De 5 ani de cind lucrez pentru Tabu, marsul (parada) gay e aproape un fel de datorie de serviciu. Revista promoveaza egalitatea de sanse si diversitatea, iar reprezentantii ei cred in ceea ce promoveaza.
In acesti 5 ani, am lipsit de la marsul gay o singura data cind n-am fost in bucuresti.
Anul acesta am ales sa stau acasa si nici macar nu am deschis televizorul sa aflu daca e vreo problema acolo.
Revista si-a pastrat convingerile, eu am in continuare prieteni gay si as face orice ca sa aiba o viata sociala mai buna, dar …
*
Anul trecut la parada gay m-am simtit ca si cum organizatorii ar fi bifat ceva si si-ar fi luat banii pentru asta. 200 de manifestanti, 400 de politisti, tab-uri in stinga si-n dreapta, drumul inchis pe strazile pe care ajungea marsul.
Adica niciun efect asupra oamenilor din jur pentru care, de fapt, se face marsul. Nu era nimeni din afara comunitatii sau a prietenilor ei, care sa se uite si sa remarce ca nu poti sa deosebesti din sirul ala de oameni care-s gay si care nu. Pentru mine asta e sensul marsului “Normalitatea, asemanarea celor din coloana. Nu scrie pe nimeni gay”
Mai eficient, in termeni de bani & timp, ar fi fost o parada intr-un studio, in fata tuturor televiziunilor care sa ia repede citeva cadre cu travestitii care deschid coloana.
Dar marsul nu e despre asta.
*
La primele editii ale marsului gay prietenii mei din comunitate participau cu mindria unui coming out national. “sunt aici in multimea gay si iti arat ca sunt la fel ca tine”.
Am amintirea unui coleg gay pentru care drumul de 700 de metri a fost o tortura psihica. simtea toate privirile de pe strada avind tone in greutate.
Era o tortura care s-a supus singur, ca o confirmare a ceea ce e el si a faptului ca vrea sa fie acceptat asa.
Oamenii ca el si-au facut datoria in acest 7 ani si fata de sine, si fata de comunitate. Dar acum marsul nu le mai aduce nimik, pentru ca organizatorii n-au stiut sa puna nicio valoare emotionala in plus pentru eveniment. Ba mai mult, au restrins puterea lui.
E ca o bifa intr-un tabel. Ma rog, intr-o coloana de tab-uri ca sa nu se vada nimik in jur.
*
N-am fost anul asta la marsul gay pentru ca simt ca nu se merge intr-o directie buna. E grav ca dupa 7 ani de mars nu avem in Romania mai multe voci recunoscute ale comunitatii. E o problema de management a imaginii, a resurselor si, la capat de drum, a sentimentelor oamenilor alora din comunitate.
Care -acum – nu se mai regasesc nici in interiorului grupului minoritar din care fac parte.
*
dragi prieteni, nu va suparati pe mine ca n-am fost la marsul gay anul acesta. pentru voi si pentru multi altii pe care nu-i cunosc o sa scriu in continuare in Tabu despre comunitatea gay. stiu cat e de important pentru voi – dar si pentru noi – sa incepem sa intelegem nuantele care ne arata in culori putin diferite.
ca sa compensez, aseara, m-am uitat la A single Man:)
*
Unul dintre cei mai cultivati & rafinati membrii ai comunitatii gay din romania e Octavian. ma bucur ca-l stiu si ca scrie pentru Tabu. aici puteti citi cum se vede lumea lui in ziua internationala de lupta impotriva homofobiei