Text de Raluca Antuca
Într-un univers paralel, clădirile din toată lumea au forme abstracte și proporții neobișnuite. Orașele se transformă în machete ciudate, în care nu mai există simetrie, ci haos.
Victor Enrich este un artist din Barcelona care a creat acest univers al manipulării foto. Ca și cum fiecare clădire este un personaj care acționează diferit în lumea lui, aceste imagini ne dezvăluie universul dinamic în care oamenii simt cel mai tare impactul științei și tehnologiei.
Enjoy!
Daca Jules Verne sau Ray Bradbury ar fi trait astazi cu siguranta ar fi fost foarte fericiti. Cum banuiesc ca este Stephen King.
Trebuie sa fie o liniste interioara foarte frumoasa sa vezi ca ceea ce ai anticipat ca va fi inovat in lume (si le-ai ambalat in povesti simpatice ca sa nu se sperie lumea) acum sunt realitate. Am aroganta sa cred ca nu ar fi foarte entuziasmati, ci doar multumiti linistiti, pentru ca la nivelul inteligentei lor, banuiesc ca ego-ul nu isi mai are loc.
*
In 2014 si in prima luna a lui 2015 au fost facute publice inovatii care pareau imposibile pe vremea in care cei mai mari scriitori de proza SF din lume le descriau in povestile lor. (va dati seama ce minti minunate au/aveau, in esenta, scriitorii acestia trei?)
telepatia a fost demonstrata stiintific: pentru prima data doi oameni au comunicat de la creier la creier – asistati de computer – si si-au transmis mesaje.
Folosindu-se de encefalograme conectate la internet si de un robot care analiza stimulare magnetica transcraniala, o echipa de cercetatori a reusit sa demonstreze ca doua persoane – una in India si una in Franta — si-au spus – prin telepatie – “hola” si “ciao”.
Cei 9 cercetatori care au lucrat la acest studiu spun ca oamenii vor putea in viitor sa-si trimita mesaje – similar cu sms-urile – folosindu-se doar de puterea mintii lor si un device wireless conectat la cap.
Intregul studiu al cercetatorilor care au demonstrat existenta telepatiei poate fi citit aici.
*
Imprimantele 3D pot construi piese pentru aeronave, nave spatiale sau chiar parti ale corpului uman.. toate functionale!
Desi pare scoasa dintr-un episod Star Treck, vestea ca un astronaut aflat in spatiu si-a printat 3D o piesa pentru nava sa dupa o schema trimisa pe email din birourile NASA e foarte reala. s-a intimplat gratie unei companii care se numeste Made in Space si acestor doi tineri foarte foarte destepti fara nicio indoiala
cum au realizat asta puteti citi aici
*
mentinerea vietii in solutii alcaline, fara ca trupul sa mai aiba singe, iar inima sa mai bata
chirurgii au inceput sa foloseasca o tehnica pentru operarea pacientilror aflati in stadii critice, care pare rupta din Minority Report si se bazeaza pe inlocuirea singelui cu o solutie salina pentru racire interioara.
cum ziceam fotografia pare rupta din Minority Report
cercetatorii in cauza spun cu umor ca nu e inca SF pentru ca un paciet poate sta in asemenea conditii doar citeva ore, dar tot este un pas mare pentru stiinta. detalii despre acest gen de interventii chirurgicale care par incredibile puteti citi aici
*
Bratara care transforma mina omului intr-un touch screen e gata sa iasa in productie mass market.
cei care au construit-o si testat-o mai au nevoie de 700.000 de euro pentru a trece la productia larga, iar in epoca internetului si a crowdfunding-ului suma aceeasta este usor de obtinut.
bratara care transforma bratul in telecomanda sau prelungire a computerului e creatia unei companii franceze pe nume Cicret despre care puteti citi aici.
*
Omul invizibil e doar la citiva pasi distanta … in cercetare.
pentru mine aceasta inovatie este mind-blowing, desi vad si pot si intelege ceea ce citesc, mintea mea refuza sa priceapa ca e posibil: cercetatorii de la universitatea din Rochester au dezvoltat un sistem optic care poate ascunde obiecte in spectrul luminii.
aici un film care explica tehnologia pe care au creat-o.
stiu ca o parte din trucurile magicienilor se bazeaza pe tehnologii asemanatoare, dar ceea ce fac oamenii acestia aici, cind un obiect 3D dispare cu totul privit printr-o lentila in timp ce in spatele lui imaginea ramine nealterata, mi se pare incredbil.
uitati-va la film, are aproape 3 min.
Margaret Atwood este una dintre scriitoarele care nu imbatrinesc. are twitter, blog, converseaza via chat cu cititorii, isi lanseaza cartile pe hirtie reciclabila si scrie despre lumi care par un amestec de Matrix cu Inception si cu feminism.
si are 72 de ani
nu-i place sa i se spuna ca scrie SF.
pentru editia de week end a ziarului The Guardian, Atwood a scris un eseu despre relatia sa cu literatura SF.
Recently I set out to explore my lifelong relationship with science fiction, both as reader and as writer. I say “lifelong”, for among the first things I wrote as a child might well merit the initials SF. Like a great many children before and since, I was an inventor of other worlds. Mine were rudimentary, as such worlds are when you’re six or seven or eight, but they were emphatically not of this here-and-now Earth, which seems to be one of the salient features of SF. I wasn’t much interested in Dick and Jane: the creepily ultra-normal characters did not convince me. Saturn was more my speed, and other realms even more outlandish. Our earliest loves, like revenants, have a way of coming back in other forms; or, to paraphrase Wordsworth, the child is mother to the woman. To date, I have written three full-length fictions that nobody would ever class as sociological realism: The Handmaid’s Tale, Oryx and Crake and The Year of the Flood. Are these books “science fiction”, I am often asked. Though sometimes I am not asked, but told: I am a silly nit or a snob or a genre traitor for dodging the term because these books are as much “science fiction” as Nineteen Eighty-Four is, whatever I might say. But is Nineteen Eighty-Four as much “science fiction” as The Martian Chronicles? I might reply. I would answer not, and therein lies the distinction.
cind a lansat The Handmaid’s Tale (povestea cameristei) am avut placerea si onoarea sa fac un interviu cu Margaret Atwood.
It is said that for a writer, each novel is a correction to the one that came before. What is your aim? And the aim of your work?
The aim of any writer is to complete whatever book he or she is working on in such a way that the reader, too, will wish to complete it.
As for the aims of my work, this is a subject best left to critics. They can have a good deal more fun with it than I will ever have.
Let’s just say I write about whatever happens to interest me at the time. I’ve had many interests.
restul interviului aici