

ca sa fiu sincera am pus-o pentru ca imi placea combinatia de culori in tot ansamblul tabletei si pentru ca stiam ca acasa ar fi trebuit sa vin si cu ceva “normal” sau aproape de ceea ce isi imagineaza cineva ceva despre o ciocolata. dar n-am rezistat sa nu aleg ceva cu mesaj, aici ghimbirul care e si el afrodisiac. am numit-o ciocolata familiei.

pina ieri nu m-am gindit niciodata ce as spune daca e sa transmit un mesaj cu o ciocolata, fara niciun alt cuvint, dar acum imi place jocul asta si o sa mai fac incercari.

cu ciocolata mea sunt in acest moment in impas. nu m-am hotarit care dintre versiuni e cea mai potrivita. (am testat in proportii diferite ingredientele ca sa obtin gusturi diferite). voi ce ati alege?

***

experienta mea a facut parte din campania Mesagerii Sentimentelor prin care Heidi ne invita sa transmitem mesaje daruind ciocolatei pasiune, atentie si grija si ne provoaca sa facem declaratii de iubire si altfel decit suntem obisnuiti; fara vorbe, prin ciocolata, folosindu-ne de puterea naturala a celor peste 60 de ingrediente speciale din Heidi Ciocoworld.

daca vreti intra in joc, va puteti folosi si de aplicatia special creata pentru asta pe care o gasiti aici.

*
si inca ceva simpa simpa ce am descoperit la Heidi Chocoworld. Heidi a aparut din intiativa unor oameni buni, la propriu: o familie de elvetiei, Läderach, proprietarii companiei Confiseur Laederach AG, faimosi producatori de ciocolata premium.

in anii 90, imediat dupa Revolutie, au vrut sa ajute copiii din Romania si s-au gindit ca e mai util in loc sa aduca ajutoare de citeva ori, fara sa construiasca ceva pe termen lung, sa faca o fabrica de ciocolata al carei profit sa se duca la copiii fara parinti din Ro. asa a inceput Heidi si-a ajuns un brand care se exporta in 87 de tari;

cred ca o parte din succes vine nu doar din calitatea elvetiana a retetelor, ci si din karma buna: au inceput prin a face fapte bune. si continua; v-am zis ca isi aleg furnizorii dintre cei care fac fapte bune in comunitatile lor:)

 

foto Dragos Asaftei (Dragos a facut si el experiementul impreuna cu mine, si-a creat propria ciocolata cu un aparat de fotografiat pe ea; puteti vedea un fotoreportaj al zilei de ieri aici.)

3207

scriitura povestilor, o compozitie muzicala

O poveste frumos spusa este o unitate simfonica in care structura, universul, personajul, genul si ideea se contopesc, fara sa iti dai seama. Ca sa le gaseasca armonia, scriitorul trebuie sa studieze elementele povestii, ca si cum ar fi instrumentele unei orchestre – mai intii separat, apoi in concert.

Robert McKEE – story

1389
img_pod_140311-japan-nuclear-threatjaponia, o fotografie, o poveste

japonia, o fotografie, o poveste

uitati-va cu atentie la aceasta fotografie

e o tinara care se joaca, printr-un geam, cu un ciine care e tinut in lesa de cineva. o imagine dragutza nu?

*
mai uitati-va o data cu urmatorul context:

A girl who has been isolated at a makeshift facility to screen, cleanse and isolate people with high radiation levels, looks at her dog through a window in Nihonmatsu. REUTERS/Yuriko Nakao

*
japonia, mai mult ca niciodata, acum acolo, fiecare fotografie spune o poveste.

Via Mr. P

3301

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!