ieri am primit invitatia de a scrie o proza scurta pentru o colectie in care vor mai aparea nume foarte mari ale culturii contemporane (Peter Esterhazy, Ray Loriga, Najat El Hachmi, Rui Zink, Vladimir Sorokin, Irina Denejkina, Andrei Codrescu). orgoliul meu a tresaltat si am spus repede DA.
am mai dat si niste telefoane ca sa impart cu prietenii bucuria invitatiei si onoarea ce imi este acordata.
astazi m-a cuprins panica; in ultime 24 de ore m-am gindit ce as putea scrie. n-am nicio idee.
simt cum mi se stringe creierasul numai la gindul ca va trebui sa gasesc o idee.
stiu ca nu trebuie sa fie o idee desteapta (n-am cum sa fiu mai desteapta decit oamenii astia), ci o idee simpla care sa duca la o poveste emotionanta, daca se poate universal valabila. si mintea mea e ca un soricel care alearga in gol, in cercul ala pe care face experimente cercetatorul care-l are in grija.
dar mi-am mai dat inca o data seama ca orgoliul ma baga in lucruri complicate pe care ma indoiesc ca le pot duce la bun sfirsit intotdeauna.
ei spun ca poate sa fie si fictiune proza scurta pe care mi-au cerut-o. eu as vrea sa scriu nonfiction.
despre ce v-ar placea sa cititi o povestire scrisa de mine?
foto bz Bill Ratcliffe