Traim vremuri in care spunem des cuvantul “responsabilitate”.
Din pacate, o cautam mai repede la altii decat la noi, si e un repros “nu esti responsabil” cu faptele tale, in meseria ta, in viata etc.
Pentru cei care produc continut in online gandul responsabilitatii e la o distanta mare de cel al cifrelor care trebuie raportate la sfarsitul lunii.
E mai usor sa ai rezultate bune – cifre mari – cu subiecte frivole, cu lucruri pentru care nu-l pui pe cititor sa gandeasca prea mult.
Am scris de mai multe ori de ce nu cred in premiile pe care le acordam in online prin votul publicului: cu cat esti mai popular, cu atat esti mai inteles de mai multa lume, deci faci lucruri mai facile.
Oamenii care au schimbat lumea, care au adus progresul in toate domeniile de activitate, au fost cei care au iesit din rand, n-au facut lucruri facile, au fost controversati, uneori neintelesi de restul lumii, dar au avut puterea sa mearga pe drumul lor pentru ca, dincolo de talent, munca, perseverenta, au vrut sa lase ceva in urma lor, sa faca lucrurile cu responsabilitate.
Si-atunci: ai curaj, educatie si determinare sa fii responsabil in munca ta?!
Am vazut acum ceva vreme intr-un studiu despre Romania Responsabila, facut de Raiffeisen Bank, ca meseriile artistice (actor, sculptor, ilustratori, pictori) sunt ultimele in topul perceptiilor romanilor in ceea ce priveste nevoia de a fi responsabil.
M-a intristat asta. Pentru ca stiu multi artisti responsabili social, implicati in viata societatii, oameni care isi cedeaza imaginea pentru binele celor din jur, care construiesc lucruri care tin de domeniile conexe artelor pentru a ajuta la mai binele societatii, fara sa fie obligati de cineva, fara interese financiare sau de imagine, ci doar din credinta de a face lucrurile mai bine pentru cei din jur.
Domnul Stefan Caltia (pictor) readuce in mod constant traditiile taranului in atentia publica (in mod stiintific, dar si in forma ludica pentru a face informatia accesibila generatiilor tinere); Tudor Giurgiu si Cristian Mungiu (regizori) au construit nu doar un festival de film, ci si programe conexe pentru actori, producatori, distribuitori de film, au ajutat la scrierea unei noi legi a cinematografiei si contribuie constant la educarea noilor generatii de cineasti; Marius Manole si Oana Pellea (actori) sunt implicati in multe actiuni sociale sau umanitare, isi cedeaza imaginea pentru a face bine unor copii in nevoie, fac cursuri in licee pentru a deschide minti si suflete spre arta.
Dan Perjovschi, Mircea Cartarescu, Ada Solomon. Sunt multi oameni implicati in arta si industriile conexe care au realizat ca e importanta asumarea unei responsabilitati in meseria ta.
Dar perceptia romanilor e alta. Ei cred ca artistii sunt boemi, superficiali, nu sunt foarte preocupati de ideea de responsabilitate, nici in viata lor, nici in societate. In Romania lui 2018, mai sunt familii in care se discuta aprig daca fiul sau fiica sa se faca actor, sa devina artist.
Inca mai credem ca sunt meserii “neserioase” si cu o doza de “iresponsabiliate”.
Saptamana viitoare va arat un interviu despre greutatile si provocarile, dar si despre prejudecatile care vin odata cu asumarea responsabilitatii in arta. Am sa stau om la om pe tot terenul cu un regizor de teatru care si-a propus inca din tinerete sa construiasca pentru comunitatea din care face parte, si-am sa va povestesc ce i-a iesit din ce si-a propus, unde a intalnit piedici si, mai ales, de unde a gasit resurse emotionale ca sa se lupte cu prejudecatile.
Cum ziceam, e momentul sa fim fiecare dintre noi nu doar mai responsabili, ci si mai atenti in a-i promova pe cei care ne pot inspira sa fim responsabili. Spre binele nostru, al tuturor.
Ma gandesc chiar sa fac o serie de mai multe interviuri despre oameni cu simtul responabilitatii, asa ca daca aveti propuneri, le astept:)
