foarte buna atmosfera de la vizionarea din seara asta a filmului Felicia, inainte de toate.
in sala ma gindeam, inca o data, cit de diferita e experienta vizionarii impreuna cu prietenii in fata unui ecran mare, fata de cea a vizionarii pe computer.
pentru ca am fct un interviu legat de acest film (cu minunata Ozana Oancea, e in tabu de iunie), am primit filmul pe dvd sa-l vad inainte de a ajunge pe ecrane.
atunci, la prima vizionare, l-am urmarit cu incrincenare. n-am putut sa rid de niciuna din fazele scoase ca din Ionesco, era mult prea dureroasa povestea pentru ca era si povestea mea.
in seara asta am ris mult, pentru ca si in stinga si in dreapta mea, spectatorii se recunosteau in Felicia.
iar la sfirsit, la sectiunea de intrebari si raspunsuri, am fost si emotionata dar si mindra: generatia asta noua de bloggeri (care nu scriu – inca! – la publicatii oficiale) au bun simt, au curaj si inteligenta de a analiza de la egal la egal filmul cu realizatorii lui.
m-a emotionat tare sinceritatea cu care fiecare din membrii echipei a raspuns la intrebari punindu-si viata pe tava (Ada Solomon, producator; Razvan Radulescu & Melissa de Raaf, scenaristi – regizori; Ozana Oancea, actrita)
cind am ajuns acasa, aveam deja in inbox mesaje despre cit de mult le-a placut filmul unora dintre spectatori. mesaje in care se dezvaluiau din nou detalii foarte intime. iar pe twitter se crease deja hastag-ul #felicia – ceea ce inseamna imens in materie de reactie/promovare pt un film
asa ca m-am gindit ca, desi nu cred ca si-a propus asta, filmul acesta indeamna la marturisiri grele. si e o MARE VICTORIE.
Felicia, inainte de toate intra in cinematografe din 11 iunie.